Dictionar de analize

Profilul ANA extins este o investigatie cantitativa care permite identificarea si dozarea anticorpilor produsi de catre sistemul imunitar. Anticorpii ANA sunt anticorpi antinucleari, iar formarea acestora determina aparitia unor boli autoimune.

Aceasta investigatie este efectuata in procesul de diagnosticare al afectiunilor autoimune. Anticorpii ANA sunt prezenti in majoritatea bolilor autoimune, dar pot exista si situatii in care acestia nu se formeaza. Daca anticorpii ANA nu sunt prezenti, dar pacientul manifesta unele simptome sugestive pentru o boala autoimuna, medicul poate indica efectuarea altor investigatii.

Profilul extins ANA permite detectarea si titrarea anticorpilor antinucleari. Anticorpii ANA au capacitatea de a interactiona cu structuri nucleare si prin mecanisme imunologice sa determine pierderea functiei acestora. Identificarea acestora se face prin metode imunofluorescente.

U1-nRN

U1-nRP este un anticorp format impotriva unor ribonucleotide mici, ce au in compozitia lor o cantitate crescuta de uridina. Ribonucleotidele intervin in formarea unui ARNm (ARN mesager) cu o structura functionala. In prezenta anticorpilor U1-nRN, ARNm este nefunctional si nu mai poate produce proteine cu structura si functie optime.

Anticorpii U1-nRN se intalnesc la peste 95% dintre pacientii cu sindromul Sharp, ceea ce face ca prezenta lor sa constituie un criteriu de diagnostic. Alte boli care asociaza prezenta anticorpilor sunt:

• polimiozita;
• lupusul eritematos sistemic;
• scleroza sistemica.

SM

Anticorpii anti-SM se formeaza impotriva unei ribonucleoproteine care intervine in procesul de prelucrare al ARN-ului mesager, in cadrul divizunii celulare. Acest anticorp prezinta o specificitate crescuta pentru detectarea lupusului. Astfel, este utilizat in diagnosticarea acestei boli autoimune.

SS-A

SS-A este o ribonucleoproteina de dimensiuni reduse. Anticorpii formati impotriva acesteia sunt utilizati pentru diagnosticare unor boi autoimune, precum:

• lupusul eritematos;
• sindromul Sjogren;
• ciroza biliara primitiva;
• hepatita autoimuna.

Este important de mentionat ca anticorpii anti-SS-A apar in toate cazurile de lupus neonatal.

RO-52

Anticorpii anti-RO-52 sunt nespecifici, deoarece sunt prezenti atat in cadrul bolilor reumatice, cat si non-reumtice. Sunt intalniti la nou-nascutii diagnosticati cu:

• bloc atrioventricular congenital;
• lupus neonatal.

SS-B

Anticorpii anti-SS-B sunt intalniti in patologii, precum:

• lupus neonatal;
• sindrom Sjogren;
• hepatita autoimuna;
• hepatita virala;
• ciroza biliara primitiva.

SCL-70

SCL-70 este o proteina ce are rolul de a conserva informatia de la nivelul materialului genetic. Anticorpii care se formeaza impotriva acestei proteine sunt intalniti la pacientii diagnosticati cu scleroza sistemica.

PM-SCL

PM-SCL sunt un grup de proteine ce intervin in sinteza ribozomilor, componente celulare implicate in diviziune si in desfasurarea unor procese celulare importante. Anticorpii indreptati impotriva acestor proteine apar frecvent in sindromul overlap sclerodermei –  polimiozita / dermatomiozita.

JO-1

Anticorpii anti-JO-1 se formeaza impotriva unei enzime implicata in diviziune. Prezenta acestor anticorpi este asociata cu forme severe de dermatomiozita sau polimiozita. Astfel, detectarea acestora sugereaza un prognostic rezervat, dar si un risc mai crescut de recadere. De asemenea, anticorpii anti-JO-1 prezinta o sensibilitate crescuta pentru aceasta patologie, astfel incat permit diagnosticarea in stadiile incipiente.

