Categories
Articol medical

Tipurile de Hepatita A, B si C

Tipurile de Hepatita A, B si C

Prezentare generală

Hepatitele virale, inclusiv hepatitele A, B şi C, sunt boli distincte care afectează ficatul, prezintă simptome diferite şi au tratamente diferite. La nivel mondial, incidenţa hepatitei este mai mare în rândul consumatorilor de droguri recreaţionale și a unor anumite medicamente. Tipul de hepatită este determinat prin teste de laborator.

Hepatita A

Hepatita A este extrem de contagioasă și se poate răspândi de la o persoană la alta în situaţii extrem de variate. De obicei, Hepatita A prezintă doar simptome uşoare şi multe persoane care sunt infectate nu își dau seama niciodată că sunt bolnave. Virusul se poate vindeca în mod spontan și nu provoacă leziuni hepatice pe termen lung.

Căile de transmitere

Hepatita A se transmite de obicei prin alimentaţie sau prin apă. Alimentele pot fi contaminate când sunt atinse de o persoană cu hepatită care nu s-a spălat pe mâini după ce a folosit toaleta şi care transferă astfel în produsele alimentare cantități mici de materii fecale infectate. Un alt factor de risc îl constituie consumul de fructe de mare crude, de fructe şi de legume nespălate precum şi modul de preparare a alimentelor. Virusul poate apărea şi în creşe în cazul în care angajații nu sunt atenți la spălarea mâinilor după schimbarea scutecelor.

Cine este expus hepatitei A

Persoanele care trăiesc sau călătoresc într-o țară unde hepatita A este foarte răspândită pot contracta cu uşurinţă această boală. Este indicat să verificaţi înainte de a face o călătorie în străinătate pe site-urile de specialitate dacă au apărut focare recente. De asemenea, consumul de alimente crude sau al apei de la robinet poate crește riscul contaminării în timpul călătoriilor. Şi copiii care merg la creşă sunt expuşi unui risc mai mare de contractare a hepatitei A.

Hepatita B

Multi adulţi care suferă de hepatita B au simptome ușoare pentru o perioadă scurtă de timp și apoi se însănătoşesc în mod spontan. La unele persoane însă, organismul nu poate lupta singur împotriva virusului şi infecţia se cronicizează. Aproape 90% din copiii care au virusul hepatitei B vor fi purtători toata viață. În timp, hepatita B poate duce la probleme grave, cum ar fi leziuni hepatice, insuficienţa hepatică şi cancer hepatic.

Căile de transmitere

Hepatita B se poate transmite prin contactul cu sângele sau fluidele corporale ale unei persoane infectate, prin contact sexul neprotejat, prin folosirea de seringi sau instrumente medicale nesterilizate, prin folosirea în comun a obiectelor de igienă personală (lame de ras, periuţă de dinţi). În plus, gravidele purtătoare de virus infectează de regulă copilul în timpul naşterii. Hepatita B nu se transmite prin îmbrățișare, împărţirea alimentelor sau tuse.

Cine este expus hepatitei B

Oricine se poate infecta cu virusul hepatic, dar persoanele expuse riscului de a dezvolta hepatita B sunt cele care fac sex neprotejat cu un partener infectat, consumatorii de droguri care folosesc în comun ace de seringă contaminate, personalul medical care lucreaza cu sânge sau persoanele care traiesc cu cineva care are hepatită cronică B.

Hepatita C

Aproximativ 25% dintre persoanele care suferă de hepatita C înving virusul după o infecție pe termen scurt. Restul vor fi purtători ai virusului pe termen lung. Hepatita cronică C poate provoca complicații foarte grave, inclusiv insuficienţa hepatică şi cancer hepatic. Totuși, există tratamente eficiente împortiva virusului hepatitei C.

Căile de transmitere

Hepatita C se transmite cel mai frecvent prin sânge. Hepatita C se poate transmite şi prin tatuaje, piercing-uri, pe cale materno-fetală şi sexuală, în special în coinfecţia cu HIV.

Cine este expus hepatitei C

Persoanele care şi-au injectat droguri în orice moment al vieţii, chiar și o singură dată în urmă cu mulți ani, ar putea suferi de hepatită cronică C. Deoarece de multe ori Hepatita C este asimptomatică, mulți foști consumatori de droguri nu realizează că sunt infectaţi. De asemenea, persoanele care au primit o transfuzie de sânge prezintă un risc mai mare.

Cum este diagnosticată hepatita

Hepatita cronică poate ataca ficatul ani de zile, fără a exista niciun simptom. În cazul în care infecția nu este diagnosticată, monitorizată și tratată, bolnavul va avea în cele din urmă leziuni hepatice grave. Din fericire, testele de sânge pot determina dacă aveți hepatită virală și de ce tip este.

Poliana ofera o gama completa de analize pentru afectiuni hepatice.  Detalii in oricare din punctele de recoltare.

Sursa:    WebMD

Categories
Articol medical

Cum sa ne controlam anxietatea in timpul pandemiei de coronavirus

Cum sa ne controlam anxietatea in timpul pandemiei de coronavirus

Pandemii precum cea actuala, cu coronavirus (Covid-19), pot fi infricosatoare si ne pot afecta emotional. De aceea, este important sa ramanem informati, dar exista si alte lucruri pe care le putem face pentru a ne mentine starea de bine in astfel de perioade.

Iata cateva sfaturi care sa te ajute pe tine, familia si prietenii tai, sa aveti grija de sanatatea mintala intr-un moment in care se discuta mult despre potentialele riscuri la adresa sanatatii fizice.

Incearca sa eviti stirile false si teoriile conspiratiei si informeaza-te din surse de incredere

Zvonurile si speculatiile pot sa iti alimenteze nelinistile si anxietatea. Informandu-te din surse de incredere, vei putea sa controlezi aceste stari.

Pentru a te informa din surse autorizate, poti accesa:

https://www.cnscbt.ro/

https://www.who.int/

https://www.ecdc.europa.eu/en

https://www.cdc.gov/

Urmeaza sfaturile de igiena – spala-te pe maini cu apa si sapun cel putin 20 de secunde – acasa sau la serviciu, dupa ce iti sufli nasul, inainte de a manca sau de a gati. Daca nu ai la dispozitie apa si sapunul, dezinfecteaza-ti mainile si spala-te imediat ce ai ocazia.

