Categories
Articol medical

Pietrele la rinichi

Pietrele la rinichi

Ce sunt. Tipuri si cauze ale aparitiei. Prevenire.

Ce sunt pietrele la rinichi / calculii renali

Pietrele la rinichi sau calculii renali reprezinta de fapt acumulari de substante minerale la nivelul rinichiului. În functie de dimensiune, acestea pot ramane instalate la nivel renal sau pot migra prin ureter pentru a fi eliminate. Atat barbatii, cat si femeile pot avea pietre la rinichi, totusi barbatii sunt mult mai predispusi sa sufere de aceasta afectiune.

Tipuri si cauze ale aparitiei pietrelor la rinichi

Pietrele la rinichi se formeaza atunci cand exista o modificare a echilibrului normal al apei, sarurilor si mineralelor din urina. Exista multi factori care pot declansa schimbari in urina, de la afectiuni medicale cronice la alimentatie. Daca beti prea putina apa, aveti foarte mari sanse sa faceti pietre le rinichi. Dieta joaca, de asemenea, un rol important. O alimentatie bogata in proteine si sodiu creste riscul aparitiei pietrelor la rinichi. Alti factori de risc sunt greutatea, anumite medicamente precum si un istoric familial predispus spre aceasta afectiune.

Pietrele la rinichi se formeaza cand urina are un continut prea mare de minerale si saruri care se intaresc. Uneori, cand piatra trece din rinichi in uretra, urinarea este dureroasa si se face cu dificultate.

Exista mai multe tipuri de pietre la rinichi:

  • Cele formate din calciu sau oxalat de calciu sunt cel mai des intalnite.
  • Pietrele struvitice contin magneziu cristalizat si amoniac. Acestea se formeaza mai ales dupa infectii ale tractului urinar.
  • Pietrele din acid uric apar la persoanele care au o aciditate ridicata a urinei.
  • Pietrele de cistina sunt destul de rare.

Simptome

Pietrele la rinichi pot sa ramana asimptomatice pana cand calculii renali incep sa se miste in interiorul rinichilor sau traverseaza uretra, canalul care face legatura intre vezica urinara si rinichi.

De asemenea, exista posibilitatea eliminarii pietrelor la rinichi fara simptome evidente, atunci cand calculul este foarte mic. În caz contrar, calatoriile pietrelor renale dau nastere mai multor semne si simptome specifice.

Este foarte important sa solicitati o evaluarea medicala imediata, daca experimentati

  • durere atat de puternica, incat nu puteti sa ramaneti pe loc sau sa gasiti o pozitie confortabila;
  • durere insotita de greata si varsaturi;
  • durere insotita de febra si frisoane;
  • sange in urina (hematurie);
  • dificultate sau imposibilitate de eliminare a urinei;
  • transformari in aspectul si mirosul urinei

Diagnostic

Testele imagistice, cum ar fi cele cu ultrasunete, ecografia abdominala, tomografia computerizata pot fi utilizate pentru a indica dimensiunea si locatia unei pietre renale. Aceste investigatii pot fi extrem de utile pentru a se determina potentialele riscuri presupuse de eliminarea naturala a pietrei, daca este necesara o minima interventie sau un tratament mai agresiv.

Tratament

Exista mai multe tipuri de tratamente ale calculilor renali. Medicul ar putea prefera o anumita tehnica in defavoarea alteia, in functie de marimea si localizarea pietrei renale, dar si de tratamentul care a fost urmat.

Pentru ca multe dintre pietrele renale sunt suficient de mici pentru a fi eliminate pe cale naturala in timpul urinarii, medicul poate recomanda bolnavului sa bea cat mai multa apa care va ajuta la indepartarea pietrei. În unele cazuri este necesara administrarea de calmante pentru ca durerea sa fie tolerata.

Prevenirea pietrelor la rinichi

Întrucat manifestarile clinice ale pietrelor la rinichi nu sunt nici pe departe placute, prevenirea formarii acestora ar trebui sa fie o prioritate la orice varsta.

