Categories
Articol medical

Insuficienta venoasa cronica - simptome, cauze, diagnostic si tratament

Insuficienta venoasa consta intr-o tulburare a functiei venoase de intoarcere a sangelui de la nivelul inferior (picioarele), inapoi catre inima. Atunci cand acest fenomen se petrece pe o perioada mai indelungata si mijloacele organismului de combatere a unei astfel de disfunctii sunt depasite, se considera ca insuficienta venoasa are un caracter cronic.

Citeste mai departe despre ce este mai exact insuficienta venoasa cronica, din ce cauze poate aparea, care sunt principalele manifestari prin care poate fi sesizata, prin ce metode se poate diagnostica, dar si cum se poate trata si preveni pe viitor o astfel de afectiune.

  • Ce este insuficienta venoasa cronica si de ce apare
  • Semne si simptome in insuficienta venoasa cronica
  • Diagnosticul in insuficienta venoasa cronica
  • Tratament insuficienta venoasa cronica
  • Preventia in insuficienta venoasa cronica

Ce este insuficienta venoasa cronica si de ce apare

In mod obisnuit, sistemul venos este o retea bine distribuita, controlata si permanent reglata. Aceste particularitati asigura o buna intoarcerea a sangelui care a cedat oxigenul tesuturilor inapoi catre inima, cu scopul reoxigenarii.

Intrucat circulatia venoasa inferioara presupune o deplasare impotriva gravitatiei (ex: de la venele mainii sau venele mebrului inferior  catre inima), exista mai multe mecanisme fiziologice care permit realizarea acestei intoarceri: contractia muschilor membrelor inferioare, functionarea inimii care are o pompa ce nu doar impinge, ci si aspira etc.

O particularitate extrem de importanta a structurii venelor o reprezinta prezenta valvelor. Aceste valve sunt niste pliuri ale peretelui venos, orientate unidirectional, ce au un rol cheie in preventia stagnarii sangelui la nivel inferior prin orientarea fluxului catre partea superioara a corpului.

Atunci cand, din diferite cauze, valvele nu mai pot functiona in mod corespunzator, sangele venos nu mai poate fi impins impotriva gravitatiei cu aceeasi performanta si, astfel, se produce o staza venoasa.

insuficienta-venoasa1Astfel, acest intreg fenomen poarta denumirea de insuficienta venoasa cronica (uneori se poate face referire si sub forma de boala venoasa cronica sau insuficienta veno-limfatica).

Cauze ale insuficientei venoase

insuficienta-venoasa2Printre principalele cauze de instalare a insuficientei venoase se numara:

  • Excesul ponderal – in special obezitatea;
  • Sarcina;
  • Sedentarismul;
  • Ortostatism prelungit (statul in picioare pentru perioade mari de timp);
  • Istoricul de traumatisme sau interventii chirurgicale recente la nivelul membrelor inferioare;
  • Istoric de tromboza venoasa profunda (cu posibil sindrom posttrombotic);
  • Istoric de tromboflebita (inflamatia venelor superficiale);
  • Istoric in familie de insuficienta venoasa;
  • Obiceiuri daunatoare (ex: fumatul, consumul de alcool in exces).

Semne si simptome in insuficienta venoasa cronica

Tabloul clinic din insuficienta venoasa cronica poate fi destul de sugestiv, nu numai pentru medic, ci si pentru pacient (fapt ce poate grabi vizita la medic). In general, acesta este compus din semne si simptome precum:

  • Edeme (tumefieri) la nivelul membrelor inferioare (edeme insuficienta venoasa);
  • Durere la nivelul membrelor inferioare, adesea resimtita in timpul mersului si atenuata de repaus;
  • Varice vizibile pe suprafata membrelor inferioare;

insuficienta-venoasa3Modificarea culorii tegumentelor (de obicei intr-o nuanta maronie) in apropierea gleznelor;

  • Exfoliere si mancarimi la nivelul tegumentelor;
  • Ulceratii vizibile;
  • Spasme musculare, urmate de o senzatie dureroasa;
  • Prezenta unui disconfort inexplicabil la nivelul membrelor inferioare, cu necesitatea deplasarii pentru a-l calma (sindromul picioarelor nelinistite).

Asocierea acestor semne si simptome poate varia de la o persoana la alta, atat ca tablou, cat si din punctul de vedere al severitatii (insuficienta venoasa simptome intensitate).

Este important ca inca de la depistarea primelor manifestari sugestive pentru o afectiune venoasa la nivelul membrelor inferioare sa se programeze o consultatie de specialitate.

Diagnosticul in insuficienta venoasa cronica

In scopul depistarii unei insuficiente venoase cronice, medicul (adesea specializat in chirurgie vasculara) va prelua istoricul medical al pacientului si, ulterior, va efectua un examen clinic, cu focus asupra zonei membrelor inferioare.

In cadrul istoricului medical, se pot decela simptomele resimtite de pacient, semnele observate in ultima perioada, precum si momentul in care au debutat acestea. De asemenea, se pot identifica potentiali factori de risc sau agravanti (ex: obezitatea, fumatul).

In urma examenului clinic, se pot depista venele varicoase, modificarile aspectului tegumentelor, precum si alte semne sugestive acestei patologii.

De cele mai multe ori, aceste doua etape orienteaza suficient de mult diagnosticul catre insuficienta venoasa. Totusi, aceasta trebuie confirmata si paraclinic. In acest scop, cel mai adesea, se realizeaza o ecografie duplex.

Ecografia duplex reprezinta un tip de ecografie vasculara, capabila sa evidentieze vasele de sange atat din punct de vedere structural (identificarea valvelor), cat si functional (evaluarea fluxului de sange). Astfel, se poate identifica o stagnare a sangelui cauzata de functionarea deficitara a valvelor.

Tratament insuficienta venoasa cronica

insuficienta-venoasa4Tratamentul pentru insuficienta venoasa cronica poate varia de la un caz la altul, in functie de cauza declansatoare a afectiunii, de gradul severitatii tabloului clinic, precum si de caracteristicile particulare ale pacientului (ex: pacient in varsta sau tanar, cu alte patologii asociate sau nu etc.).

La modul general, o schema terapeutica poate consta in:

  • Tehnici de imbunatatire a circulatiei sangelui venos;
  • Tratament medicamentos;
  • Tratament minim invaziv;
  • Interventie chirurgicala (boala venoasa cronica tratament chirurgical).

Ingrijirea pacientului cu insuficienta venoasa periferica

Pentru a realiza ingrijirea pacientului cu insuficienta venoasa periferica, se poate incepe cu tehnicile de imbunatatire a circulatiei sangelui venos. Aceste tehnici pot fi aplicate atat in stadiile incipiente, cat si in cele avansate (insuficienta venoasa cronica stadii).

Astfel, se pot aplica metode precum ridicarea picioarelor in momentul repausului, aplicarea unor sosete compresive speciale si efectuarea unor exercitii fizice pentru realizarea contractiei musculaturii membrelor inferioare.

Tratamentul propriu-zis (reducere edeme insuficienta venoasa, imbunatatire flux sangvin)

Pentru cazurile mai severe de insuficienta venoasa cronica, ce nu pot fi ameliorate doar prin schimbarea stilului de viata, se implementeaza o schema terapeutica complexa.

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de diuretice (cu eliminarea fluidului acumulat si reducerea edemelor), antibiotice (pentru ulcere si alte infectii locale), precum si aspirina.

In unele situatii, in special in stadiile avansate, se poate incerca inlaturarea din sistemul circulator a vaselor afectate. Acest lucru se poate face fie minim invaziv (de preferat), fie chirurgical (in cazurile complicate).

Preventia in insuficienta venoasa cronica

Cu toate ca insuficienta venoasa cronica beneficiaza de un diagnostic destul de facil si de o multitudine de optiuni terapeutice, este de preferat ca aceasta sa fie prevenita, nu tratata. In acest fel, calitatea vietii pacientilor ramane una buna si riscul de complicatii scade.

Alimentatie insuficienta venoasa si renuntare la obiceiuri nesanatoase

Un mare factor de risc sau chiar cauza in dezvoltarea insuficientei venoase il constituie obezitatea. Prin urmare, ajustarea alimentatiei in scopul scaderii in greutate va reprezenta o metoda profilactica eficienta.

De asemenea, un stil de viata sanatos nu poate fi obtinut fara renuntarea la obiceiurile nesanatoase, precum fumatul si consumul excesiv de alcool.

Exercitii fizice pentru insuficienta venoasa

Contractiile musculare de la nivelul membrelor inferioare joaca un rol important in mentinerea intoarcerii venoase la un nivel optim.

Astfel, pentru a putea pastra acest efect, este recomandat sa se evite pe cat posibil statul excesiv in picioare (fara deplasare de pe loc) si sa se efectueze exercitii fizice pentru insuficienta venoasa sau, cel putin, sa se practice plimbari in fiecare zi.

In concluzie, insuficienta venoasa cronica este o patologie ce poate altera desfasurarea normala a activitatilor de zi cu zi si, implicit, afecta calitatea vietii per total. Cu toate ca exista metode terapeutice prin care aceasta afectiune poate fi gestionata, este de preferat ca insuficienta venoasa sa fie prevenita prin intermediul metodelor profilactice disponibile.

 

Bibliografie:

Insuficienta venoasa https://www.healthline.com/health/venous-insufficiency#treatment

Insuficienta venoasa cronica https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/chronic-venous-insufficiency#:~:text=Chronic%20venous%20insufficiency%20occurs%20when,(pool)%20in%20your%20legs.

Despre insuficienta venoasa cronica https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16872-chronic-venous-insufficiency-cvi

Ecografia vasculara https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/17606-vascular-ultrasound

Insuficienta venoasa cronica https://vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/chronic-venous-insufficiency

Categories
Articol medical

Ce inseamna medicina muncii?

Medicina muncii reprezinta o ramura a medicinei care se ocupa cu prevenirea, diagnosticarea si mentinerea unei evidente a bolilor angajatilor. Altfel spus, medicina muncii se ocupa cu realizarea examenului medical periodic al angajatilor, pentru a monitoriza starea acestora de sanatate. Accidentele de munca si incurajarea comportamentelor sanogene sunt tot o componenta importanta a medicinei muncii.

  • Cand se realizeaza examenul medical pentru medicina muncii?
  • Avantajele examenului de medicina muncii
  • Cum se desfasoara examenul de medicina muncii?
  • Cum se stabileste daca o persoana este apta sa lucreze?
  • Actele elaborate la finalul examenului de medicina muncii

Cand se realizeaza examenul medical pentru medicina muncii?

Examinarea medicala poate fi realizata in urmatoarele situatii:

  • la angajare;
  • periodic (de cele mai multe ori, este realizat anual);
  • la reluarea activitatii (in cazul persoanelor ce nu s-au prezentat la locul de munca pentru mai mult de 30 de zile – concediu de maternitate);
  • determinarea capacitatii de adaptare la situatiile de munca (aceasta examinare este efectuata angajatilor predispusi la situatii de risc);
  • la schimbarea locului de munca.

Medicul de medicina muncii poate oferi angajatorului anumite recomandari cu privire la structurarea mediului de munca. Astfel, acesta poate sugera anumite modificari ale locului de munca:

  • sa evite dezvoltarea anumitor patologii;
  • sa realizeze o adaptare mai usoara a personalului cu anumite afectiuni la conditiile de munca;
  • sa permita mentinerea unui mediu optim pentru angajati.

Avantajele examenului de medicina muncii

Introducerea examenului de medicina muncii prezinta beneficii atat pentru angajat, cat si pentru angajator. Unele dintre aceste avantaje sunt:

  • optimizarea mediului de lucru;
  • cresterea randamentului de lucru al angajatilor;
  • prevenirea anumitor afectiuni;
  • diminuarea zilelor de concediu medical (prin prevenirea imbolnavirii);
  • avizarea concediilor medicale;
  • diagnosticarea precoce a unor patologii;
  • crearea unor conditii de munca sanogene.

Medicina muncii se ocupa si cu desfasurarea activitatilor de consiliere dedicate angajatilor care nu sunt apti pentru a lucra in anumite domenii. Astfel, acestora le sunt recomandate unele zone de lucru, care se potrivesc starii lor de sanatate.

Cum se desfasoara examenul de medicina muncii?

Pentru a realiza acest examen medical este necesara prezenta unui medic specializat in medicina muncii. Pentru a putea fi apt sa practice activitati specifice medicinei muncii, medicul necesita o formare postuniversitara, cu o durata de 4 ani. La finalul acesteia, cunostintele sunt testate prin intermediul unui examen de specialitate.

Examenul de medicina muncii cuprinde urmatoarele:

  • anamneza;
  • examenul clinic;
  • investigatiile paraclinice.

Anamneza

In cadrul anamnezei, medicul doreste sa afle:

  • istoricul medical;
  • tratamentele urmate;
  • daca pacientul are alergii;
  • traseul profesional din punct de vedere medical;
  • predispozitia pentru anumite boli.

Predispozitia pentru a dezvolta anumite afectiuni se poate estima luand in considerare stilul de viata al pacientului, comportamentele sanogene adoptate si patologiile cu transmitere ereditara prezente la membrii familiei.

Examenul clinic

Examenul clinic cuprinde:

  • monitorizarea semnelor vitale (puls, saturatia oxigenului);
  • analiza faciesului (poate indica prezenta anumitor afectiuni);
  • inspectia tegumentelor;
  • inspectia fanerelor (unghii, par);
  • palparea abdomenului;
  • testarea reflexelor;
  • determinarea campului vizual;
  • evaluarea acuitatii vizuale;
  • analiza mersului (poate ascunde unele patologii ale sistemului nervos).

Investigatiile paraclinice

Investigatiile paraclinice pe care medicul le poate recomanda sunt:

  • hemoleucograma;
  • markeri inflamatori;
  • analiza colesterolului si a trigliceridelor;
  • markeri ai leziunii hepatice (transaminazele);
  • bilirubina;
  • markeri ai functiei renale (uree, creatinina);
  • glicemia;
  • hemoglobina glicozilata
  • sumar de urina;
  • electrocardiograma (EKG);
  • radiografia pulmonara;
  • masurarea tensiunii arteriale.

medicina-muncii1Cum se stabileste daca o persoana este apta sa lucreze?