Foloseste batiste de unica folosinta daca tusesti si arunca-le imediat; stai acasa daca nu te simti bine.

Ramai conectat

In perioadele de stres, ne descurcam mai bine daca avem companie si sprijin. Mentine legatura cu familia si prietenii. Este bine sa iti urmezi rutina zilnica. Este indicat sa te concentrezi pe ceea ce poti face pentru a:

  • Controla stresul prin tehnici de relaxare
  • A te mentine activ
  • A manca echilibrat.

Stai conectat cu prietenii tai si cu retelele sociale, dar incearca sa nu acorzi atentie senzationalului. Bazeaza-te pe surse de incredere si nu uita ca si prietenii tai pot fi ingrijorati.

Vorbeste cu copiii

Este important sa implici familia si copiii in aspectele care ajuta la mentinerea sanatatii. Trebuie sa fii atent la ceea ce le spui copiilor, sa ii intrebi ce au auzit despre pandemie si sa ii sprijini, fara a-i panica.

Trebuie sa reducem la minimum impactul negativ asupra copiilor si le explicam lucrurile. Discuta cu ei despre stiri, dar incearca sa eviti sa ii expui la prea multe informatii despre pandemie. Fii cat se poate de deschis.

Incearca sa nu eviti aspectele sensibile, dar vorbeste-le intr-un mod cat mai potrivit pentru ei.

Incearca sa nu anticipezi stresul

Este normal sa te simti vulnerabil si coplesit in momentul in care citesti stiri despre pandemie, mai ales daca ai avut traume sau probleme de sanatate mintala in trecut sau ai o boala cronica din cauza careia esti mai vulnerabil la efectele infectiei cu coronavirus.

Daca te ingrijoreaza situatia data de raspandirea noului coronavirus, ai putea experimenta simptome precum:

  • Dificultatea de a adormi
  • Lipsa puterii de concetrare
  • Furie, ingrijorare, anxietatea sau panica
  • Sentimente de neajutorare
  • Frica de persoane care tusesc sau care par bolnave
  • Indepartarea de persoanele apropiate

Este important sa recunosti aceste sentimente si sa iti reamintesti sa ai grija de sanatatea fizica si psihica. De asemenea, ar trebui sa eviti obiceiurile nesanatoase precum fumatul si consumul excesiv de alcool.

Incearca sa ii linistesti pe oamenii ingrijorati si pe cei care traiesc singuri pe care ii cunosti.

Evita sa faci presupozitii

Nu judeca oamenii si evita sa tragi concluzii despre cine este responsabil pentru raspandirea bolii. Infectia cu coronavirus poate sa afecteze pe oricine, indiferent de etnie, statut social sau gen.

Alege cum sa selectezi informatiile din mass-media legate de pandemie

Exista multa expunere in mass-media despre pandemia de coronavirus. Daca observi ca aceasta expunere iti provoaca stres, incearca sa gasesti un echilibru.

Este bine sa urmaresti stirile, cu conditia ca excesul de informatie sa nu te deranjeze.

Exista un nivel mare de nesiguranta, pentru ca nu se cunosc inca multe lucruri despre aceasta noua infectie. Totusi, trebuie sa realizam, fiecare dintre noi, ca este o afectiune data de un virus cu actiune principala pe sistemul respirator, iar medicii stiu cum sa trateze virozele respiratorii si cum sa controleze simptomele afectiunilor respiratorii determinate de virusuri.

Ce ar trebui sa faca persoanele aflate in carantina sau izolare?

In cazul infectarii cu coronavirus, se impune carantina sau autoizolarea.

Pentru astfel de persoane, situatia poate parea descurajatoare. Este o perioada diferita din viata ta, dar nu trebuie sa fie neaparat rea, chiar daca nu ai ales sa te afli in aceasta situatie.

Este o etapa cu un ritm diferit, in care vei relationa cu ceilalti in alt mod decat pana acum. Mentine contactul cu ceilalti prin telefon, e-mail sau pe retelele sociale, acestea fiind totusi modalitati bune pentru a fi in legatura cu persoanele care conteaza pentru tine.

Stabileste o rutina zilnica. Ai putea sa citesti mai mult, sa vizionezi filme, sa faci exercitii fizice, sa incerci tehnici de relaxare sau sa afli informatii interesante de pe internet. Odihneste-te mai mult si priveste aceasta etapa ca pe o experienta noua, neobisnuita, care are si cateva beneficii.

Asigura-te ca ai la dispozitie tot ce iti trebuie pentru a avea grija de sanatate, cum sunt medicamentele.

Articol actualizat la data de 18. 03.2020

Sursa:

reginamaria.ro

Categories
Articol medical

Cum ne pregatim pentru analizele de sange

Cum ne pregatim pentru analizele de sange

Analizele de sange reprezinta o modalitate foarte buna de a evalua starea de sanatate a organismului pacientului sau evolutia unei stari patologice. Pentru ca analizele sa reflecte cu adevarat situaţia organismului, este foarte importanta pregatirea pacientului inaintea recoltarii.

Pentru analizele de sange, de exemplu, specialistii recomanda sa nu se consume niciun fel de alimente cu 8 pana la 12 ore in prealabil. Consumul chiar si al unei cantitati foarte mici de alimente sau cafea pot influenta drastic rezultatele analizelor dumneavoastra. Puteti bea apa fara probleme, dar consumul de orice alte lichide sau alimente este strict interzis.

De asemenea, nu trebuie sa fumati, sa mestecati guma (chiar si fara zahar) sau sa faceti efort fizic intens. Aceste lucruri va pot accelera digestia, ceea ce poate afecta rezultatele analizelor.

Puteti lua medicamentele care va sunt prescrise in mod uzual, dar nu luati medicamente fara prescriptie medicala fara sa intrebati medicul in prealabil. In unele cazuri, medicul va poate spune sa intrerupeti administrarea unor anumite medicamente inainte de recoltarea de analize de sange.

