Categories
Articol medical

Helicobacter Pylori

helicobacter pylori

Ce este Helicobacter Pylori

Helicobacter Pylori este o bacterie localizata la nivelul mucoasei stomacului si a duodenului. Dupa o evolutie cronica de mai multi ani, poate cauza ulceratii ale mucoasei gastrice sau duodenale. In unele cazuri, infectia cu Helicobacter Pylori poate poate duce chiar la cancer de stomac.

Infectia cu Helicobacter Pylori este una dintre cele mai raspandite afecţiuni (aproape doua treimi din populatia lumii este afectata). In majoritatea cazurilor, Helicobacter Pylori este de cele mai multe ori asimptomatica si nu provoaca ulcere. Odata fixata in stomac, ea continua sa se raspandeasca pe toata durata vietii, uneori fara sa fie observata si fara sa determine consecinte negative asupra sanatatii persoanei infectate. Totusi, pe masura ce din ce in ce mai multa lume primeste acces la apa curata si salubrizare, riscul de contaminare cu bacteria scade si el.

Multa vreme medicii au crezut ca principalii vinovati pentru aparitia ulcerului sunt alimentele condimentate, fumatul, stresul cotidian, consumul de alcool sau alte obiceiuri nesanatoase. In 1982, oamenii de stiinta au descoperit Helicobacter Pylori si au constatat ca germenii sunt cauza celor mai multe tipuri de ulcer.

Infectia cu Helicobacter Pylori se transmite pe cale orala, prin intermediul hranei contaminate, apei, salivei. Helicobacter Pylori este mai frecvent intalnita in tarile sau comunitatile care nu dispun de surse de apa potabila corespunzator tratate sau de sisteme de canalizare bune. Infectia este cel mai frecvent dobandita in copilarie.

Simptome

Dupa ce Helicobacter Pylori patrunde in organism, ataca mucoasa stomacului care are rolul de protectie de acidul pe care stomacul il produce in timpul digestiei. Odata ce bacteria a afectat stratul de mucus protector, acidul trece prin mucoasa ducand astfel la ulcer. Din aceasta cauza pot aparea hemoragii digestive, dureri, iar tractul digestiv nu isi mai indeplineste functiile in mod corespunzator. Durerea nu este una constanta, ea poate aparea sau disparea, fiind accentuata in momentele in care stomacul este gol, cum ar fi intre mese sau in timpul somnului. Durerea poate dura cateva minute sau chiar ore. Simptomele pot fi ameliorate rapid dupa consumul de lactate, alimente, sau administrarea de medicatie antacida. Alte simptome ale ulcerului includ: balonare, flatulenta, lipsa poftei de mancare, greata insotita de stari de voma, scaderea nejustificata in greutate.

Ulcerul poate provoca sangerari ale mucoasei gastrice si intestinale. Daca prezentati urmatoarele simptome, consultati de urgenta medicul: scaun cu urme de sange, de culoare rosu inchis sau negru, probleme de respiratie, ameteli sau stari de lesin, oboseala nejustificata,voma cu sange, dureri intense abdominale.

Chiar daca nu este considerata o cauza principala, Helicobacter Pylori poate cauza cancer de stomac, simptomele fiind urmatoarele: dureri abdominale sau balonare, greata, lipsa apetitului, senzatie de satietate dupa consumul unei cantitati mici de alimente, stari de voma, scaderea nejustificata in greutate.

Stabilirea diagnosticului

Daca nu aveti simptome de ulcer, este posibil ca medicul sa nu va testeze pentru Helicobacter Pylori. Totusi, daca prezentati sau ati avut astfel de simptome in trecut, este indicat sa faceti un test pentru depistarea Helicobacter Pylori. Medicamentele, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot afecta mucoasa gastrica, de aceea este important sa aflati care este cauza simptomelor prezentate pentru a putea beneficia de un tratament corespunzator.

Pentru inceput, specialistul va analiza istoricul dumneavoastra medical, simptomele si medicamentele pe care le luati. Urmeaza o examinare fizica care include verificarea abdomenului prin palpare, pentru a verifica daca exista umflaturi, sensibilitate sau durere. De asemenea, medicul va va indica efectuarea unui set de analize de laborator.

Cum putem diagnostica infectia cu Helicobacter Pylori

Pentru a putea diagnostica infectia cu Helicobacter Pylori medicul specialist poate apela la teste precum:

  • Endoscopia digestiva superioara – presupune introducerea unui tub flexibil dotat cu o camera de luat vederi de-a lungul esofagului pana in stomac si duoden. Cu ajutorul acestui instrument, medicul preleva mostre de tesut care vor fi examinate pentru a depista prezenta bacteriilor.
  • Computerul tomograf (CT) – care face fotografii detaliate ale interiorului corpului.

Daca sunteti diagnosticat cu Helicobacter Pylori, medicul poate considera necesara efectuarea unor teste care vizeaza cancerul de stomac. Acestea includ:

  • Examenul fizic
  • Teste de sange pentru a verifica anemia, cand organismul nu are suficiente globule rosii. Acest lucru se poate intampla daca aveti o tumoare care sangereaza.
  • Analiza materiilor fecale
  • Endoscopie
  • Biopsia – medicul preleveaza o bucata mica de tesut din stomac pentru a cauta semne de cancer. Biopsia se poate face simultan cu endoscopia.
  • Teste care fac fotografii detaliate din interiorul corpului, cum ar fi scanarea CT sau imagistica prin rezonanta magnetica (RMN)

Tratament

Daca prezentati ulceratii cauzate de Helicobacter Pylori, veti avea nevoie de tratament pentru a distruge germenii, pentru a va vindeca mucoasa stomacala si pentru a preveni reaparitia ulceratiilor. Tratamentul dureaza, de obicei 1-2 saptamani si include medicamente ca:

  • Antibiotice pentru a distruge bacteriile din organism, cum ar fi amoxicilina, claritromicina (Biaxin), metronidazol (Flagyl), tetraciclina (Sumycin) sau tinidazol (Tindamax). Cel mai probabil vi se va administra o combinatie de cel putin 2 antibiotice care sa distruga bacteria, pentru a eradica infectia.
  • Medicamente care reduc cantitatea de acid din stomac.
  • Subsalicilatul de bismut, care poate ajuta la tratarea completa a Helicobacter Pylori daca este administrat in combinatie cu antibioticele.
  • Medicamente care blocheaza histamina chimica, responsabila de aciditatea din stomac.

Tratamentul poate insemna administrarea mai multor pastile pe zi timp de cateva saptamani. Este foarte important sa luati toata medicatia prescrisa de medic deoarece, daca nu luati antibiotice in mod corect, bacteriile din organism pot deveni rezistente la antibiotic, ceea ce face ca infectiile sa fie mai greu de tratat.

Tratamentul infectiei cu Helicobacter Pylori este urmat la majoritatea pacientilor de o testare a eficientei eradicarii fie prin test respirator, fie prin testarea materiilor fecale efectuata la 1-2 saptamani de la terminarea tratamentului.

Preventie

Pentru prevenirea infectarii cu Helicobacter Pylori adoptati masurile generale aplicate in cazul infectiilor digestive: spalati-va des pe maini cu apa si cu sapun, beti apa numai din surse sigure, mentineti o buna igiena in bucatarie, preparati hrana in conditii sigure, conform indicatiilor, evitati sa consumati alimente servite de persoane care nu s-au spalat pe maini.