Medicul pentru medicina muncii este cel care evalueaza si determina daca o persoana este apta pentru un anumit post. Aceasta se realizeaza in functie de locul de munca vizat si de conditia medicala a viitorului angajat.

Dintre criteriile care se iau in considerare pentru o astfel de decizie, cele mai importante sunt:

  • influenta caracteristicilor locului de munca asupra starii de sanatate a angajatului;
  • siguranta realizarii activitatilor la locul de munca;
  • prezenta factorilor de risc ce pot influenta starea de sanatate;
  • severitatea afectiunilor pe care angajatul le are;
  • riscul ca patologia angajatului sa puna in pericol colegii;
  • influenta starii de sanatate asupra activitatilor desfasurate la locul de munca.

Rezultatele examenului de medicina muncii

In funcție de criteriul aptitudinii de a activa pentru un anumit post, angajatul poate fi incadrat in categoriile:

  • apt;

Din punct de vedere medical, angajatul poate indeplini cerintele postului.

  • apt conditionat;

Angajatul poate sa isi indeplineasca sarcinile, dar cu respectarea anumitor recomandari medicale.

  • inapt temporar in munca;

In acest caz, persoana nu este capabila sa indeplineasca sarcinile postului pentru o perioada. Acest lucru poate fi cauzat de aparitia unei afectiuni sau a unei sarcini (femeia insarcinata). Dupa vindecare sau dupa ce a nascut, este necesara o reevaluare pentru a ocupa postul.

  • inapt permanent in munca;

Starea medicala a persoanei o impiedica sa realizeze sarcinile impuse la locul de munca.

Actele elaborate la finalul examenului de medicina muncii

La finalul examinarii, medicul va elibera un document care atesta daca persoana este apta sa activeze la locul de munca. In cadrul acestui document sunt inregistrate:

  • afectiunile prezente;
  • rezultatele investigatiilor paraclinice;
  • recomandari medicale.

De asemenea, dosarul dedicat medicinei muncii mai contine:

  • certificatele de concediu medical;
  • fisa medicala;
  • documente medicale care evidentiaza aspecte ale starii medicale a angajatului.

Examenul de medicina muncii este necesar oricarei persoane care doreste sa se angajeze. Acesta este efectuat periodic si permite evaluarea starii de sanatate a angajatilor.

 

Bibliografie:

industrialhealth.co.ke, http://industrialhealth.co.ke/importance-pre-employment-medical-assessmentstests-workplacecompany/, accesat la data 27.06.2022;

accace.com, https://accace.com/mandatory-medical-examination-employment-romania/, accesat la data 27.06.2022;

www.healthline.com, https://www.healthline.com/find-care/articles/primary-care-doctors/getting-physical-examination#what-it-entails, accesat la data 27.06.2022;

www.medburymedicals.com, https://www.medburymedicals.com/pre-employment-medical-exams/, accesat la data 27.06.2022;

www.adzuna.com.au, https://www.adzuna.com.au/blog/2017/11/15/companies-check-send-medical/, accesat la data 27.06.2022.

Categories
Articol medical

Disfunctiile endocrine - cauze, simptome si tratament

Sistemul endocrin este format din totalitatea glandelor endocrine, a hormonilor secretati de acestea si a receptorilor care permit actiunea hormonilor la nivelul celulelor tinta. Este una dintre cele trei mari cai de comunicare la nivelul organismului si, astfel, permite buna functionare a acestuia. Atunci cand apar disfunctii la nivelul sistemului endocrin, cauza acestora trebuie intotdeauna depistata, intrucat aceste disfunctii pot afecta intreg organismul si, implicit, calitatea vietii.

Citeste mai departe despre cum este sistemul endocrin alcatuit, care sunt principalele afectiuni care pot influenta functionarea acestui sistem, din ce cauze apar, prin ce manifestari se pot evidentia, dar si cum se pot depista si trata astfel de disfunctii.

  • Ce este sistemul endocrin
  • Disfunctii endocrine – ce sunt si de ce apar
  • Semne si simptome in disfunctii endocrine
  • Diagnosticul in boli endocrine
  • Tratarea bolilor endocrine

Ce este sistemul endocrin

Prin sistem endocrin se intelege totalitatea structurilor (glande, hormoni si receptori) care participa la realizarea unei comunicari la distanta, prin secretia unor mediatori si transportarea lor la nivelul celulelor tinta, unde isi exercita efectul necesar.

Glandele endocrine

O glanda endocrina reprezinta un organ specializat in sinteza, stocarea si secretia in sange a hormonilor (ce inseamna endocrine). La nivelul organismului, exista mai multe glande endocrine, situate in diferite zone ale corpului (glande endocrine exemple):

  1. Hipotalamusul – este o structura ce detine o multitudine de functii, de la reglarea somnului, a temperaturii corporale, a apetitului si a echilibrului hidric, pana la secretia hormonilor stimulatori si inhibitori pentru hipofiza;
  2. Hipofiza (glanda pituitara) – organ de dimensiuni extrem de mici, de dimensiunea unui bob de mazare, situat mai jos de hipotalamus si influentat semnificativ de acesta; la randul ei, hipofiza influenteaza activitatea majoritatii glandelor endocrine;
  3. Glanda pineala – reprezinta o glanda extrem de mica, de marimea unui bob de orez, la om,  implicata in reglarea somnului prin secretia hormonului numit melatonina;
  4. Tiroida – este o glanda endocrina extrem de importanta, situata la baza gatului, implicata in multiple procese la nivelul intregului organism si al carei dezechilibru este semnificativ resimtit;
  5. Paratiroidele – localizate adesea in proximitatea tiroidei (de cele mai multe ori, pe fata posterioara a acesteia); detin un rol cheie in echilibrul calciului;
  6. Timusul – rolul sau endocrin este important la copii; la adulti, acest organ involueaza;
  7. Glandele suprarenale – situate deasupra fiecarui rinichi, atasate de acestia; detin roluri esentiale in reglarea metabolismului si a tensiunii arteriale;
  8. Pancreasul endocrin – pancreasul este un organ mixt (cu functie endocrina si exocrina); celulele sale endocrine secreta insulina si glucagonul, cu rol in reglarea glicemiei;
  9. Ovarul si testiculele – ca si pancreasul, ovarul si testiculele sunt glande mixte, cu functie exocrina si endocrina; aceste glande sunt responsabile pentru secretia estrogenilor si testosteronului.

Hormonii

Hormonii sunt niste mediatori chimici, secretati de catre glandele endocrine. Acestia sunt fie stocati temporar, pana cand este nevoie de ei, fie sunt direct eliberati in circulatia sangvina, cu scopul transportarii lor la tesuturile tinta.

Acesti mediatori, desi pot calatori oriunde in corp, se opresc la nivelul tesuturilor echipate cu receptori specifici, care ii pot recunoaste. Prin intermediul acelor receptori, hormonii isi pot exercita efectele (ex: scaderea sau cresterea glicemiei, cresterea tensiunii arteriale, stimularea cresterii).

Disfunctii endocrine – ce sunt si de ce apar

d-endocrine1Atunci cand se foloseste denumirea de disfunctii endocrine, se face referire la diferitele boli ale sistemului endocrin (sau simplu, probleme endocrinologice). Aceste disfunctii pot aparea ca urmare a mai multor factori si pot afecta una sau mai multe glande, in functie de nivelul la care s-a produs defectul.

In general, se pot intalni disfunctii endocrine atunci cand exista un dezechilibru al nivelului de hormoni (fie in plus, fie in minus).

Acest dezechilibru poate fi determinat de glanda responsabila de secretia hormonilor respectivi (ex: tiroida si glandele suprarenale) sau poate aparea ca o disfunctie la nivelul glandelor reglatoare (ex: hipofiza sau chiar hipotalamusul, care stimuleaza sau inhiba activitatea tiroidei si suprarenalelor).

In alte situatii, poate interveni un proces autoimun, care distruge celulele responsabile cu secretia hormonala. Acest lucru se petrece in diabetul de tip I, tiroidita autoimuna (boala Hashimoto) sau in boala Basedow-Graves.

In cazuri rare, un proces tumoral poate influenta secretia hormonala atat prin scaderea acesteia, cat si prin cresterea excesiva. Procesul tumoral poate fi malign, insa adesea este benign (ex: adenomul hipofizar).

Exemple de disfunctii endocrine includ:

  • Hipotiroidismul – adesea prin tiroidita autoimuna Hashimoto;
  • Hipertiroidismul – adesea prin boala Basedow-Graves;
  • Diabetul (tip I sau tip II);
  • Sindromul ovarelor polichistice;
  • Sindromul Cushing – disfunctia glandelor suprarenale;
  • Acromegalia – excesul de hormon de crestere;
  • Nanismul (hipofizar sau tiroidian).

Semne si simptome in disfunctii endocrine

d-endocrine2Tabloul clinic in bolile endocrine poate varia considerabil, intrucat fiecare glanda are functia sa bine stabilita si, in cazul unor disfunctii endocrine, apar semne si simptome specifice fiecarei glande in parte.

Uneori, manifestarile clinice pot fi destul de sugestive pentru glanda afectata (ex: manifestarile din hiper sau hipotiroidism). Alteori, poate fi nevoie de un diagnostic mai elaborat (ex: in adenomul hipofizar).

Exemple de semne si simptome ce pot indica prezenta unor disfunctii endocrine includ:

  • Cresterea frecventei batailor inimii, agitatie, insomnie, tremor, intoleranta la cald si gusa – in hipertiroidism;
  • Scaderea frecventei batailor inimii, somnolenta, intoleranta la frig, tegumente uscate, constipatie, par friabil – in hipotiroidism;
  • Foame si sete excesive, urinari frecvente, modificarea greutatii – in diabet;
  • Cresterea in greutate, aspectul sugestiv al fetei (de luna plina sau pletoric), vergeturi rosii-violacee – in sindromul Cushing;
  • Tulburari ale ciclului menstrual, hirsutism (par in exces), modificarea greutatii – in sindromul ovarelor polichistice.

Diagnosticul in boli endocrine

d-endocrine3Dificultatea diagnosticului bolilor endocrine poate varia, in functie de glanda afectata (ex: tiroida vs hipofiza) si de modul in care s-a produs disfunctia (autoimun, tumoral etc.).

Adesea, testele de sange pot fi extrem de utile sau chiar ofera certitudinea in majoritatea disfunctiilor endocrine. Alteori, poate fi necesara completarea cu alte teste paraclinice.

Principalele teste folosite in diagnostic includ:

  • Teste de sange – de baza (ex: hemoleucograma, glicemia), cat si tintite (ex: hormonii tiroidieni, FSH si LH);
  • Teste de urina;
  • Teste genetice – in cazul bolilor cu determinism genetic;
  • Teste imagistice – pentru adenomul hipofizar (CT, RMN), sindromul ovarelor polichistice (ecografie).

Tratarea bolilor endocrine

Dupa ce s-a obtinut diagnosticul de certitudine si s-a putut evidentia care sunt glandele endocrine afectate, este important ca disfunctiile endocrine sa fie tratate. La randul sau, tratamentul este adaptat fiecarei persoane in parte si fiecarei patologii in parte.

Uneori, poate fi necesar doar tratament medicamentos pentru restabilirea functiei hormonale (ex: tratament cu levotiroxina in hipotiroidismul cauzat de boala Hashimoto). Alteori, insa, trebuie tratata problema de fond (ex: adenomul hipofizar, cancerul tiroidian).

Tratamentul, in general, este fie medicamentos, fie chirurgical, prin radioterapie sau chimioterapie. De asemenea, in cazul celui medicamentos, durata poate varia de la o perioada bine definita pana la tot restul vietii.

In concluzie, disfunctiile endocrine constituie probleme de sanatate ce pot afecta calitatea vietii si desfasurarea activitatilor de zi cu zi si, in unele cazuri, pot pune in pericol viata pacientului. Astfel, este important ca problema sa fie adresata inca de la primele semne si simptome observate, cu scopul depistarii timpurii si instituirii tratamentului.

Medicul endocrinolog preia istoricul medical al fiecarui pacient, cu scopul depistarii unor informatii ce pot orienta procesul diagnostic. Ulterior, este efectuat un examen clinic, pentru a completa istoricul.

 

Bibliografie:

 

Sistemul endocrin https://www.hopkinsmedicine.org/health/wellness-and-prevention/anatomy-of-the-endocrine-system#:~:text=The%20endocrine%20system%20is%20a,Hypothalamus.

Ce este sistemul endocrin https://www.epa.gov/endocrine-disruption/what-endocrine-system

Disfunctii endocrine https://www.medicalnewstoday.com/articles/endocrine-disorders#diagnosis

Tipuri de disfunctii https://hospital.uillinois.edu/primary-and-specialty-care/diabetes-and-endocrinology/endocrine-disorders

Lista disfunctii endocrine https://www.endocrineweb.com/conditions

Sindromul ovarelor polichistice https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pcos/symptoms-causes/syc-20353439#:~:text=Polycystic%20ovary%20syndrome%20is%20a,fail%20to%20regularly%20release%20eggs.

Tratament https://www.tgh.org/institutes-and-services/conditions/endocrine-disorder

Categories
Articol medical

Noutati

La Poliana recoltăm probe ginecologice

Se recoltează probe pentru o gamă variată de analize la cele mai avantajoase prețuri

La Poliana am introdus in portofoliul de servicii recoltarile pentru analizele ginecologice. Se vor recolta probe pentru o gama variata de analize.

Pentru a ne asigura ca rezultatele analizelor va fi conform normelor in vigoare, va rugam ca inainte de recoltate sa respectati conditiile din ghidul de pregătire pentru recoltarea probelor de ginecologie.

Punctele de recoltare Poliana dotate cu cabinete de ginecologie și cu asistenți specializați în recoltarea probelor de ginecologie le găsiți în:

București:

Punct de recoltare 1 Mai
Clinica Mărășești
Punct de recoltare Ritmului
Punct de recoltare Șos. Alexandriei
Punct de recoltare str. Pajurei

Ilfov:

Punct de recoltare Otopeni

Pitești:

Punct de recoltare Mioveni

Ploiești:

Clinica Ploiești

Dâmbovița:

Punct de recoltare Târgoviște

Constanța:

Punct de recoltare Mamaia

Detalii si programari la 031 9108

Categories
Articol medical

Ce boli afecteaza persoanele de peste 50 de ani?