Analizele de sange care sunt puternic influentate de conduita pacientului inaintea recoltarii

Recoltarea sangelui se face dimineata inainte de a consuma alimente sau lichide pentru a nu denatura rezultatele unor analize ca:

  • Glicemia din sange – masoara cantitatea de glucoza (zahar) din sange. Excesul de zahar in sange indica diabetul, iar deficitul de zahar din sange indica hipoglicemia. Inainte de efectuarea acestor analize este necesar sa nu se consume alimente sau lichide (cu exceptia apei) cu cel putin 8 ore in prealabil.
  • Profilul lipidic – verifica nivelul colesterolului si al altor grasimi din sange. Un nivel ridicat de colesterol expune pacientul la dezvoltarea afectiunilor cardiace sau accident vascular cerebral. Inainte de efectuarea acestor analize este necesar sa nu se consume alimente sau lichide (cu exceptia apei) cu 9-12 ore ore in prealabil.
  • Testele metabolice (ca panoul metabolic de baza si panoul metabolic global) sunt parte a unui examen fizic de rutina. Aceste teste verifica glicemia, nivelul de electroliti, functia renala si functia hepatica. Inainte de efectuarea acestor analize este necesar sa nu se consume alimente sau lichide (cu exceptia apei) cu 10-12 ore ore in prealabil.
  • Testele renale – verifica starea de sanatate si functionalitate a rinichilor. Inainte de efectuarea acestor analize este necesar sa nu se consume alimente sau lichide (cu exceptia apei) cu 8-12 ore ore in prealabil.
  • Testul pentru vitamina B12 – masoara cantitatea de vitamina B12 din sange si ajuta la diagnosticarea cauzei anemiei macrocitare. Unele medicamente pot interfera cu acest test asa ca este indicat sa consultati specialistul inainte de a efectua acest test. Inainte de efectuarea acestor analize este necesar sa nu se consume alimente sau lichide (cu exceptia apei) cu 6-8 ore ore in prealabil.
  • Testul pentru sideremie – se efectueaza pentru masurarea cantitatii de fier din sange in scopul de a verifica in ce masura acesta este metabolizat in organism. Inainte de efectuarea acestor analize este necesar sa nu se consume alimente sau lichide (cu exceptia apei) cu 6-8 ore ore in prealabil.
  • Testul GGT – arata nivelul enzimei GGT din organism. Gama-glutamiltranspeptidaza este o enzima care se gaseste in celulele ficatului, dar si in celulele epiteliale si cele de la nivelul oaselor. Un nivel crescut al GGT poate indica afectiuni hepatice, biliare sau abuz de alcool. Unele medicamente pot interfera cu acest test asa ca este indicat sa consultati specialistul inainte de a efectua acest test. Inainte de efectuarea acestor analize este necesar sa nu se consume alimente sau lichide, mai ales alcool, cu 8 ore ore in prealabil.

Reguli generale pentru pregatirea pentru analizele de sange

Asadar, la recoltarea probelor de sange trebuie respectate atat anumite conditii generale, valabile pentru majoritatea analizelor, cat si o serie de conditii speciale, necesare la anumite analize. Ca regula generala, sangele se recolteaza dimineata (cu exceptia unor rare cazuri cand medicul recomanda recoltarea la o anumita ora) si inainte de ingestia de alimente (solide sau lichide).

Pacientul trebuie sa comunice permanent cu medicul despre existenta unor anumite situatii ce pot influenta rezultatul analizelor. Daca din greseala mancati sau beti ceva in afara de apa inainte de recoltarea probelor de sange, anuntati neaparat personalul medical astfel incat sa poata interpreta corect testele. In astfel de cazuri, pentru obtinerea unor rezultate corecte, este posibil sa vi se ceara sa reprogramati recoltarea.

Imediat dupa ce vi s-au recoltat probele de sange, puteti manca si bea din nou. Este indicat sa aveti la dumneavoastra o gustare sau o bautura pentru a putea manca cat mai curand posibil dupa analize.

Detalii suplimentare si utile, referitoare la pregatirea pentru recoltare si pentru alte tipuri de probe biologice gasiti aici.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Bronșita – cauze, simptome, diagnostic si tratament

Bronșita – cauze, simptome, diagnostic si tratament

Ce este bronșita?

Bronșita este o afecțiune respiratorie caracterizată prin inflamarea bronhiilor (căile aeriene ce asigură transportul aerului către plămâni). Principalele simptome ale bronşitei sunt: tusea, flegma şi starea de oboseală.

Exista două tipuri de bronșită:

  • Bronșită acută (forma cea mai comună a bronșitei) – simptomele durează câteva săptămâni și, de obicei, nu cauzează complicații.
  • Bronșită cronică, care este recurentă și are manifestari de lungă durată. Bronșita cronică este o formă de boală pulmonară obstructivă.

Cauzele apariție bronșitei

Cel mai adesea bronșita este cauzată de același virus care provoacă răceala sau gripa. În unele cazuri însă, bronșită este cauzată de bacterii. În ambele cazuri, în timp ce organismul luptă împotriva germenilor, tuburile bronhiale se umflă și se produce mai mult mucus care se poate acumula în plămâni, ceea ce duce în cele din urmă la bronșită.

Dintre factorii care favorizează bronșita menționăm:

  • sistemul imunitar slăbit în special în cazul persoanelor în vârstă, sugarilor și copiilor mici
  • fumatul activ sau pasiv
  • refluxul gastroesofagian (acizii din stomac ajung înapoi în esofag
  • praful, chimicalele, substanțele toxice (inhalarea de factori iritanți scade capacitatea căilor respiratorii de a se curăța de germeni).

Simptomele bronșitei

Cel mai adesea simptomele coincid cu probleme de respirație, cum ar fi:

  • tusea seacă (uscată, fără spută), care mai apoi devine productivă (elimină sputa). Sputa poate fi de culoare galbenă, verde sau poate fi transparentă;
  • dificultăți de respirație sau respirație șuierătoare
  • frisoane sau febră moderată
  • nas înfundat și dureri în gât

Când să apelăm la un specialist

Este recomandat să apelați la un medic specialist în cazul în care apar firișoare de sânge în spută, dacă încercați o senzație generală de astenie, aveți febră ușoară, simptomele asemănătoare cu cele ale răcelii durează mai mult de trei săptămâni, pierdeți în greutate sau aveți senzație de lipsă de aer. Bronșita poate duce la pneumonie, deși acest lucru este rar. De obicei, nu cauzează alte probleme.

