Dictionar de analize

Proteinele sunt esentiale pentru toate celulele si tesuturile. Ele formeaza partea structurala a majoritatii organelor si alcatuiesc enzimele si unii hormoni care regleaza functiile corpului.

Electroforeza proteinelor este o metoda de laborator care separa proteinele in functie de dimensiunea si sarcina lor electrica. Stiind ce proteine sunt prezente, absenta, cresterea sau scaderea in fluidele corporale, cum ar fi sangele, poate ajuta la diagnosticarea si/sau monitorizarea diferitelor boli si afectiuni.

Lichidele corporale, cum ar fi sangele, urina si lichidul cefalorahidian (LCR) contin multe proteine diferite care au roluri diferite, cum ar fi transportul nutrientilor, eliminarea toxinelor si controlul functiilor corpului.

Cele doua tipuri majore de proteine sunt:

• Albumina care este produsa in ficat si reprezinta aproximativ 60% din proteinele din sange.
• Globulinele sunt un termen comun folosit pentru a face referire la alte proteine decat albumina. Cu exceptia anticorpilor (imunoglobuline) si a unor proteine din complement, majoritatea globulinelor sunt produse si in ficat.

Diferitele proteine din fluidele corporale sunt supuse unui curent electric controlat, fractionandu-le intr-un model tipic de benzi sau varfuri care apoi pot fi masurate. Proteinele sunt impartite in sase grupe, numite prealbumina (rar detectata la electroforeza proteinelor serice sau urinare), albumina, alfa 1, alfa 2, beta si gamma. Fractia beta poate fi impartita in continuare in subgrupuri beta 1 si beta 2.

Fiecare dintre aceste grupe de proteine (fractii de electroforeza) este distincta si la concentratii specifice. Tiparele observate de obicei in anumite conditii si boli pot ajuta la diagnostic. Principalele proteine serice si functiile lor sunt enumerate in concordanta cu regiunea sau fractia lor electroforetica (banda vizibila din care fac parte). Diverse afectiuni si stari pot afecta productia de proteine si/sau pierderea de proteine, schimband astfel modelul benzilor vazute pe o electroforeza a proteinelor. Cel mai important exemplu este aparitia unei benzi monoclonale distincte in regiunea gamma. De exemplu, cresterea necontrolata si diviziunea unei celule plasmatice maligne, asa cum se observa in mielomul multiplu, duce la producerea de cantitati mari dintr-un singur tip de imunoglobulina (imunoglobulina monoclonala).

Atunci cand este detectata o proteina anormala (banda sau varf), se fac teste suplimentare pentru a identifica tipul de proteina (imunotipare). Electroforeza cu imunofixare sau electroforeza cu imunosubtractie poate fi utilizata pentru a identifica benzi anormale observate la electroforeza proteinelor, de obicei in regiunea gamma, pentru a determina daca un tip de anticorp (imunoglobulina) este produs anormal (de exemplu, IgG, IgA, IgM).

In majoritatea cazurilor de mielom multiplu, un singur tip de imunoglobulina intacta (intreaga) este produsa in exces. Intr-o minoritate de cazuri, doar o sectiune a unei imunoglobuline numita „lant usor liber” este produsa in cantitati mari. Aceste lanturi usoare libere in exces sunt eliberate in sange si, deoarece sunt molecule relativ mici, sunt filtrate de rinichi si eliberate in urina. Un alt termen pentru aceste lanturi usoare libere in exces in urina este reprezentat de proteinele Bence Jones.

Electroforeza proteinelor este utilizata pentru a identifica si masura prezenta proteinelor anormale, absenta proteinelor normale si/sau pentru a detecta diferite modele de electroforeza a proteinelor asociate cu anumite afectiuni, asa cum se gasesc in sange, urina sau alte fluide corporale.

Informatiile din electroforeza proteinelor pot oferi indicii ca o boala sau o afectiune afecteaza productia de proteine sau pierderea de proteine, dar rezultatele de obicei nu ofera un diagnostic definitiv. In schimb, sunt necesare teste suplimentare de urmarire pentru a investiga cauza si pentru a incerca sa identifice natura bolii de baza.

