Dictionar de analize

Un test de proteine totale masoara suma tuturor tipurilor de proteine din sange. Proteinele sunt fundamentale pentru functionarea organismului. Cele doua tipuri principale de proteine gasite in sange sunt albumina si globulinele.
Masurarea nivelului total de proteine, precum si a raportului dintre albumina si globulina poate ajuta la detectarea mai multor tipuri de probleme de sanatate, inclusiv boli de ficat si rinichi, precum si deficiente nutritionale.

Urina este lichidul produs de rinichi, care transporta apa si produsii de metabolism prin tractul urinar pentru a fi eliminate din organism. Urocultura este un test care detecteaza si identifica bacteriile si fungii din urina, care pot cauza o infectie a tractului urinar (ITU).

Rinichii, o pereche de organe in forma de boabe de fasole situate dedesubtul cutiei toracice, in regiunea dorsala, in partea dreapta si stanga, filtreaza produsii de metabolism din sange si produc urina, un lichid galben care transporta aceste deseuri din corp. De la rinichi urina trece prin tuburile numite uretere catre vezica urinara, unde este stocata temporar, si apoi prin uretra pe masura ce este evacuata. In tractul urinar pot patrunde microbi, cum ar fi bacterii sau fungi, care se pot inmulti, provocand o infectie a acestuia

Cele mai multe ITU sunt considerate necomplicate si sunt usor de tratat. Cu toate acestea, daca este neglijata, o infectie se poate raspandi de la vezica si uretere la rinichi. O infectie a rinichilor este mai periculoasa si poate duce la leziuni permanente ale rinichilor. In unele cazuri, o infectie netratata a tractului urinar se poate raspandi in fluxul sanguin (septicemie) si poate provoca sepsis, care poate pune viata in pericol.

Femeile si fetele sufera de infectii ale tractului urinar mai des decat barbatii si baieții. Chiar si fetele preadolescente pot avea infectii urinare frecvente. Pentru persoanele cu infectie urinara confirmata printr-o urocultura, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a exclude prezenta unei pietre la rinichi sau a unei anomalii structurale care ar putea provoca infectia.

Persoanele cu boli de rinichi sau cu alte afectiuni care afecteaza rinichii, cum ar fi diabetul sau litiaza renala, precum si persoanele cu sistemul imunitar slabit pot fi mai predispuse la infectii urinare frecvente, repetate si/ sau complicate.

•  Pentru a efectua o urocultura, o mica proba de urina este plasata pe una sau mai multe placi de agar (un strat subtire de mediu nutritiv) si incubata la termostat, la 37°C. Daca sunt prezente in proba de urina, bacteriile sau fungii, vor creste in urmatoarele 24 pana la 48 de ore.
• Un specialist de laborator analizeaza coloniile crescute pe placa cu mediu de cultura si determina tipurile si numarul de colonii care s-au dezvoltat. Marimea, forma si culoarea acestor colonii ajuta la identificarea bacteriilor prezente, iar numarul de colonii indica cantitatea de bacterii prezenta initial in proba de urina. Cantitatea poate face diferenta intre nivelurile normale de bacterii fata de infectie.
• In mod ideal, daca proba pentru test a fost recoltata corect, cu respectarea procedurilor de recoltare, pe placi se vor dezvolta doar bacteriile care cauzeaza ITU. De obicei, va fi prezent un singur tip de bacterii, in numar relativ mare.
• Uneori vor fi prezente mai multe tipuri de bacterii. Acest lucru se poate datora unei infectii care implica mai mult de un agent patogen; cu toate acestea, este mai probabil ca dezvoltarea mai multor tipuri de bacterii sa se produca din cauza contaminarii de la nivelul pielii, vaginului sau fecale in timpul recoltarii urinii.
• Specialistul de laborator va preleva o colonie din fiecare tip si va efectua alte teste, cum ar fi o coloratie Gram, si teste pentru a identifica tipul (specia) de bacterii sau alt microbi (adica fungi). Se vor face teste de sensibilitate (antibiograma) pentru a determina la ce antibiotice este sensibil germenul identificat si care vor vindeca, probabil, infectia.

