Există o multitudine de metode ce măsoară ANA. Cea mai comună metodă utilizată este testul fluorescent al anticorpilor antinucleari (FANA). Un raport al acestui test include o interpretare negativă sau pozitivă, nivelurile ANA și modelele anticorpilor găsite în timpul testului.
O interpretare negativă indică faptul că autoanticorpii nu au fost detectați în proba de sânge a pacientului și prezența unei tulburări autoimune este puțin probabilă. O interpretare pozitivă indică faptul că sunt detectați autoanticorpii în proba de sânge a pacientului.
Un rezultat pozitiv al testului ANA nu indică întotdeauna că pacientul are o boală autoimună. Mulți pacienți sănătoși prezintă rezultate pozitive pentru ANA. Rezultatele pozitive pot fi corelate, de asemenea, cu o infecție virală, cu medicația luată sau cu alte condiții non-autoimune. Dacă rezultatele testului sunt pozitive, medicul poate sugera efectuarea unor teste suplimentare, mai ales dacă pacientul prezintă simptomele unei boli autoimune.
Rezultatele pentru testarea ANA pot include un titru. Testarea titrului anticorpilor măsoară cantitatea de anticorpi din sânge și este adesea raportată ca o fracție de 1:160. Intervalele de referință indică o fracție minimă a titrului care este considerat un rezultat pozitiv al testului.
Intervalele de referință pentru testele ANA pot fi controversate. Laboratoarele pot varia raportul în ceea ce privește interpretarea pozitivă pentru ANA. Pacienților le-ar putea fi util să discute cu medicul lor despre intervalele de referință.
Majoritatea rapoartelor de testare FANA descriu, de asemenea, aspectele nucleare produse în timpul testului. În timpul testării FANA, un colorant fluorescent este prins de anticorpi, lucru ce deosebește aspectele nucleare atunci când sunt vizualizate la un microscop. În timp ce un anumit aspect nuclear nu poate diagnostica definitiv o condiție de sănătate, unele modele sunt asociate cu tulburări sigure. Acestea îi pot oferi clinicianului, de asemenea, indicii despre tipul anticorpilor antinucleari prezenți în sângele pacienților și pot semnala nevoia de teste adiționale. Aspectele nucleare descrise:
- omogen;
- pestriț;
- centromer;
O altă metodă de testare ANA este testarea în fază solidă. Aceasta reprezintă o sumă de tehnici utilizate pentru evaluarea probelor de sânge și pentru identificarea anticorpilor specifici. Testul poate fi recomandat în același timp cu testul ANA, numindu-se panelul ANA. Uneori, poate fi recomandat după testul ANA, pentru o identificare mai fină a tipurilor de anticorpi prezenți.
Tulburările autoimune pot fi dificil de diagnosticat și pacienților le-ar putea fi util să meargă la un reumatolog, pe langă medicul lor curant, pentru interpretarea rezultatelor testelor ANA. Reumatologii sunt specialiști ce se focusează pe bolile autoimune și pe afecțiunile mușchilor, oaselor și articulațiilor. Reumatologii sunt capabili să răspundă la întrebări despre tulburările autoimune și să interpreteze rezultatele testului ANA.
