Dictionar de analize

Hemoglobina este principala proteina din structura eritrocitelor (globulelor rosii). Rolul acesteia este de a transporta oxigenul la tesuturi si de a prelua dioxidul de carbon pentru a-l duce la plamani, de unde este eliminat prin expiratie. Exista mai multe tipuri de hemoglobina, unele specifice anumitor varste, altele care apar ca urmare a unor patologii. Identificarea acestora contribuie la stabilirea unui diagnostic corect si la administrarea tratamentului potrivit pentru ameliorarea simptomelor.

Una dintre modalitatile de a depista tipurile de hemoglobina este electroforeza. Astfel, aceasta investigatie este utilizata cu scopul de a diagnostica afectiuni, precum:

• anemia;
• siclemia;
• talasemia;
• sindromul de hidrops fetal;
• alte hemoglobinopatii.

Electroforeza este o investigatie care contribuie la separarea mai multor tipuri de proteine in functie de:

• greutate moleculara;
• dimensiune;
• sarcina electrica.

Aceasta investigatie utilizeaza o proba de sange, ce este introdusa inr-un gel de agar. Ulterior, se aplica un curent electric gelului, iar acesta face ca tipurile de hemoglobina sa se separe. Pot fi identificate 3 tipuri principale de hemoglobina normale, cu distributie variabila in functie de varsta pacientului:

• hemoglobina A (HbA) – specifica adultilor si are 2 lanturi α si 2 lanturi β;
• hemoglobina A2 (HbA2) – intalnita la adulti – are 2 lanturi α si 2 lanturi ᵞ;
• hemoglobina F (HbF) – caracteristica fatului si nou-nascutului cu 2 lanturi α si 2 lanturi δ.

In cazul existentei unor hemoglobinopatii, pot fi intalnite si forme atipice ale hemoglobinei, precum:

• hemoglobina S (HbS);
• hemoglobina C (HbC);
• hemoglobina E (HbE).

Electroforeza hemoglobinei este recomandata de catre medic cand se suspecteaza existenta unei hemoglobinopatii. Astfel, este indicata cand sunt prezente simptome, precum:

• fatigabilitate (oboseala accentuata);
• oboseala accentuata la efort;
• tegumente palide sau icterice;
• tulburari de crestere la copil;
• stari de greata;

Este important de mentionat ca electroforeza poate fi efectuata si ca un test screening, pentru determinarea talasemiei. In aceasta situatie, se realizeaza in primele zile dupa nastere.

Realizarea electroforezei necesita o proba de sange. In cazul adultilor, aceasta este obtinuta prin punctie venoasa, astfel:

• se aplica un garou la nivelul bratului;
• se realizeaza asepsia zonei de punctie cu alcool sanitar;
• se realizeaza punctia venoasa;
• proba este colectata intr-un vacutainer special;
• se aplica un pansamanet la locul punctiei.

Este important ca la sfarsitul recoltarii sa se aplica o usoara presiune. Aceasta va preveni formarea echimozelor (vanatailor) si ajuta la oprirea rapida a sangerarii.

In cazul nou-nascutilor, proba de sange se obtine prin punctie de la nivelul calcaiului. Procesul este rapid, dar poate crea un usor disconfort celui mic.

Rezultatele obtinute sunt interpretate de catre medic in comparatie cu intervalele de referinta considerate a fi normale. Acestea sunt clasificate in functie de varsta, deoarece proportia tipurilor de hemoglobina se schimba pe masura ce copilul creste si devine adult. Spre exemplu, hemoglobina fetala (HbF) va avea urmatoarele valori:

• nou-nascuti: HbF = 50-80%;
• la 6 luni: HbF = 8%;
• dupa 6 luni: HbF = 1-2%;
• la adulti: 0,8-2%.

La adulti sunt specifice urmatoarele tipuri de hemoglobina:

• HbA = 95-98%;
• HbA2 = 2-3%.

Tipurile de hemoglobina care in mod normal nu sunt prezente la nivelul hematiilor sunt: HbE, HbS, HbC.

Valori crescute

HbF este fiziologic crescuta la copil. Insa, daca sunt evidentiate valori ridicate ale acestui tip de hemoglobina, aceasta reprezinta o caracteristica a talasemiei. In functie de valorile HbF, dar si a celorlalte forme de hemoglobina, medicul va stabili tipul de talasemie.

Detectarea tipurilor de hemoglobina anormale la electroforeza poate avea urmatoarele semnficatii:

• HbS – siclemie;
• HbC – anemie hemolitica cronica, boala hemoglobinei C;
• HbE – anemie cronica.

Este important ca rezultatele sa fie interpretate de catre medicul hematolog. Acesta va stabili diagnosticul corect in functie de valorile obtinute la analize, dar si de simptomele prezentate de pacient. Ulterior, va recomanda tratamentul optim pentru ameliorarea manifestarilor si prevenirea complicatiilor.

Hemoglobinopatiile sunt adeseori afectiuni incomplet intelese. De aceea, este important ca in cazul pacientilor care se confrunta cu astfel de patologii, sa discute deschis cu medicul si sa adreseze cat mai multe intrebari. Bolile de sange necesita un tratament medicamentos in cele mai multe dintre situatii, dar si modificarile corecte ale stilului de viata pot ajuta in reducerea disconfortului dat de simptome. Printre posibilele intrebari care pot aduce mai multe informatii pacientului se afla:

• Ce semnificatie au rezultatele obtinute la analize?
• Cum trebuie administrat tratamentul?
• Exista efecte secundare ale medicamentelor?
• Ce schimbari ale stilului de viata sunt utile?
• Alimentatia poate contribui la ameliorarea bolii?
• Boala poate fi transmisa copiilor?