Avand in vedere ca pietrele la rinichi nu sunt o placere pentru nimeni, fiecare dintre noi ar trebui sa prevenim aparitia acestora.

  • Secretul sta in lichide. Medicii specialisti recomanda celor predispusi la litiaza renala sa consume suficiente lichide pe timpul zilei astfel incat sa poata elimina peste 2 litri de urina zilnic. Daca urina este deschisa la culoare si limpede nu ar trebui sa ne fie teama ca vom fi diagnosticati cu pietre la rinichi.
  • Eliminati oxalatii din alimentatie. Daca nu vrem sa suferim de pe urma pietrelor la rinichi ar trebui sa consumam cat mai putine alimente bogate in oxalati precum: sfecla, cartofii dulci, rubarba, gulii, spanac, ciocolata sau produse pe baza de soia.
  • Dieta fara sare si proteine animale – daca sunteti predispusi la formarea calculilor renali eliminati din dieta sarea si incercati sa alegeti alimente vegetale pentru aportul de proteine (exclus soia)
  • Suplimentele care contin calciu trebuiesc eliminate. Chiar daca alimentele cu un continut mare de calciu (produse lactate, napi etc) nu predispun organismul catre litiaza renala, suplimentele alimentare maresc foarte mult riscul de formare a pietrelor la rinichi
  • Magneziul – aliatul vostru impotriva pietrelor la rinichi. Magneziul are un rol extrem de important in dizolvarea depozitelor de calciu si minerale din rinichi si este in topul recomandarilor pentru preventia formarii calculilor renali. Pentru un aport mare de magneziu consumati cu incredere peste slab, avocado, spanac, nuci, capsuni, afine sau ceai negru.
  • Eliminati din alimentatie produse procesate excesiv. Ketchup-ul, mustarul, alimentele congelate, chipsurile sau alimentele de fast-food nu sunt doar alimente ce pun sanatatea in pericol dar maresc si sansele de aparitie a pietrelor la rinichi.

Poliana. Lista de analize. Centre de recoltare.

Categories
Uncategorized

Pericolele verii pentru piele

Pericolele verii pentru piele

Vara este vremea vacanţelor, a întâlnirilor la grătar, a excursiilor la mare sau la munte. Indiferent unde va aflaţi, soarele vă poate afecta pielea. Iată câteva sfaturi pentru a evita sau trata cele mai des întâlnite probleme pe timp de vară.

Arsurile solare

Arsurile solare sunt, desigur, incomode. Mai mult, ele pot provoca îmbătrânire prematură și duce la cancer de piele. Cea mai bună abordare este de a limita expunerea la soare – în special între orele 10 şi 14, când razele sunt extrem de puternice.

Iată câteva modalităţi simple de a vă proteja pielea de arsurile solare:

  • Aplicați cu generozitate cremă de protecție solară în toate zonele în care pielea este expusă la soare cu aproximativ o jumătate de oră înainte de a ieşi în aer liber. Alegeţi o cremă cu factor de protecție solară de cel puțin 30.  Reaplicați crema de protecţie solară la fiecare 2 ore cât timp sunteţi expuşi la soare, după ce înotaţi sau dacă transpiraţi.
  • Purtați o pălărie cu boruri largi și ochelari de soare.
  • Folosiți un balsam de buze cu factor de protecţie de 30 sau mai mult.
  • Dacă suferiţi o arsură cauzată de soare, pentru ameliorarea disconfortului, faceți un duș sau o baie cu apă rece, apoi aplicaţi o cremă hidratantă sau o cremă cu cortizon.

Apelaţi imediat la un medic dacă aveţi următoarele:

  • Erupţii cutanate
  • Febră
  • Dureri intense
  • Umflarea feţei
  • O porțiune mare de piele arsă de soare

Apelați la serviciile de urgență dacă observați simptome de deshidratare sau insolaţie.

