Candidoza: tipuri, simptome si tratament

Candidoza este o infectie fungica cauzata de un anumit tip de ciuperca, numita Candida. Candida exista in mod normal pe piele si in interiorul corpului, cum ar fi gura, gat, intestin si vagin, fara a cauza probleme. Ciuperca poate provoca infectii daca se inmulteste semnificativ, sub influenta unor factori, sau daca patrunde adanc in organism. De exemplu, poate provoca infectii in fluxul sanguin sau in organe interne precum rinichi, inima sau creier.

Tipuri de candidoza

Infectii cu Candida ale gurii, gatului si esofagului

Candida traieste in mod normal pe piele si in interiorul corpului, in locuri precum gura, gat, intestin si vagin. Uneori, Candida se poate inmulti si poate provoca o infectie daca mediul din interiorul gurii, gatului sau esofagul se modifica intr-un mod care incurajeaza cresterea fungica.

Candidoza in gura si gat mai poarta si numele de afte sau candidoza orofaringiana. Candidoza din esofag  – tubul care leaga gatul de stomac – se numeste candidoza esofagiana sau esofagita cu Candida. Candidoza esofagiana este una dintre cele mai frecvente infectii la persoanele care au HIV/SIDA.

Simptome

Candidoza in gura si gat poate avea mai multe simptome diferite, printre care:

• pete albe pe partea interioara a obrajilor, limba, cerul gurii si gat;
• roseata sau durere;
• pierderea gustului;
• durere in timp ce mananci sau inghiti;
• crapaturi si roseata la colturile gurii.

Simptomele candidozei la nivelul esofagului includ de obicei durere si dificultati la inghitire.

Factori de risc

Candidoza in gura, gat sau esofag este mai putin frecventa la adultii sanatosi. Cei care prezinta un risc mai mare de a face candidoza in gura si gat sunt bebelusii, in special cei mai mici de 1 luna, si persoanele care prezinta cel putin unul dintre factorii urmatori:

• poarta proteze dentare;
• au diabet;
• au cancer;
• au HIV/SIDA;
• iau antibiotice sau corticosteroizi, inclusiv corticosteroizi inhalatori pentru afectiuni precum astmul;
• iau medicamente ce cauzeaza uscaciunea gurii sau au afectiuni medicale care provoaca uscaciunea gurii.

Majoritatea persoanelor care fac candidoza in esofag au un sistem imunitar slabit. Acestea includ persoanele care traiesc cu HIV/SIDA si persoanele care au cancer de sange, cum ar fi leucemia si limfomul. Persoanele care fac candidoza in esofag au adesea si candidoza in gura si gat.

Prevenire

Modalitatile de a ajuta la prevenirea candidozei in gura si gat includ:

Mentinerea unei bune sanatati orale

Clateste-ti gura sau periaza-ti dintii dupa ce ai folosit corticosteroizi inhalatori. Candida traieste in mod normal in gura, gat si restul tractului digestiv fara a cauza probleme. Uneori, Candida se poate inmulti si poate provoca o infectie daca mediul din interiorul gurii, gatului sau esofagului se modifica intr-un mod care incurajeaza cresterea acesteia.

Acest lucru se poate intampla atunci cand:

• sistemul imunitar al unei persoane devine slabit;
• daca antibioticele administrate afecteaza echilibrul natural al microbilor din organism;
• dintr-o varietate de alte motive, la alte categorii de persoane.

Diagnosticare

De obicei, medicul poate diagnostica candidoza in gura sau gat pur si simplu privind inauntru. Uneori, medicul poate preleva o mica proba din gura sau gat. Proba este trimisa la un laborator pentru testare, pentru a fi examinata la microscop.

De obicei, medicul diagnosticheaza candidoza in esofag facand o endoscopie. O endoscopie este o procedura de examinare a tractului digestiv, pentru care se foloseste un tub cu o lumina si o camera. Un medic poate prescrie medicamente antifungice fara a face o endoscopie, pentru a vedea daca simptomele pacientului se imbunatatesc.