Unele afectiuni cronice sunt frecvent depistate incepand cu varsta de 50 de ani, factorii genetici, stilul de viata si genul persoanei jucand un rol important. Cei trei factori fac aproape imposibil ca adultii aflati in aceasta categorie de varsta sa nu fie inclusi in statisticile bolilor cronice. In acest context, s-ar putea sa te intrebi daca poti sa faci ceva pentru a preveni sau amana aparitia problemelor de sanatate. Raspunsul este da. Vorbim pe larg in acest articol despre bolile comune in randul populatiei de peste 50 ani , dar si care sunt modalitatile de prevenire.

Astfel, daca afectiunea este depistata din timp, ea poate fi gestionata astfel incat sa fie evitate posibilele complicatii.

Hipertensiunea arteriala

O afectiune comuna pe care medicii o intalnesc in randul persoanelor trecute de 50 de ani este hipertensiunea arteriala. Aceasta este un factor de risc major pentru boli de inima si accident vascular cerebral.

Unul dintre motivele pentru care hipertensiunea arteriala este atat de raspandita in aceasta grupa de varsta este ca sistemul vascular se modifica pe masura ce imbatranim. Arterele devin mai putin elastice, iar presiunea din interiorul lor creste. De asemenea, cresterea in greutate si stresul care insotesc aceasta varsta contribuie la manifestarea afectiunii in randul celor de peste 50 de ani.

Vestea buna este ca hipertensiunea arteriala poate fi tinuta sub control, cu ajutorul medicamentelor si a unor modificari aduse stilului de viata, inclusiv alimentatia si exercitiile fizice.

Odata ce ai ajuns la 50 de ani, este necesar sa iti monitorizezi regulat tensiunea arteriala. O valoare aflata la sau sub 120/80 este considerata normala. Orice trece de 140 este mult si necesita un consult medical.

Mentinerea sub control a tensiunii arteriale este importanta si pentru creier. Studiile au descoperit ca hipertensiunea arteriala crescuta manifestata in aceasta etapa a vietii poate spori riscul de a dezvolta dementa mai tarziu. Diabetul a fost, de asemenea, asociat cu probabilitatea crescuta de a dezvolta dementa si ambele cresc riscul de accident vascular cerebral.

Pentru a-ti mentine creierul sanatos pe masura ce imbatranesti este recomandat sa:

  • ramai activ fizic;
  • mananci sanatos;
  • renunti sau sa eviti fumatul;
  • iti testezi si tratezi simptomelor de apnee in somn, daca ele exista;
  • gestionezi stresul.

Colesterolul crescut

Dupa varsta de 50 de ani colesterolul necesita o atentie speciala. Colesterolul ridicat este un alt factor ce contribuie la aparitia bolilor de inima. Si asta pentru ca se poate acumula in interiorul vaselor de sange in timp si poate sa incetineasca sau sa blocheze fluxul sanguin. Depunerile se pot desprinde si pot provoca un cheag de sange sau chiar atac de cord sau accident vascular cerebral.

Pentru a preveni si gestiona nivelul colesterolului,  sunt o serie de factori ai stilului de viata pe care ii poti controla. Acestia sunt:

  • evitarea sau renuntarea la fumat si consumul excesiv de alcool;
  • consumul de legume si zarzavaturi crude, precum si de cereale, bogate in fibre;
  • activitatea fizica;
  • mentinerea unei greutati corporale optime;
  • minimizarea grasimilor saturate (de origine animala) si a grasimilor trans (ex. din margarina) din dieta.

Boala cardiaca ischemica sau boala coronariana

Boala cardiaca ischemica sau boala coronariana este o afectiune cauzata de acumularea unor placi de-a lungul peretilor arterelor coronare care iriga muschiul cardiac, ceea ce ingusteaza arterele ce vascularizeaza inima. Arterele inguste sau chiar blocate scad cantitatea de sange bogat in oxigen livrat catre inima. Acest lucru poate provoca alte complicatii, cum ar fi cheaguri de sange, angina pectorala sau un atac de cord.

Pentru cei care sufera de aceasta boala, medicii recomanda:

  • evitarea grasimilor saturate si trans, a aportului ridicat de zahar si sare;
  • consumul de legume si zarzavaturi crude bogate in fibre
  • un somn cuprins intre sapte si opt ore pe noapte;
  • gestionarea stresului;
  • precticarea regulata a exercitiilor fizice;
  • renuntarea la fumat.

Diabetul

Diabetul este o boala cronica ce se instaleaza la varste tot mai tinere. Cifrele arata ca 1 din 10 romani are diabet zaharat, iar 3 din 10 romani au prediabet. Acest lucru face ca boala sa fie una comuna in randul celor de peste 50 de ani. Lasat netratat, consecintele asupra sanatatii sunt printre cele mai grave.

Diabetul poate fi gestionat prin modificari aduse stilului de viata, inclusiv o dieta sanatoasa si activitate fizica. Pentru a ajuta la controlul nivelului de zahar din sange este necesar insa si tratament medicamentos.

Ca si in cazul hipertensiunii arteriale si colesterolului, semnele si simptomele diabetului nu sunt intotdeauna sesizabile. Pentru depistarea lui, este necesar sa va testati periodic glicemia. Atentie! Daca este lasat netratat, diabetul poate duce la o serie de afectiuni de sanatate, inclusiv boli de rinichi, pierderea vederii si boli de inima.

Pentru a impiedica aparitia diabetului sau pentru a-l gestiona, sunt necesare:

  • respectarea unei diete sanatoase, inclusiv monitorizarea aportului de carbohidrati si calorii;
  • exercitii fizice timp de 30 de minute de cinci ori pe saptamana pentru a mentine sub control nivelul glucozei din sange si pentru a controla cresterea in greutate. Inclusiv mersul pe jos in ritm alert are efecte spectaculoase asupra sanatatii.

Artrita

O afectiune care apare in jurul varstei de 50 de ani, dar care este adesea trecuta cu vederea este artroza, in special osteoartroza. Afectiunea consta in deteriorarea cartilajului articular dintre oase. Durerea generata de artroza se poate manifesta tot mai intens.

Daca resimti dureri articulare sau rigiditate in urma activitatii zilnice, anunta medicul pentru a te asigura daca este vorba sau nu de artrita reumatoida – boala autoimuna si inflamatorie.

Analgezicele ajuta la combaterea durerii, iar cresterea activitatii fizice, fizioterapia sau kinetoterapia pot contribui la prevenirea durerii si a dizabilitatilor suplimentare.

Osteoporoza

Osteoporoza afecteaza in special femeile. Ele trebuie sa acorde o atentie sporita sanatatii osoase odata ce ajung la varsta de 50 de ani. De atunci, osteoporoza sau rarefierea oaselor devine cel mai frecventa. Acest lucru este cauzat in special de unul dintre factorii de risc pentru osteoporoza, respectiv menopauza. Incetarea producerii de estrogen scade densitatea osoasa.

Activitatea si exercitiile fizice pot ajuta la reducerea riscului de a dezvolta osteoporoza. Tot pentru prevenirea afectiunii, trebuie acordata atentie aportului de calciu si nivelurilor de vitamina D, ambele fiind importante pentru sanatatea oaselor.

Anxietate/depresie

Fie ca esti parinte, ai un job solicitant sau trebuie sa faci fata activitatilor de zi cu zi, daca ai peste 50 de ani este foarte probabil sa te simti stresat. Manifestat pe perioade lungi, stresul iti poate afecta sanatatea mintala, care la randul ei iti afecteaza sanatatea fizica.

Statisticile arata ca aproximativ 20% dintre persoanele cu varsta de 50 de ani sau mai mult se confrunta cu un anumit tip de afectiune ce tine de sanatatea mintala, iar anxietatea si depresia sunt printre cele mai frecvente. La fel ca tratamentul aplicat in cazul oricarei alte afectiuni si creierul are nevoie sa fie ajutat in caz de astfel de manifestari.

Probleme de vedere

Pe masura ce inaintezi in varsta, este normal sa observi schimbari legate de vederea ta. Sunt cateva modificari comune ce apar in randul adultilor de peste 50 de ani. Acestea includ:

  • pierderea capacitatii de a vedea de aproape, in special la citit;
  • dificultati in a distinge culorile, cum ar fi albastrul de negru;
  • nevoia de mai mult timp pentru adaptarea la nivelurile schimbatoare de lumina;

Vestea buna este ca astfel de probleme sunt adesea usor de corectat. Ochelarii, lentilele de contact si o lumina imbunatatita te pot ajuta si iti pot permite sa iti mentii stilul de viata.

Pe de alta parte, dupa 50 de ani, creste riscul de a dezvolta unele boli si afectiuni mai grave ale ochilor.  Pastreaza-ti ochii cat mai sanatosi posibil, facandu-ti examene oftalmologice regulate, astfel incat orice problema sa poata fi depistata din timp. Gasirea si tratarea timpurie a oricarei probleme te poate ajuta sa iti protejezi vederea si sa previi pierderea ei.

Multi oameni nu observa niciun semn sau simptom in stadiile incipiente ale bolilor oculare. Recomandarea medicilor este ca majoritatea persoanelor cu diabet zaharat sau hipertensiune arteriala sa faca un control amanuntit la oftalmolog, cel putin o data pe an.

 

Surse de informatie:

webmd.com

https://www.ncoa.org/

www.aarp.org

Forumul roman de diabet

Categories
Articol medical

Diabetul zaharat de tip I

In cazul persoanelor care sufera de diabet de tip I, pancreasul nu produce insulina sau produce foarte putina. Insulina ajuta zaharul din sange sa patrunda in celulele din organism pentru a fi transformate in energie. Fara insulina, zaharul din sange nu poate patrunde in celule si se acumuleaza in sange. Nivelul ridicat de zahar din sange dauneaza organismului si provoaca multe dintre simptomele si complicatiile diabetului.

In trecut, afectiunea a fost numita diabet zaharat insulino-dependent sau diabet juvenil. De obicei, diabetul zaharat de tip I se dezvolta la copii, adolescenti si adulti tineri, dar poate aparea la orice varsta.

Diabetul de tip I este mai putin frecvent decat cel de tip II, estimandu-se ca aproximativ intre 5 si 10% dintre persoane sufera de diabet de tipul I.

Simptome

De cele mai multe ori, semnele si simptomele nu sunt evidente, dar ele pot deveni severe. Simptomele includ:

  • sete extrema;
  • foame crescuta, aparuta mai ales dupa masa;
  • gura uscata;
  • stomac deranjat si varsaturi;
  • urinare frecventa;
  • pierdere in greutate inexplicabila, chiar daca mananci suficient;
  • oboseala;
  • vedere incetosata;
  • respiratie ingreunata;
  • infectii frecvente ale pielii, tractului urinar sau ale vaginului;
  • schimbarile de dispozitie;
  • enurezis la un copil care nu a avut episoade de mictiuni involuntare noaptea.

Pe langa aceste simptome, exista si o serie de alte semne care trag un semnal de alarma fata de gravitatea afectiunii. Acestea pot fi:

  • tremuraturi si confuzie;
  • respiratie rapida;
  • dureri de burta;
  • pierderea constientei ;

Cauzele diabetului de tip I

Insulina este un hormon care ajuta la patrunderea  zaharului (glucozei) in tesuturile corpului. Concret, celulele il folosesc drept combustibil. Deteriorarea celulelor beta din cauza diabetului de tip I anuleaza procesul. Glucoza nu poate patrunde in celule, deoarece insulina nu este acolo pentru a-si face treaba. In timp ce zaharul se acumuleaza in sange, celulele mor de foame. Acest fenomen produce cresterea glucozei din sange, numita hiperglicemie, ceea ce poate duce la:

  • Deshidratare: cand exista zahar in plus in sange, faci pipi mai mult. Acesta este modul prin care corpul scapa de exces. O cantitate mare de apa iese cu acea urina, determinand deshidratarea corpului.
  • Pierdere in greutate: glucoza care se elimina prin urinare ia cu ea si calorii. De aceea, multe persoane cu nivel ridicat de zahar in sange pierd din greutate.

Cetoacidoza diabetica

Daca organismul tau nu poate obtine suficienta glucoza pentru a-si produce energia, descompune celulele adipoase. Acest lucru creeaza substante chimice numite cetone.

Ficatul elibereaza zaharul pe care il depoziteaza pentru a ajuta. Dar corpul nu il poate folosi fara insulina, asa ca se acumuleaza in sange, impreuna cu cetonele acide. Acest amestec de glucoza suplimentara, deshidratare si acumulare de acizi cetonici este cunoscut sub numele de cetoacidoza si poate pune viata in pericol daca nu este tratat imediat.

Cauzele diabetului de tip I

Cercetarile de pana acum au aratat ca diabetul de tip I ar putea fi cauzat de o reactie autoimuna. Aceasta reactie distruge celulele din pancreas care produc insulina, numite celule beta. Procesul poate dura luni sau ani inainte sa apara orice simptom. Diabetul de tip I poate aparea impreuna cu alte boli autoimune, cum ar fi boala Graves sau vitiligo.

Unii oameni au anumite gene – trasaturi transmise de la parinte la copil – care ii fac mai susceptibili de a dezvolta diabet de tip I. Cu toate acestea, multi dintre ei nu vor avea diabet de tip 1 chiar daca au genele prezente. Un factor declansator, cum ar fi un virus, poate juca, de asemenea, un rol in dezvoltarea diabetului de tip I.  Dieta si obiceiurile de viata nu provoaca diabet de tip I.

Factori de risc

Diabetul de tip 1 afecteaza in mod egal atat barbatii, cat si femeile. Sunt insa o serie de factori de risc despre care vorbim in continuare:

  • Istoric in familie: oricine are un parinte sau un frate cu diabet zaharat de tip I are un risc usor crescut de a dezvolta aceasta afectiune.
  • Genetica: prezenta anumitor gene indica un risc crescut de a dezvolta diabet de tip I.
  • Varsta: desi diabetul de tip I poate aparea la orice varsta, el se remarca la doua varfuri de varste: la copiii intre 4 si 7 ani si la copiii intre 10 si 14 ani.

Testarea pentru diabetul de tip 1

Un simplu test de sange iti va arata daca ai sau nu diabet. Se recomanda ca analiza sa fie facuta in cadrul unui laborator.