• Electroforeza proteinelor serice poate fi utilizata:
  Ca ajutor la diagnosticarea si monitorizarea limfomului, leucemiei limfocitare cronice sau gamapatiilor monoclonale, cum ar fi mielomul multiplu
• In cazul rezultatelor anormale pentru alte teste de laborator, cum ar fi proteinele totale, nivelul albuminei, nivelurile crescute de calciu sau numarul scazut de celule albe sau rosii din sange
•  Pentru evaluarea unei afectiuni inflamatorii, a unei boli autoimune, a unei infectii, a unei afectiuni renale sau hepatice.

Electroforeza proteinelor urinare poate fi utilizata:

• In investigarea mielomului multiplu
• Pentru a investiga cauza cantitatilor anormal de mari de proteine in urina (diverse forme si cauze ale proteinuriei)

Atunci cand o banda anormala, fie pe un model de electroforeza serica fie pe urina, sugereaza prezenta unui singur tip de imunoglobuline (monoclonala), electroforeza cu imunofixare (IFE) sau electroforeza cu imunosubtractie poate fi utilizata ca test de urmarire pentru a identifica in continuare proteinele anormale.

Electroforeza proteinei din LCR poate fi utilizata:

• Pentru a cauta modelul de banda caracteristic care poate fi observat in scleroza multipla (benzi oligoclonale)
•  Pentru a evalua o persoana cu dureri de cap sau alte simptome neurologice si pentru a cauta proteine care sugereaza inflamatie sau infectie care ar explica simptomele

Electroforeza proteinelor serice este un test comun recomandat atunci cand ai simptome care sugereaza anumite afectiuni. Cateva exemple sunt enumerate mai jos.

Electroforeza proteinelor serice si urinare poate fi recomandata atunci cand ai semne si simptome de mielom multiplu, cum ar fi:

• Oasele slabite care pot duce la fracturi, leziuni osoase si dureri osoase
•  Sindromul de tunel carpian
• Distrugerea osului care creste frecvent nivelul de calciu din sange, ducand la simptome precum pierderea poftei de mancare, greata, sete, oboseala, constipatie si confuzie
• Anemia
• Infectii frecvente
• Sangerari si vanatai excesive
• Boala de rinichi — cantitati mari de proteine in urina din cauza unor forme de mielom multiplu (de exemplu, proteinele Bence Jones) pot afecta rinichii si ii pot deteriora definitiv.
• In unele cazuri, o crestere a grosimii (sindromul de hipervascozitate) a sangelui poate duce la dureri de cap, probleme de vedere, convulsii sau chiar coma.

Electroforeza proteinelor urinare poate fi recomandata atunci cand ai niveluri anormal de ridicate de proteine in urina.

Electroforeza cu imunofixare sau electroforeza cu imunosubtractie poate fi recomandata atunci cand este detectata o banda anormala care sugereaza o imunoglobulina monoclonala fie pe o electroforeza a proteinelor serice, fie pe o electroforeza a proteinelor urinare.

Electroforeza proteinei din LCR poate fi recomandata cand ai semne si simptome care sugereaza scleroza multipla, inclusiv:

•  Simptome senzoriale, cum ar fi: amorteala, furnicaturi, durere, arsura, mancarime, durere faciala si tulburari de vedere
•  Simptome motorii, cum ar fi: tulburari de vorbire, slabiciune, tremor, dificultati de mers, lipsa de coordonare, constipatie si probleme cu controlul urinarii
• Simptome psihologice, cum ar fi: schimbari de dispozitie, depresie si probleme de gandire, de invatare si de memorie
• Oboseala
• Cand ai dureri de cap sau alte simptome neurologice, sa cauti proteine care sugereaza inflamatie sau infectie.

Odata ce o boala sau o conditie a fost diagnosticata, electroforeza poate fi recomandata la intervale regulate pentru a monitoriza evolutia sau reaparitia bolii si eficacitatea tratamentului.