Mușcăturile de insecte

De la țânțari la purici de nisip, insectele vă pot strica distracția din timpul verii. Iată cum puteți evita sau reduce neplăcerile cauzate de insecte:

  • Evitați zonele cu tufișuri și iarbă înaltă. Dacă trebuie să mergeţi printr-o astfel de zonă, purtați pantaloni lungi și bluză cu mânecă lungă și acoperiți-vă partea inferioară a pantalonilor cu șosetele.
  • Evitaţi să purtați culori aprinse sau să vă daţi cu parfum când mergeţi în aer liber.
  • Folosiți spray antiinsecte când mergeţi în zone împădurite. Produsele ce conţin dietiltoluamid sau icaridină ca ingrediente active oferă protecţie pentru mai mult timp împotriva insectelor. Nu este recomandabil să folosiţi aceste produse pe copii mai mici de 3 ani.

Conform studiilor, uleiul de eucalipt oferă protecție similară cu cea a produselor cu concentrații scăzute de dietiltoluamid. Dietiltoluamidul protejează împotiva căpușelor și țânțarilor, iar icaridina și uleiul de eucalipt oferă protecție numai împotriva țânțarilor. Înainte de utilizare, citiți cu atenție prospectul.

Faceţi-vă un obicei din a va controla să nu aveţi pe corp căpuşe sau muşcături ale acestora după ce aţi fost în aer liber. Dacă ați fost mușcat, tratați-vă cât mai repede posibil. O compresă rece sau o pungă de gheață vor ajuta la reducerea inflamării.

Pentru ameliorarea muşcăturilor de insecte care provoacă mâncărime, folosiţi loţiuni calmante, creme eliberate fără prescripţie medicală cu cortizon sau antihistaminice.

Plantele otrăvitoare

Diverse plante precum iedera otrăvitoare sau sumacul otravitor pot cauza mâncărime și iritații. Reacția are loc atunci când uleiul acestor plante intră în contact cu pielea.

Cea mai bună modalitate de a preveni o iritație de acest gen este de a şti cum arată aceste plante și de a le evita. Dacă totuşi intrați în contact cu o astfel de plantă, spălați-vă imediat pielea cu apă caldă. Asiguraţi-vă că vă curățați şi unghiile cu atenţie pentru a nu răspândi uleiul în alte părţi ale corpului şi spălați-vă hainele cu apă fierbinte pentru a elimina uleiul.

Când măsurile preventive nu funcţionează, urmaţi aceste sfaturi pentru atenuarea senzaţiei de mâncărime cauzată de plantele otrăvitoare:

  • Aplicați comprese reci pe piele.
  • Faceți o baie cu apă călduță folosind un produs de baie pe bază de ovăz sau adăugați o cană de bicarbonat când pregătiți baia.
  • Folosiți loțiuni calmante, creme cu hidrocortizon eliberate fără prescripție medicală antihistaminice.

Consultaţi medicul dacă aveţi febră, erupţii cutanate care par infectate, erupţii cutanate severe sau dacă erupţia apare la nivelul buzelor, ochilor, feţei sau zonei genitale.

Apelați 112 dacă credeți că aveți o reacție adversă gravă.

Zgârieturile și juliturile

Aceste accidente se pot întâmpla în orice perioadă a anului, dar cu precădere vara, când petreceți timp afară.

Pentru a le trata:

  • Folosiți apă rece și săpun pentru a curăța o zgârietură sau julitură superficială.
  • Pentru a opri sângerarea unei zgârieturi, folosiți o bucată curată de material sau un tifon apasând ferm.
  • Dacă zgârietura este într-o zonă unde nu se poate murdări, o puteți lăsa neacoperită. În caz contrar, bandajați-o și schimbați plasturele în fiecare zi.
  • Pe măsură ce se vindecă, se va forma o crustă. Nu încercați să o desprindeți. Crusta va cădea atunci când rana este vindecată.

Consultaţi medicul dacă observați simptome de infecție ca:

  • Febră
  • Inflamație
  • Sensibilitate
  • Puroi în rană

Solicitați îngrijiri medicale imediat pentru răni la nivelul feței sau pentru răni adânci la nivelul pielii care sângerează abundent.