Daca dupa 24-48 ore de incubatie nu exista sau exista crestere redusa pe mediile nutritive, urocultura este considerata negativa, ceea ce sugereaza ca nu este prezenta o infectie urinara.

Urocultura este utilizata, impreuna cu rezultatele examenului sumar de urina si sedimentului urinar, pentru a diagnostica o infectie a tractului urinar (ITU) si pentru a identifica bacteria sau fungii care provoaca infectia. Dacăa o urocultura este pozitiva, se pot face teste de susceptibilitate pentru a determina care antibiotice vor inhiba cresterea microbilor care cauzeaza infectia. Rezultatele vor ajuta un practician din domeniul sanatatii sa determine care medicamente sunt probabil cele mai eficiente in tratarea infectiei dumneavoastra.

O urocultura este utilizata, asa cum este recomandat de mai multe organizatii de sanatate, pentru screening-ul femeilor insarcinate pentru bacteriurie asimptomatica, o afectiune in care cantitati semnificative de bacterii sunt in urina, dar nu provoaca simptome.

Aproximativ 2%-10% dintre femeile insarcinate din SUA au aceasta afectiune care poate duce la infectii renale mai grave, precum si la un risc crescut de nastere prematura si greutate mica la nastere.

O urocultura poate fi recomandata atunci cand aveti semne si simptome ale unei infectii ale tractului urinar (ITU) si/ sau cand rezultatele examenului sumar de urina si sedimentului urinar arata ca este posibil sa aveti o ITU.

Unele semne si simptome ale ITU includ:

• O senzatie puternica si frecventa de a urina din nou, imediat dupa ce tocmai ati urinat, iar cantitatea eliminata este foarte mica
• Durere si/ sau senzatie de arsura in timpul urinarii
• Urina tulbure, cu miros puternic
• Dureri lombare

De asemenea, este posibil sa simtiti presiune in abdomenul inferior si, in urina sa apara cantitati mici de sange. Dacă ITU este mai severa si/ sau a cuprins si rinichii, poate provoca dureri in flanc, febra mare, tremuraturi, frisoane, greata sau varsaturi.

Uneori, antibioticele pot fi prescrise fara a necesita o urocultura pentru femeile tinere cu semne si simptome de ITU si care au o infectie necomplicata a tractului urinar inferior. Daca exista suspiciunea unei infectii complicate sau simptomele nu raspund la terapia initiala, atunci se recomanda o cultura a urinei.

Se recomanda ca femeile insarcinate, fara simptome, sa faca o urocultura la inceputul sarcinii (de exemplu, in al doilea trimestru de sarcin) sau cu ocazia primei vizite prenatale.

Desi există mai multe moduri de a recolta probe de urina, recoltarea curata la mijlocul jetului este tipul cel mai frecvent prezentat pentru urocultura.

•  Este important ca inainte de colectarea urinii sa curatati zona genitala, din cauza potentialului de a contamina urina cu bacterii si celule din pielea inconjuratoare in timpul recoltării (in special la femei).
• Incepeti mai intai prin spalarea mainilor.
•  Femeile ar trebui apoi sa desfaca labiile vaginului si sa curete zona, din fata spre spate folosind un servetel furnizat de medicul dumneavoastra sau de laborator. Se recomanda sa repetati operatiunea cu un al doilea prosop sau servetel.
•  Barbatii ar trebui sa stearga varful penisului.
•  Incepeti sa urinati, lasati putina urina sa cada in toaleta si apoi colectati aproximativ 50 ml de urina direct in recipientul steril furnizat, apoi aruncati restul in toaleta. Nu lasati interiorul recipientului sa intre in contact cu pielea si nu scoateti urina din toaleta (sau din orice alt recipient).