Valorile normale ale glicemiei, in urma testarii dupa minimum opt ore de la ultima masa, sunt cuprinse intre 60 si 110 mg/dl. Ele pot varia usor in functie de metoda de laborator folosita.

De asemenea, valoarea glicemiei luata la o ora dupa masa nu trebuie sa depaseasca 160 mg/dl.

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, pentru stabilirea diagnosticului de diabet zaharat, valoarea glicemiei a jeun trebuie sa fie de 126 mg/dl.

Daca medicul pune diagnosticul de diabet zaharat de tip I, va poate recomanda analiza pentru autoanticorpi. Rezultatul ar putea indica indica faptul ca organismul se ataca singur. Fenomenul este adesea intalnit la cei cu diabet de tip 1, dar nu si la cei cu diabet de tip 2.

De asemenea, este posibil sa ti se recomande analiza unei probe de urina, pentru a investiga prezenta cetonelor. A avea cetone in urina pledeaza pentru faptul ca ai diabet de tip 1 in loc de tip 2, desi cetonuria apare in toate cazurile de decompensare a pacientului diabetic din cauza unui management terapeutic deficitar al afectiunii.

Tratament

Persoanele care sufera de diabet de tip I trebuie sa faca injectii cu insulina. Substanta este necesara pentru a gestiona nivelul zaharului din sange si pentru a da energie corpului. Insulina nu poate fi administrata, inca, sub forma de pastila. Si aceasta pentru ca acidul din stomac ar distruge-o inainte de a putea ajunge in sange. Medicul va stabili cel mai eficient tip si doza de insulina pentru fiecare caz in parte.

De asemenea, este necesar ca bolnavul cu diabet de tip I sa isi masoare regulat nivelul de zahar din sange. Medicul va recomanda cat de des trebuie verificat si care ar trebui sa fie valorile tinta. Mentinerea nivelului de zahar din sange cat mai aproape de tinta ajuta la prevenirea sau intarzierea aparitiei complicatiilor legate de diabet.

O atentie deosebita trebuie acordata si gestionarii stresului zilnic. Desi face parte din viata, stresul trebuie gestionat pentru ca ingreuneaza tinerea sub control a diabetului.

Activitatea fizica regulata, somnul suficient si exercitiile de relaxare pot ajuta si ele in mentinerea sub control a nivelului glicemiei.

Totodata, contribuie si alegerile alimentare sanatoase, controlul tensiunii arteriale si a colesterolului.

Complicatii

In timp, diabetul de tip I poate afecta organele importante ale corpului, inclusiv inima, vasele de sange, nervii, ochii si rinichii, ducand la complicatii.  Acestea pot chiar pune viata in pericol. Solutia pentru evitarea riscului de producere a acestora este mentinerea unui nivel normal de zahar in sange.

Iata care sunt posibilele complicatii ce pot aparea in cazul unei persoane care sufera de diabet zaharat de tip I:

  • Boli ale inimii si ale vaselor de sange

Diabetul creste dramatic riscul de aparitie a diferitelor probleme cardiovasculare, inclusiv boala coronariana cu durere in piept, infarct de miocard, accident vascular cerebral, ingustarea arterelor si hipertensiune arteriala.

  • Leziuni ale nervilor (neuropatie)

Excesul de zahar poate leza peretii vaselor mici de sange – capilare – care  hranesc nervii, in special de la nivelul picioarelor. De asemenea, afecteaza metabolismul celulelor nervoase, mari consumatoare de glucoza pentru producerea energiei. Neuropatia diabetica poate provoca furnicaturi, amorteala, arsuri sau durere care de obicei incepe la varful degetelor de la picioare sau de la maini si se extinde treptat in sus.

Controlul slab al zaharului din sange poate duce, in cele din urma, la pierderea sensibilitatii la nivelul membrelor afectate.

Leziunile nervilor care afecteaza tractul gastrointestinal pot cauza probleme precum greata, varsaturi, diaree sau constipatie. In cazul barbatilor, poate aparea disfunctia erectila.

  • Leziuni renale (nefropatie)

Rinichii contin milioane de grupuri mici de vase de sange care filtreaza deseurile din sangele tau. Diabetul poate deteriora acest sistem delicat de filtrare. Leziunile severe pot duce la insuficienta renala sau o boala renala ireversibila in stadiu terminal, care necesita dializa sau transplant de rinichi.

  • Leziuni oculare

Diabetul poate deteriora vasele de sange ale retinei, afectiune cunoscuta ca retinopatie diabetica.  Principalul risc este acela de orbire.  Diabetul creste, de asemenea, riscul altor afectiuni grave de vedere, cum ar fi cataracta si glaucomul.

  • “Piciorul diabetic”

Leziunile nervilor la nivelul picioarelor sau fluxul sanguin slab catre picioare cresc riscul aparitiei diferitelor complicatii. Lasate netratate, taieturile si veziculele se pot infecta si pot duce in cele din urma la amputarea degetelor de la picior.

  • Afectiuni ale pielii si gurii

Diabetul va poate lasa mai susceptibil la infectii ale pielii si gurii, inclusiv infectii bacteriene si fungice. Exista risc crescut de boala a gingiilor si de uscaciune a gurii.

  • Complicatii ale sarcinii

Nivelurile ridicate ale zaharului din sange pot fi periculoase atat pentru mama, cat si pentru copil. Riscul de avort spontan, de nastere a unui fat mort si de malformatii congenitale creste atunci cand diabetul nu este bine controlat. Pentru mama, diabetul creste riscul de cetoacidoza diabetica, retinopatie, hipertensiune arteriala indusa de sarcina si preeclampsie.

Preventie

Nu exista o modalitate cunoscuta de a preveni diabetul de tip 1. Cercetatorii fac insa studii pentru prevenirea bolii si a distrugerii celulelor insulare la persoanele care sunt nou diagnosticate.

Vestea buna este ca persoanele diagnosticate cu diabet de tip I pot avea o viata lunga si sanatoasa daca isi controleaza cu atentie nivelul glicemiei.

 

Surse de informatie:

cdc.gov

webmd.com

mayoclinic.org

Categories
Articol medical

Ce este diabetul zaharat de tip 2

Diabetul de tip 2 este o boala ce afecteaza atat adultii, cat si copiii si adolescentii, dar cele mai expuse riscului sunt persoanele de varsta mijlocie.

Boala cronica se manifesta prin afectarea modului in care organismul regleaza si utilizeaza zaharul, avand ca rezultat circulatia intr-o cantitate prea mare a glucozei in sange. In cele din urma, nivelurile ridicate ale zaharului din sange pot duce la tulburari ale sistemului circulator, nervos si imunitar.

Concret, in diabetul de tip 2, exista doua probleme:

  • pancreasul nu produce suficienta insulina – hormonul ce regleaza intrarea zaharului in celule;
  • celulele raspund slab la insulina si absorb mai putin zahar.

Desi diabetul de tip 2 era cunoscut ca fiind o boala a adultilor, atat diabetul de tip 1, cat si cel de tip 2 pot debuta in timpul copilariei. Acest lucru se intampla din cauza numarului in crestere de copii cu obezitate, ceea ce a dus la mai multe cazuri de diabet de tip 2 la persoanele mai tinere.

Nu exista vindecare pentru diabetul de tip 2. Boala poate fi insa gestionata prin pierderea in greutate, alimentatie sanatoasa si exercitii fizice. Daca toate acestea nu dau rezultat in gestionarea nivelului glicemiei, atunci este posibil sa fie nevoie si de medicamente pentru diabet sau de terapie cu insulina.

Semne si simptome

Simptomele diabetului de tip 2 pot fi atat de usoare incat sa nu fie observate. Acestea includ:

  • sete intensa
  • urinarea frecventa
  • vedere incetosata
  • stare de irascibilitate
  • furnicaturi sau amorteli la nivelul mainilor sau picioarelor
  • oboseala
  • rani care nu se vindeca
  • infectii recurente
  • senzatie de foame
  • pierdere in greutate

Cauze

Excesul de greutate si lipsa activitatii fizice contribuie la gestionarea anormala a nivelului zaharului din sange. In diabetul zaharat de tip 2, celulele corpului, in special din muschi, tesutul adipos si ficat devin rezistente la actiunea insulinei si nu mai pot prelua suficienta glucoza din sange pentru nevoile lor energetice, desi pancreasul produce in prima faza, compensator,  insulina in exces pentru a gestiona nivelul glicemiei. Abia in etape mai avansate ale diabetului zaharat de tip 2, celulele pancreatice care secreta insulina devin epuizate si nivelul de insulina scade in sange.

Insulina este un hormon care provine din glanda situata sub si in spatele stomacului, numita pancreas. Insulina regleaza modul in care organismul foloseste zaharul, mai precis glucoza,  astfel:

  • zaharul din sange stimuleaza pancreasul sa secrete insulina.
  • insulina circula in sange, permitand zaharului sa intre in celule.
  • cantitatea de zahar din sange scade.
  • ca raspuns la aceasta scadere, pancreasul elibereaza mai putina insulina.

Rolul glucozei

Glucoza este sursa principala de energie pentru celulele care alcatuiesc organismul. Glucoza provine din doua surse majore, respectiv alimente si ficat. Ea este absorbita in sange, unde intra in celule cu ajutorul insulinei. Ficatul stocheaza si produce glucoza.

Cand nivelul de glucoza este scazut, ficatul descompune glicogenul stocat in glucoza pentru a mentine nivelul de glucoza din sange (glicemia), intr-un interval normal.

In diabetul de tip 2, acest proces nu functioneaza bine. In loc sa intre in celule, zaharul se acumuleaza in sange. Pe masura ce nivelul zaharului din sange creste, celulele beta producatoare de insulina din pancreas elibereaza mai multa insulina. In cele din urma, aceste celule devin afectate si nu pot produce suficienta insulina pentru a satisface cerintele organismului.

In diabetul de tip 1, sistemul imunitar distruge „din greseala” celulele beta, de regula in cadrul unei boli autoimune sau dupa o infectie virala, lasand organismul cu putina sau fara insulina.

Factori de risc

Exista o serie de factori ce pot creste riscul de a dezvolta diabet de tip 2. Acestia includ:

  • Greutatea: excesul de greutate sau obezitatea reprezinta riscul principal de a dezvolta diabet de tip 2.
  • Distributia grasimilor: depozitarea grasimii in principal in abdomen – mai degraba decat pe solduri si coapse – creste riscul de a face diabet zaharat de tip 2.
  • Inactivitate: cu cat o persoana este mai putin activa, cu atat riscul este mai mare. Miscarea si activitatea fizica ajuta la controlarea greutatii, consuma glucoza ca sursa de energie si face celulele mai sensibile la insulina.
  • Diabet in familie: riscul de diabet de tip 2 creste daca parintele sau fratele unei persoane are diabet de tip 2.
  • Nivelurile lipidelor din sange: un risc crescut este asociat cu niveluri scazute de colesterol HDL -colesterolul „bun”- si niveluri ridicate de trigliceride.
  • Varsta. Riscul de diabet de tip 2 creste pe masura inaintarii in varsta, mai ales dupa 45 de ani.
  • Prediabet. Este o afectiune in care nivelul zaharului din sange este mai mare decat in ​​mod normal, dar nu suficient de ridicat pentru a fi clasificat drept diabet. Lasat netratat, prediabetul evolueaza adesea spre diabet de tip 2.
  • Riscuri legate de sarcina. Riscul de a dezvolta diabet de tip 2 creste daca femeia gravida a dezvoltat diabet gestational cand era insarcinata sau daca a nascut un copil cu o greutate mai mare 4 kilograme.
  • Sindromul ovarului polichistic. Aceasta afectiune comuna este caracterizata prin cicluri menstruale neregulate, cresterea excesiva a parului si obezitate. Boala creste riscul de a dezvolta diabet zaharat tip 2.

Diagnostic

Daca prezinti simptome de sete crescuta, urinare frecventa, pierdere inexplicabila in greutate, foame exagerata, furnicaturi ale mainilor sau picioarelor este necesar sa iti testezi glicemia.

O glicemia normala a jeun (pe nemancate) este cuprinsa intre 70 si 100 de miligrame pe decilitru sau mg/dL. Diagnosticul standard al diabetului zaharat se face atunci cand doua teste de sange separate arata ca nivelul glicemiei a jeun este mai mare sau egal cu 126 mg/dL.

Complicatii

Lasat netratat, diabetul de tip 2 afecteaza organe majore, inclusiv inima, vasele de sange, nervii, ochii si rinichii. De asemenea, factorii ce cresc riscul de diabet zaharat de tip 2 sunt factori de risc pentru alte boli cronice grave. Gestionarea diabetului zaharat si controlul glicemiei pot reduce riscul de a dezvolta complicatii sau afectiuni coexistente – comorbiditati.

Complicatiile potentiale ale diabetului zaharat si comorbiditatile frecvente includ:

  • Boli ale inimii si ale vaselor de sange: diabetul zaharat de tip 2 este asociat cu un risc crescut de boli de inima, accident vascular cerebral, hipertensiune arteriala si ingustarea vaselor de sange -ateroscleroza.
  • Leziuni ale nervilor (neuropatie) la nivelul membrelor: nivelul ridicat de zahar din sange poate deteriora sau distruge nervii, in timp, ducand la furnicaturi, amorteala, arsuri, durere sau eventual pierderea sensibilitatii tactile care incepe de obicei la varful degetelor de la picioare sau de la maini si se extinde treptat.
  • Alte leziuni ale nervilor: de exemplu, deteriorarea nervilor inimii poate contribui la ritmuri neregulate ale acesteia. Leziunile nervoase ale sistemului digestiv pot cauza tulburari precum greata, varsaturi, diaree sau constipatie. Pentru barbati, afectarea nervilor poate provoca disfunctie erectila.
  • Boala de rinichi: diabetul poate duce la boli renale cronice sau boli renale ireversibile in stadiu terminal, care pot necesita dializa sau transplant de rinichi.
  • Leziuni oculare: prezenta diabetului creste riscul afectiunilor oculare grave, cum ar fi cataracta si glaucom si poate deteriora vasele de sange ale retinei, ceea ce poate duce la orbire.
  • Afectiuni ale pielii: diabetul va poate expune la infectii bacteriene si fungice.
  • Afectarea auzului.
  • Apnee de somn: apneea in somn este frecventa la persoanele care au diabet zaharat de tip 2. Obezitatea poate fi principalul factor care contribuie la manifestarea afectiunii.
  • Dementa: studiile arata ca diabetul de tip 2 pare sa creasca riscul de aparitie a bolii Alzheimer si a altor tulburari care cauzeaza dementa. Controlul slab al glicemiei este legat de scaderea mai rapida a memoriei si a altor abilitati de gandire.