Desi stresul, alimentele condimentate, alcoolul si fumatul nu provoaca ulcere, ele pot ingreuna o vindecare rapida sau pot intensifica durerea. Consultati specialistul pentru a afla modalitati de a gestiona stresul, de a va imbunatati dieta si, daca fumati, modalitati de a renunta la fumat.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Testul Babes – Papanicolau

Testul Babes – Papanicolau

Prezentare generala

Testul Babes – Papanicolau (PAP) se face cu scopul identificării modificărilor celulare anormale de la nivelul colului uterin. În timpul acestuia se va recolta un eșantion mic de celule de pe suprafața colului uterin. Proba este apoi transferată pe o lamelă sau amestecată cu o substanță lichidă (citologie pe bază de lichid) și trimisă la laborator pentru a fi analizată la microscop. Celulele sunt examinate pentru a fi identificate schimbările anormale la nivelul celulelor care pot indica displazie cervicală sau cancer de col uterin.

Recomandarea efectuării testului Papanicolau se bazează pe vârsta pacientei şi pe prezenţa sau absenţa factorilor care cresc riscul apariţiei afecţiunilor ginecologice. Consultaţi-vă medicul pentru a afla cât de des este necesar să efectuaţi acest test.

De cele mai multe ori, modificările anormale ale celulelor de pe colul uterin sunt cauzate de anumite tipuri de papilomavirus uman sau HPV. În cele mai multe cazuri, HPV este cauza principală de cancer de col uterin. La femeile cu vârstă de peste 30 de ani, testul HPV poate fi facut în același timp ca testul Papanicolau. În cazul în care pacienta are până în 26 de ani, este recomandată administrarea vaccinului HPV pentru a preveni infecţia cu HPV care poate provoca, de cele mai multe ori, cancer de col uterin.

De ce este indicat sa faceti testul Babes – Papanicolau

Rolul testului Papanicolau este de a depista eventualele modificări anormale ale celulelor din colul uterin. Depistarea timpurie a acestor modificări și tratarea lor, dacă este necesar, reduc considerabil probabilitatea de a face cancer de col uterin.

Cum vă pregatiti pentru testul Babes – Papanicolau

Inainte de test:

  • Faceți-vă programare atunci când nu sunteți la menstruație deoarece sângele poate interfera cu rezultatul testului.
  • Evitați spălăturile vaginale, utilizarea tampoanelor interne, a ovulelor, spermicidelor etc. cu cel puțin 24 de ore înainte de efectuarea testului.
  • Evitați contactul sexual cu 24 – 48 ore înainte de efectuarea testului.

Este indicat să precizați medicului ginecolog și următoarele aspecte:

  • dacă sunteți însărcinată.
  • dacă aveți în zona genitală dureri, mâncărimi, roșeață, răni, umflături sau secreție vaginală vâscoasă sau urât mirositoare.
  • dacă luați pilule contraceptive.
  • dacă este primul test Papanicolau pe care îl faceți.
  • care a fost prima și ultima zi de menstruație și cât a durat ciclul menstrual.
  • dacă ați suferit intervenții chirurgicale sau alte proceduri cum ar fi radioterapia la nivelul vaginului, colului uterin, uterului sau vulvei.
  • dacă ați efectuat în trecut un test Papanicolau care a avut rezultate anormale

Pentru confortul dumneavoastră este indicat să urinați înainte de efectuarea testului.

Cum se face un test Babes – Papanicolau

Odată ajunsă în cabinetul ginecologic vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos și să vă întindeți pe spate pe masa ginecologică, cu picioarele ridicate și așezate pe niste suporturi speciale. Acest lucru permite medicului ginecolog să examineze zona genitală, vaginul și colul uterin.

Medicul folosește un instrument numit specul, care ține vaginul deschis, iar cu o spatulă sau o perie fină, recoltează celule din colul uterin. Proba este apoi transferată pe o lamelă sau amestecată cu o substanță lichidă și trimisă la laborator pentru a fi analizată la microscop.

Ce simtiti în timpul testului Babes – Papanicolau

Cu siguranță vă veți simți mai confortabil în timpul testului dacă sunteți relaxată. Evitați să vă țineți respirația sau să încordați mușchii pentru a nu vă spori disconfortul.

Este posibil să aveți o senzație de disconfort atunci când este introdus speculul, mai ales dacă vaginul este iritat, sensibil sau îngust. De asemenea, este posibil să simțiți o anumită presiune atunci când se recoltează proba.

Riscuri

Sunt foarte puține șanse să aveți probleme în urma efectuării testului Babes – Papanicolau. Foarte rar, poate apărea o mică sângerare, de aceea este indicat să folosiți un tampon zilnic după efectuarea testului.

Rezultate

Testul Babes – Papanicolau se face pentru a detecta apariția unor modificări anormale în celulele colului uterin. Rezultatele sunt de obicei disponibile în o săptămână sau două. Adresați-vă medicului pentru a ști cu exactitate în cât timp veți primi rezultatele.

Clasificare

Rezultat test Papanicolau normal – proba recoltată conține suficiente celule și nu au fost detectate celule anormale.

Rezultat test Papanicolau anormal – proba recoltată nu conține suficiente celule sau au fost detectate celule anormale.

Cateva elemente care pot afecta rezultatul testului Babes – Papanicolau:

  • sânge menstrual pe lamelă: acest lucru poate îngreuna examinarea celulelor cervicale.
  • existența unei infecții vaginale.
  • spălăturile vaginale sau folosirea de creme sau preparate pentru uz ginecologic cu 24 de ore înainte de efectuarea testului.
  • insuficiente celule recoltate.

Cateva sfaturi

Un rezultat normal al testului Babes – Papanicolau nu exclude complet prezența celulelor anormale (displazia cervicală) sau a cancerului de col uterin. Uneori, testul nu depistează celulele anormale chiar dacă acestea sunt prezente (rezultat fals negativ). Dacă totuși ați avut 3 rezultate normale consecutive, se reduce șansa de rezultate fals negative. Există și cazuri în care testul poate indica celule anormale atunci când acestea nu sunt prezente (rezultat fals-pozitiv). Consultați-vă medicul pentru interpretarea rezultatelor testului Papanicolau.

Pacientele cu rezultate ale testului Papanicolau anormale sau cele cu vârsta de peste 30 de ani pot fi testate pentru papilomavirus uman (HPV), o infecție cu transmitere sexuală, care provoacă veruci genitale. Unele tipuri de HPV pot provoca cancer de col uterin. Testul HPV poate sau nu poate fi efectuat în același timp cu testul Babes – Papanicolau. Rezultatele testului HPV poate ajuta medicul să decidă dacă se impun teste sau tratamente suplimentare.

În cazul examenului Papanicolau în mediu lichid, proba este introdusă într-un flacon care conține un mediu special și trimisă la laborator pentru procesare. În plus, testul Babes – Papanicolau în mediu lichid permite testarea concomitenta, din aceeași probă, a prezentei tipurilor HPV (virusul papilloma uman) cu grad ridicat de risc. Totuși, studiile arata ca testele Papanicolau în mediu lichid pot indica mai multe rezultate fals – pozitive față de testul convențional.

Nu este suficientă doar efectuarea unui test Babes – Papanicolau pentru diagnosticarea displaziei cervicale sau a cancerului de col uterin. De cele mai multe ori sunt necesare teste suplimentare, cum ar fi colposcopia sau biopsia cervicală.

Testul Babes – Papanicolau nu este folosit pentru a determina infecțiile cu transmitere sexuală sau alte tipuri de cancer, altele decât cel de col uterin. Dacă se suspectează infecții cu transmitere sexuală, sunt necesare alte teste de specialitate pentru a confirma un diagnostic și anume:

  • Teste pentru vaginita bacteriană
  • Teste pentru herpes genital
  • Teste de sifilis
  • Teste de Chlamydia
  • Teste de gonoree

auto-examinarea vaginală vă poate ajuta să vă cunoașteți mai bine corpul, să știți ce este normal pentru dumneavoastră și să descoperiți simptome precoce de infecții sau alte afecțiuni, dar aceasta nu poate să înlocuiască un examen pelvian regulat și testul Babes – Papanicolau făcut de un medic. Apelați așadar la un specialist ori de câte ori este nevoie!