Diagnosticul și tratamentul bronșitei

Dacă medicul suspectează faptul că aveți bronșită, vă va examina și vă va asculta pulmonar cu un stetoscop încercând să identifice semne de congestie pulmonară. În plus, vă poate solicita istoricul medical, familial dar și eventuala medicație curentă, prezența alergiilor și, nu în ultimul rand, va verifica dacă fumați. De obicei, nu sunt necesare analize de sânge. Vi se poate recomanda și efectuarea unei radiografii pentru a exclude afecțiuni cum ar fi pneumonia dar și pentru a verifica gradul de afectare pulmonară (mai ales daca fumați) și uneori un test respirator (spirometrie) pentru a exclude astmul/emfizemul și a evalua funcționarea plămânilor. De asemenea poate fi verificat și nivelul de oxigen din sânge cu un mic senzor prins de deget sau poate fi analizată sputa pentru a exclude tusea convulsivă și eventuale alergii. Medicul specialist la care apelați în această situație este în măsură să vă recomande investigații specifice la medicul pneumolog.

Tratamentul bronșitei

În cea mai mare parte a cazurilor, bronșită dispare de la sine în câteva săptămâni. În cazul în care bronșita este cauzată de bacterii (ceea ce se întâmplă destul de rar), medicul poate prescrie antibiotice.

Pacienților care suferă de astm sau sunt alergici li se poate prescrie un inhalator. Acesta ajută la deblocarea căilor respiratorii și face respirația mai ușoară.

Uneori medicul poate recomanda medicamente suprimante pentru tuse sub formă de sirop sau comprimate Acestea se prescriu, în general, doar daca tusea vă afectează somnul deoarece suprimantele de tuse pot opri cercul vicios al tusei cauzând iritație suplimentară la nivelul bronhiilor. Copiilor de până în 4 ani li se vor administra suprimante pentru tuse doar dacă medicul le recomandă.

Tratamentul la domiciliu include:

  • ameliorarea tusei prin administrarea de lichide (8 – 12 pahare pe zi)
  • repaus, odihnă pentru a permite organismului să elimine infecția
  • administrarea de ibuprofen sau aspirina pentru a diminua simptomele (nu este indicat să se administreze aspirină copiilor)
  • umidifierea atmosferei din cameră (căldura și umiditatea fluidizează mucusul și îl fac mai ușor de eliminat)

Profilaxie

Poate fi prevenită apariția bronșitei prin:

  • evitarea fumului de țigară
  • vaccinarea împotriva gripei
  • vaccinarea împotriva pneumoniei – în special la persoanele peste 60 de ani
  • spălarea frecventă a mâinilor
  • purtarea unei măști de protecție în cazul lucrului în atmosferă cu substanțe iritante, chiar și praf;

Text: WebMD
Sursa foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Gripa

Gripa

Poliana va pune la dispozitie posibilitatea de a efectua un test calitativ pentru a vedea daca ati contactat virusul gripal.  Raspunsul il primiti in ~ 1h!

Afectiune respiratorie contagioasa, #gripa este provocata de #virusuri gripale.

!! Tu stii daca ai contactat virusul gripal? !!

!! Testeaza-te Acum !!

Una dintre diferentele intre #gripa si #raceala este debutul brusc si agresiv al #gripei spre deosebire de evolutia graduala in intensitate a simptomelor in cazul #racelii.

Simptome specifice persoanelor care au contactat un #virus gripal: febra mare (39-40 grade), dureri musculare si articulare, dureri de cap, stare generala de rau, tuse neproductiva, dureri in gat si rinita.

!! Luati in serios gripa !!  Pentru cei cu imunitate foarte scazuta, gripa poate duce chiar la deces.

NU NECESITA ANTIBIOTICE!

Perioada de incubatie a virusului gripal este de aproximativ 4 zile.  Perioada in care persoana este contagioasa incepe inainte de aparitia simptomelor si dureaza in medie sapte zile. 

Luați în serios #gripa, mai ales la categoriile de vârstă cu risc crescut de complicații: bebeluși, vârstnici și bolnavi cu imunitatea foarte scăzută.

Adultii pot infecta alte persoane inca dinainte de debutul simptomelor (cu 1 zi inainte ca simptomele sa se manifeste). De obicei, perioada de contagiozitate dureaza pana la 5 – 7 zile de la debutul simptomelor, insa poate depasi o saptamana in cazul anumitor persoane, in special copii mici (pana in 5 ani) si persoane cu un sistem imunitar slabit.

In randul copiilor, gripa este adesea asociata cu otita medie, greata si varsaturi.

De obicei, boala se vindeca dupa 7 – 10 zile de la debutul simptomelor, insa tusea si starea generala de rau pot persista chiar mai mult de 2 saptamani.

Ai grijă de tine si de cei dragi!

Centre de recoltare Poliana

Categories
Articol medical

Motive surprinzatoare pentru cresterea in greutate

Motive surprinzatoare pentru cresterea in greutate

Ce poate provoca creşterea în greutate?

Dacă aţi început să consumați mai multe calorii decât de obicei sau să reduceţi timpul petrecut făcând exerciții fizice, este de așteptat ca numărul de kilograme afișat pe cântar să crească. Care este însă explicaţia atunci când vă îngrășați deși nu v-ați schimbat stilul de viață? În acest caz, este necesar să faceți o căutare mai amănunțită asupra cauzelor posibile.

Lipsa somnului

Există legături directe între somn și creşterea în greutate. În primul rând, dacă vă culcați târziu, cresc şansele să luaţi o gustare noaptea. În mod cert, această gustare aduce calorii în plus. În al doilea rând, la persoanele care nu dorm îndeajuns apar dereglări hormonale care accentuează senzația de foame și pofta de mâncare, iar mesele devin din ce în ce mai nesatisfăcătoare.