Tratament

Pentru tinerea sub control a glicemiei si gestionarea diabetului zaharat de tip 2 exista mai multe solutii. Alimentatia, exerciile fizice si medicamentele pot lucra impreuna pentru a tine glicemia sub control.

Medicul curant va prescrie reteta, impreuna cu indicatiile de administrare a tratamentului. Modul de gestionarea diabetului se schimba pe parcursul vietii, in special o data cu inainterea in varsta.  Asta face ca in unele cazuri medicamentele sa nu mai functioneze si sa necesite sa fie inlocuite.

Preventie

Un stil de viata sanatos pot ajuta la prevenirea diabetului de tip 2. Si asta chiar si in cazul in care exista rude biologice care traiesc cu diabet. Un stil de viata sanatos include:

  • alimentatie sanatoasa: consuma alimente sarace in grasimi si calorii si mai bogate in fibre. Consuma fructe, legume si cereale integrale.
  • activitatea fizica: stabileste o tinta de peste 150 de minute pe saptamana pentru activitate fizica moderata, de la plimbari rapide, la alergat sau inot.
  • pierderea in greutate. Slabitul si mentinerea greutatii pot intarzia evolutia de la prediabet la diabet de tip 2. Daca aveti prediabet, pierderea a 7% pana la 10% din greutatea corporala poate reduce riscul de diabet.

 

Surse de informatie:

www.nhs.uk

https://www.mayoclinic.org/

https://www.webmd.com/

Categories
Articol medical

Bolile cardiovasculare

Ce sunt bolile cardiovasculare

Bolile cardiovasculare sunt principala cauza de deces la nivel global. Anual, aproximativ 17,9 milioane de persoane isi pierd viata din cauza acestor boli, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS).

Ele sunt un grup de tulburari ale functionarii inimii si ale vaselor de sange si includ:

  • bolile coronariene,
  • bolile cerebrovasculare,
  • bolile reumatice ale inimii si alte afectiuni.

Datele OMS arata ca mai mult de patru din cinci decese cauzate de bolile cardiovasculare sunt provocate de infarctul acut de miocard si de accidentele vasculare cerebrale. O treime dintre aceste decese apar prematur la persoanele sub 70 de ani.

Principalii factori de risc comportamentali ai bolilor de inima si accidentului vascular cerebral sunt dieta nesanatoasa, lipsa miscarii fizice, consumul de tutun si alcool. Efectele acestor factori de risc comportamentali pot duce la:

  • cresterea tensiunii arteriale,
  • cresterea glicemiei,
  • cresterea lipidelor din sange
  • excesul de greutate si obezitatea.

Tipurile de boli cardiovasculare

Bolile cardiovasculare cuprind multe tipuri diferite de afectiuni. Unele dintre acestea se pot dezvolta in acelasi timp sau pot duce la alte afectiuni sau boli in cadrul grupului.

Bolile care afecteaza inima includ:

Angina pectorala

Angina pectorala este o afectiune ischemica in cadrul bolii coronariene care se manifesta printr-un tip de durere in piept cauzata de fluxul sanguin redus catre inima. Durerea se manifesta adesea ca strangere, presiune, greutate sau durere in piept sau in zona retrosternala. Angina care se manifesta pentru prima data se numeste angina de novo, insa frecvent este recurenta, se manifesta atunci cand fluxul de sange catre inima este insuficient (initial la efort, dupa emotii intense, iar ulterior poate aparea inclusiv in repaus, pe masura ce diametrul arterelor coronare se ingusteaza). Durerea de tip anginos are o durata de cateva minute, maxim 10-15, si dispare odata cu oprirea efortului sau tratament cu coronarodilatatoare, de exemplu nitroglicerina administrata sublingual. Desi angina este relativ frecventa, poate fi totusi greu de diferentiat de alte tipuri de durere in piept, cum ar fi cea data de indigestie. Simptomele anginei includ durere in piept si disconfort. De asemenea, durerea poate iradia si in brate, gat, maxilar, umar sau spate. Alte simptome ale anginei includ ameteala, oboseala, greata, dificultati de respiratie, transpiratie.

Aritmie sau batai neregulate ale inimii

O aritmie cardiaca se manifesta prin batai anormale sau neregulate ale inimii. Problemele de ritm cardiac (aritmii cardiace) apar atunci cand semnalele electrice care coordoneaza bataile inimii nu functioneaza corect.

Semnalizarea defectuoasa face ca inima sa bata prea repede (tahicardie), prea incet (bradicardie) sau neregulat. Aritmiile inimii pot fi resimtite ca o inima care se zbate sau ca palpitatii. Afectiunea poate fi inofensiva, dar sunt si unele aritmii care pot provoca semne si simptome care pot pune viata in pericol.

Medicii spun ca, uneori, este normal ca o persoana sa aiba un ritm cardiac rapid sau lent. De exemplu, ritmul cardiac poate creste odata cu exercitiile fizice sau poate incetini in timpul somnului. Pentru diagnosticarea oricarei aritmii este necesara efectuarea EKG si, in anumite situatii, monitorizarea activitatii electrice a inimii timp de mai multe zile (EKG Holter). Tratamentul aritmiei cardiace poate include medicamente, proceduri cu cateter, dispozitive implantate sau interventii chirurgicale pentru a controla sau elimina bataile inimii rapide, lente sau neregulate.

Un stil de viata sanatos pentru inima poate ajuta la prevenirea leziunilor cardiace care pot declansa anumite aritmii ale inimii.

Tipuri de aritmii

In general, aritmiile cardiace sunt grupate dupa frecventa ritmului cardiac, astfel:

  • tahicardia – o bataie rapida a inimii, cand ritmul cardiac in repaus este mai mare de 100 de batai pe minut.
  • bradicardia – este o bataie lenta a inimii, cand ritmul cardiac in repaus este mai mic de 60 de batai pe minut.

Cu toate acestea pot fi mai multe tipuri de aritmii care sunt cauzate de modificari ale producerii impulsurilor electrice sau de transmitere a acestora, incluzand extrasistole, fibrilatia atriala, flutter atrial, blocuri atrioventriculare sau de ram, tahicardii paroxistice ventriculare, etc.

Fibrilatie atriala

Fibrilatia atriala este un ritm cardiac neregulat si adesea foarte rapid (aritmie) care poate duce la cheaguri de sange in inima. Afectiunea creste riscul de accident vascular cerebral, insuficienta cardiaca si alte complicatii legate de inima.

In timpul fibrilatiei atriale, camerele superioare ale inimii (atrii) bat neregulat – desincronizat cu camerele inferioare (ventriculii) ale inimii. Afectiunea poate provoca batai rapide si puternice ale inimii (palpitatii), dificultati de respiratie sau slabiciune. Episoadele de fibrilatie atriala pot aparea si disparea sau pot fi persistente. Desi fibrilatia arteriala, de obicei, nu pune viata in pericol, este o afectiune medicala grava care necesita un tratament adecvat pentru a preveni accidentul vascular cerebral. Tratamentul pentru fibrilatia atriala poate include medicamente, anticoagulante, terapie pentru a reseta ritmul cardiac si proceduri cu cateter pentru a bloca semnalele cardiace defecte.

Boala cardiaca congenitala

Afectiunile cardiace congenitale sunt determinate de malformatii ale structurii inimii, existand inca de la nastere. Bolile cardiace congenitale la adulti si copii pot schimba modul in care sangele curge prin inima. Unele tipuri de boli cardiace congenitale pot fi usoare, dar defectele complexe pot induce complicatii care pun viata in pericol. Cu toate acestea, progresele in diagnostic si tratament continua sa imbunatateasca supravietuirea celor cu boli cardiace congenitale.

Persoanele cu boli cardiace congenitale au nevoie, frecvent, de ingrijire medicala pe tot parcursul vietii daca defectele nu sunt corijate chirurgical in copilarie si la timp. Tratamentul poate include controale regulate, medicamente sau interventii chirurgicale.

Printre bolile cardiace congenitale se numara:

  • defect septal atrial (ASD)
  • defect de canal atrioventricular
  • valva aortica bicuspidiana
  • coarctatia aortei
  • malformatii cardiace congenitale la copii
  • anomalii congenitale ale valvei mitrale
  • ventriculul drept cu dubla evacuare
  • anomalie Ebstein
  • sindromul Eisenmenger
  • sindromul hipoplazic al inimii stangi

Boala coronariana

Boala coronariana este o afectiune frecventa a inimii. Vasele de sange majore care alimenteaza inima -arterele coronare- se lupta sa trimita suficient sange, oxigen si substante nutritive catre muschiul inimii. Depozitele de colesterol (placi) in arterele inimii si inflamatia sunt, de obicei, cauza bolii coronariene. Semnele si simptomele bolii coronariene apar atunci cand inima nu primeste suficient sange bogat in oxigen. Fluxul sanguin redus catre inima poate provoca dureri in piept (angina) si dificultati de respiratie. O blocare completa a fluxului sanguin poate provoca un atac de cord (infarct de miocard).

Atac de cord sau infarctul de miocard acut

Un atac de cord apare atunci cand fluxul de sange catre inima este sever redus sau blocat. Blocajul este cauzat, de obicei, de o acumulare de grasime, colesterol, un cheag de sange si alte substante in arterele inimii. Depozitele care contin colesterol se numesc placi. Procesul de formare a placii se numeste ateroscleroza. Uneori, o placa se poate rupe si poate forma un cheag care blocheaza fluxul de sange. Lipsa fluxului sanguin poate deteriora sau distruge o parte a muschiului inimii. Un atac de cord se mai numeste si infarct miocardic.

Insuficienta cardiaca

Insuficienta cardiaca apare atunci cand muschiul inimii nu pompeaza sangele asa cum ar trebui. Atunci cand se intampla acest lucru, sangele deseori revine si lichidul se poate acumula in plamani, provocand dificultati de respiratie. Anumite afectiuni ale inimii, cum ar fi arterele ingustate ale inimii (boala arterelor coronare) sau hipertensiunea arteriala, lasa treptat inima prea slaba sau rigida pentru a umple si pompa sange in mod corespunzator. Tratamentul adecvat poate imbunatati semnele si simptomele insuficientei cardiace si ii poate ajuta pe unii oameni sa traiasca mai mult. Schimbarile stilului de viata, cum ar fi pierderea in greutate, exercitiile fizice, reducerea cantitatii de grasimi si sare din dieta, precum si gestionarea stresului, pot imbunatati calitatea vietii. Cu toate acestea, insuficienta cardiaca poate pune viata in pericol. Persoanele cu insuficienta cardiaca pot avea simptome severe, iar unele pot avea nevoie de un transplant de inima sau de un dispozitiv de asistenta ventriculara. O modalitate de a preveni insuficienta cardiaca este prevenirea si controlul afectiunilor care o pot provoca, cum ar fi boala coronariana, hipertensiunea arteriala, diabetul si obezitatea.

Cardiomiopatie dilatativa

Cardiomiopatia dilatativa este un tip de boala a muschiului inimii care face ca ventriculii (camerele inimii) sa se subtieze si sa se intinda, largindu-se. De obicei, incepe in camera principala de pompare a inimii (ventriculul stang).

Cardiomiopatia dilatativa impiedica inima sa pompeze sange in restul corpului. Simptomele bolii- cum ar fi oboseala si dificultatile de respiratie – pot semana cu cele din alte afectiuni. O persoana cu cardiomiopatie dilatativa ar putea sa nu observe niciun simptom la inceput. Dar cardiomiopatia dilatativa poate pune viata in pericol. Este o cauza comuna a insuficientei cardiace si este mai frecventa la barbati decat la femei. Tratamentul cardiomiopatiei dilatative poate include medicamente sau interventii chirurgicale pentru implantarea unui dispozitiv medical care controleaza bataile inimii sau ajuta inima sa pompeze sange. Uneori, este necesar un transplant de inima.

Cardiomiopatie hipertrofica

Cardiomiopatia hipertrofica este o boala in care muschiul inimii devine ingrosat (hipertrofiat). Ingrosarea muschiului inimii poate ingreuna inima sa pompeze sange. Cardiomiopatia hipertrofica ramane adesea nediagnosticata, deoarece multe persoane cu aceasta boala au putine simptome. Cu toate acestea, la un numar mic de persoane cu cardiomiopatie hipertrofica, muschiul inimii ingrosat poate provoca dificultati de respiratie, dureri in piept sau modificari ale conducerii electrice a inimii, ducand la ritmuri neregulate cardiace care pun viata in pericol (aritmii) sau moarte subita.

Regurgitare mitrala si prolapsul valvei mitrale

Regurgitarea valvei mitrale este un tip de boala in care valva cardiaca dintre camerele stangi ale inimii nu se inchide complet, permitand sangelui sa reflueze inapoi prin valva. Este cel mai frecvent tip de boala valvulara a inimii (boala cardiaca valvulara). Daca refluarea este severa, debitul sanguin pompat de inima in restul corpului, este redus. Ca urmare, regurgitarea valvei mitrale va face ca persoana afectata sa se simta foarte obosita. Tratamentul insuficientei valvei mitrale poate include monitorizare regulata, medicamente sau interventii chirurgicale. Unele persoane cu insuficienta mitrala nu au nevoie de tratament, mai ales cand regurgitarea este usoara. Regurgitarea severa a valvei mitrale necesita adesea o procedura de cateter sau o interventie chirurgicala pe inima pentru a repara sau inlocui valva mitrala. Fara un tratament adecvat, regurgitarea severa a valvei mitrale poate provoca probleme de ritm cardiac (aritmii) sau insuficienta cardiaca.

Stenoza aortica

Stenoza aortica apare atunci cand valva aortica a inimii se ingroasa si ingusteaza pasajul de trecere al sangelui spre aorta. Supapa nu se deschide complet, ceea ce reduce sau blocheaza fluxul de sange de la inima in artera principala (aorta) pentru a ajunge catre restul corpului. Tratamentul  depinde de severitatea starii pacientului. Sunt cazuri cand este nevoie de o interventie chirurgicala pentru a repara sau inlocui supapa. Fara tratament, stenoza severa a valvei aortice poate duce la deces.