Sursa text: WebMD
Foto: freeimages.com

Categories
Articol medical

6 simptome grave specifice bolilor sexuale feminine

simptome grave specifice bolilor sexuale feminine

6 simptome grave specifice bolilor sexuale feminine

Majoritatea femeilor au, cel puțin o dată în viață ciclu menstrual neregulat sau candidoză. De obicei, acestea se vindecă cu trecerea timpului sau cu tratamente simple.

Totuși unele simptome ale bolilor ginecologice sunt complicate. Dintre acestea amintim sângerările vaginale după contact sexual, umflăturile sau rănile neobișnuite.

Dar ce este normal și când este nevoie să apelăm la un medic?

Deseori, durerile pelvine, micile sângerări, mâncărimea sau alte simptome care se manifestă în zona genitală nu sunt atât de grave. Chiar și un proces normal, ca ovulația, poate provoca dureri. Atunci când se produce ovulația, unele femei simt o durere ascuțită sau crampe, într-o parte a abdomenului inferior. Durerea poate să se schimbe de pe o parte pe alta, de la o lună la alta. De fapt, durerea pelvină declanșată la mijlocul ciclului menstrual, care ține două trei zile și apoi dispare, nu este, în general, anormală.

De asemenea, scurgerile vaginale anormale ar putea fi semnul unei boli cu transmitere sexuală, deși, de cele mai multe ori, ele sunt cauzate de infecții care pot fi tratate ușor.

Cu toate acestea, unele simptome pot indica probleme medicale grave. Nu este nevoie să intrăm în panică, dar trebuie sa ne adresăm cât mai repede medicului.

Dintre aceste simptome amintim:

1.Durerile pelviene

Durerea specifică ovulației dispare după ovulație, dar dacă acestea persistă sau nu dispar cu ajutorul unui simplu tratament la domiciliu, trebuie contactat medicul. Atunci când o femeie are dureri cronice pelviene, ginecologul va face investigații pentru a verifica dacă este prezent vreun fibrom uterin benign sau endometrioză. De asemenea, medicul va cauta semne ale unei posibile boli inflamatorii pelviene: durere pelviană, secreții vaginale și febră.

În unele cazuri, durerile pelveine sau abdominale puternice se instalează brusc – în această situație trebuie să vă prezentați imediat la medic. Ruptura sau sângerarea unui chist ovarian poate declanșa acest tip de durere.

De obicei, dacă veți lua analgezice sau calmante, simptomele dispar. Dacă durerile pelviene se declanșează brusc și sunt mai severe, este posibil ca ovarul să fie răsucit, blocând alimentarea cu sânge. Unele femei prezintă greață sau vomită.

În plus, durerile abdominale și sângerările vaginale pot semnala o sarcină extrauterină în care un ovul fertilizat este implantat în afara uterului. În oricare dintre cele două situații mergeți de urgență la medic sau la camera de gardă.
Din fericire, cele mai multe cauze de disconfort pelvian nu sunt legate de cancerul ovarian dar este indicat ca femeile să cunoscă numărul mare de simptome ale acestei boli. Dacă balonarea persistentă mai mult de două săptămâni, simțiți presiune pelviană și urinați frecvent acestea pot fi semne că trebuie să vă faceți un control ginecologic amănunțit pentru a preîntâmpina cancerul ovarian.

2. Sangerarile neregulate

Deși anticoncepționalele pot provoca sângerări reduse cantitativ care nu sunt grave, în caz ca acestea persistă, este indicat să consultați un specialist.

Totuși, dacă nu luați pilule contraceptive dar aveți sângerări neregulate care durează mai mult de o lună sau două, sunt necesare investigații amănunțite. Sângerările neregulate pot avea diverse cauze: menstruații care durează mai mult decât normal, sângerari în perioada de ovulație, două cicluri menstruale într-o lună, sângerare după contactul sexual, etc. Sângerările anormale pot proveni din diverse cauze care nu sunt grave, printre care și perimenopauza, fibroamele sau polipii uterini. Și bolile tiroidei pot afecta ciclul menstrual.

Mamele care alăptează și femeile aflate la menopauză pot sângera după contact sexual din cauza uscăciunii vaginale. Dacă sângerarea apare de fiecare dată dupa contactul sexual este un semn că cervixul ar putea fi iritat sau ca ar putea exista o infecție a colului uterin. Bolile cu transmitere sexuală cum ar fi gonoreea sau chlamydia provoacă leziuni cervicale care pot sângera în timpul contactului sexual.

Dacă o femeie se află la menopauză trebuie sa fie foarte precaută cu orice sângerare vaginală deoarece acestea pot indica un potențial semn de cancer uterin. Cancerul uterin, comparativ cu cel ovarian, este tratabil, mai ales dacă este descoperit într-un stadiu incipient, iar semnul timpuriu de avertizare este sângerarea post-menopauză.
De asemenea orice sângerare vaginală înainte de pubertate sau în timpul sarcinii trebuie semnalată medicului specialist.

3. Scurgerile vaginale anormale

În cazul scurgerilor vaginale anormale, fiecare femeie ar trebui să decidă ce este anormal în cazul ei, întrucât fiecare femeie ar trebui să-și cunoască destul de bine organismul. Simptomele care indică prezența unei afecțiuni includ: miros puternic, secreție abundentă, mâncărime, arsură, iritație, culoare neobișnuită a secreției vaginale sau sânge.
Cele mai multe cauze ale scurgerilor vaginale sunt minore. Acestea pot fi provocate de orice infecție cum ar fi candidoză, vaginită bacteriană sau trichomonas. Totuși, întrucât există și boli mai grave cu transmitere sexuală care pot provoca scurgeri anormale, ar trebui consultat medicul pentru a se exclude posibilitatea prezenței lor.
Scurgerile vaginale persistente și foarte apoase sunt simptome clasice de cancer de trompă uterină – o formă destul de rară de cancer.

4. Mâncarimea

Femeile pot avea mâncărimi fără scurgeri vaginale, mai ales după ce utilizează săpunuri parfumate sau produse de igienă intimă parfumate.
Chiar dacă mâncărimile în zona genitală nu sunt neapărat un simptom al unei afecțiuni grave, dacă totuși sunt persistente ar trebui consultat medicul ginecolog. Dacă sunt însoțite și de modificări ale pielii, pot deveni îngrijorătoare. De exemplu, o afecțiune a pielii, numită lichen sclerosis poate provoca mâncărime și pete mici, albe la nivelul vulvei. Petele se vor mări și se vor descuama.

De exemplu, lichenul sclerosis este o boală destul de rar întâlnită care afectează mai ales femeile în vârstă și care necesita tratament. Netratate, leziunile se pot cicatriza și ar putea crea dificultăți în timpul activității sexuale sau al urinării. Există, de asemenea, situații destul de rar întâlnite în care acestea pot favoriza apariția cancerului de piele. Oricum, în cazul oricărei leziuni care provoacă mâncărime localizată la nivelul vulvei sau vaginului poate fi necesară biopsia pentru a exclude cancerul.

5. Uscaciunea vaginala

Uscăciunea vaginală la mamele care alăptează sau femeile aflate la postmenopauză poate provoca sângerări după actul sexual. După ce procesul ovulației reîncepe la femeile care alăptează, uscăciunea se va ameliora. Atrofia vaginală este o situație delicată în cazul femeilor mai în vârstă, determinată de cantitățile mai scăzute de estrogen ce cauzează subțierea, atrofierea, uscarea și iritarea țesutului vaginal.