Stresul

Atunci când aveți un ritm de viață foarte alert și intens, organismul intră într-un modul de autoconservare. Organismul secretă cortizol, numit și ”hormonul stresului”, fapt care duce la creșterea poftei de mâncare. În perioada când suntem stresați vom opta pentru alimente bogate în calorii, extrem de nesănătoase doar pentru că ne fac să ne simţim mai bine. Acest apetit crescut în combinație cu alegerea unor mâncăruri nesănătoase sporesc considerabil posibilitatea de a vă îngrăşa.

Medicamentele antidepresive

Un efect secundar nedorit al unor antidepresive este creşterea în greutate. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre modificarea tratamentului dacă observaţi că luaţi în greutate după utilizarea unui anumit tip de antidepresiv. Nu întrerupeţi şi nu schimbați tratamentul fără îndrumarea medicului. Nu treceți cu vederea faptul că unele persoane pot lua în greutate după începerea unui astfel de tratament din simplul motiv că se simt mai bine, ceea ce le crește pofta de mâncare. De asemenea, depresia în sine poate duce la modificări în greutatea corporală.

Steroizii

Medicamentele antiinflamatorii pe bază de steroizi, cum ar fi prednisonul, sunt o cauză cunoscută a luării în greutate. Retenția de lichide și creşterea apetitului sunt principalele motive. Unele persoane pot observa o schimbare temporară a corpului lor în timp ce iau steroizi: pot apărea depuneri de grăsime în locuri cum ar fi fața, stomacul sau ceafa. Nu este recomandat să întrerupeți brusc tratamentul cu steroizi dacă l-ați urmat mai mult de o săptămână, întrucât pot apărea probleme grave: consultați mai întâi medicul.

Medicamente care ar putea cauza luarea în greutate

Mai multe medicamente prescrise de medic au fost asociate cu acumularea de kilograme. Lista include medicamente antipsihotice (folosite în tratamentul schizofreniei sau a tulburării bipolare), precum și medicamentele pentru tratarea migrenelor, convulsiilor, hipertensiunii arteriale ridicate și diabetului zaharat. Consultați medicul pentru a găsi o medicație care tratează simptomele și diminuează efectele secundare.

Nu dați vina pe pastilele anticoncepționale

Contrar credinţei populare, nu există dovezi că pastilele anticoncepționale (pe bază de estrogen și progesteron) cauzează creşterea în greutate pe o perioadă îndelungată. Este posibil ca unele femei care iau anticoncepționale să se îngraşe din cauza retenției de lichide, dar acest lucru este, de obicei, pe termen scurt. Dacă vă îngrijorează o posibilă creştere în greutate atunci când luaţi contraceptive, discutaţi cu farmacistul sau medicul legat de această problemă.

Hipotiroidismul

Dacă tiroida nu secretă o cantiate suficientă de hormoni tiroidieni, este posibil să vă simțiți obosit, slăbit, să vă fie frig și să luați în greutate. Fără suficienţi hormoni tiroidieni, metabolismul încetineşte, ceea ce va duce mult mai probabil la îngrăşare. Chiar și o glandă tiroidă care funcționează la limita inferioară a valorii normale, poate cauza luarea în greutate. Tratarea hipotiroidismul cu medicație mai poate anula din creşterea în greutate.

Nu dați vina pe menopauză

Deși majoritatea femeilor iau în greutate la menopauză, schimbările hormonale nu sunt singurul motiv. Procesul de îmbătrânire încetinește metabolismul, iar caloriile încep să se depună. De asemenea, schimbări ale stilului de viață (cum ar fi mai puține exerciții fizice) joacă un rol important. În general, menopauza nu se identifică neaparat cu îngrăşarea, dar grăsimea tinde să se depună mai mult în jurul taliei în această perioadă decât în alte părţi ale corpului cum ar fi pe șolduri și coapse.

Sindromul Cushing

Creşterea în greutate este un simptom frecvent al sindromului Cushing, o afecţiune ce implică expunerea organismului o perioadă îndelungată la concentrații prea mari de cortizol (hormonul stresului) care cauzează anomalii la nivelul organismului. Sindromul Cushing poate apărea dacă urmați un tratament cu steroizi pentru astm, artrită sau lupus. De asemenea, acesta poate avea loc dacă glandele suprarenale secretă prea mult cortizol sau ar putea fi legate de o tumoare. În acest caz, grăsimea se depune şi este mai vizibilă în jurul feței, gâtului, taliei sau părții superioare a spatelui.

Sindromul ovarelor polichistice (SOP)

Sindromul ovarelor polichistice este o problemă hormonală la femeile ce ajung la fertilitate. Majoritatea femeilor afectate de SOP prezintă numeroase chisturi mici la nivelul ovarelor. Acest sindrom duce la dezechilibre hormonale care afectează ciclul menstrual și provoacă alte schimbări în corp cum ar fi creșterea anormală a părului și apariţia acneei. Femeile cu acest sindrom dezvoltă rezistență la insulină (hormonul care controlează metabolismul glucidelor) și poate duce la luarea în greutate. Greutatea tinde să se depună în jurul abdomenului în acest caz, iar doamnele care suferă de sindromul ovarului polichistic au un risc mai mare de a dezvolta afecțiuni cardiace.

Renunțarea la fumat

Renunțarea la fumat este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru sănătatea dumneavoastră. În general, persoanele care se lasă de fumat se îngrașă maxim 5 kilograme. Senzația de foame ar trebui să dispară după câteva săptămâni, ceea ce vă poate ajuta să dați jos mai ușor kilogramele în plus.

Câteva reguli în cazul în care luați în greutate

Regula 1:

Nu este recomandat să întrerupeţi tratamentul pe care îl urmaţi fără a consulta în prealabil medicul. Nu scăpați din vedere importanța medicamentelor pe care le luați, deoarece se pot dovedi indispensabile sănătății dumneavoastră. De asemenea, există posibilitatea ca altceva să vă provoace creşterea în greutate. Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să descoperiți cauza.