Boala reumatica a inimii

Boala de inima reumatica este afectarea valvei cardiace care rezulta din febra reumatica. Infectiile bacteriene numite infectii cu streptococ de grup A pot provoca febra reumatica. O infectie, cum ar fi streptococul sau scarlatina, declanseaza raspunsul imun al organismului. Provoaca inflamatie in intregul corp, inclusiv in inima. Daca nu este tratata, inflamatia poate duce la deteriorarea permanenta a valvelor cardiace si la probleme grave de sanatate. Tratamentul episoadelor infectioase cu streptococ de grup A, medicatie antiinflamatoare, uneori cortizonica si urmarirea titrului ASLO pot preveni complicatiile bolilor de inima reumatismale.

Odata instituita boala valvulara, tratamentul poate ajuta la gestionarea simptomelor si poate intarzia progresul bolii.

Tratamentele includ:

  • medicatie: anticoagulantele pot reduce riscul de accident vascular cerebral sau formarea de cheaguri de sange;
  • chirurgie: boala cardiaca reumatica severa poate necesita o interventie chirurgicala a valvei cardiace, pentru inlocuirea valvelor cardiace deteriorate.

Bolile vasculare

Pe langa bolile inimii, se pot manifesta si o serie de afectiuni ale sistemului circulator. Astfel, bolile vasculare afecteaza arterele, venele sau capilarele din tot corpul si din jurul inimii. Acestea includ:

  • boala arterelor periferice: o afectiune frecventa in care arterele ingustate reduc fluxul de sange catre brate sau picioare. In boala arterelor periferice, picioarele sau bratele nu primesc suficient flux de sange pentru a tine pasul cu cererea. Acest lucru poate provoca dureri de picioare la mers (claudicatie intermitenta) si alte simptome. Boala arterelor periferice este de obicei un semn al acumularii de depozite grase in artere (ateroscleroza), dar este produsa si prin procesul de inflamatie a peretilor arteriali (arterita). Ateroscleroza determina ingustarea arterelor care poate reduce fluxul de sange in picioare si, uneori, in brate. Tratamentul bolii arterelor periferice include medicatie specifica, exercitii fizice, o dieta sanatoasa si renuntarea la fumat sau consumul de tutun.
  • anevrism: o deteriorare severa a peretelui elastic al unei artere care determina o dilatatie anormala ca un balon in peretele vasului de sange. Un anevrism se poate rupe, provocand sangerare interna si adesea ducand la deces. De obicei, anevrismele nu provoaca simptome. Anevrismele se pot dezvolta in mai multe parti ale corpului, respectiv aorta (anevrism de aorta abdominala, anevrism de aorta toracica), artere care furnizeaza sange la creier (anevrism cerebral), vase de sange din alte parti ale corpului, cum ar fi picioarele, zona inghinala sau gatul (anevrism periferic). Medicul va lua in considerare riscurile pentru a decide daca sa monitorizeze sau sa repare chirurgical anevrismul.
  • Ateroscleroza; Arterioscleroza si ateroscleroza sunt uneori folosite pentru a indica acelasi lucru, dar exista o diferenta intre cei doi termeni. Arterioscleroza apare atunci cand vasele de sange care transporta oxigen si nutrienti de la inima catre restul corpului (arterele) devin groase si rigide – uneori restrictionand fluxul de sange catre organe si tesuturi. Arterele sanatoase sunt flexibile si elastice, dar in timp, peretii arterelor tale se pot intari, o afectiune numita in mod obisnuit intarirea arterelor.

Ateroscleroza este un tip specific de arterioscleroza. Ateroscleroza este acumularea de grasimi, colesterol si alte substante in si pe peretii arterelor. Aceasta acumulare se numeste placa. Placa poate determina ingustarea arterelor, blocand fluxul sanguin. De asemenea, placa se poate sparge, ducand la un cheag de sange.

Desi ateroscleroza este adesea considerata o problema a inimii, poate afecta arterele oriunde in corp. Ateroscleroza poate fi tratata, iar un stil de viata sanatos poate ajuta la prevenirea aparitiei afectiunii.

Alte boli vasculare sunt si:

  • boala arterelor renale: afecteaza fluxul de sange catre si dinspre rinichi si poate duce la hipertensiune arteriala;
  • boala Raynaud: provoaca spasme ale arterelor si restrictioneaza temporar fluxul sanguin;
  • boala venoasa periferica sau leziuni generale ale venelor care transporta sangele de la picioare si brate inapoi la inima, ceea ce provoaca umflarea picioarelor si vene varicoase;
  • accident vascular cerebral ischemic: in care un cheag de sange se deplaseaza la creier si provoaca leziuni;
  • cheaguri de sange venos, care se pot desprinde si deveni periculoase daca se deplaseaza catre artera pulmonara;
  • tulburari de coagulare a sangelui, in care cheaguri de sange se formeaza prea repede sau nu suficient de repede si conduc la sangerare sau coagulare excesiva;
  • Boala Buerger, care duce la cheaguri de sange si inflamatie, adesea la nivelul picioarelor, si care poate duce la cangrena.

Simptome

De cele mai multe ori nu exista simptome de baza ale bolilor cardiovasculare. Primul semn poate fi un atac de cord sau un accident vascular cerebral. Simptomele bolilor cardiovasculare variaza in functie de afectiunea pe care o are pacientul si pot include:

  • dureri in piept, senzatie de apasare in piept, presiune in piept si disconfort in piept;
  • durere, slabiciune sau amorteala in picioare si/sau brate;
  • durere sau disconfort la nivelul bratelor, gatului, umarului, maxilarului si spatelui;
  • dificultati de respiratie;
  • oboseala in timpul exercitiilor sau activitatii fizice usoare;
  • modificari ale ritmului cardiac;
  • batai foarte rapide sau foarte lente ale inimii, palpitatii;
  • ameteli sau lesin;
  • slabiciune sau oboseala;
  • umflarea mainilor, picioarelor, gleznelor sau picioarelor;
  • febra;
  • eruptii cutanate sau pete neobisnuite;
  • tuse uscata sau persistenta;

In caz de atac de cord, barbatii pot resimti dureri intense in piept, dureri in bratul stang sau maxilar si dificultati de respiratie. Pe de alta parte, femeile pot avea unele dintre aceleasi simptome, dar durerea lor poate fi mai difuza, raspandindu-se la umeri, gat, brate, abdomen si spate. Femeile pot resimti simptomele mai mult ca indigestie, iar durerea poate sa nu fie semnificativa. De asemenea, poate sa nu existe durere, ci anxietate inexplicabila, greata, ameteli, palpitatii si transpiratie rece. Atacurile de cord la femei pot fi precedate de oboseala inexplicabila.

Bolile cardiovasculare, inclusiv bolile de inima, sunt mai usor de tratat atunci cand sunt depistate din timp.

Diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului, un specialist va examina istoricul medical si familial, factorii de risc si va efectua un examen fizic. Ulterior, va recomanda efectuarea mai multor analize de laborator si investigatii imagistice. Acestea pot fi:

  • analize de sange;
  • test de stres;
  • electrocardiograma (ECG/EKG) de repaus sau efort;
  • ecocardiograma (Ecou);
  • ecografie Doppler
  • oscilometrie
  • examen Holter
  • tomografie computerizata (CT);
  • scanare prin rezonanta magnetica (RMN);
  • tomografia computerizata cu fascicul de electroni (EBCT);
  • cateterism cardiac;
  • angiografie coronariana.

Preventie

Exista multi factori de risc asociati cu bolile de inima si cu accidentul vascular cerebral. Unii factori de risc, cum ar fi istoricul familial, nu pot fi modificati, in timp ce alti factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arteriala, hipercolesterolemia, ateroscleroza, pot fi tinuti sub control,  prin tratament si stil de viata.

Asa cum spuneam, cei mai importanti factori de risc comportamentali ai bolilor de inima si accidentului vascular cerebral sunt dieta nesanatoasa, sedentarismul, consumul de tutun si alcool. Aceste comportamente pot duce la cresterea tensiunii arteriale, diabet, colesterol ridicat, exces de greutate si obezitate.

Tratament

In functie de diagnostic si tipul de boala cardiovasculara, tratamentul ar putea consta in:

  • medicamente: precum cele pentru reducerea colesterolului, pentru imbunatatirea fluxului sanguin sau reglarea ritmului cardiac;
  • interventii chirurgicale, cum ar fi bypass-ul coronarian sau interventia chirurgicala de reparare sau inlocuire a valvei;
  • reabilitare cardiaca, inclusiv prescriptii de exercitii fizice si consiliere privind stilul de viata;

Tratamentul are ca scop:

  • ameliorarea simptomelor;
  • reducerea riscului ca afectiunea sau boala sa reapara sau sa se agraveze;
  • prevenirea complicatiilor, cum ar fi internarea in spital, insuficienta cardiaca, accidentul vascular cerebral, atacul de cord sau decesul;

Factori de risc

Studiile arata ca riscul ca o persoana sa dezvolte boli cardiovasculare pe parcursul vietii este de peste 50%, atat in cazul femeilor cat si al barbatilor.

Factorii de risc pentru bolile cardiovasculare includ:

  • hipertensiune arteriala;
  • ateroscleroza sau blocajele arterelor;
  • terapie cu radiatii;
  • fumat;
  • igiena slaba a somnului;
  • colesterol din sange crescut sau hiperlipidemie;
  • diabet;
  • dieta bogata in grasimi si carbohidrati;
  • inactivitate fizica;
  • obezitatea;
  • apnee de somn;
  • consumul excesiv de alcool;
  • stres;
  • poluarea aerului;
  • tulburare pulmonara obstructiva cronica sau alte forme de functie pulmonara redusa.

 

Surse de informatie:

https://www.who.int/

world-heart-federation.org

medicalnewstoday.com

mayoclinic.org

Categories
Articol medical

Tensiunea arteriala: un indicator al functiei inimii

Despre

Despre tensiunea arteriala se vorbeste in general mai mult ca fiind o afectiune medicala decat un proces necesar functionarii organismului uman. Ea este forta vitala ce misca sangele in sistemul circulator. Cu ajutorul ei, oxigenul si nutrientii sunt transportati prin sistemul vascular pentru a hrani tesuturile si organele.

In plus, tot tensiunea arteriala este cea care ajuta la deplasarea globulelor albe si anticorpilor necesari pentru asigurarea imunitatii organismului sau a hormonilor esentiali, precum insulina.

Totodata, pe langa functia vitala de furnizare de oxigen si nutrienti, sangele capilar colecteaza rezidurile toxice ale metabolismului, inclusiv dioxidul de carbon. Presiunea sanguina este unul dintre factorii principali care contribuie la expulzarea acestor produsi de metabolism nocivi, prin aerul expirat si prin excretia renala sau hepatica.

Desi principalul motor de producere a tensiunii arteriale este inima, gradul de contractie a vaselor sanguine, compozitia si volumul de sange joaca, de asemenea, un rol esential. Inima produce cresterea presiunii arteriale ori de cate ori se contracta, proces numit sistola, la fiecare bataie a inimii. Cu toate acestea, tensiunea arteriala nu poate fi indusa doar de inima. O serie de factori, despre care vom vorbi pe parcursul acestui articol, contribuie la tensiunea arteriala.

Care sunt valorile normale

Tensiunea arteriala normala se incadreaza in anumite valori de referinta. Ele indica o anumita stare de echilibru, contribuind la mentinerea sanatatii. Din contra, atunci cand valorile depasesc intervalul normal, in mod repetat, se pot dezvolta anumite afectiuni medicale, unele considerate periculoase.

Cand ti se masoara tensiunea arteriala, sunt indicate doua cifre. La aparatul de masurat tensiunea, numit tensiometru, ecranul afiseaza o valoare maxima si o valoare minima a presiunii arteriale. Primul numar, cel de sus, indica presiunea sistolica a sangelui. Acesta este cel mai inalt nivel pe care il atinge tensiunea arteriala atunci cand inima bate, impingand sangele in artera aorta si ramificatiile acesteia.

Al doilea numar afisat, numit tensiunea arteriala minima, indica valoarea presiunii arteriale diastolice din sistemul arterial, adica din faza de relaxare a inimii. Acesta este mai mic fata de primul numar si este cel mai scazut nivel pe care il atinge tensiunea arteriala pe masura ce inima se relaxeaza intre doua batai consecutive.

Tensiunea arteriala se masoara in milimetri coloana de mercur (mmHg). Daca primul numar este 120 si al doilea numar este 80, acesta va fi scris ca 120/80 mmHg si se citeste „120 cu 80”.

Exista o serie de indicatori care arata cum trebuie sa fie parametrii presiunii sistolice si ai tensiunii arteriale diastolice, astfel:

  • 140/90 mmHg sau peste – indica tensiune arteriala crescuta

Medicii iau valoarea de 140/90 mmHg ca punct limita pentru diagnosticarea hipertensiunii arteriale. Aceasta este valoarea peste care riscul de probleme grave de sanatate creste. In cazul unei persoane depistata cu aceasta valoare a tensiunii arteriale, medicul ar putea prescrie medicamente si sa sfatuiasca persoana in cauza sa faca modificari in stilul de viata pentru a-si reduce tensiunea arteriala.

  • 120/80mmHg pana la 140/90mmHg – tensiune arteriala pre-hipertensiva

Aceste valori indica o tensiune arteriala normala la limita superioara sau de granita. Chiar daca nu este vorba despre hipertensiune arteriala, tensiunea arteriala este putin mai mare decat ar trebui sa fie si inseamna ca, in timp, ai putea dezvolta hipertensiune arteriala. In acest punct, este necesar sa faci schimbari sanatoase in stilul de viata.

  • 90/60mmHg pana la 120/80mmHg – tensiune arteriala ideala

Aceste valori indica o tensiune arteriala normala, iar riscul de boli de inima si accident vascular cerebral este mult mai mic. Respectarea unui stil de viata sanatos te va ajuta sa mentii valorite in intervalul sanatos.

  • 90/60 mmHg sau mai mica –tensiune arteriala scazuta

De obicei,  tensiunea arteriala scazuta nu este o problema, dar uneori te poate face sa te simti  ametit sau poate indica un semn al unei alte probleme de sanatate.

  • peste 180/120 mm Hg – urgenta sau criza hipertensiva.