Sursa:  WebMD

Categories
Articol medical

6 simptome grave specifice bolilor sexuale feminine

simptome grave specifice bolilor sexuale feminine

6 simptome grave specifice bolilor sexuale feminine

Majoritatea femeilor au, cel puțin o dată în viață ciclu menstrual neregulat sau candidoză. De obicei, acestea se vindecă cu trecerea timpului sau cu tratamente simple.

Totuși unele simptome ale bolilor ginecologice sunt complicate. Dintre acestea amintim sângerările vaginale după contact sexual, umflăturile sau rănile neobișnuite.

Dar ce este normal și când este nevoie să apelăm la un medic?

Deseori, durerile pelvine, micile sângerări, mâncărimea sau alte simptome care se manifestă în zona genitală nu sunt atât de grave. Chiar și un proces normal, ca ovulația, poate provoca dureri. Atunci când se produce ovulația, unele femei simt o durere ascuțită sau crampe, într-o parte a abdomenului inferior. Durerea poate să se schimbe de pe o parte pe alta, de la o lună la alta. De fapt, durerea pelvină declanșată la mijlocul ciclului menstrual, care ține două trei zile și apoi dispare, nu este, în general, anormală.

De asemenea, scurgerile vaginale anormale ar putea fi semnul unei boli cu transmitere sexuală, deși, de cele mai multe ori, ele sunt cauzate de infecții care pot fi tratate ușor.

Cu toate acestea, unele simptome pot indica probleme medicale grave. Nu este nevoie să intrăm în panică, dar trebuie sa ne adresăm cât mai repede medicului.

Dintre aceste simptome amintim:

1.Durerile pelviene

Durerea specifică ovulației dispare după ovulație, dar dacă acestea persistă sau nu dispar cu ajutorul unui simplu tratament la domiciliu, trebuie contactat medicul. Atunci când o femeie are dureri cronice pelviene, ginecologul va face investigații pentru a verifica dacă este prezent vreun fibrom uterin benign sau endometrioză. De asemenea, medicul va cauta semne ale unei posibile boli inflamatorii pelviene: durere pelviană, secreții vaginale și febră.

În unele cazuri, durerile pelveine sau abdominale puternice se instalează brusc – în această situație trebuie să vă prezentați imediat la medic. Ruptura sau sângerarea unui chist ovarian poate declanșa acest tip de durere.

De obicei, dacă veți lua analgezice sau calmante, simptomele dispar. Dacă durerile pelviene se declanșează brusc și sunt mai severe, este posibil ca ovarul să fie răsucit, blocând alimentarea cu sânge. Unele femei prezintă greață sau vomită.

În plus, durerile abdominale și sângerările vaginale pot semnala o sarcină extrauterină în care un ovul fertilizat este implantat în afara uterului. În oricare dintre cele două situații mergeți de urgență la medic sau la camera de gardă.
Din fericire, cele mai multe cauze de disconfort pelvian nu sunt legate de cancerul ovarian dar este indicat ca femeile să cunoscă numărul mare de simptome ale acestei boli. Dacă balonarea persistentă mai mult de două săptămâni, simțiți presiune pelviană și urinați frecvent acestea pot fi semne că trebuie să vă faceți un control ginecologic amănunțit pentru a preîntâmpina cancerul ovarian.

2. Sangerarile neregulate

Deși anticoncepționalele pot provoca sângerări reduse cantitativ care nu sunt grave, în caz ca acestea persistă, este indicat să consultați un specialist.

Totuși, dacă nu luați pilule contraceptive dar aveți sângerări neregulate care durează mai mult de o lună sau două, sunt necesare investigații amănunțite. Sângerările neregulate pot avea diverse cauze: menstruații care durează mai mult decât normal, sângerari în perioada de ovulație, două cicluri menstruale într-o lună, sângerare după contactul sexual, etc. Sângerările anormale pot proveni din diverse cauze care nu sunt grave, printre care și perimenopauza, fibroamele sau polipii uterini. Și bolile tiroidei pot afecta ciclul menstrual.

