Dictionar de analize

Hepatita B este o infectie virala care afecteaza ficatul. Aceasta este cauzata de virusul hepatic B. Infectarea se produce in majoritatea cazurilor prin:

• contactul cu secretiile unei persoane infectate (sange, sperma, secretii vaginale);
• transfuzii;
• transmitere verticala (de la mama la fat).

Virusul prezinta la suprafata sa un antigen HBs, impotriva caruia sistemul imun va produce anticorpi pentru a se proteja de infectie. Insa, o persoana poate prezenta anticorpi anti-HBs si in lipsa infectarii, daca a efectuat vaccinul. Astfel, organismul sintetizeaza anticorpii ani-HBs, care vor impiedica infectarea in cazul contactului cu virusul hepatic.

Dozarea anticorpilor anti-HBs se realizeaza pentru a:

• determina raspunsul organismului la vaccinare impotriva virusului hepatic B;
• stabili diagnosticul de hepatita B;
• diferentia intre o infectie acuta si o recadere;
• evalua starea imunologica a persoanelor infectate cu virus hepatic B.

Aceasta analiza permite identificarea si dozarea anticorpilor anti-HBs utilizand metode imunochimice prin electrochemiluminiscenta (ECLIA). Rezultatele sunt eliberate de laboratorul de analize medicale in aproximativ 2 zile.

Rezultatele pot fi modificate de unele substante, precum biotina. De aceea, este important a-i spune medicului ce tratamente sau suplimente alimentare sunt utilizate constant. Rezultate neconcludente pot fi obtinute si in situatia in care in sangele pacientului se regasesc concentratii mari ale anticorpilor anti-ruteniu si anti-streptavidina.

Dozarea anticorpilor anti-HBs este indicata de catre medic cand sunt prezente simptome, precum:

• icter (coloratie galbuie a tegumentelor si a mucoselor);
• disconfort abdominal;
• stare de greata;
• varsaturi;
• febra;
• fatigabilitate (oboseala accentuata).

Aceasta analiza este recomandata si in situatii precum:

• monitorizarea unui pacient infectat;
• evaluarea eficacitatii vaccinului.

Dozarea anticorpilor anti-HBs se face dintr-o proba de sange venos. Aceasta se obtine prin punctie. Nu este necesara o pregatire speciala a pacientului, insa este de preferat ca prelevarea sa se realizeaza inainte de a consuma alimente (dimineata, inainte de micul dejun).

Procedura de recoltare a probei este scurta si nu provoaca durere. Pacientul este rugat sa se aseze. Urmatoarele etape constau in:

• plasarea unui garou la nivelul bratului;
• realizarea asepsiei zonei de interes;
• efectuarea punctiei;
• recoltarea unei cantitati mici de sange intr-un vacutainer;
• aplicarea unui pansament;
• mentinerea unei usoare presiuni locale (previne formarea echimozelor).

Rezultatele obtinute se compara intotdeauna cu valorile de referinta, adica acele valori considerate a fi normale. Acestea se exprima in mIU/ml (miliunitati internationale pe mililitru) sau IU/L (unitati internationale pe litru).

Interpretarea rezultatelor se face intotdeauna de medic, in functie de datele obtinute in urma anamnezei pacientului si a examenului clinic. In unele situatii, pentru confirmarea diagnosticului de hepatita sunt necesare si alte investigatii. Acestea vor fi recomandate de medic, in functie de caracteristicile individuale ale pacientului.

Valori crescute

Prezenta anticorpilor anti-HBs in sange este confirmata cand se obtin valori ale acestora peste 12 mUI/ml. Este important de mentionat ca testul nu face diferenta dintre anticorpii formati in urma vaccinari sau a infectarii.

Valori scazute

Un rezultat normal, care sa sugere lipsa protectiei impotriva virusului hepatic B este reprezentat de o valoare sub 8 mUI/ml. Valorile situate intre 8-12 mUI/ml sunt considerate echivoce. In aceasta situatie nu se poate confirma prezenta sau absenta anticorpilor anti-HBs. Este recomandat ca analiza sa se repete la un interval recomandat de catre medic. De asemenea pentru stabilirea unui diagnostic corect pot fi efectuate si alte investigatii.

Hepatita B este o infectie virala care poate fi prevenita prin vaccinare, dar si prin adoptarea unor masuri de protectie. Chiar si dupa instalarea bolii, aceasta are sanse de vindecare. Insa, este important ca pacientul sa inteleaga cum evolueaza boala si care este cea mai potrivita metoda de a urma corect tratamentul. De aceea, pacientul este incurajat sa-i adreseze mediului intrebari, precum:

• Ce masuri trebuie luate in functie de rezultatele obtinute la analize?
• Ce metode de prevenire a infectarii sunt utile?
• Cum se poate diminua riscul de a transmite infectia si altor persoane?
• Ce schimbari ale stilului de viata contribuie la reducerea complicatiilor bolii?