CENP B

Anticorpii anti-CERP B sunt utili in identificarea sindromului CREST, reprezentand un marker de diagnostic. De asemenea, sunt utilizati si pentru diagnosticarea cirozei biliare primitive.

PCNA

PCNA este o proteina care regleaza ciclul celular. Anticorpii anti-PCNA se intalnesc la unii pacienti diagnosticati cu lupus.

dsDNA

dsDNA reprezinta ADN-ul dublu catenar. In aceasta forma se afla ADN-ul inainte de replicare. Anticorpii anti-dsDNA sunt prezenti la mai mult de jumatate dintre pacientii cu lupus. Cu cat nivelul anticorpilor este mai crescut, cu atat severitatea bolii este mai mare.

Nucleosomi

Nucleozomii sunt alcatuiti din proteine, numite histone, ce au rolul de a mentine structura compacta a materialului genetic. Anticorpii anti-nucleozomi sunt printre primii anticorpi care apar la pacientii cu lupus. Este important de mentionat ca si artrita reumatoida este asociata cu prezenta acestor anticorpi.

Histone

Histonele sunt proteine care contribuie la mentinerea unei structuri impachetate a ADN-ului. Anticorpi anti-histone sunt specifici pentru lupus si artrita reumatoida.

Proteina P-rib

P-rib sunt proteine ribozomale ce au in componenta lor sulf. Detectarea anticorpii anti-P-rib este asociata cu afectarea neuro-psihica a pacientilor diagnosticati cu lupus.

Realizarea profilului ANA extins este recomandata de catre medic cand sunt prezente simptome care indica prezenta unei boli autoimune. Printre cele mai comune manifestari ale bolilor autoimune se afla:

• fatigabilitatea (oboseala);
• durere musculara;
• adenopatii (marirea in volum a ganglionilor limfatici);
• febra;
• eruptii cutanate.

Profilul ANA extins orienteaza medicul spre stabilirea diagnosticului corect. De cele mai multe ori, aceasta analiza nu se repeta, deoarece nu aduce informatii privind evolutia bolii.

Pentru efectuarea acestei analize este necesara o proba de sange venos. Aceasta se obtine prin punctie, de cele mai multe ori optandu-se pentru venele de la nivelul plicii cotului. Inainte de prelevarea probei de sange, este recomandat sa nu consumi alimente sau lichide pentru aproximativ 8 ore. De asemenea, este indicat a-i preciza medicului tratamentul urmat, deoarece unele medicamente pot influenta rezultatele obtinute.

Dupa realizarea punctiei venoase este recomandat ca pacientul sa mentina o usoara presiune la nivelul plicii cotului. Astfel, riscul de a dezvolta echimoze (vanatai) este redus semnificativ.

Rezultatele sunt elaborate de catre laboratorul de analize medicale in aproximativ 10 zile lucratoare. Interpretarea acestora se face intotdeauna de catre medic, in functie de starea clinica a pacientului. Identificarea anumitor anticorpi poate indica prezenta unor boli autoimune. Cu toate acestea, anticorpii pot aparea si in cazul unor infectii virale, procese neoplazice sau prin administrarea anumitor medicamente. In astfel de situatii, nivelul anticorpilor se va diminua cand este inlaturata cauza acestora.

In cazul in care anticorpii nu au fost identificati, dar simptomele pacientului sunt inca prezente, medicul poate recomanda alte investigatii. Un rezultat negativ nu se asociaza intotdeauna cu lipsa bolii autoimune.

Bolile autoimune sunt afectiuni destul de complexe, care pot prezenta o evolutie neasteptata. Prin urmare, este important ca deciziile majore cu privire la modificarile stilului de viata, al tratamentului si al altor aspecte referitoare la starea de sanatate sa fie realizate impreuna cu medicul. Este important ca pacientul sa mentina o relatie deschisa cu medicul curant, fiiind sfatuit sa-i adreseze intrebari, precum:

• Ce semnificatie au rezultatele obtinute?
• Ce tratament este necesar?
• Care sunt schimbarile optime ale stilului de viata?
• Ce investigatii sunt utile?