Fibrinogenul este o proteina esentiala pentru formarea corecta a cheagurilor de sange (factorul I al coagularii). Sunt disponibile doua tipuri de teste pentru a evalua fibrinogenul. Un test de activitate al fibrinogenului evalueaza cat de bine functioneaza fibrinogenul pentru a ajuta la formarea unui cheag de sange. Testarea fibrinogenului este folosita pentru a evalua si monitoriza persoanele care au simptome precum sangerare excesiva sau blocaje anormale în vene sau artere.

Fibrinogenul este produs de ficat si eliberat in sange impreuna cu cativa alti factori care participa in procesul coagularii (numiti si factori ai coagularii). In mod normal, atunci cand un tesut sau peretele unui vas de sange sunt lezate începe un proces numit hemostaza, care are rolul de a contribui la oprirea sangerarii prin formarea unui cheag la locul leziunii.

Fragmentele celulare mici numite trombocite se aduna si se lipesc de locul leziunii, iar factorii de coagulare sunt activati unul dupa altul, initiind ceea ce se numeste cascada de coagulare.

Pe masura ce cascada se apropie de finalizare, fibrinogenul solubil este transformat in fire insolubile de fibrina. Aceste fire se interconecteaza pentru a forma o retea de fibrina, care se stabilizeaza la locul leziunii. Reteaua de fibrina adera la locul leziunii impreuna cu trombocitele, pentru a forma un cheag de sange stabil. Aceasta bariera previne pierderea suplimentara de sange si ramane pe loc pana cand zona ranita este vindecata.

Pentru a se forma un cheag stabil, trebuie sa existe suficiente trombocite care functioneaza normal si factori de coagulare. Prea putini sau prea multi factori de coagulare sau trombocite sau factori de coagulare care nu sunt functionali pot duce la episoade de sangerare si/ sau la formarea unui cheag de sange inadecvat (tromboza). Mai multe teste de laborator, inclusiv testul de fibrinogen, pot fi utilizate pentru a evalua procesul de coagulare. Testarea fibrinogenului include:

• Un test de activitate a fibrinogenului, care evalueaza acea parte a procesului de coagulare in care fibrinogenul solubil este transformat in fire de fibrina. Acesta masoara timpul necesar pentru formarea unui cheag de fibrina dupa ce o cantitate standard de trombina este adaugata la proba de sange (plasma). Timpul necesar pentru formarea unui cheag se coreleaza direct cu cantitatea de fibrinogen activ prezenta. Timpul prelungit de formare a cheagurilor poate fi dat fie de nivelurile scazute de fibrinogen normal, fie de fibrinogenul care nu functioneaza asa cum ar trebui (disfunctional).
• Un test de antigen fibrinogen. Acesta masoara nivelul de fibrinogen dintr-o proba de sange, incluzand atat fibrinogenul functional, cat si cel disfunctional.
  Fibrinogenul este, de asemenea, unul dintre cei cativa factori din sange care sunt numiti reactanti de faza acuta. Nivelurile sanguine de fibrinogen, impreuna cu alti reactanti de faza acuta, cresc brusc in afectiuni care cauzeaza inflamarea sau deteriorarea acuta a tesuturilor. Testele pentru acesti reactanti de faza acuta, inclusiv fibrinogenul, pot fi efectuate pentru a determina amploarea inflamatiei in organism.

Acest test este utilizat pentru a evalua fibrinogenul (factorul I), o proteina esentiala pentru formarea cheagurilor de sange.
Sunt disponibile doua tipuri de teste:

Un test de activitate al fibrinogenului masoara functia fibrinogenului si capacitatea acestuia de a fi transformat in fibrina. Este folosit:

• Ca parte investigarii unei posibile tulburari de sangerare sau a formarii inadecvate a cheagurilor de sange (episod trombotic)
• Ca urmare a unui test de tulburare de sangerare anormala (timp de protrombina, PT sau timp partial de tromboplastina, PTT) si/ sau un episod de sangerare prelungita sau inexplicabila
• Impreuna cu teste precum PT, PTT, testele functiei trombocitelor, produsii de degradare a fibrinei (FDP) si D-dimerii pentru a ajuta la diagnosticarea coagularii intravasculare diseminate (DIC) sau a fibrinolizei anormale
• Ocazional pentru a ajuta la monitorizarea starii unei boli progresive (cum ar fi boala hepatica) in timp sau, rareori, pentru a monitoriza tratamentul unei afectiuni dobandite (cum ar fi DIC)
• Uneori, impreuna cu alti markeri de risc cardiac, cum ar fi proteina C reactiva de inalta sensibilitate (hs-CRP) pentru a ajuta la determinarea riscului general de boala cardiovasculara. Aceasta utilizare a testului nu a dobandit o acceptare pe scara larga, deoarece nu exista tratamente directe pentru niveluri ridicate. Cu toate acestea, multi practicieni din domeniul sanatatii considera ca masuratorile activitatii fibrinogenului le ofera informatii suplimentare care ii pot determina sa fie mai “agresivi” in abordarea acelor factori de risc pe care ii pot trata (cum ar fi nivelurile nesanatoase de colesterol LDL).