Electroforeza proteinelor este efectuata de obicei din ser (portiunea fluida a sangelui), proba de urina sau, in anumite circumstante, din lichidul cefalorahidian (LCR).

Serul se obtine prin recoltarea unei probe de sange prin introducerea unui ac intr-o vena.
Probele de urina pot fi colectate fie ca o proba aleatorie (urina spontana), fie ca o proba de urina din 24 de ore.

LCR este colectat printr-o punctie spinala (cunoscuta si sub numele de punctie lombara, care se realizeaza prin introducerea unui ac in canalul rahidian pentru a extrage lichidul cefalorahidian).

Testele de electroforeza proteinelor serice ofera medicului o estimare aproximativa, cat de mult din fiecare dintre fractiunile proteice sunt prezente si daca sunt prezente proteine sau modele proteice anormale.
Rezultatele sunt interpretate impreuna cu semnele, simptomele si istoricul medical. Raportul de laborator include de obicei o interpretare a rezultatelor. Intervalul de referinta utilizat pentru interpretarea analizelor in Laboratorul Poliana Dorobanti este:

Varsta Interval de referinta
0- 140 ani Normal/Absent De obicei, exista foarte putine proteine in urina. De regula, daca este prezenta o cantitate semnificativa de proteine (proteinurie), aceasta apare in urmatoarele cazuri principale:

• Proteinurie glomerulara: In mod normal, grupurile de vase de sange bucle din rinichi numite glomeruli impiedica scurgerea proteinelor in urina. Cand glomerulii sunt deteriorati, ca in unele forme de boala renala, albumina si alte proteine plasmatice mari se pot scurge si pot fi detectate in urina.
• Proteinurie tubulara: In mod normal, unele proteine foarte mici pot trece prin glomeruli din rinichi, dar sunt reabsorbite din urina de catre tubi. Cand tubii sunt deteriorati, aceste proteine mici vor aparea in urina (de exemplu, beta 2-microglobulina, marker al leziunii tubulare), dar proteinele mari nu vor aparea.
• Proteine specifice: Unele proteine mici nu sunt prezente in mod normal in cantitati semnificative in sange. Cand sunt crescute in sange, pot trece prin rinichi si pot aparea in urina. Cateva exemple sunt:
  o Imunoglobuline monoclonale sau lanturi usoare libere (proteine Bence Jones)
  o Mioglobina—aceasta este o proteina mica, ce leaga oxigenul, care se gaseste in inima si muschii scheletici. Mioglobina poate fi detectata in urina atunci cand exista leziuni cardiace sau musculare. (Consultati articolul Mioglobina pentru mai multe detalii.)
  o Hemoglobina — aceasta este proteina care transporta oxigenul in celulele rosii din sange. Hemoglobina poate fi detectata in urina atunci cand exista leziuni ale globulelor rosii (de exemplu, anemie hemolitica).
  Electroforeza proteinelor din LCR
• Prezenta mai multor benzi distincte in regiunea gamma (benzi oligoclonale) care sunt prezente in LCR, dar nu in ser sugereaza scleroza multipla (SM). Majoritatea persoanelor cu scleroza multipla, precum si alte afectiuni inflamatorii ale creierului, are astfel de benzi oligoclonale. Benzile oligoclonale nu sunt o descoperire specifica pentru SM, deoarece nu toti oamenii al caror LCR prezinta acest model au SM. Sunt necesare teste si evaluari suplimentare (de exemplu RMN sau CT) pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic.
• Prezenta unor cantitati mai mari decat cele normale de imunoglobuline policlonale (anticorpi produsi de multe celule plasmatice diferite) sugereaza o infectie a sistemului nervos central.
  Electroforeza cu imunofixare sau electroforeza capilara cu imunosubtractie identifica tipul de proteina (proteine) imunoglobuline prezente ca benzi monoclonale pe un model de electroforeza proteica. De obicei, aceasta testare determina prezenta si tipul proteinelor monoclonale (de exemplu, IgG kappa).