Dictionar de analize

Listeria monocytogenes reprezinta o bacterie de tip Gram pozitiv, anaeroba, prin urmare poate supravietui in lipsa oxigenului. Aceasta care se gaseste in furaje, sol, ape si produse alimentare provenite de la animale contaminate. In aproximativ 2 zile de la infectare apare simptomatologia de tip gastrointestinal. Dupa 3 saptamani tabloul clinic este completat cu simptome specifice sindromului pseudogripal. Ca urmare a simptomatologiei nespecifice, aceasta infectie poate fi depistata tardiv. De aceea, este important a merge la medic inca de la aparitia primelor simptome si a raspunde onest la intrebarile acestuia despre stilul de viata.

Cel mai mare risc de infectare il au au urmatoarele categorii de pacienti:

• persoanele in varsta;
• nou-nascutii;
• pacientii imunodeprimati;
• femeile insarcinate;
• pacientii cu boli cronice (diabet).

Daca infectia survine in timpul unei sarcini, riscului de avort creste semnificativ. Iar daca sarcina ajunge la termen, nou-nascutul va prezenta listerioza neonatala, care necesita tratament imediat.

Transmiterea bacteriei se poate realiza in urmatoarele moduri:

• contactul cu persoane infectate;
• igiena precara;
• contactul cu animale infectate;
• consumul de alimente contaminate.

Printre alimentale care cresc riscul de infectie cu Listeria monocytogenes, mai ales in lipsa unei preparari corespunzatoare se afla:

• carnea;
• produsele lactate;
• fructele de mare;

Dupa patrunderea in organism pe cale digestiva, bacteria disemineaza astfel:

• prin intermediul celulelor intestinale M, aflate la nivelul tesutului limfoid (placile Peyer);
• hematogen (pe cale sanguina).

Testul pentru determinarea anticorpilor formati in cadrul infectiei cu Listeria  se realizeaza cu urmatoarele scopuri:

• identificarea prezentei in sange a anticorpilor specifici;
• diagnosticarea patologiei;
• evaluarea eficacitatii tratamentului.

Prezenta infectiei in organism determina la nivelul sistemului imunitar sinteza si secretia unor anticorpi specifici. Astfel, prin intermediul testului serologic pentru diagnosticarea infectiei cu Listeria monocytogenes, se realizeaza identificarea prezentei la nivel sanguin a acestor anticorpi. Diagnosticarea precoce a patologiei previne diseminarea bacteriei in organism si aparitia complicatiilor bolii.

Aceasta analiza poate folosi doua tehnici pentru detectarea nivelului de anticorpi formati in cadrul infectiei cu Listeria monocytogenes. Acestea permit obtinerea unor rezultate asemanatoare, ca urmare fiecare laborator alege optiunea dorita de masurare. Cele doua metode de detectare a anticorpilor sunt:

• tehnica ELISA (test imunosorbant legat de enzima);
• tehnica Western-Blot.

Infectia cu Listeria monocytogenes este data in majoritatea cazurilor de consumul alimentelor contaminate. Printre manifestarile pacientilor infectati se afla:

• frisoane;
• febra;
• diaree;
• mialgii (dureri musculare);

In cazul afectarii sistemului nervos, simptomatologia este mai complexa. Astfel, pacientii pot prezenta:

• torticolis (contractura involuntara a muschilor gatului care creeaza disconfort);
• cefalee (durere de cap);
• convulsii;
• confuzie;
• pierderea echilibrului;
• tulburari ale atentiei.

Aceasta investigatie nu necesita o pregatire speciala. Recoltarea probei pentru testul serologic pentru identificarea anticorpilor specifici presupune urmatoarele etape:

• asepsia zonei, pentru evita aparitia infectiilor;
• plasarea unui garou la nivelul bratului cu scopul de a evidentia planul venos;
• recoltarea prin punctie venoasa a mostrei de sange;
• stocarea probei intr-un recipient special (vacutainer);
• trimiterea probei la laboratorul de analize.

In timpul realizarii procedurii, pacientul poate simti un usor disconfort la efectuarea punctiei, dar acesta se amelioreaza rapid. Durata recoltarii este de aproximativ 5 minute. Pacientul va primi rezultatele de la laboratorul de analize intr-un interval de 11 zile lucratoare.

In cazul unei persoane care nu prezinta infectia, rezultatul testului este negativ. Astfel, in sangele pacientului nu sunt detectati anticorpii. Spre deosebire de acesta, un rezultat pozitiv este furnizat in urma confirmarii prezentei anticorpilor specifici. In acest caz, pacientul prezinta:

• infectie in antecedente;
• infectie curenta.

Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, medicul recomanda efectuarea unor culturi celulare. Acestea se realizeaza folosind o proba de:

• sange;
• lichid cefalorahidian (LCR);
• lichid amniotic.

Pentru intelegerea rezultatelor testului si cauzelor aparitiei patologiei este important ca pacientul sa se adreseze medicului. Acesta va oferi interpretarea rezultatelor si informatii despre patologie.

Printre intrebarile adresate de pacient medicului se regasesc:

• Ce reprezinta rezultatul pozitiv?
• Care sunt cauzele aparitiei patologiei?
• Ce factori de risc contribuie la aparitia afectiunii?
• Ce modificari ale stilului de viata sunt recomandate pentru a evita aparitia bolii?