Mamele care alăptează și femeile aflate la menopauză pot sângera după contact sexual din cauza uscăciunii vaginale. Dacă sângerarea apare de fiecare dată dupa contactul sexual este un semn că cervixul ar putea fi iritat sau ca ar putea exista o infecție a colului uterin. Bolile cu transmitere sexuală cum ar fi gonoreea sau chlamydia provoacă leziuni cervicale care pot sângera în timpul contactului sexual.

Dacă o femeie se află la menopauză trebuie sa fie foarte precaută cu orice sângerare vaginală deoarece acestea pot indica un potențial semn de cancer uterin. Cancerul uterin, comparativ cu cel ovarian, este tratabil, mai ales dacă este descoperit într-un stadiu incipient, iar semnul timpuriu de avertizare este sângerarea post-menopauză.
De asemenea orice sângerare vaginală înainte de pubertate sau în timpul sarcinii trebuie semnalată medicului specialist.

3. Scurgerile vaginale anormale

În cazul scurgerilor vaginale anormale, fiecare femeie ar trebui să decidă ce este anormal în cazul ei, întrucât fiecare femeie ar trebui să-și cunoască destul de bine organismul. Simptomele care indică prezența unei afecțiuni includ: miros puternic, secreție abundentă, mâncărime, arsură, iritație, culoare neobișnuită a secreției vaginale sau sânge.
Cele mai multe cauze ale scurgerilor vaginale sunt minore. Acestea pot fi provocate de orice infecție cum ar fi candidoză, vaginită bacteriană sau trichomonas. Totuși, întrucât există și boli mai grave cu transmitere sexuală care pot provoca scurgeri anormale, ar trebui consultat medicul pentru a se exclude posibilitatea prezenței lor.
Scurgerile vaginale persistente și foarte apoase sunt simptome clasice de cancer de trompă uterină – o formă destul de rară de cancer.

4. Mâncarimea

Femeile pot avea mâncărimi fără scurgeri vaginale, mai ales după ce utilizează săpunuri parfumate sau produse de igienă intimă parfumate.
Chiar dacă mâncărimile în zona genitală nu sunt neapărat un simptom al unei afecțiuni grave, dacă totuși sunt persistente ar trebui consultat medicul ginecolog. Dacă sunt însoțite și de modificări ale pielii, pot deveni îngrijorătoare. De exemplu, o afecțiune a pielii, numită lichen sclerosis poate provoca mâncărime și pete mici, albe la nivelul vulvei. Petele se vor mări și se vor descuama.

De exemplu, lichenul sclerosis este o boală destul de rar întâlnită care afectează mai ales femeile în vârstă și care necesita tratament. Netratate, leziunile se pot cicatriza și ar putea crea dificultăți în timpul activității sexuale sau al urinării. Există, de asemenea, situații destul de rar întâlnite în care acestea pot favoriza apariția cancerului de piele. Oricum, în cazul oricărei leziuni care provoacă mâncărime localizată la nivelul vulvei sau vaginului poate fi necesară biopsia pentru a exclude cancerul.

5. Uscaciunea vaginala

Uscăciunea vaginală la mamele care alăptează sau femeile aflate la postmenopauză poate provoca sângerări după actul sexual. După ce procesul ovulației reîncepe la femeile care alăptează, uscăciunea se va ameliora. Atrofia vaginală este o situație delicată în cazul femeilor mai în vârstă, determinată de cantitățile mai scăzute de estrogen ce cauzează subțierea, atrofierea, uscarea și iritarea țesutului vaginal.

Femeile care suferă de uscăciune vaginală sunt mai predispuse la infecții, iar contactul sexual este dureros.
Femeile nu ar trebui să se jeneze să menționeze uscăciunea vaginală atunci cand consultă medicul ginecolog. Această prolemă se poate rezolva prin administrarea de creme pe bază de estrogen sau ovule care sunt aplicate sau introduse direct în vagin.