Regula 2:

Nu vă comparați situația cu cea a altor persoane care iau aceleași medicamente, deoarece efectele secundare pot diferi de la persoană la persoană. Chiar dacă un medicament pentru o altă persoană a avut ca efect scăderea în greutate, asta nu înseamnă că același lucru vi se va întâmpla și dumneavoastră.

Regula 3:

Nu uitați că dacă surplusul de kilograme este cauzat doar de retenția de apă, aceasta nu este permanentă și nici nu înseamnă grăsimi depuse. Odată ce ați încetat tratamentul iar starea dumneavoastră de sănătate este sub control, umflăturile de la retenția de apă se pot ameliora. Între timp, este recomandat să aveți o dietă săracă în sodiu.

Regula 4:

Consultați-vă medicul în legătură cu ce alte medicamente puteți lua. De cele mai multe ori, medicul dumneavoastră vă poate schimba tratamentul şi recomanda o medicație care să nu aibă aceleași efecte secundare.

Regula 5:

Puteți afla dacă creşterea în greutate este cauzată de încetiniriea metabolismului, provocată de o anumită afecțiune medicală sau de medicație. Dacă este cazul, participați la activități care accelerează metabolismul. Este timpul să faceți exerciții fizice!

Sursa:  WebMD

Categories
Articol medical

Ameliorarea durerilor provocate de artrita

Pasi importanti de urmat pentru ameliorarea durerilor provocate de artrita

Artrita este un termen generic care desemnează un grup de peste 100 de boli care implică inflamarea articulațiilor și care are ca efect durerea și limitarea posibilităților de mișcare. Inflamația este una dintre reacțiile normale ale organismului la boli sau leziuni și include umflături, durere sau rigiditate. Inflamația care durează un timp îndelungat sau care reapare – cum se întâmplă în cazul artritei – poate duce la leziuni ale țesuturilor.

Oasele scheletului sunt unite prin articulații. Deși este necesară o articulare solidă, în același timp, unele oase trebuie să fie capabile de mobilitate unul în raport cu celălalt. Aceste articulații ne permit o gamă variată de mișcări și fac din schelet un sistem foarte mobil.

Articulațiile sunt împărțite în două categorii principale — mobile sau sinoviale și fixe sau fibroase. Articulațiile sinoviale permit o gamă largă de mișcări și sunt delimitate de un înveliș numit sinovial.  Extremitățile osoase sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular. Întreaga articulație este împrejmuită de un țesut fibros rezistent, denumit capsulă articulară. Mușchii și tendoanele susțin, de asemenea, articulațiile și le permit să se miște.

În cazul artritei, zona din jurul unei articulații se inflamează provocând durere, rigiditate și, uneori, dificultăți în mișcare. Unele tipuri de artrită afectează și alte părți ale corpului, cum ar fi pielea și organele interne.

Tipuri de artrita

Cele mai comune tipuri de artrita sunt:

Osteoartrita: este cea mai frecventă formă de artrită. Apare atunci când cartilajul îşi pierde elasticitatea și devine mai uşor de deteriorat. Fără protecția cartilajului, oasele încep să se frece unele de altele cauzând dureri foarte mari și inflamație. Osteoartrita pot aparea la orice articulație, dar cel mai adesea afectează articulațiile mâinilor, coloanei vertebrale, genunchilor, șoldurilor și picioarelor. Osteoartrita este o afecțiune de natură degenerativă care apare cel mai frecvent la persoanele vârstnice.

Artrita reumatoidă: poate afecta articulațiile din orice parte a corpului dar cel mai frecvent apare la nivelul mâinilor, încheieturilor și genunchilor. Cauza artritei reumatoide nu este încă clarificată total. Există totuși legături cu factorii genetici și procesele autoimune. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriului organism, în special în articulații și produce reacții inflamatorii dăunătoare. Inflamația se extinde apoi la țesuturile din jur și poate afecta în cele din urma cartilajele și oasele. În cazurile mai grave, artrita reumatoidă poate afecta și alte zone ale corpului cum ar fi pielea, ochii și nervii.

Guta: Guta este o formă de artrită caracterizată prin episoade dureroase care apar atunci când organismul nu poate elimina excesul de acid uric în sânge. Atunci când nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale în formă de ace care se depun apoi la nivelul articulațiior. Boala este caracterizată prin umflare, edem și durere severă și afectează cel mai adesea articulațiilor degetelor de la picioare, genunchi și încheietura mâinii.

Simptomele artritei

Simptomele artritei variază de la o persoană la alta în funcție de tipul de artrită de care suferiți. Simptomele includ durere, inflamație și rigididate articulară, deformare a articulațiilor, oboseală, febră și erupții cutanate.

Cauzele artritei

Cauza bolii nu este cunoscută în totalitate. La unele persoane poate fi implicată o anomalie genetică (moștenită de la părinți) care crește probabilitatea de a dezvolta afecțiunea. Deși cauza exactă nu este cunoscută, există mai mulți factori de risc care provoacă artrita inclusiv:

  • Vârsta. Riscul de a dezvolta artrită, în special osteoartrită, crește odată cu vârsta.
  • Sexul. În general, artrita apare mai frecvent la femei decât la bărbați.
  • Obezitatea. Greutatea excesivă determină suprasolicitarea articulațiilor.
  • Mediul de lucru. Unele meserii presupun mișcări repetitive sau ridicarea de greutăți cauzând afecțiuni ale articulațiilor.

Diagnosticarea artritei

Pentru diagnosticarea osteoartritei, medicul va examina pacientul, va urmări istoricul medical și simptomele. În unele cazuri va fi nevoie și de RMN, radiografie, teste de sânge sau urină.

Tratamentul artritei

Scopul principal al tratamentului este de a ameliora simptomatologia acută reprezentată în principal de durere, creșterea mobilității articulare și, în măsura în care este posibil, evitarea apariției complicațiilor. Pe lângă medicamente, planul de tratament mai poate include exerciții fizice regulate, regim alimentar echilibrat, reducerea stresului, odihna sau chiar intervenție chirurgicală.