Femeile care suferă de uscăciune vaginală sunt mai predispuse la infecții, iar contactul sexual este dureros.
Femeile nu ar trebui să se jeneze să menționeze uscăciunea vaginală atunci cand consultă medicul ginecolog. Această prolemă se poate rezolva prin administrarea de creme pe bază de estrogen sau ovule care sunt aplicate sau introduse direct în vagin.

6. Leziuni sau umflaturi

Unele femei dezvoltă chisturi sebacee în zona inghinală. Femeile însărcinate pot avea vene varicoase care se simt ca un nodul în zona vulvei. Toate acestea, sunt de cele mai multe ori, benigne. Totuși, unii noduli sau răni pot fi serioase, de aceea trebuie examinate de medic.

Rănile sau leziunile din zona genitală pot indica herpes sau cancer. Simptomele cancerului vulvei includ: umflături neobișnuite și leziuni roșii care nu se vindecă. Uneori, rănile se descuamează și devin decolorate.
De asemenea, pe vulvă poate să apară o formă de cancer de piele, melanom: alunițe de culoare neagră sau maro, proeminente, în zona genitală, inclusiv în porțiunea în care se deschide vaginul. Pacientele sunt deseori surprinse de acest diagnostic întrucât majoritatea consideră că melanomul apare doar în urma expunerii la soare.

Programarea pentru o consultatie de obstetrica – ginecologie si pentru analize medicale trebuie facuta la aparitia oricaruia dintre aceste simptome.

Sursa text: WebMD
Sursa foto: freeimages.com

Categories
Articol medical

Nivelul de sodiu din sânge

Sodiu

Nivelul de sodiu din sânge

Testul pentru sodiu seric este efectuat pentru stabilirea nivelului de sodiu (natriu, NA) din sânge. Sodiul este atât un electrolit cât și un mineral, care joacă un rol foarte important în păstrarea echilibrului electroliților și a apei (cantitatea de lichid din interiorul și exteriorul celulelor) din sânge. Sodiul este important și pentru modul în care funcționează nervii și mușchii.

Cea mai mare parte din cantitatea de sodiu din organism (aproximativ 85%) se găsește în sânge și în lichidul limfatic, fiind partial controlată de hormonul numit aldosteron, produs la nivelul glandelor suprarenale. Nivelul aldosteronului din organism acționează ca un indice pentru rinichi în ceea ce privește cantitatea de sodiu eliminată prin urină. De asemenea, cantități mici de sodiu sunt eliminate prin piele atunci când transpirați.

În natură sodiul este regăsit în majoritatea alimentelor sau ca ingredient al mâncărurilor gătite, sub forma sării de masă sau a bicarbonatului de sodiu. Sodiul poate fi întâlnit și în industria farmaceutică, intrând în componența unor medicamente precum laxativele, aspirina, apa de gură sau pasta de dinți.

În general nivelul scăzut de sodiu în organism este întâlnit doar la persoanele care suferă de insuficiență cardiacă, malnutriție și diaree.

Pentru a stabili nivelul sodiului din sânge se efectează un test de sânge. Alți electroliți, cum ar fi potasiu, calciu, clor, magneziu și fosfat, pot fi verificați într-o probă de sânge în același timp cu testul de sânge pentru sodiu.

De ce se face testul

Testul de sânge pentru a verifica nivel de sodiu din organism este efectuat pentru:

  • a verifica echilibrului electroliților și al apei din organism.
  • a determina cauzele care duc la simptomelor variațiilor nivelurilor scăzute sau ridicate de sodiu.
  • a monitoriza evoluția bolilor rinichilor sau a glandelor suprarenale

Rezultate

Parametrii normali ai nivelului de sodiu din sânge au fost stabiliți după cum urmează:

  • Adulti: 136-145 mEq/L (miliechivalenti per litru);
  • Copii: 138-145 mEq/L.

Dacă rezultatele testului indică valori mai mari decât media normală (hipernatremie), acest lucru se poate datora unei diete bogate în sodiu sau deshidratării organismului. Deshidratarea poate fi cauzată și de unele afecțiuni medicale precum: diaree sau stări de vomă severe, sindromul Cushing, boli sau leziuni ale rinichilor, cetoacidoza diabetică sau diabetului insipid.

Dacă, dimpotrivă, rezultatele testului indică valori mai mici ale nivelului de sodiu (hiponatremie) acest lucru poate fi cauzat de: transpirație în exces, arsuri, diaree sau stări de vomă severe, exces de lichide (cu precădere apă), alimentația săracă, activitatea scazută a glandelor suprarenale sau a glandei tiroide, insuficiență cardiacă, boli ale rinichilor, ciroza, fibroza chistica sau sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH).

Ce poate afecta testul?

Rezultatele testului pot fi influențate de:

  • administarea unor medicamente precum: anticoncepționale orale, corticosteroizi, antibiotice, estrogen, antidepresive triciclice, heparină, medicamente noninflamatorii nesteroidiene, diuretice, litium și multe medicamente menite să trateze presiunea arterială crescută.
  • nivelul crescut de glucoză, trigliceride sau proteine;
  • administrarea intravenoasă de lichide (IV) în urma unei spitalizări sau intervenții chirurgicale recente.

Important!

Cereți medicului să vă interpreteze rezultatele testului. Chiar dacă testul indică un nivel ridicat sau scăzut de sodiu seric, acest fapt nu înseamnă că sunteți în mod automat bolnav. Medicul va decide dacă sunt necesare teste adiționale pentru depistarea vreunei afecțiuni medicale de care puteti fi suspect.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Creatinina si Clearance-ul creatininei

Creatinina și Clearance-ul creatininei

Creatinina si Clearance-ul creatininei

Creatinina este o substanță reziduală generată de metabolismul muscular. Creatinina este transportată la rinichi prin sânge de unde este filtrată și eliminată din organism prin urină. Este important să verificăm nivelul de creatinină din sânge pentru că s-a dovedit că aceasta este un indicator fiabil pentru a stabili dacă rinichii functionează bine. Capacitatea rinichilor de a gestiona creatinina este numită clearance-ul creatininei. Testul pentru clearance-ul creatininei reflectă rata la care rinichii filtrează sângele, numită de medici rata de filtrare glomerulară (RFG). Acest test este folosit pentru a ajuta la detectarea şi diagnosticarea disfuncţiei renale şi/sau la detectarea scăderii fluxului de sânge la rinichi.

Funcția renală normală si rata de filtrare glomerulară (RFG)

Sângele din corp se filtează prin rinichi de sute de ori în fiecare zi prin niște filtre mici numite nefroni. Substanțele reziduale rezultate din acest proces nu se reabsorb în sânge ci se excretă prin urină. Rata fluxului sanguin care trece prin rinichi este cunoscută sub numele de rată de filtrare glomerulară, sau RFG. Glomerul reprezintă o structură anatomică microscopică a vaselor de sânge din interiorul nefronilor și este o parte esențială a sistemului de filtrare. Rata de filtrare glomerulară nu poate fi măsurată direct de aceea se recurge la măsurarea creatininei și clearance-ul creatininei.

Ce este creatinina si clearance-ul creatininei?