Un test de antigen fibrinogen – este folosit ocazional ca test de urmarire pentru a determina daca scaderea activitatii fibrinogenului se datoreaza fibrinogenului insuficient sau fibrinogenului disfunctional.

Un medic poate comanda un test de activitate al fibrinogenului atunci cand aveti:

• Sangerare inexplicabila sau prelungita
• Un cheag de sange daunator (tromboza)
• Rezultate ale testelor PT si PTT anormale
• Simptome si semne de coagulare intravasculara diseminata (DIC) sau in curs de tratament pentru DIC sau fibrinoliza anormala
• Simptome care sugereaza o deficienta sau disfunctie a factorului de coagulare mostenit sau dobandit (proteina de coagulare)
• Ati fost diagnosticat cu o tulburare de sangerare dobandita pentru a va evalua si monitoriza capacitatea de coagulare (in timp)

Un test de antigen de fibrinogen poate fi efectuat atunci cand aveti un rezultat anormal de scazut la un test de activitate a fibrinogenului, pentru a determina cauza acestui nivel scazut de fibrinogen sau a fibrinogenului care nu functioneaza corect.

In unele cazuri, cand medicul dumneavoastra doreste sa aiba informatii suplimentare care sa va ajute la evaluarea riscului de boli de inima, testarea fibrinogenului poate fi efectuata impreuna cu alti markeri de risc cardiac.

Printr-o proba de sange recoltata dintr-o vena a bratului tau.

Rezultatele testului de fibrinogen sunt raportate sub forma de concentratie a proteinei in sange. Testele de activitate a fibrinogenului sunt convertite in concentratii pentru a fi comparate cu rezultatele antigenului fibrinogen. Rezultatele sunt, de obicei, interpretate in contextul rezultatelor altor teste.

Rezultatele normale ale activitatii fibrinogenului reflecta, de regula, contributia normala a fibrinogenului la capacitatea de coagulare a sangelui.

Scaderea semnificativa a activitatii fibrinogenului poate fi cauzata de cantitati scazute de fibrinogen sau de fibrinogen care nu functioneaza asa cum ar trebui. Activitatea redusa a fibrinogenului si nivelurile antigenului va pot afecta capacitatea de a forma un cheag de sange stabil.

Nivelurile scazute de fibrinogen care persista in timp (cronic) pot fi legate de incapacitatea organismului de a produce fibrinogen din cauza:

• Afectiune dobandita, cum ar fi boala hepatica in stadiu terminal sau malnutritia severa
• O afectiune mostenita rara, cum ar fi disfibrinogenemia, afibrinogenemia sau hipofibrinogenemia (pentru detalii, vezi mai jos.)
• Nivelurile acut scazute sunt adesea legate de afectiuni in care fibrinogenul este consumat mai repede decat il poate produce organismul. Acest lucru poate aparea in cazul coagularii intravasculare diseminate (DIC) si fibrinolizei anormala, care apar atunci cand organismul este hiperactiv in descompunerea si curatarea cheagurilor de sange.
• Nivelurile reduse de fibrinogen pot aparea, de asemenea, in urma transfuziilor de sange rapide, de volum mare.

Uneori, medicul va folosi un raport dintre testul antigen si testul de activitate. Acest lucru va ajuta la distingerea fibrinogenului disfunctional (raport ridicat) de fibrinogenul scazut (raport apropiat de 1).

Fibrinogenul este un reactant de faza acuta, ceea ce inseamna ca nivelurile de fibrinogen pot creste brusc in orice afectiune care provoaca inflamatii sau leziuni tisulare. Nivelurile ridicate de fibrinogen nu sunt specifice. Ele nu spun medicului despre cauza sau locatia inflamatiei sau a leziunii. De obicei, aceste niveluri crescute sunt temporare, revenind la normal dupa ce starea de baza s-a rezolvat.

Nivelurile crescute de fibrinogen pot fi asociate cu:

• Infectii
•  Cancer
• Boala coronariana, atac de cord
• Accident vascular cerebral
• Tulburari inflamatorii (cum ar fi artrita reumatoida si glomerulonefrita, o forma de boala de rinichi)
• Trauma
• Boala arterelor periferice
• Fumatul intens

In timp ce nivelurile de fibrinogen sunt crescute, riscul unei persoane de a dezvolta un cheag de sange poate fi crescut si, in timp, acest aspect ar putea contribui la un risc crescut de boli cardiovasculare.

https://www.testing.com/tests/fibrinogen/