Prevenția artritei

Nu este cunoscut niciun mod eficace de prevenire a bolii. Totuși, există câteva modalităţi de ameliorare a durerilor și de încetinire sau prevenire a deteriorării permanente a încheieturilor. Acestea includ:

  • menţinerea corpului într-o limită de greutate pentru limitarea presiunii aplicate asupra articulaţiilor.
  • activitatea fizică regulată – respectarea unui program de exerciții cu un grad moderat de dificultate.
  • utilizarea de dispozitive de protecție a mușchilor și articulațiilor la locul de muncă în cazul în care trebuie să ridicați greutăți.
  • dietă echilibrată și sănătoasă care ajută la întărirea oaselor și mușchilor.

Așadar, prezentaţi-vă la medic la primul semn de durere inexpliabilă a articulaţiilor. Diagnosticul pus la timp permite efectuarea unor tratamente eficiente ale cauzelor problemelor dumneavoastră de sănătate.

Sursa:    WebMD
Foto:     Designed by Kjpargeter – Freepik.com

Categories
Uncategorized

Tuberculoza

Tuberculoza

Generalitati

Tuberculoza (TBC) este o infecție bacteriană acută sau cronică localizată cel mai frecvent în plămâni. Tuberculoza se transmite ca și răceala, prin aerul pe care il inspirăm. Persoanele bolnave de tuberculoză elimină prin tuse sau strănut picături mici de secreții care conțin bacterii. Aceste bacterii cauzează crearea unor formațiuni de țesut foarte mici numite tuberculi. Odată ce se formează în plămâni, acești tuberculi provoacă dificultăți de respiratie, tuse și eliminare de spută. Tuberculoza poate recidiva după perioade lungi de inactivitate (latență) în cazul în care nu este tratată în mod adecvat. Tuberculoza este localizată cel mai des în plămâni dar care se poate răspândi și în alte părți ale organismului. Din fericire, aceasta afecțiune poate fi tratată și prevenită cu succes.

Simptome

Majoritatea persoanelor infectate nu se îmbolnăvesc de tuberculoză deoarece sistemul lor imun distruge infecţia. Totuși, în unele cazuri, simptomele tuberculozei sunt difuze și dificil de diferențiat de alte boli și prin urmare este deseori tardiv diagnosticată. Cele mai comune simptome ale tuberculozei sunt:

  • tuse persistentă de cel puțin 3 săptămâni
  • febră timp de o săptămînă fără o cauză evidentă
  • durere în piept
  • tuse cu sânge sau cu mucozități
  • senzație de slăbiciune sau oboseală accentuată
  • scădere în greutate fără motive explicabile
  • frisoane
  • febră
  • transpirație excesivă, mai ales noaptea
  • pierderea poftei de mâncare

Preventie si tratament

Persoanele bolnave de tuberculoză elimină prin tuse sau strănut picături mici de secreții care conțin bacterii. Pe calea aerului, aceste picături sunt inhalate de persoanele din anturajul apropiat al bolnavului. Persoanele care se infectează au două posibilități: să rămână infectate (tuberculoză latentă) sau să treacă de la stadiul de infecție la cel de boală (tuberculoză activă). Persoanele cu infecție latentă nu sunt considerate contagioase. Dacă însă sistemul imunitar este slăbit, în lipsa tratamentului, persoana infectată dezvoltă tuberculoza activă și poate să infecteze, la rândul său, alte persoane. Medicii recomandă celor care suferă de tuberculoză activă să rămână acasă și să evite contactul cu alte persoane cât mai mult posibil, până când boala nu mai este infecțioasă.

Opriți răspândirea tuberculozei!

Este esențial ca pacienții care suferă de tuberculoză activă să se tratateze imediat. Întreruperea tratamentului medicamentos – chiar dacă vă simțiți mai bine, poate cauza întârzierea vindecării și reapariția bolii. Reaparițiile pot surveni la 6 – 12 luni de la întreruperea tratamentului.

Pentru a preveni răspândirea TBC, persoanele infectate trebuie:

  • să nu întrerupă tratamentul fără permisiunea medicului specialist
  • să își acopere întotdeauna gura cu un șervețel atunci când tușesc sau strănută
  • să se spele pe mâini după ce tușesc sau strănută
  • să se izoleze de comunitate
  • să nu folosească mijloacele de transport în comun
  • să aerisească bine camerele

Cea mai bună modalitate de a preveni tuberculoza este tratamentul corect al bolnavilor. O altă modalitate de prevenire a tuberculozei este vaccinarea BCG (vaccinul Bacillus Calmette-Guérin) la naștere.

Investigatii

Medicii diagnostichează tuberculoza activă pulmonară folosind examinarea fizică a pacientului, a culturilor de spută precum și radiografia toracelul. Dacă se constată prezența infecției în organism, se recomandă administrarea de antibiotice precum izoniazida, rifampicina, etambutol si pirazinamida. Tratamentul cu antibiotice durează între 6 și 9 luni deoarece este nevoie de cel puțin 6 luni pentru ca toate bacteriile să moară.

Este foarte important să se urmeze tratamentul în doze întregi și exact pentru cât timp este prescris de medic. Acest lucru asigura vindecarea și înlătură riscul recidivării și dezvoltării bacteriei rezitente la antibiotice.

Ca toate medicamentele, și cele administrate pentru tratatea TBC pot avea efecte secundare, unele chiar grave. Apelați imediat la medic dacă aveți aceste simptome:

  • lipsa poftei de mâncare
  • greață / vărsături
  • o tentă gălbuie a pielii sau a ochilor (icter)
  • febră mare sau durează 3 sau mai multe zile
  • dureri abdominale
  • furnicături în degete de la mâini sau de la picioare
  • durere în piept
  • mâncărime sau erupții cutanate
  • învinețire ușoară
  • sângerare gingiilor
  • urină închisă la culoare
  • dureri articulare
  • amețeli
  • amorțeală sau furnicături în jurul gurii
  • vedere încețoșată
  • pierderea auzului / țiuit în urechi

De retinut:

  • tuberculoza este cea mai răspândită boală infecțioasă la nivel mondial care este tratabilă
  • transmiterea are loc pe calea aerului de la persoanele infectate; doar un mic procent din persoanele care se infectează, dezvoltă boala
  • tratamentul este gratuit pe toată perioada și se efectuează în unități spitalicești specializate
  • tuberculoza netratată este fatală
  • persoanele tratate corect sunt declarate vindecate.