Creatinina este o moleculă generată de metabolismul muscular prezentă în serul din sânge. Creatinina este un produs rezidual, care este produs în mod continuu în timpul defalcării musculare normale. Rinichii filtrează creatinina din sânge în urină. Clearance-ul creatininei se efectuează pentru a evalua funcția renală și excreția creatininei. De asemenea, clearance-ul creatininei este folosit pentru a monitoriza evoluția bolilor renale. Clearance-ul creatininei exprimă cantitatea de plasma epurată de rinichi într-un minut. La o persoană tânără și sănătoasă, acesta este de aproximativ 125 mililitri pe minut – ceea ce înseamnă că în fiecare minut, rinichii epurează 125 ml de sânge. Rata de filtrare glomerulară (RFG) poate varia în funcție de vârstă, sex și greutate.

Măsurarea clearance-ul creatininei si a funcției renale

Clearance-ul creatininei este, după cum am mai precizat, efectuat pentru a putea compara nivelul de creatinină din urină cu cel din sânge, iar ca metodă se folosește recoltarea unei probe de 24 de ore de urină sau prelevarea unei mostre de sânge.

Probă de urină: urina este colectată într-un interval de 24 de ore. Colectarea începe la ora 8 dimineața. Prima urină, de la ora 8, se aruncă. Întreaga cantitate de urină evacuată în decursul următoarelor 24 ore (inclusiv urina evacuată la ora 8 dimineața în ziua următoare) va fi recoltată într-un recipient, care va fi ținut la rece. Proba trebuie transportată apoi cât mai repede la laborator.

Proba de sânge: Procedura pentru stabilirea nivelului clearance-ului creatininei în organism urmează pașii unei analize simple a sângelui și prin urmare nu necesită pregătiri speciale. Este foarte important însă să vă informați medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care îl urmați. Clearance-ul creatininei se calculează pe baza concentrației creatininei serice și a unor coordonate ale pacientului precum sex, vârstă și greutate. Cu cât este mai mare nivelul creatininei din sânge, cu atât mai mică este rata de filtrare glomerulară și clearance-ul creatininei.

În general, din motive practice, metoda de recoltare a unei probe de sânge este folosită mult mai des decât testul de colectare a urinei.

Interpretare rezultate

O rată de filtrare glomerulară sau un clearance al creatininei scăzut indică afecțiuni ale rinichilor. Tinerii cu o musculatură dezvoltată sau persoanele de vârstă medie pot avea un nivel de creatinină mai mare decât persoanele în vârstă. Persoanele în vârstă au adeseori nivelul de creatinină din sânge mai mic decât cel normal indicat. Medicii stabilesc severitatea bolii renale cronice, cu un sistem care utilizează rata de filtrare glomerulară (RFG):

  • Stadiul 1: RFG 90 sau mai mare (funcție renală normală)
  • Stadiul 2: RFG 60-90 (scădere ușoară a funcției renale)
  • Stadiul 3: RFG 30-59 (scădere moderată a funcției renale)
  • Stadiul 4: RFG 15-29 (scădere severă a funcției renale)
  • Stadiul 5: RFG mai mică de 15 (insuficiență renală care necesită, de obicei, dializă)

Ce se poate face dacă aveți clearance-ul creatininei scăzut

Dacă aveți RFG sau clearance-ul creatininei scăzut, medicul va concepe un plan de tratament. Principalele cauze ale bolilor renale cronice sunt hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. Dacă suferiți de aceste afecțiuni, primul pas este de a le ține sub control cu o dietă adecvată, exerciții fizice și medicamente. În cazul în care aceste afecțiuni nu sunt prezente, pot fi necesare teste suplimentare pentru a identifica cauza bolii renale.

Verificarea periodică a RFG sau a clearance-ul creatininei permit depistarea, diagnosticarea și eventual administrarea unei medicații adecvate afecțiunii renale de care suferiți. Aceste teste pot fi, de asemenea, utilizate pentru a determina dacă şi când este necesară introducerea dializei renale. Totuși, cei mai mulți oameni nu au nevoie de dializă, până când RFG și clearance-ul creatininei nu sunt foarte scăzute.

Așadar, atunci când ne facem analize medicale este recomandabil să fim atenți și la rezultatele privind creatinina. Putem fi aparent sănătoși dar e posibil totuși să avem probleme cu funcția renală iar boala cronică de rinichi să fie într-un stadiu inițial. Dacă boala cronică de rinchi este tratată din timp, rata de deteriorare a funcției renale rămâne foarte mică și evoluează foarte lent. Tratamentul afecțiunii va fi stabilit de medicul specialist în funcție de circumstanțe și de particularitățile individuale.

Sursa text:          WebMD
Foto:     Freepik.com

Categories
Articol medical

Hemoglobina glicata (glicozilata) (HbA1C)

Hemoglobina glicata (glicozilata) (HbA1C)

O parte din glucoza din sange se leaga de hemoglobina (proteina care transporta oxigenul in globulele rosii). Aceasta combinatie de glucoza si hemoglobina se numeste hemoglobina glicata (glicozilata) sau HbA1C. Cantitatea de HbA1C este determinata direct de concentratia de glucoza din sange. Pentru ca globulele rosii au o viata de 2-3 luni, HbA1C reflecta nivelul mediu de glucoza din sange pe parcursul acestei durate de viata a celulelor rosii. Daca diabetul zaharat nu este tinut sub control, acest lucru va duce la cresterea nivelului hemoglobinei glicate.

Cu cat nivelul procentajului HbA1C este mai mare, cu atat exista un risc crescut de a face diabet sau complicatii ale diabetului.

Poliana va propune Pachetul Analize Diabet care contine cinci analize medicale pentru monitorizarea nivelului de glucoza si pentru depistarea diabetului zaharat in stadiul incipient.
Programeaza-te aici.

Cand este indicata analiza?

Hemoglobina glicata este unul dintre testele recomandate pentru diagnosticarea prediabetului (stare care reprezinta un nivel al glicemiei mai ridicat decat normal, dar nu atat de mare incat sa fie considerat diabet de tip 2) si a diabetului zaharat.

Hemoglobina glicozilata este o analiza de rutina recomandata persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat. Potrivit recomandarilor Asociatiei Americane de Diabet, testul HbA1C este indicat la fiecare 6 luni pacientilor care au un control glicemic optim si la 3 luni celor care incearca sa isi stabilizeze glicemia.

Analiza HbA1C este indicata si cu rol predictiv in ceea ce priveste evaluarea riscului de complicatii ale diabetului (retinopatie diabetica, nefropatie etc.)

Cum se face analiza

Hemoglobina glicata este o analiza de sange. De obicei, se recolteaza sange dintr-o vena a bratului.  

Cum te pregatesti

Nu este nevoie de o pregatire anume inainte de a face testul HbA1C. Analiza nu necesita repaus alimentar.

Care sunt valorile normale?

Rezultatele hemoglobinei glicate sunt exprimate sub forma de procentaj.

  • Nivelul normal al hemoglobinei glicate este sub 5,7%.
  • Nivelul HbA1C cuprins intre 5,7% si 6,4% corespunde prediabetului, conditie medicala premergatoare diabetului si care este reversibila daca se iau masuri de dieta si miscare.
  • Valorile HbA1C de 6,5% si peste determinate in doua momente separate arata existenta diabetului zaharat.  
  • Un rezultat HbA1C mai mare de 8% arata un diabet necontrolat, care implica riscuri mai mari de aparitie a complicatiilor bolii.

Pentru pacientii cu diabet, tinta terapeutica a HbA1C este sub 7%.

Interpretare analiza: cand creste nivelul?

Un nivel prea mare al HbA1C arata: hiperglicemie in ultimele 2-3 luni, existenta diabetului zaharat, un control ineficient al glicemiei, anemie feripriva sau policitemie.

Interpretare analiza: cand scade nivelul?