Aceasta valoarea indica o urgenta pentru orice persoana si este nevoie de asistenta medicala.

In cazul persoanelor expuse riscului de a dezvolta boli cardiovasculare, a celor cu boala renala cronica, diabet sau boala coronariana, obiectivul este mentinerea tensiunii arteriale la un nivel mai mic de 130/80 mm Hg. Si pentru persoanele sanatoase, de peste 65 de ani, se recomanda mentinerea acestui nivel de tensiune sub valoarea de 130/80 mm Hg.

Cum se masoara tensiunea arteriala

Masoara-ti tensiunea arteriala in mod regulat, pentru a-ti ajuta medicul sa diagnosticheze din timp orice problema de sanatate. Daca este prea mare, poti lua masuri in ceea ce priveste stilul de viata, ca sa o controlezi.

De asemenea, masurarea si monitorizarea tensiunii arteriale este singura modalitate de a afla daca ai tensiune arteriala crescuta. Si asta pentru ca hipertensiunea arteriala nu are de obicei semne sau simptome de avertizare si multi oameni nu stiu ca o au.

Folositi un tensiometru acasa, notati valorile obtinute, iar ulterior, puteti verifica tensiunea arteriala impreuna cu un medic, la cabinet. Este posibil ca in cabinet sa inregistrati valori mai mari din cauza starii de agitatie legata de masurarea tensiunii arteriale. Acesta se numeste „sindromul halatului alb”. Datele arata ca aproximativ 1 din 3 persoane care are o tensiune arteriala ridicata la cabinetul medicului poate avea valori normale ale tensiunii arteriale in afara acestuia.

Tensiunea arteriala poate fi influentata si de ce ai mancat, baut sau facut inainte de a o masura. Daca ai fumat, baut alcool sau cafea, sau ai facut miscare in decurs de 30 de minute inainte de masurarea tensiunii arteriale, valorile inregistrate vor fi mai mari.

Si pozitia in care stai in momentul masurarii tensiunii arteriale influenteaza valorile obtinute. Astfel, incrucisarea picioarelor si lasarea bratului sa cada pe o parte in loc sa stai cu plica cotului de la mana la care este aplicat mansonul tensiometrului, pozitionata la inaltimea pieptului, iti poate determina cresterea tensiunii arteriale.

Citirea precisa a tensiunii arteriale este importanta pentru a avea o imagine clara a riscului de boli de inima si accident vascular cerebral.

In cazul in care tensiunea masurata este mai mica decat in realitate iti va induce un sentiment de siguranta referitor la starea de sanatate. La polul opus, daca valorile masurate sunt mai mari decat cele reale, inregistrate de obicei, medicul ar putea sa iti administreze un tratament de care nu ai nevoie sau care iti va scadea nejustificat tensiunea arteriala.

Masurarea corecta a tensiunii arteriale

Fie ca o verifici acasa, fie ca mergi la cabinetul medicului, iata ce trebuie sa faci inainte de a-ti masura tensiunea arteriala, astfel incat sa obtii valorile reale:

  • Nu manca si nu bea nimic cu 30 de minute inainte de a-ti lua tensiunea arteriala.
  • Goleste-ti vezica urinara inainte de masurarea tensiunii arteriale.
  • Stai pe un scaun confortabil cu spatele sprijinit cel putin 5 minute inainte.
  • Pune ambele picioare pe pamant si nu tine picioarele incrucisate.
  • Odihneste-ti bratul cu manseta pe un suport situat la inaltimea pieptului.
  • Asigura-te ca manseta pentru tensiune arteriala este confortabila, dar nu prea stransa. Manseta trebuie sa fie pe pielea goala, nu peste imbracaminte.
  • Nu vorbi in timp ce iti este masurata tensiunea arteriala.

Variatii de tensiune

Dincolo de posibilele diferente intre tensiunea arteriala masurata acasa si cea masurata de un specialist, apar variatii ale acestui parametru pe tot parcursul zilei. Trebuie sa stii ca ele sunt normale si exista o serie de motive pentru acest lucru, inclusiv mici schimbari in viata de zi cu zi, cum ar fi stresul, exercitiile fizice sau chiar cat de bine ai dormit cu o noapte inainte.

Cunoasterea si masurarea regulata a tensiunii arteriale te pot ajuta sa vezi problemele pe care vrei sa le semnalezi medicului tau.

Vorbim in continuare despre cateva dintre motivele care pot determina fluctuatia tensiunii arteriale:

  1. Sindromul halatului alb

Datele arata ca aproximativ 20% dintre persoanele diagnosticate cu hipertensiune arteriala (HTA) se confrunta cu varfuri temporare, legate de stres, atunci cand li se masoara tensiunea arteriala in cabinetul medicului.

  1. Hipertensiunea mascata

O situatie destul de ciudata este si atunci cand unii oameni se confrunta cu opusul sindromului halatului alb, numit „hipertensiune mascata”. Hipertensiunea pare normala in cabinetul medicului, dar poate fi ridicata acasa.

  1. Ora zilei

De obicei, tensiunea arteriala creste si scade intre orele de veghe si de somn. Cel mai scazut nivel se inregistreaza in timpul somnului, creste apoi pe parcursul zilei si incepe sa scada din nou dupa-amiaza tarziu. De aceea, se recomanda sa iti iei tensiunea arteriala la aceeasi ora in fiecare zi.

  1. Temperatura

Tensiunea arteriala inregistreaza valori mai mari la frig si mai scazute la caldura. Temperaturile scazute ingusteaza vasele de sange, crescand presiunea necesara pentru a pompa sangele prin ele. Schimbarile de vreme, cum ar fi umiditatea sau presiunea atmosferica, pot afecta, de asemenea, tensiunea arteriala, in special la persoanele cu varsta de 65 de ani si peste. Se recomanda evitarea fumatului, a consumului de bauturi cu cofeina sau exercitiile fizice timp de 30 de minute inainte de masurarea tensiunii arteriale. Ele pot afecta temperatura corpului.

  1. Stresul:

Stresul poate provoca cresteri temporare ale tensiunii arteriale. Dincolo de stresul de la locul de munca, personal sau legat de sanatate, o vizita la medic poate fi stresanta pentru unii oameni. Inainte de masurarea tensiunii arteriale, odihneste-te cel putin cinci minute si respiratia adanc si expira lent.

Diagnosticarea tensiunii arteriale ridicate sau scazute

Daca tensiunea constanta masurata are o valoare de peste 140/90 este posibil sa fii diagnosticat cu hipertensiune arteriala. In schimb, daca valorile obtinute dupa masurarea tensiunii sunt in jurul a 90/60, este posibil sa fii diagnosticat cu tensiune arteriala scazuta.

Daca numarul de sus indicat pe ecranul aparatului de masurare a tensiunii, care indica tensiunea sistolica, este constant mai mare de 140 mmHg, iar cel de jos inregistreaza valori mai mici, – aceasta este cunoscuta sub denumirea de hipertensiune sistolica izolata. Daca numarul de jos -presiunea diastolica – este constant mai mare de 90 mmHg, dar numarul de sus este in valori normale, aceasta este cunoscuta sub denumirea de hipertensiune diastolica izolata.

O singura masuratoare care indica valori ridicate nu inseamna neaparat ca aveti tensiune arteriala ridicata, deoarece multe lucruri va pot afecta tensiunea arteriala pe parcursul zilei, cum ar fi temperatura, cand ati mancat ultima data si daca va simtiti stresat. Va trebui sa iti monitorizezi tensiunea de mai multe ori in decurs de cateva saptamani pentru a te asigura ca valorile indicate raman relativ constante.

Riscuri pentru sanatate

Hipertensiunea arteriala poate afecta organismul ani de zile inainte de aparitia simptomelor. Atentie! Hipertensiunea arteriala necontrolata poate duce la dizabilitate, o calitate slaba a vietii sau chiar un atac de cord sau un accident vascular cerebral mortal.

Tratamentul si modificarile stilului de viata pot ajuta la controlul hipertensiunii arteriale pentru a reduce riscul de complicatii, ce pun viata in pericol.

Printre complicatiile date de hipertensiunea arteriala se numara si leziunea arterelor. Arterele sanatoase sunt flexibile, elastice si puternice. Captuseala lor interioara este neteda, astfel incat sangele sa curga liber, furnizand organelor si tesuturilor vitale substante nutritive si oxigen.

Hipertensiunea creste treptat presiunea sangelui care curge prin artere si poate provoca:

  • artere deteriorate si ingustate: hipertensiunea arteriala poate deteriora celulele mucoasei interioare a arterelor. Cand grasimile din alimentatie ajung in sange, ele se pot colecta in arterele deteriorate. In cele din urma, peretii arterelor devin mai putin elastici, limitand fluxul de sange in intregul corp.
  • Anevrism: de-a lungul timpului, presiunea constanta a sangelui care se deplaseaza printr-o artera slabita poate determina largirea unei sectiuni a peretelui acesteia si formarea unei umflaturi- anevrismul. Un anevrism se poate rupe si poate provoca sangerari interne care pun viata in pericol. Anevrismele se pot forma in orice artera, dar sunt cele mai frecvente in cea mai mare artera a corpului, respectiv aorta.

De asemenea, hipertensiunea arteriala poate provoca multe probleme cardiace, inclusiv:

  • Boala arteriala coronariana: arterele ingustate si deteriorate de hipertensiune arteriala au probleme cu alimentarea cu sange a inimii. Fluxul prea mic de sange catre inima poate duce la dureri in piept (angina), ritm neregulat al inimii (aritmii) sau un atac de cord.
  • Ventriculul stang al inimii marit: hipertensiunea arteriala forteaza inima sa munceasca mai mult pentru a pompa sange in restul corpului. Aceasta determina ingrosarea camerei inferioare a inimii stangi – ventriculul stang. Afectiunea creste riscul de atac de cord, insuficienta cardiaca si moarte subita cardiaca.
  • Insuficienta cardiaca: In timp, presiunea asupra inimii cauzata de hipertensiunea arteriala poate face ca muschiul inimii sa slabeasca si sa functioneze mai putin eficient. In cele din urma, inima coplesita incepe sa cedeze.

Leziuni ale creierului

Creierul depinde de un aport de sange hranitor pentru a functiona. Hipertensiunea arteriala poate afecta creierul prin mai multe moduri, astfel:

  • Atacul ischemic tranzitoriu: acesta este o intrerupere scurta, temporara, a alimentarii cu sange a creierului. Arterele rigidizate, contractia peretelui arterial sau cheagurile de sange cauzate de hipertensiune arteriala pot provoca atacul ischemic tranzitoriu. Adesea, acesta este un semn de avertizare al unui accident vascular cerebral complet.
  • Accidentul vascular cerebral: apare atunci cand o parte a creierului nu primeste suficient oxigen si nutrienti, provocand moartea celulelor creierului. Vasele de sange deteriorate de hipertensiune arteriala se pot ingusta, rupe sau scurge. Tensiunea arteriala ridicata poate provoca, de asemenea, formarea de cheaguri de sange in arterele care duc la creier, blocand fluxul de sange si potential provocand un accident vascular cerebral.
  • Dementa: arterele ingustate sau blocate pot limita fluxul de sange catre creier, ducand la un anumit tip de dementa – dementa vasculara.
  • Deficit cognitiv minor: afectiunea este o etapa de tranzitie intre schimbarile de intelegere si memorie care apar in general odata cu imbatranirea si problemele mai grave cauzate de dementa.

Alte probleme cauzate de hipertensiune sunt:

  • Leziuni ale rinichilor: hipertensiunea arteriala poate deteriora vasele de sange din rinichi si care duc la acestea.
  • Afectiuni ale ochilor, prin leziuni ale vaselor de sange, nervilor sau acumulare de lichid sub retina.
  • Disfunctie sexuala.

Hipertensiunea arteriala este o afectiune cronica, ce provoaca daune treptat. de-a lungul anilor. Sunt insa situatii in care tensiunea arteriala creste atat de repede si de sever incat devine o urgenta medicala. In aceste situatii, hipertensiunea arteriala poate provoca:

  • Orbire;
  • Dureri in piept;
  • Complicatii in timpul sarcinii (preeclampsie sau eclampsie);
  • Infarct;
  • Pierderea memoriei, modificari de personalitate, probleme de concentrare, iritabilitate sau pierderea progresiva a constientei;
  • Leziuni severe ale arterei aorte principale (disectie aortica);
  • Accident vascular cerebral;
  • Afectare a capacitatii de pompare a inimii, ducand la extravazarea de lichid in plamani si dificultati de respiratie (edem pulmonar);
  • Pierderea functiei renale;

Tensiune arteriala scăzută (hipotensiune arteriala)

Tensiunea arteriala scazuta este in general considerata o valoare a tensiunii arteriale mai mica de 90 de milimetri de mercur (mm Hg) pentru numarul de sus ( maxima /valoarea sistolica) sau 60 mm Hg pentru numarul de jos (minima/ valoarea diastolica).

Cu toate acestea, ceea ce este considerat tensiune arteriala scazuta pentru o persoana ar putea fi una buna pentru altcineva. Tensiunea arteriala scazuta ar putea cauza simptome vizibile sau poate provoca ameteli si lesin. Uneori, tensiunea arteriala scazuta poate pune viata in pericol.

Cauzele tensiunii arteriale scazute variaza de la deshidratare la afectiuni medicale grave. Este important de stiut ce cauzeaza scaderea tensiunii arteriale, pentru a putea fi tratata, daca este necesar.

Tipurile de tensiune arteriala scazuta includ:

  • Hipotensiune arteriala ortostatica (hipotensiune arteriala posturala). Aceasta este o scadere brusca a tensiunii arteriale atunci cand te ridici din pozitie asezata sau culcata. Cauzele includ deshidratarea, repausul la pat pe termen lung, sarcina, anumite afectiuni medicale si unele medicamente. Acest tip de tensiune arteriala scazuta este frecvent la adultii in varsta.
  • Hipotensiunea postprandiala: apare la 1 pana la 2 ore dupa masa. Este cel mai probabil sa afecteze adultii in varsta, in special pe cei cu hipertensiune arteriala sau boli ale sistemului nervos autonom, cum ar fi boala Parkinson.
  • Hipotensiunea mediata neuronal: scaderea brusca de tensiune apare dupa ce ati stat in picioare pentru perioade lungi. Acest tip de tensiune arteriala scazuta afecteaza mai ales adultii tineri si copiii. Poate rezulta din comunicarea gresita dintre inima si creier.
  • Atrofie multisistemica cu hipotensiune ortostatica. Denumita si sindromul Shy-Drager, aceasta tulburare rara afecteaza sistemul nervos care controleaza functiile involuntare, cum ar fi tensiunea arteriala, ritmul cardiac, respiratia si digestia. Este asociat cu tensiunea arteriala foarte mare in timp ce va culcati.