6. Leziuni sau umflaturi

Unele femei dezvoltă chisturi sebacee în zona inghinală. Femeile însărcinate pot avea vene varicoase care se simt ca un nodul în zona vulvei. Toate acestea, sunt de cele mai multe ori, benigne. Totuși, unii noduli sau răni pot fi serioase, de aceea trebuie examinate de medic.

Rănile sau leziunile din zona genitală pot indica herpes sau cancer. Simptomele cancerului vulvei includ: umflături neobișnuite și leziuni roșii care nu se vindecă. Uneori, rănile se descuamează și devin decolorate.
De asemenea, pe vulvă poate să apară o formă de cancer de piele, melanom: alunițe de culoare neagră sau maro, proeminente, în zona genitală, inclusiv în porțiunea în care se deschide vaginul. Pacientele sunt deseori surprinse de acest diagnostic întrucât majoritatea consideră că melanomul apare doar în urma expunerii la soare.

Programarea pentru o consultatie de obstetrica – ginecologie si pentru analize medicale trebuie facuta la aparitia oricaruia dintre aceste simptome.

Sursa text: WebMD
Sursa foto: freeimages.com

Categories
Articol medical

Diagnostic SARS CoV-2. Testele COVID-19

Testele COVID-19

Coronavirusurile sunt virusuri anvelopate, de tip ARN monocatenar cu polaritate pozitiva, cu dimensiuni mari, de cca 125 nm. 

SARS-CoV-2 (Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus 2), identificat prima oara in China, la sfarsitul anului 2019, apartine grupului beta-coronavirusuri.  Virusul se transmite de la persoana la persoana prin intermediul picaturilor respiratorii raspandite, mai ales, un urma tusei sau stranutului si, in mod indirect, prin intermediul suprafetelor contaminate.

SARS-CoV-2 determina o infectie respiratorie denumita COVID-19 (Coronavirus infectious disease – 2019), cu perioada de incubatie medie de cca 5 zile (limite 2-14 zile).  Boala este caracterizata prin simptomatologie predominant respiratorie (febra, tuse, dificultati de respiratie) de intensitate moderata in cca 81% din cazuri, dar poate avea manifestari severe (pneumonie bilaterala interstitiala), cu evolutie catre insuficienta respiratorie. 

Infectia COVID-19 se prezinta cu o mare variabilitate a semnelor si simptomelor.  Pot fi persoane asimptomatice, dar care sa aiba infectia, altele vor avea febra si vor tusi, o parte pot dezvolta pneumonie sau chiar insuficienta respiratorie si exista si cazuri cu manifestari gastrointenstinale (mai ales diaree), iar la unii pacienti (in special la cei tineri) au fost semnalate, ca simptome precoce, pierderea gustului si mirosului.  Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, simptomele cel mai frecvent intalnite sunt foarte asemanatoare cu simptomele altor afectiuni respiratorii precum raceala comuna (viroze respiratorii obisnuite), gripa sau alergiile. 

Acest lucru face ca infectia COVID-19 sa nu poata fi diagnostica doar pe baza simptomelor.  Pentru a putea spune cu certitudine ca este infectie data de coronavirusul SARS-CoV-2 este nevoie de utilizarea unor teste de laborator. 

Metodele de diagnostic recomandate pentru COVID 19

Metoda recomandata in prezent pentru diagnosticarea infectiei cu SARS-CoV-2 este detectia ARN viral prin Real-Time RT-PCR (Reverse-Transcription Polymerase Chain Reaction). 

RT-PCR este o tehnica utilizata pentru detectarea prezentei materialului genetic specific al oricarui agent patogen, inclusiv al unui virus.  In prezent, RT-PCR este cea mai utilizata metoda pentru detectarea coronavirusurilor

Cum este detectat virusul COVID-19 folosind tehnica RT-PCR?