Pentru probele recoltate pe cateter, se preleveaza o proba de urina prin introducerea unui tub flexibil subtire sau cateter prin uretra in vezica. Aceasta operatiune se efectueaza de catre personal calificat. Urina este colectata intr-un recipient steril la celalalt capat al tubului. Rareori, medicul poate recolta proba direct din vezica urinara, folosind un ac si o seringa. Pentru sugari, o punga de colectare poate fi plasata pe zona genitala pentru a colecta orice cantitate de urina produsa.

Rezultatele unei uroculturi sunt cel mai adesea interpretate in asociere cu rezultatele examenului sumar de urina si sedimentului urinar, cu modul in care au fost respectate conditiile de recoltare a probei si cu prezenta simptomelor. Deoarece unele probe de urina pot fi contaminate cu bacterii care se gasesc in mod normal pe piele (flora normala), trebuie tinut cont de acest lucru la interpretarea rezultatelor unor culturi.

Urocultura pozitiva: Este considerata, in mod obisnuit, aceea la care se identifica prezenta unui singur tip de bacterii, cu dezvoltarea unui numar mare de colonii

• Pentru probele care au fost recoltate corect, culturile cu mai mult de 100.000 de unitati formatoare de colonii (CFU)/mililitru dintr-un tip de bacterii indica de obicei infectie.
• In unele cazuri, totusi, este posibil sa nu existe un numar semnificativ mare de bacterii, chiar daca este prezenta o infectie. Uneori, cifre mai mici (1.000 pana la 100.000 CFU/ml) pot indica infectie, mai ales daca sunt prezente simptome.
•  De asemenea, pentru probele colectate folosind o tehnica care minimizeaza contaminarea, cum ar fi o proba colectata cu un cateter, rezultatele de 1.000 pana la 100.000 CFU/mL pot fi considerate semnificative.

Datele oferite de un examen sumar de urina si sediment urinar pot fi utilizate pentru a ajuta la interpretarea rezultatului unei culturi de urina. De exemplu, o esteraza leucocitara pozitiva (un marker al celulelor albe din sange) si nitritii (un marker pentru bacterii) ajuta la confirmarea unei ITU.

Daca o cultura este pozitiva, se pot efectua teste de susceptibilitate pentru a ghida tratamentul. (Consultati articolul despre Testarea sensibilitatii la antibiotice pentru mai multe detalii despre rezultate.)

Desi exista o varietate de bacterii care pot provoca infectii urinare, cele mai multe se datoreaza Escherichia coli (E. coli), bacterii care sunt comune in tractul digestiv si care se gasesc in mod obisnuit in scaun.

Alte bacterii care cauzeaza frecvent infectii urinare includ:

• Proteus
•  Klebsiella
• Enterobacter
• Stafilococ
• Acinetobacter

Ocazional, o infectie urinara poate fi cauzata de fungi, cum ar fi Candida albicans.

Urocultura negativa: O cultura care este raportata ca „fara crestere in 24 sau 48 de ore” indica, de obicei, ca nu exista infectie. Daca simptomele persista, totusi, urocultura poate fi repetata pe o alta proba pentru a cauta prezenta bacteriilor la un numar mai mic de colonii sau a altor microorganisme care pot provoca aceste simptome. Prezenta celulelor albe din sange si a unui numar scazut de microorganisme in urina unei persoane simptomatice este o afectiune cunoscuta sub numele de sindrom uretral acut.

Contaminare: Daca dintr-o proba se dezvolta mai multe tipuri diferite de bacterii, atunci este probabil ca aceasta crestere să se datoreze contaminarii. Acest lucru este valabil mai ales daca organismele prezente includ Lactobacillus si/ sau alte bacterii vaginale nepatogene, comune la femei. Daca simptomele persista, medicul poate solicita repetarea uroculturii dintr-o proba care este colectata cu mai multa atentie. Cu toate acestea, daca un tip de bacterii este prezent in numar de colonii semnificativ mai mare decat celelalte, de exemplu, 100.000 UFC/mL fata de 1.000 UFC/ml, atunci se pot face teste suplimentare pentru a identifica bacteriile predominante.