Simptome

Simptomele tensiunii arteriale scazute (hipotensiune arteriala) pot include:

  • Vedere incetosata sau estompata
  • Ameteli sau ameteli
  • Lesin
  • Oboseala
  • Probleme de concentrare
  • Greata

Tensiunea arteriala scazuta extrem poate duce la o afectiune cunoscuta sub numele de soc. Simptomele socului includ:

  • Confuzie, mai ales la persoanele in varsta
  • Corp rece, moale
  • Paloare
  • Respiratie rapida, superficiala
  • Puls slab si rapid

Stiati ca….

  • Nu este obligatoriu ca tensiunea sa fie luata la bratul stang: au fost efectuate mai multe studii pentru a determina care este o variatie normala intre bratul drept si cel stang. In general, orice diferenta de 10 mm Hg sau mai putin este considerata normala si nu este un motiv de ingrijorare.
  • Este indicat ca persoanele cu fibrilatie atriala sau alte aritmii sa nu isi monitorizeze tensiunea la domiciliu, deoarece dispozitivele electronice pentru tensiunea arteriala la domiciliu ar putea sa nu poata oferi masuratori precise.
  • Mersul pe jos, cel putin 30 de minute pe zi, contribuie la mentinerea reglarea tensiunii arteriale.
  • Pentru mentinerea unei tensiuni optime, femeile si barbatii cu o greutate corporala mai mica ar trebui sa consume maximum o bautura alcoolica pe zi.
  • Munca in ture de noapte duce la variatii de tensiune.

 

Surse de informare:

medicalnewstoday.com

bloodpressureuk.org

cdc.gov/

Categories
Articol medical

Despre litiaza biliara

Litiaza biliara sau calculii biliari sunt depozite intarite de lichid biliar care se pot forma in colecist. Afectiunea, numita si colelitiaza, apare atunci cand exista un dezechilibru intre diversele substante componente ale bilei stocate in vezica biliara.

In forma de para, vezica biliara este un organ mic, situat in partea dreapta a abdomenului, chiar sub ficat. Aceasta contine un lichid digestiv numit bila care este eliberat in intestinul subtire, participand la digestia alimentelor, in special a celor grase. Calculii biliari pot varia ca marime, de la dimensiunea unui fir de nisip, pana la cea a unei mingi de golf. Exista pacienti care dezvolta un singur calcul biliar, in timp ce altii dezvolta mai multi, in acelasi timp.

Numiti popular si pietre la fiere, calculii biliari sunt de doua feluri, respectiv de colesterol si pigmentari.

  • Calculii biliari de colesterol sunt pietrele ce rezulta din bila formata din prea mult colesterol si din putine saruri biliare. De asemenea, pot aparea atunci cand vezica biliara nu se goleste in timpul procesului digestiv. Acesti calculi biliari au de obicei o culoare galben-verzuie si sunt cel mai frecvent intalniti.
  • Calculi pigmentari: persoanele care dezvolta calculi pigmentari sunt de obicei persoane care au ciroza hepatica, infectii ale tractului biliar si tulburari ereditare ale sangelui, inclusiv anemia cu celule in secera (siclemia). Toate aceste afectiuni provoaca prea multa bilirubina, care formeaza pietrele. Calculii pigmentari tind sa aiba o culoare maro inchis sau negru.

Cauze

Cauza exacta a litiazei biliare nu este una clara. Specialistii sustin insa ca formatiunile pot aparea atunci cand:

  • bila contine prea mult colesterol: in mod normal, bila contine suficiente substante necesare pentru a dizolva colesterolul excretat de ficat. Daca ficatul excreta mai mult colesterol decat poate dizolva bila, excesul de colesterol se poate transforma in cristale si in cele din urma in calculi biliari;
  • bila contine prea multa bilirubina: bilirubina este o substanta chimica ce se produce atunci cand corpul descompune celulele rosii din sange. Anumite afectiuni, precum ciroza hepatica, infectiile tractului biliar si anumite tulburari ale sangelui, determina ficatul sa produca prea multa bilirubina. Excesul de bilirubina contribuie la formarea calculilor biliari;
  • vezica biliara nu se goleste corect: daca vezica biliara nu se goleste complet sau suficient de des, bila poate deveni foarte concentrata, contribuind la formarea calculilor biliari.

Factori de risc

Probabilitatea de a dezvolta litiaza biliara creste odata cu varsta. In plus, femeile sunt mai predispuse in a dezvolta calculi biliari decat barbatii din cauza factorilor hormonali. Astfel, factorii de risc ai litiazei biliare sunt:

  • genul feminin
  • varsta de peste 40 de ani
  • greutatea supraponderala sau obezitatea
  • sedentarismul
  • sarcina
  • o dieta bogata in grasimi
  • o dieta saraca in fibre
  • o dieta bogata in colesterol
  • un istoric familial de calculi biliari
  • diabetul
  • anumite afectiuni ale sangelui, precum anemia cu celule falciforme sau leucemia
  • scaderea in greutate intr-o perioada scurta de timp
  • administrarea unor medicamente care contin estrogen, cum ar fi contraceptivele orale sau medicamentele de terapie hormonala
  • boala hepatica

Simptome

Litiaza biliare nu prezinta intotdeauna simptome. Oricine poate avea calculi biliari si sa nu stie. Potrivit specialistilor, majoritatea persoanelor cu calculi biliari nu au simptome.

Cu toate acestea, atunci cand calculii biliari calatoresc si blocheaza canalele tractului biliar, se simte brusc o durere intensa in partea dreapta sus sau in centrul abdomenului. Durerea care poate aparea cu acest blocaj este colica biliara sau o criza de vezica biliara. Acea durere, care este de obicei severa, poate dura de la cateva minute la cateva ore.

Durerea de la o criza de fiere sau colica biliara este de obicei localizata in partea superioara a abdomenului, pe partea dreapta, chiar sub coaste. Uneori, durerea se poate manifesta sau iradia  in alte zone, in special la umarul drept sau partea superioara a spatelui. Calculii biliari se pot manifesta si sub forma altor probleme digestive, cum ar fi indigestiile, arsurile la stomac sau gazele.

Complicatii

Complicatiile litiazei biliare se pot manifesta ca:

  • inflamatia vezicii biliare: un calcul biliar care se blocheaza in gatul vezicii biliare poate provoca inflamatia vezicii biliare, numita si colecistita. Afectiunea poate provoca dureri severe si febra;
  • blocarea caii biliare comune si a canalului coledoc: calculii biliari pot obstructiona caile prin care bila curge spre vezica biliara sau din ficat si colecist catre intestinul subtire. Pot aparea astfel dureri severe, icter si infectie a cailor biliare;
  • blocarea ductului pancreatic: canalul pancreatic este un tub care merge de la pancreas si se conecteaza la canalul coledoc chiar inainte de a intra in duoden. Sucurile pancreatice, care ajuta la digestie, curg prin canalul pancreatic.Un calcul biliar poate provoca o blocare a canalului pancreatic, care poate duce la inflamarea pancreasului, afectiune ce poarta numele de pancreatita. Pancreatita provoaca dureri abdominale intense, constante si necesita de obicei spitalizare;
  • cancerul vezicii biliare: persoanele cu antecedente de calculi biliari au un risc crescut de cancer la vezica biliara. Cancerul vezicii biliare este foarte rar, asa ca, desi riscul este crescut, probabilitatea de cancer de vezica biliara este foarte mica.

Cand trebuie sa mergi la doctor

Daca prezinti oricare dintre urmatoarele simptome ale unui atac de litiaza biliara, mergi cat mai repede la medic:

  • dureri abdominale timp de cateva ore
  • febra sau frisoane
  • icter sau o nuanta galbena pe piele si pe albul ochilor
  • greata sau varsaturi
  • urina de culoarea ceaiului si scaune deschise la culoare

Diagnostic

Calculii biliari pot fi descoperiti in timpul testelor pentru o alta afectiune, deoarece adesea nu provoaca niciun simptom.

Exista o serie de teste pe care medicul le poate efectua pentru a diagnostica litiaza biliara. Se pot face analize de sange pentru a verifica infectia sau inflamatia, deci nu calculii biliari in sine.

De asemenea, efectuarea testelor imagistice, a ecografiilor, sunt considerate testul de electie.

De asemenea, pot fi efectuate scanari prin rezonanta magnetica (IRM) sau tomografie computerizata (CT).

Daca ai simptome de calculi biliari, programeaza-te la medic, astfel incat acesta sa poata incerca sa identifice problema. El te va intreba in detaliu despre simptome si poate efectua testul semnului Murphy pentru a determina daca vezica biliara este inflamata. In timpul acestui test, medicul isi plaseaza mana sau degetele in zona din dreapta sus a abdomenului si iti va cere sa inspiri. Daca prezinti durere, inseamna ca vezica biliara este inflamata si este posibil sa ai urgent nevoie de tratament.

Ulterior, medicul va recomanda analize de sange pentru a cauta semne de infectie sau pentru a verifica daca ficatul functioneaza normal.

In cazul in care calculii biliari s-au deplasat in canalul coledoc, este posibil ca ficatul sa nu poata functiona corect.

Daca simptomele si rezultatele testelor sugereaza ca este posibil sa ai calculi biliari, vei fi trimis la investigatii suplimentare, respectiv ecografie.

Cand litiaza biliara este diagnosticata, poate exista o anumita incertitudine cu privire la trecerea pietrelor in canalul coledoc. Calculii biliari din canalul coledoc sunt uneori observati in timpul unei ecografii. Daca nu sunt vizibili, dar testele sugereaza ca ductul biliar poate fi afectat, este posibil sa ai nevoie de o scanare RMN sau de o colangiografie. Concret, o scanare RMN poate fi efectuata pentru a cauta calculi biliari in caile biliare.

In ceea ce priveste colangiografia, aceasta este o procedura efectuata pentru a oferi informatii suplimentare despre starea vezicii biliare si cailor biliare. In cadrul investigatiei se foloseste un colorant (o substanta de contrast) care apare pe imaginile obtinute cu raze X. Colorantul poate fi injectat in fluxul sanguin sau direct in caile biliare in timpul interventiei chirurgicale sau prin utilizarea unui endoscop. Dupa ce a fost introdus colorantul, sunt inregistrate imagini cu raze X. Ele vor arata orice anomalie in sistemul biliar sau pancreatic. Daca vezica biliara si ductele biliare functioneaza normal, colorantul va fi absorbit in locurile in care trebuie sa ajunga, respectiv ficat, cai biliare, intestine si vezica biliara. Daca se detecteaza un blocaj in timpul acestui test, medicul poate incerca sa il elimine in acest moment folosind un endoscop.

Pentru a cauta orice posibila complicatie a litiazei biliare, este posibil ca medicul sa recomande o scanare CT. Investigatia este efectuata adesea in caz de urgenta pentru a diagnostica durerea abdominala severa.

Preventie

Riscul aparitiei litiazei biliare poate fi redus daca:

  • este respectat un program fix al meselor zilnice: pentru a reduce riscul aparitiei litiazei biliare, nu sari peste mese si incearca sa respecti orele de masa in fiecare zi. Saritul peste mese sau postul poate creste riscul de litiaza biliara.
  • slabeste incet: daca vrei sa slabesti, fa-o pe o perioada mai lunga de timp. Pierderea rapida in greutate poate creste riscul de calculi biliari. Se recomanda pierderea a 1-2 kilograme pe saptamana.
  • mananca mai multe alimente bogate in fibre, cum ar fi fructele, legumele si cerealele integrale.
  • mentine o greutate sanatoasa: obezitatea si supraponderalitatea cresc riscul de litiaza biliara. Redu numarul de calorii pe care le consumi si creste activitate fizica.

Tratament

Tratamentul pentru litiaza biliara depinde de simptomele pe care le prezinti, dar si de modul in care iti afecteaza viata de zi cu zi.

Astfel, daca nu ai niciun simptom, este adesea recomandata monitorizarea activa. Aceasta inseamna ca nu vei primi tratament imediat, dar ar trebui sa anunti medicul daca apare vreun simptom.

Este posibil sa ai nevoie de tratament daca suferi de o afectiune ce creste riscul de a dezvolta complicatii, cum ar fi:

  • ciroza
  • hipertensiune arteriala in interiorul ficatului
  • diabet

Tratamentul poate fi recomandat si daca o scanare arata niveluri ridicate de calciu in interiorul vezicii biliare, deoarece acest lucru poate duce, mai tarziu, la dezvoltarea cancerului vezicii biliare.

Daca ai episoade de durere abdominala, respectiv colici biliare, tratamentul depinde de modul in care durerea iti afecteaza activitatile zilnice.

Daca durerea este usoara si rara, ti se pot prescrie analgezice pentru a controla episoadele ulterioare si ti se va recomanda o dieta sanatoasa pentru a ajuta la controlul durerii.

Daca simptomele sunt mai severe si mai frecvente, se recomanda de obicei interventia chirurgicala pentru indepartarea vezicii biliare. Unii oameni pot prezenta simptome de balonare si diaree dupa ce au consumat alimente grase sau picante. Daca anumite alimente declanseaza simptome, trebuie sa le eviti in viitor.

Stiati ca…

  • vezica biliara nu este un organ esential si poti duce o viata normala fara ea?
  • dieta sanatoasa nu va vindeca calculii biliari sau nu va elimina complet simptomele, dar poate imbunatati starea generala de sanatate si te poate ajuta sa controlezi durerea cauzata de litiaza biliara?
  • persoanele care prezinta simptome de la calculii biliari necesita, de obicei, o interventie chirurgicala de indepartare a vezicii biliare.
  • litiaza biliara nu se intampla des. Dupa un episod de durere, pot trece cateva saptamani sau luni inainte de a avea un alt episod.

 

Surse de informare

www.mayoclinic.org

www.nhs.uk

www.verywellhealth.com