Nivelul HbA1C mai mic decat normal poate sa apara in: sarcina, dupa transfuzie, cand exista pierderi de sange, hemodializa, anemii hemolitice.

In cat timp este disponibil rezultatul?

Rezultatul testului HbA1C este disponibil in cateva zile lucratoare, in functie de laborator.

Surse de informatie:

https://labtestsonline.org.uk/tests/hba1c-test

https://medlineplus.gov/a1c.html

Categories
Articol medical

Ce trebuie sa stii despre glicemie (glucoza serica)

Ce trebuie sa stii despre glicemie (glucoza serica)

Glicemia este un test care masoara nivelul glucozei (un tip de zahar) din sange. Glucoza este principala sursa de energie a corpului. Carbohidratii din alimente sunt descompusi, rezultand mai multe tipuri de zaharuri, printre care si glucoza, care este absobita la nivelul intestinului subtire si transportata catre celule, unde este nevoie de ea pentru a se produce energie. Insulina, un hormon produs de pancreas, ajuta la fixarea glucozei din sange la nivelul celulelor. Nivelul prea mare al glucozei (hiperglicemia) poate fi semn de diabet, boala care are numeroase complicatii la nivelul inimii, rinichilor si vederii. Un nivel prea mic al glicemiei (hipoglicemia) poate duce, de asemenea, la aparitia unor probleme de sanatate (afectare cerebrala) in lipsa tratamentului.  

Poliana va propune Pachetul Analize Diabet care contine cinci analize medicale pentru monitorizarea nivelului de glucoza si pentru depistarea diabetului zaharat in stadiul incipient.
Programeaza-te aici.

Cand este indicata analiza

Glicemia este indicata pentru a afla daca nivelul glucozei este normal.  Testul este indicat si pentru diagnosticarea si monitorizarea diabetului.

Medicul poate recomanda efectuarea analizei si daca apar simptome ale hiperglicemiei (sete crescuta, urinare frecventa, vedere neclara, oboseala, rani care se vindeca mai greu) sau ale hipoglicemiei (anxietate, transpiratii, tremur, pofta de mancare crescuta, confuzie).

Testarea glicemiei este recomandata si celor care au factori de risc pentru diabet – exces de kilograme, sedentarism, istoric de diabet in familie, hipertensiune, boli cardiace.

Cum se face

Glicemia serica este un test de sange. Se recolteaza de obicei sange de la o vena a mainii, cu un ac mic.

Daca ai diabet, ti se va recomanda sa iti monitorizezi acasa nivelul glicemiei.

Cum te pregatesti

Glicemia se face pe nemancate, dupa un repaus alimentar de 8 ore.

Care sunt valorile normale

Valorile glicemiei bazale

  • Normal: 60 – 99 mg/dl
  • Glicemie bazala modificata: 100 – 125 mg/dl
  • Diabet zaharat: peste 126 mg/dl

Interpretare analiza: cand creste nivelul

Daca glicemia serica arata valori mai mari inseamna ca ai un risc crescut de a face diabet. De asemenea, glicemia crescuta poate fi semnul:

  • Bolii renale
  • Hiperitiroidismului
  • Pancreatitei
  • Cancerului pancreatic
  • Unui stres acut: raspuns la o trauma, atac de cors sau accident vascular cerebral.

Interpretare analiza: cand scade nivelul

Daca nivelul glicemiei este mai mic decat valorile normale, poate fi un semn al:

  • Hipotiroidismului
  • Administrarii unei cantitati mai mari de insulina
  • Bolii hepatice.

Daca ai un nivel anormal al glicemiei, nu inseamna ca ai o afectiune care necesita tratament. Stresul si unele medicamente pot afecta nivelul glicemiei. Vorbeste cu medicul despre valorile anormale ale glicemiei.

In cat timp se da rezultatul

In functie de laborator, rezultatul glicemiei este disponibil in cateva zile lucratoare.

Surse de documentare:

https://labtestsonline.org.uk/tests/glucose-tests

https://medlineplus.gov/lab-tests/blood-glucose-test/

Categories
Articol medical

Grupele de sange si importanta lor

Grupele de sange si importanta lor

Grupa de sânge este o caracteristică moștenită de la părinți, care determină compatibilitatea cu alte persoane în situația unei transfuzii de sânge. Grupele de sânge se împart în patru mari categorii: A, B, AB și 0, – împreună reprezentând cele patru grupe de antigeni găsite pe suprafețele celulelor roșii din sânge.

Principalele elemente ale sângelui

În organismul unui adult circulă aproximativ 4-6 litri de sânge. Sângele este format din mai multe tipuri de celule care plutesc într-un fluid numit plasmă. Celulele roșii din sânge transportă oxigenul către țesuturile organismului și elimină dioxidul de carbon din acestea. Celulele albe din sânge sau leucocitele au rol de apărare a organismului. Trombocitele contribuie la coagularea sângelui. Plasma este un lichid format din diferite tipuri de proteine și săruri.

Diferența dintre tipurile de sânge se explică prin combinația unică de molecule de proteine numite antigeni și anticorpi. Antigenii se găsesc pe suprafața celulelor roșii din sânge, iar anticorpii în plasma sanguină. Există diferite tipuri și combinații ale acestor antigeni și anticorpi din sânge, acest lucru fiind de fapt baza stabilirii tipului de sânge.

Tipurile de sânge

Există patru grupe majore de sânge: A, B, AB și 0 (zero). Doctorii numesc acest sistem Sistemul AB0 al grupelor sanguine. Sistemul AB0 se bazează pe existența sau lipsa a doi antigeni specifici notați A și B.

  • Grupa de sânge A are antigenul A și anticorpul B
  • Grupa de sânge B are antigenul B și anticorpul A.
  • Grupa de sânge AB – are antigeni A și B și nu sunt prezenți anticorpii A sau B în plasmă
  • Grupa de sânge 0 – nu are antigeni A sau B dar sunt prezenți anticorpi A sau B în plasmă

O altă particularitate a sângelui este existența factorului Rh. Proteina specială Rh poate fi prezentă sau absentă din sânge de unde și specificația Rh pozitiv (prezentă) sau Rh negativ (absentă). Factorul Rh este alăturat grupei de sânge deci putem spune că avem așadar de-a face cu 8 grupe de sânge: 0 pozitiv, 0 negativ, A pozitiv, A negativ, B pozitiv, B negativ și AB pozitiv și AB negativ. Factorul Rh prezintă o importanță deosebită în cazul unei sarcini.

De ce este importantă grupa de sânge?

Grupele de sânge au fost descoperite în 1901 de un om de știință austriac numit Karl Landsteiner. Înainte de această descoperire, doctorii credeau că sângele este la fel la toți indivizii și mulți pacienti decedau în urma transfuziilor de sânge.

Amestecarea sângelui de la o persoană la alta poate declanșa reacții de aglutinare din cauza incompatibilității grupelor de sânge – acest lucru se datorează faptului că persoana care primește transfuzia are anticorpi care vor lupta cu celulele sângelui primit de la donator, provocând o reacție toxică. Acest lucru poate avea consecințe fatale.

Pentru ca transfuzia de sânge să fie sigură și eficientă, este important ca donatorul și persoana care urmează să primească sângele să aibă grupe de sânge compatibile.

Vom sintetiza mai jos compatibilitatea grupelor de sânge:

  • grupa de sânge 0 este compatibilă cu grupele A, B, AB și 0
  • grupa de sânge A este compatibilă cu grupele sanguine A și AB
  • grupa de sânge B este compatibilă cu grupele B și AB
  • grupa de sânge AB poate primi/dona sânge doar de la grupa AB

Așadar, indivizii care au grupa de sânge 0 sunt numiți donatori universali, iar cei care au grupa de sânge AB sunt receptori universali. Sângele cu Rh pozitiv nu poate fi donat unei persoane cu Rh negativ, dar cei cu Rh negativ pot dona atât celor cu Rh pozitiv cât și celor cu Rh negativ.