Tehnica PCR a fost descrisa initial in 1985.  De atunci, secventierea si clonarea genelor a devenit mult mai simpla, iar PCR a devenit un “standard de aur” al diagnosticului infectiilor virale.  Sensibilitatea crescuta a metodei permite identificarea copiilor virale chiar si in etapele initiale ale infectiei.  Tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction) are la baza o tehnologie in vitro care imita capacitatea naturala de replicare a ADN si care consta in generarea rapida a unor copii multiple ale unei secvente tinta (ADN sau ARN) dintr-un patogen specific; produsul amplificat PCR, fiind apoi detectat.  Numarul de copii ale secventei-tinta creste exponential cu fiecare ciclu de amplificare.  Aceasta metoda permite detectarea cu specificitate foarte mare a unor concentratii foarte scazute ale materialului genetic de analizat.

PCR functioneaza doar prin analiza ADN-ului, dar SARS CoV-2 este un virus ARN, de aceea sunt necesare enzime care transforma materialul genetic al virusului, ARN-ul, in ADN, care va fi analizat.  Aceasta tehnica, dezvoltata pentru identificarea tintelor ARN este RT-PCR (reverse-transcriptase PCR).

Din proba prelevata de la pacient (cel mai frecvent, exsudatul nasofaringian) cu ajutorul unor reactivi speciali este extras ARN-ul viral.  O enzima numita revers transcriptaza transforma ARN-ul intr-o molecula de ADN care poate fi multiplicata astfel incat sa poata fi usor de detectat.

Prima etapa este denaturarea.  In aparatul de PCR are loc cresterea temperaturii, ceea ce determina separarea celor doua catene ADN prin ruperea legaturilor de hidrogen dintre perechile de baze.  Ulterior, temperatura scade si primerii se leaga de secventele corespunzatoare de pe lanturile separate.  Extinderea secventei delimitate de primeri se realizeaza printr-o alta reactie enzimatica.  Temperatura creste iar, ceea ce determina polimeraza sa se lege de lantul in formare si sa adauge nucleotide.  Ciclul continua.  Din doua lanturi tinta se obtin 4, apoi 8 si asa mai departe.  Dupa 40 cicluri sunt 100 miliarde de secvente ADN tinta si se poate obtine un semnal fluorescent. 

Test de diagnostic sau RT-PCR

In comparatie cu alte metode de izolare a virusului disponibile, RT-PCR in timp real este semnificativ mai rapida si are un potential mai mic de contaminare sau erori, ceea ce o pozitioneaza ca fiind cea mai precisa metoda disponibila pentru diagnosticarea infectiei COVID-19.

Ce face: Medicii folosesc acest test pentru a diagnostica persoanele infectate cu COVID-19.  Acesta este testul despre care am auzit atat de multe in ultima perioada. 

Cum functioneaza: Acest test foloseste proba de mucus preluat din nasul si/sau gatul unei persoane.  Testul foloseste o tehnologie numita PCR (polymerase chain reaction) care amplifica foarte mult materialul genetic viral daca este prezent.  Acest material genetic este detectabil atunci cand o persoana este infectata. 

Aceste teste au avantajul ca pun in evidenta virusul, chiar daca titrul viral e scazut (in cantitati foarte mici), astfel incat persoanele infectate vor fi detectate in marea lor majoritate, inca din primele zile de infectie.  Este nevoie ca probele recoltate sa contina ARN viral intact, care sa poata fi recunoscut si amplificat, altfel pot sa apara probe cu rezultat negativ, desi persoana este infectata.

Cat de exact este: In general, acestea sunt cele mai fiabile teste.  De retinut ca pot trece cateva zile inainte ca virusul sa inceapa sa se reproduca in gat si nas, astfel incat testul nu va identifica pe cineva care a fost infectat recent. 

Pentru a detecta infectiile anterioare, important pentru intelegerea dezvoltarii si raspandirii virusului, RT-PCR nu poate fi utilizat deoarece virusii sunt prezenti in organism doar pentru o anumita perioada de timp.  Alte metode sunt necesare pentru a detecta, urmari si studia infectiile din trecut, in special cele care s-au putut dezvolta si s-au raspandit fara simptome. 

