Dictionar de analize

Acidul uric este un compus chimic care se formeaza in organism in timpul metabolismului purinelor, un produs ce rezulta din digestia proteinelor, dar si din anumite procese metabolice din organism. Dozarea acestuia este utila pentru a determina daca se afla in exces sau este eliminat corespunzator, deoarece o cantitate crescuta in organism poate determina aparitia anumitor patologii.

Asadar, scopul determinarii acidului uric este de a determina cantitatea de acid uric din sange pentru:

• diagnosticul patologiilor date de hiperuricemie;
• monitorizarea eficacitatii tratamentului pentru reducerea concentratiei de acid uric seric;
• urmarirea evolutiei patologiilor determinate de cresterea acidului uric.

Analiza de determinare a acidului uric masoara cantitatea de acid uric prezenta in sange sau uricemia. Rezultatul analizei este exprimat în miligrame de acid uric per decilitru de sânge (mg/dL) sau în micromoli pe litru (µmol/L), rezultatele putand diferi in functie de laboratorul care efectueaza aceasta investigatie.

Este important de menționat că, în unele cazuri, nivelul acidului uric poate fi influențat de mai mulți factori, cum ar fi dieta, alcoolul sau medicamentele. De aceea, este important să se ia în considerare acest lucru atunci când se interpretează rezultatele analizei.

Acidul uric din sânge poate fi dozat atunci când se suspectează o afecțiune care implică acest compus, cum ar fi guta. Acest test poate fi, de asemenea, utilizat pentru a monitoriza tratamentul pentru aceste afecțiuni. Insa, aceasta analiza se poate efectua si de rutina, pentru evaluarea starii generale de sanatate.

Exista unele manifestari care indica medicului recomandarea acestei investigatii, precum:

• dureri articulare;
• tumefactie articulatii (umflare);
• oligurie (producerea unei cantitati reduse de urina);
• litiaza renala.

De asemenea, aceasta investigatie este utila si in urmatoarele situatii:

• inainte de inceperea sau pe parcursul tratamentului chimioterapic;
• in cazul existentei unei afectiuni renale;
• determinarii cauzei aparitiei lititazei renale.

Recoltarea sangelui se face intr-un laborator de analize de catre personal specializat. Pacientul este rugat sa nu consume alimente sau lichide in ultimele 4 ore de la recoltare. De asemenea, este indicat ca bauturile alcoolice si alimentele bogate in proteine (carne, ficat) sa fie evitate cu cateva zile inainte de recoltarea probelor de sange. In acest mod, rezultatele analizelor obtinute sunt precise.

Pentru dozarea acidului uric, se recomandă utilizarea unui vacutainer (tub de recoltare) fara anticoagulant. Inainte de recoltare, zona de unde se preleveaza proba de sange se curata si se dezinfecteaza. Se introduce un ac, care va permite drenarea sangelui in tubul de analiza. Dupa finalizarea procedurii, se aplica un pansament local, iar pacientul este rugat sa aplice presiune pentru a evita formarea echimozelor. Procesul de recoltare al sangelui dureaza cateva minute si este in cea mai mare parte nedureros. Este important de mentionat ca pacientul poate resimti pentru cateva secunde un usor disconfort la introducerea acului.

Rezultatele acestei investigatii sunt disponibile in cateva zile. Ulterior, este indicat ca pacientul sa se prezinte la medic pentru obtinerea interpretarii. Analiza acestor rezultate se face in functie de:

• starea generala a pacientului;
• varsta;
• sex;
• simptomele manifestate;
• valorile de referinta ale acidului uric seric.

Valorile de referinta ale acidului uric seric au fost determinate prin realizarea unei medii intre valorile acestui parametru la persoane sanatoase. Astfel, s-au stabilit urmatoarele valori:

• pentru femei: acidul uric seric＜6 mg/dl;
• pentru barbati: acidul uric seric ＜7 mg/dl.

In cazul persoanelor diagnosticate cu hiperuricemie, valoarea considerata a fi normala a acidului uric seric este＜6 mg/dl. O valoare foarte scazuta este considerata a fi sub 3 mg/dl.

Valori crescute al acidului uric seric

Cresterea valorii acidului uric in sange este cunoscuta ca hiperuricemie. Aceasta poate fi cauzata de urmatorii factori:

• consumul crescut al alimentelor bogate in proteine;
• consumul de alcool;
• deshidratarea;
• efectuarea efortului fizic intens;
• incapacitatea rinichilor de a elimina corespunzator acest metabolit;
• unele medicamente diuretice;
• medicamentele citotoxice (administrate in tratamentul neoplaziilor);
• obezitatea;
• sindromul metabolic;
• diabetul zaharat;
• saturnism (intoxicatia cu plumb).

O crestere a acidului uric in sange determina acumularea sa in tesuturi. In timp, se formeaza cristale de acid uric in articulatii, dar si in alte tesuturi, precum rinichii. Acestea pot determina aparitia unor patologii, precum guta. Aceasta determina tumefieri ale articulatiilor si durere la nivelul acestora.

Alte patologii asociate cresterii de acid uric sunt:

• insuficienta renala;
• leucemiile;
• sindroamele mieloproliferative;
• anemia;
• psoriazisul;
• cetoacidoza diabetica;
• boala chistica renala;
• policitemia vera.

Exista si unele patologii ereditare care pot cauza o concentratie mai mare a acidului uric in sange. Dintre acestea fac parte:

• boala von Gierke (o glicogenoza in care glucoza nu poate fi eliberata din glicogenul din ficat, una din formele sale de stocare in organism);
• sindromul Down (trisomia 21);
• sindromul Lesch-Nyhan (guta ereditara);

Valori scazute ale acidului uric seric

Exista si situatii cand acidul uric are o valoare scuzuta, desi acestea sunt mai rare. O concentratie redusa de acid uric in sange este cunoscuta ca hipouricemie. Cauzele care pot conduce la scaderea acidului uric seric sunt:

• o dieta cu un continut redus de proteine;
• deficitul enzimelor care intervin in metabolizarea purinelor (precursorii acidului uric);
• sindromul Fanconi (patologie renala caracterizata prin eliberarea in urina a unor cantitati ridicate de substante, printre care si acidul uric;
• boala Wilson (cuprul este depus in exces la nivelul tesuturilor).

Unele medicamente influenteaza valorile acidului uric seric, conducand la scaderea acestora. Printre principalele clase de medicamente care pot modifica concentratia acidului uric se afla:

• antihipertensivele (captopril);
• diuretice (spironolactona);
• hipolipemiante (atorvastatina);
• antibiotice (Biseptol);
• antiinflamatoarele (ibuprofen, corticosteroizi);
• vitamina C;
• inhibitorii xantin-oxidazei (allopurinol);

In situatia in care valorile acidului uric seric nu se afla in intervalul considerat a fi normal este indicat a consulta medicul. Pentru a intelege rezultatele obtinute, ii poti adresa medicului urmatoarele intrebari:

• Ce inseamna rezultatele mele?
• Care sunt cauzele valorilor crescute sau scazute?
• Ce recomandari aveti pentru a mentine nivelul acidului uric in limitele normale?
• Este necesar a urma un tratament si care este este acesta?
• Ce efecte secundare poate avea tratamentul?
• Care sunt riscurile asociate unor valori crescute sau scazute ale acidului uric?
• Cand este necesar a repeta analiza?
• Ce modificari in dieta pot contribui la normalizarea acidului uric seric?

Este important sa se discute cu medicul despre orice intrebare sau nelamurire pentru a se putea lua cele mai bune decizii in ceea ce priveste tratamentul si ingrijirea.