Dieta în funcție de grupa de sânge – mit sau realitate?

În ultimii zece ani au existat numeroase persoane care au susținut că așa-numita “dietă în funcție de grupa de sânge” este foarte eficientă. Această dietă presupune consumarea de anumite alimente în funcție de grupa de sânge, pentru a scădea riscul de apariție a anumitor boli și pentru a vă menține sănătatea. Un studiu științific din 2013 a concluzionat totuși că nu există dovezi clare că ar exista o legătură directă între alimentație și grupa de sânge. Adoptarea unui stil de viață sănătos și a unei alimentații echilibrate însă cu siguranță ne vor ajuta să fim sănătoși cât mai mult timp!

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Diagnostic SARS CoV-2. Testele COVID-19

Testele COVID-19

Coronavirusurile sunt virusuri anvelopate, de tip ARN monocatenar cu polaritate pozitiva, cu dimensiuni mari, de cca 125 nm. 

SARS-CoV-2 (Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus 2), identificat prima oara in China, la sfarsitul anului 2019, apartine grupului beta-coronavirusuri.  Virusul se transmite de la persoana la persoana prin intermediul picaturilor respiratorii raspandite, mai ales, un urma tusei sau stranutului si, in mod indirect, prin intermediul suprafetelor contaminate.

SARS-CoV-2 determina o infectie respiratorie denumita COVID-19 (Coronavirus infectious disease – 2019), cu perioada de incubatie medie de cca 5 zile (limite 2-14 zile).  Boala este caracterizata prin simptomatologie predominant respiratorie (febra, tuse, dificultati de respiratie) de intensitate moderata in cca 81% din cazuri, dar poate avea manifestari severe (pneumonie bilaterala interstitiala), cu evolutie catre insuficienta respiratorie. 

Infectia COVID-19 se prezinta cu o mare variabilitate a semnelor si simptomelor.  Pot fi persoane asimptomatice, dar care sa aiba infectia, altele vor avea febra si vor tusi, o parte pot dezvolta pneumonie sau chiar insuficienta respiratorie si exista si cazuri cu manifestari gastrointenstinale (mai ales diaree), iar la unii pacienti (in special la cei tineri) au fost semnalate, ca simptome precoce, pierderea gustului si mirosului.  Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, simptomele cel mai frecvent intalnite sunt foarte asemanatoare cu simptomele altor afectiuni respiratorii precum raceala comuna (viroze respiratorii obisnuite), gripa sau alergiile. 

Acest lucru face ca infectia COVID-19 sa nu poata fi diagnostica doar pe baza simptomelor.  Pentru a putea spune cu certitudine ca este infectie data de coronavirusul SARS-CoV-2 este nevoie de utilizarea unor teste de laborator. 

Metodele de diagnostic recomandate pentru COVID 19

Metoda recomandata in prezent pentru diagnosticarea infectiei cu SARS-CoV-2 este detectia ARN viral prin Real-Time RT-PCR (Reverse-Transcription Polymerase Chain Reaction). 

RT-PCR este o tehnica utilizata pentru detectarea prezentei materialului genetic specific al oricarui agent patogen, inclusiv al unui virus.  In prezent, RT-PCR este cea mai utilizata metoda pentru detectarea coronavirusurilor

Cum este detectat virusul COVID-19 folosind tehnica RT-PCR?

Tehnica PCR a fost descrisa initial in 1985.  De atunci, secventierea si clonarea genelor a devenit mult mai simpla, iar PCR a devenit un “standard de aur” al diagnosticului infectiilor virale.  Sensibilitatea crescuta a metodei permite identificarea copiilor virale chiar si in etapele initiale ale infectiei.  Tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction) are la baza o tehnologie in vitro care imita capacitatea naturala de replicare a ADN si care consta in generarea rapida a unor copii multiple ale unei secvente tinta (ADN sau ARN) dintr-un patogen specific; produsul amplificat PCR, fiind apoi detectat.  Numarul de copii ale secventei-tinta creste exponential cu fiecare ciclu de amplificare.  Aceasta metoda permite detectarea cu specificitate foarte mare a unor concentratii foarte scazute ale materialului genetic de analizat.

PCR functioneaza doar prin analiza ADN-ului, dar SARS CoV-2 este un virus ARN, de aceea sunt necesare enzime care transforma materialul genetic al virusului, ARN-ul, in ADN, care va fi analizat.  Aceasta tehnica, dezvoltata pentru identificarea tintelor ARN este RT-PCR (reverse-transcriptase PCR).

Din proba prelevata de la pacient (cel mai frecvent, exsudatul nasofaringian) cu ajutorul unor reactivi speciali este extras ARN-ul viral.  O enzima numita revers transcriptaza transforma ARN-ul intr-o molecula de ADN care poate fi multiplicata astfel incat sa poata fi usor de detectat.

Prima etapa este denaturarea.  In aparatul de PCR are loc cresterea temperaturii, ceea ce determina separarea celor doua catene ADN prin ruperea legaturilor de hidrogen dintre perechile de baze.  Ulterior, temperatura scade si primerii se leaga de secventele corespunzatoare de pe lanturile separate.  Extinderea secventei delimitate de primeri se realizeaza printr-o alta reactie enzimatica.  Temperatura creste iar, ceea ce determina polimeraza sa se lege de lantul in formare si sa adauge nucleotide.  Ciclul continua.  Din doua lanturi tinta se obtin 4, apoi 8 si asa mai departe.  Dupa 40 cicluri sunt 100 miliarde de secvente ADN tinta si se poate obtine un semnal fluorescent. 

Test de diagnostic sau RT-PCR

In comparatie cu alte metode de izolare a virusului disponibile, RT-PCR in timp real este semnificativ mai rapida si are un potential mai mic de contaminare sau erori, ceea ce o pozitioneaza ca fiind cea mai precisa metoda disponibila pentru diagnosticarea infectiei COVID-19.

Ce face: Medicii folosesc acest test pentru a diagnostica persoanele infectate cu COVID-19.  Acesta este testul despre care am auzit atat de multe in ultima perioada. 

Cum functioneaza: Acest test foloseste proba de mucus preluat din nasul si/sau gatul unei persoane.  Testul foloseste o tehnologie numita PCR (polymerase chain reaction) care amplifica foarte mult materialul genetic viral daca este prezent.  Acest material genetic este detectabil atunci cand o persoana este infectata. 

Aceste teste au avantajul ca pun in evidenta virusul, chiar daca titrul viral e scazut (in cantitati foarte mici), astfel incat persoanele infectate vor fi detectate in marea lor majoritate, inca din primele zile de infectie.  Este nevoie ca probele recoltate sa contina ARN viral intact, care sa poata fi recunoscut si amplificat, altfel pot sa apara probe cu rezultat negativ, desi persoana este infectata.

Cat de exact este: In general, acestea sunt cele mai fiabile teste.  De retinut ca pot trece cateva zile inainte ca virusul sa inceapa sa se reproduca in gat si nas, astfel incat testul nu va identifica pe cineva care a fost infectat recent. 

Pentru a detecta infectiile anterioare, important pentru intelegerea dezvoltarii si raspandirii virusului, RT-PCR nu poate fi utilizat deoarece virusii sunt prezenti in organism doar pentru o anumita perioada de timp.  Alte metode sunt necesare pentru a detecta, urmari si studia infectiile din trecut, in special cele care s-au putut dezvolta si s-au raspandit fara simptome. 

