Testarea creatinkinazei (CK) poate fi folosita pentru a detecta inflamatia muschilor (miozita) sau leziunile musculare (miopatii), cum ar fi distrofia musculara, sau pentru a ajuta la diagnosticul rabdomiolizei, daca o persoana are semne sau simptome. CK poate fi recomandata impreuna cu alte teste biochimice cum ar fi ionii, ureea nitrogen sau creatinina (pentru a determina functia rinichilor). Mioglobina urinara poate fi, de asemenea, recomandata.
O persoana poate avea o leziune musculara si sa prezinte simptome putine sau nespecifice, cum ar fi oboseala, febra si greata, aceste simptome fiind observate intr-o varietate de alte afectiuni. Un medic poate folosi testul CK pentru a ajuta la determinarea leziunii musculare, in principal daca iei medicamente cum ar fi statine, folosesti etanol sau cocaina, sau daca ai fost expus la o toxina cunoscuta care este asociata cu potentiale daune musculare.
O serie de teste CK pot fi folosite pentru a monitoriza leziunile musculare pentru a vedea daca leziunile s-au rezolvat sau continua.
Daca CK este crescuta dar locatia leziunii musculare este neclara, medicul iti poate recomanda efectuarea izoenzimelor CK sau un CK-MB ca teste de monitorizare pentru a distinge intre cele trei tipuri de izoenzime de CK: CK-MB (se gaseste in principal in muschiul inimii), CK-MM (se gaseste in muschii scheletici) si CK-BB (se gaseste in principal in creier; atunci cand este prezent in sange este in principal din muschii netezi, inclusiv cei din intestine, uter sau placenta).
Testul CK a fost odata unul dintre testele primare comandate pentru a ajuta la diagnosticarea unui atac de cord, dar in SUA. Aceasta utilizare a CK a fost in mare masura inlocuita de testul troponinei. Cu toate acestea, testul CK poate fi uneori folosit pentru a ajuta la detectarea unui al doilea atac de cord care apare la scurt timp dupa primul.