Afla aici detaliile testului RT-PCR care iti spune daca esti infectat cu noul coronavirus!

Test de anticorpi

Sistemul imunitar al unei persoane raspunde la infectia virala prin productia de anticorpi specifici.  Testele serologice sunt cele care contribuie la identificarea persoanelor care au fost expuse la virus.

In functie de metodele folosite, seroconversia apare, in medie intre 10 si 13 zile de la debutul simptomelor pentru anticorpii de tip IgM si 12 la 14 zile pentru IgG.  Se pare ca titrurile de anticorpi ating un maximum la 2-3 saptamani pentru IgM , la 3-6 saptamani pentru IgG si la 2 saptamani pentru anticorpii totali.

Exista posibilitatea ca o parte dintre persoanele care sunt infectate sa nu prezinte semne si simptome, ceea ce face imposibil de stiut cate persoane au fost de fapt infectate cu noul coronavirus atata timp cat testarile de tip RT-PCR se fac la persoane simptomatice.  Este important sa se cunoasca daca o persoana care nu a avut semne de boala, a fost anterior infectata.  Se poate urmari astfel raspandirea bolii, dar se poate afla si daca persoana si-a dezvoltat un raspuns imun si este este protejata de infectie. 

Ce face: Testele serologice pentru determinarea nivelului de anticorpi IgM si IgG existenti in organism identifica persoanele care au fost anterior infectate cu coronavirus.  Aceste teste nu arata daca o persoana este in prezent infectata. 

Cum functioneaza: Acesta este un test de sange.  Prin acest test se cauta existenta anticorpilor impotriva coronavirusului.  Ca raspuns la un agent infectios, cum ar fi un virus, organismul produce anticorpi. 

Imunoglobulina M (IgM) este tipul de anticorp produs de sistemul imun imediat dupa infectie, altfel spus, este prezenta in prima linie de aparare in timpul infectiilor virale, inainte ca sistemul imun sa produca anticorpii de tip IgG.    

Imunoglobulinele G (IgG) sunt anticorpi extrem de specifici care sunt importanti pentru imunitatea pe termen lung si memoria imunologica.  Anticorpii de tip IgG devin detectabili in ser incepand cu zilele 10-14 dupa debutul simptomelor si persista, conferind organismului imunitate pe termen lung. 

Un rezultat pozitiv pentru anticorpii de tip IgG si negativ pentru anticorpii IgM, este sugestiv pentru o infectie anterioara cu SARS-CoV-2. 

Un rezultatul pozitiv pentru anticorpii de tip IgM si negativ pentru anticorpii IgG este sugestiv pentru o infectie acuta sau un contact recent cu SARS-CoV-2. 

Cat de exact este: Utilizarea testelor serologice este limitata de faptul ca in primele zile ale infectiei organismul de-abia incepe sa produca anticorpii, acestia nefiind detectabili.  In plus, cercetatorii spun ca, chiar daca sunteti siguri ca aveti anticorpi impotriva coronavirusului, inca nu se stie daca asta va protejeaza sa va imbolnaviti din nou.  Totusi, aceste teste pot oferi informatii bune despre ratele de infectie intr-o comunitate. 

Cat de repede este: aceste teste produc, in general, rezultate in cateva minute, pe baza unei picaturi de sange prelevate de pe deget.  Unele laboratoare de cercetare folosesc un test de anticorpi mai sofisticat, numit Elisa (imunotestul legat de enzime) care sunt mai precise, dar nu sunt la fel de disponibile. 

Afla aici detaliile testului care iti spune daca ai fost infectat cu noul coronavirus si care este raspunsul organismului tau!

Surse:

iaea.org/newscenter/news/how-is-the-covid-19-virus-detected-using-real-time-rt-pcr

npr.org/sections/health-shots/2020/05/01/847368012/how-reliable-are-covid-19-tests-depends-which-one-you-mean?t=1589476384011&t=1589525984026

reginamaria.ro