Afla aici detaliile testului RT-PCR care iti spune daca esti infectat cu noul coronavirus!

Test de anticorpi

Sistemul imunitar al unei persoane raspunde la infectia virala prin productia de anticorpi specifici.  Testele serologice sunt cele care contribuie la identificarea persoanelor care au fost expuse la virus.

In functie de metodele folosite, seroconversia apare, in medie intre 10 si 13 zile de la debutul simptomelor pentru anticorpii de tip IgM si 12 la 14 zile pentru IgG.  Se pare ca titrurile de anticorpi ating un maximum la 2-3 saptamani pentru IgM , la 3-6 saptamani pentru IgG si la 2 saptamani pentru anticorpii totali.

Exista posibilitatea ca o parte dintre persoanele care sunt infectate sa nu prezinte semne si simptome, ceea ce face imposibil de stiut cate persoane au fost de fapt infectate cu noul coronavirus atata timp cat testarile de tip RT-PCR se fac la persoane simptomatice.  Este important sa se cunoasca daca o persoana care nu a avut semne de boala, a fost anterior infectata.  Se poate urmari astfel raspandirea bolii, dar se poate afla si daca persoana si-a dezvoltat un raspuns imun si este este protejata de infectie. 

Ce face: Testele serologice pentru determinarea nivelului de anticorpi IgM si IgG existenti in organism identifica persoanele care au fost anterior infectate cu coronavirus.  Aceste teste nu arata daca o persoana este in prezent infectata. 

Cum functioneaza: Acesta este un test de sange.  Prin acest test se cauta existenta anticorpilor impotriva coronavirusului.  Ca raspuns la un agent infectios, cum ar fi un virus, organismul produce anticorpi. 

Imunoglobulina M (IgM) este tipul de anticorp produs de sistemul imun imediat dupa infectie, altfel spus, este prezenta in prima linie de aparare in timpul infectiilor virale, inainte ca sistemul imun sa produca anticorpii de tip IgG.    

Imunoglobulinele G (IgG) sunt anticorpi extrem de specifici care sunt importanti pentru imunitatea pe termen lung si memoria imunologica.  Anticorpii de tip IgG devin detectabili in ser incepand cu zilele 10-14 dupa debutul simptomelor si persista, conferind organismului imunitate pe termen lung. 

Un rezultat pozitiv pentru anticorpii de tip IgG si negativ pentru anticorpii IgM, este sugestiv pentru o infectie anterioara cu SARS-CoV-2. 

Un rezultatul pozitiv pentru anticorpii de tip IgM si negativ pentru anticorpii IgG este sugestiv pentru o infectie acuta sau un contact recent cu SARS-CoV-2. 

Cat de exact este: Utilizarea testelor serologice este limitata de faptul ca in primele zile ale infectiei organismul de-abia incepe sa produca anticorpii, acestia nefiind detectabili.  In plus, cercetatorii spun ca, chiar daca sunteti siguri ca aveti anticorpi impotriva coronavirusului, inca nu se stie daca asta va protejeaza sa va imbolnaviti din nou.  Totusi, aceste teste pot oferi informatii bune despre ratele de infectie intr-o comunitate. 

Cat de repede este: aceste teste produc, in general, rezultate in cateva minute, pe baza unei picaturi de sange prelevate de pe deget.  Unele laboratoare de cercetare folosesc un test de anticorpi mai sofisticat, numit Elisa (imunotestul legat de enzime) care sunt mai precise, dar nu sunt la fel de disponibile. 

Afla aici detaliile testului care iti spune daca ai fost infectat cu noul coronavirus si care este raspunsul organismului tau!

Surse:

iaea.org/newscenter/news/how-is-the-covid-19-virus-detected-using-real-time-rt-pcr

npr.org/sections/health-shots/2020/05/01/847368012/how-reliable-are-covid-19-tests-depends-which-one-you-mean?t=1589476384011&t=1589525984026

reginamaria.ro

Categories
Articol medical

Ce trebuie sa stii despre TSH

Ce trebuie sa stii despre TSH

Testul TSH este o analiza care masoara nivelul in sange al hormonului de stimulare tiroidiana.

Hormonul de stimulare tiroidiana (TSH) este produs de glanda pituitara (hipofiza) si are un rol important in reglarea cantitatii de hormoni tiroidieni din sange. Un nivel prea mare sau prea mic de TSH arata ca glanda tiroida nu functioneaza corespunzator.

Tiroida este o glanda endocrina mica, de forma unui fluture, care se afla la baza gatului. Glanda tiroida secreta hormoni care controleaza rapiditatea si eficienta cu care celulele organismului transforma substantele nutritive in energie (metabolism). Hormonii tiroidieni joaca, de asemenea, un rol important in controlul greutatii, in reglarea temperaturii corpului si chiar in starile de dispozitie.

Cand este indicata analiza

Testul TSH este recomandat pentru a se evalua daca glanda tiroida functioneaza normal.

Medicul iti poate indica testul daca ai simptome sugestive pentru existenta unui nivel prea mare de hormoni tiroidieni (hipertiroidism) sau prea mic (hipotiroidism).

Printre simptomele hipertiroidismului, se numara:

  • Intoleranta la caldura
  • Anxietatea
  • Pierderea in greutate
  • Tremorul mainilor
  • Ritm cardiac rapid
  • Iesirea ochilor din orbite
  • Edeme
  • Somn neodihnitor

Manifestarile hipotiroidismului includ:

  • Cresterea in greutate
  • Oboseala
  • Caderea parului
  • Intoleranta la frig
  • Ciclu menstrual neregulat
  • Constipatia.

Testarea TSH este indicata si pentru monitorizarea tratamentului in bolile tiroidiene. 

Cum se face

Testul TSH este o analiza de sange. Se recolteaza sange dintr-o vena a bratului. Intreaga procedura dureaza mai putin de 5 minute.  

Cum te pregatesti

Nu este nevoie de o pregatire speciala inainte; testul se face pe nemancate.

Care sunt valorile normale?

Potrivit Asociatiei Americane a Bolilor de Tiroida, valorile normale ale TSH sunt cuprinse intre 0.4 si 4.0 mU/l.

Valorile anormale ale TSH trebuie sa fie completate de analize suplimentare pentru aflarea cauzei.

Interpretare analiza: cand creste nivelul?

Un rezultat TSH marit poate arata prezenta hipotiroidismului, desi o crestere mica poate fi trecatoare, neavand legatura cu o tulburare tiroidiana. Foarte rar, un TSH marit poate indica o problema a glandei pituitare, cum ar fi o tumora care produce cantitati mari de TSH. Cresterea TSH poate sa apara in hipotiroidism, cand se administreaza un tratament insuficient.

Interpretare analiza: cand scade nivelul?

Un nivel prea mic al TSH poate arata o glanda tiroida hiperactiva (hipertiroidism) sau afectarea glandei pituitare. Un TSH scazut poate sa apara la persoanele cu hipotiroidism, daca li se administreaza prea multe medicamente tiroidiene.

Un TSH scazut poate fi intalnit si in primul trimestru de sarcina.

Poliana va propune Pachetul Endocrinologie care contine cinci analize medicale si ofera informatii despre echilibrul hormonal al organismului.  

In cat timp se da rezultatul?

In functie de laborator, rezultatul este disponibil in cateva zile lucratoare.

Surse de informatie:

https://labtestsonline.org.uk/tests/thyroid-stimulating-hormone-tshhttps://medlineplus.gov/lab-tests/tsh-thyroid-stimulating-hormone-test/

https://medlineplus.gov/lab-tests/tsh-thyroid-stimulating-hormone-test/