Sursa text:          WebMD
Foto:     Freepik.com

Categories
Uncategorized

Calculii renali

Calculii renali – Ce sunt. Tipuri si cauze ale aparitiei. Prevenire.

Ce sunt pietrele la rinichi?

Pietrele la rinichi sau calculii renali reprezinta de fapt acumulari de substante minerale la nivelul rinichiului. În functie de dimensiune, acestea pot ramane instalate la nivel renal sau pot migra prin ureter pentru a fi eliminate. Atat barbatii, cat si femeile pot avea pietre la rinichi, totusi barbatii sunt mult mai predispusi sa sufere de aceasta afectiune.

Tipuri si cauze ale aparitiei pietrelor la rinichi

Pietrele la rinichi se formeaza atunci cand exista o modificare a echilibrului normal al apei, sarurilor si mineralelor din urina. Exista multi factori care pot declansa schimbari in urina, de la afectiuni medicale cronice la alimentatie. Daca beti prea putina apa, aveti foarte mari sanse sa faceti pietre le rinichi. Dieta joaca, de asemenea, un rol important. O alimentatie bogata in proteine si sodiu creste riscul aparitiei pietrelor la rinichi. Alti factori de risc sunt greutatea, anumite medicamente precum si un istoric familial predispus spre aceasta afectiune.

Pietrele la rinichi se formeaza cand urina are un continut prea mare de minerale si saruri care se intaresc. Uneori, cand piatra trece din rinichi in uretra, urinarea este dureroasa si se face cu dificultate.

Exista mai multe tipuri de pietre la rinichi:

  • Cele formate din calciu sau oxalat de calciu sunt cel mai des intalnite.
  • Pietrele struvitice contin magneziu cristalizat si amoniac. Acestea se formeaza mai ales dupa infectii ale tractului urinar.
  • Pietrele din acid uric apar la persoanele care au o aciditate ridicata a urinei.
  • Pietrele de cistina sunt destul de rare

Simptome

Pietrele la rinichi pot sa ramana asimptomatice pana cand calculii renali incep sa se miste in interiorul rinichilor sau traverseaza uretra, canalul care face legatura intre vezica urinara si rinichi.

De asemenea, exista posibilitatea eliminarii pietrelor la rinichi fara simptome evidente, atunci cand calculul este foarte mic. În caz contrar, calatoriile pietrelor renale dau nastere mai multor semne si simptome specifice.

Este foarte important sa solicitati o evaluarea medicala imediata, daca experimentati

  • durere atat de puternica, incat nu puteti sa ramaneti pe loc sau sa gasiti o pozitie confortabila;
  • durere insotita de greata si varsaturi;
  • durere insotita de febra si frisoane;
  • sange in urina (hematurie);
  • dificultate sau imposibilitate de eliminare a urinei;
  • transformari in aspectul si mirosul urinei

Diagnostic

Testele imagistice, cum ar fi cele cu ultrasunete, ecografia abdominala, tomografia computerizata pot fi utilizate pentru a indica dimensiunea si locatia unei pietre renale. Aceste investigatii pot fi extrem de utile pentru a se determina potentialele riscuri presupuse de eliminarea naturala a pietrei, daca este necesara o minima interventie sau un tratament mai agresiv.

Tratament

Exista mai multe tipuri de tratamente ale calculilor renali. Medicul ar putea prefera o anumita tehnica in defavoarea alteia, in functie de marimea si localizarea pietrei renale, dar si de tratamentul care a fost urmat.

Pentru ca multe dintre pietrele renale sunt suficient de mici pentru a fi eliminate pe cale naturala in timpul urinarii, medicul poate recomanda bolnavului sa bea cat mai multa apa care va ajuta la indepartarea pietrei. În unele cazuri este necesara administrarea de calmante pentru ca durerea sa fie tolerata.

Prevenirea pietrelor la rinichi

Întrucat manifestarile clinice ale pietrelor la rinichi nu sunt nici pe departe placute, prevenirea formarii acestora ar trebui sa fie o prioritate la orice varsta.

Prevenirea pietrelor la rinichi

Avand in vedere ca pietrele la rinichi nu sunt o placere pentru nimeni, fiecare dintre noi ar trebui sa prevenim aparitia acestora.

  • Secretul sta in lichide. Medicii specialisti recomanda celor predispusi la litiaza renala sa consume suficiente lichide pe timpul zilei astfel incat sa poata elimina peste 2 litri de urina zilnic. Daca urina este deschisa la culoare si limpede nu ar trebui sa ne fie teama ca vom fi diagnosticati cu pietre la rinichi.
  • Eliminati oxalatii din alimentatie. Daca nu vrem sa suferim de pe urma pietrelor la rinichi ar trebui sa consumam cat mai putine alimente bogate in oxalati precum: sfecla, cartofii dulci, rubarba, gulii, spanac, ciocolata sau produse pe baza de soia.
  • Dieta fara sare si proteine animale – daca sunteti predispusi la formarea calculilor renali eliminati din dieta sarea si incercati sa alegeti alimente vegetale pentru aportul de proteine (exclus soia)
  • Suplimentele care contin calciu trebuiesc eliminate. Chiar daca alimentele cu un continut mare de calciu (produse lactate, napi etc) nu predispun organismul catre litiaza renala, suplimentele alimentare maresc foarte mult riscul de formare a pietrelor la rinichi
  • Magneziul – aliatul vostru impotriva pietrelor la rinichi. Magneziul are un rol extrem de important in dizolvarea depozitelor de calciu si minerale din rinichi si este in topul recomandarilor pentru preventia formarii calculilor renali. Pentru un aport mare de magneziu consumati cu incredere peste slab, avocado, spanac, nuci, capsuni, afine sau ceai negru.
  • Eliminati din alimentatie produse procesate excesiv. Ketchup-ul, mustarul, alimentele congelate, chipsurile sau alimentele de fast-food nu sunt doar alimente ce pun sanatatea in pericol dar maresc si sansele de aparitie a pietrelor la rinichi.