Tratament

Candidoza la nivelul gurii, gatului sau esofagului este tratata cu medicamente antifungice. Tratamentul infectiilor usoare pana la moderate, la nivelul gurii sau gatului, consta dintr-un medicament antifungic aplicat in interiorul gurii timp de 7 pana la 14 zile. Acest medicament contine clotrimazol, miconazol sau nistatina. Pentru infectiile severe, cel mai frecvent tratament este fluconazolul (un medicament antifungic) administrat pe cale orala sau pe cale venoasa. Daca starea pacientul nu se imbunatateste dupa administrarea fluconazolului, medicul poate prescrie un alt antifungic. Tratamentul pentru candidoza esofagului este, de obicei, fluconazolul. Alte tipuri de medicamente antifungice pe baza de prescriptie medicala pot fi, de asemenea, utilizate pentru persoanele care nu pot lua fluconazol sau a caror stare nu se imbunatateste dupa ce au luat fluconazol.

Candidoza vaginala

Factori precum hormonii, medicamentele sau modificari ale sistemului imunitar cresc riscul de a dezvolta candidoza vaginala. Alte denumiri pentru aceasta infectie sunt candidoza vaginala, candidoza vulvovaginala sau vaginita candidozica.

Printre simptomele candidozei vaginale se numara:

• mancarime sau durere vaginala;
• durere in timpul actului sexual;
• durere sau disconfort la urinare;
• secretii vaginale anormale -leucoree (scurgere groasa, albicioasa, fara miros, cu aspect branzos)

De obicei, candidoza vaginala se manifesta prin forme usoare. Cu toate acestea, unele femei pot dezvolta infectii severe care implica roseata, umflaturi si leziuniin peretele vaginului.

Daca ai oricare dintre aceste simptome, contacteaza medicul. Simptome sunt similare cu cele ale altor tipuri de infectii vaginale, iar medicul iti poate spune daca ai candidoza vaginala si cum sa o tratezi.

Factori de risc

Candidoza vaginala este o afectiune frecventa. Printre femeile care au un risc mai mare de a face candidoza vaginala se numara:

• femeile insarcinate;
• cele care utilizeaza contraceptive hormonale (de exemplu, pilule contraceptive);
• au diabet;
• au un sistem imunitar slabit;
• iau sau au luat antibiotice.

Prevenirea candidozei vaginale

Purtarea lenjeriei de corp din bumbac poate ajuta la reducerea riscului de a face candidoza.

Deoarece administrarea de antibiotice poate duce la candidoza vaginala, ia aceste medicamente doar atunci cand sunt prescrise si exact asa cum iti recomanda medicul, doar atunci cand chiar este nevoie de ele.

Specialistii estimeaza ca aproximativ 20% dintre femei au in mod normal Candida in vagin, fara a avea niciun simptom. Candida poate provoca o infectie daca conditiile se schimba in interiorul vaginului.

De asemenea, infectia poate aparea din cauza hormonilor, medicamentelor sau modificarilor sistemului imunitar.

Diagnosticare

De obicei, medicul diagnosticheaza candidoza vaginala prin prelevarea unei mici mostre de secretie vaginala. El examineaza proba la microscop in cabinetul medical sau o trimite la un laborator, pentru o cultura fungica. Cu toate acestea, o cultura fungica pozitiva nu inseamna intotdeauna ca Candida provoaca simptome. Unele femei pot avea Candida in vagin, fara a avea niciun simptom.

Tratament

Daca ai fost diagnosticata cu candidoza vaginala, probabil ca ti se vor prescrie folosi medicamente antifungice, pentru a o trata. Adesea, tratamentul este un medicament antifungic aplicat in interiorul vaginului sau o singura doza de fluconazol administrata pe cale orala. Este posibil sa ai nevoie de alte tratamente daca infectia este:

• mai grava;
• nu se amelioreaza;
• continua sa revina dupa ce s-a vindecat.

Aceste tratamente includ:

• cresterea dozei de fluconazole, luat pe cale orala;
• alte medicamente aplicate in interiorul vaginului, cum ar fi acidul boric, nistatina sau flucitozina.

Candidoza invaziva

Spre deosebire de infectiile cu Candida la nivelul gurii, gatului sau vaginului, candidoza invaziva este o infectie grava, care poate afecta sangele, inima, creierul, ochii, oasele si alte parti ale corpului.

Candida poate patrunde in sange sau in organele interne si provoca o infectie. O infectie a fluxului sanguin cu Candida, numita si candidemie, care este cea mai comuna forma de candidoza invaziva.

Medicamentele antifungice pot trata candidoza invaziva. Anumiti pacienti, cum ar fi cei cu cancer de maduva osoasa sau transplant de organe, ar putea primi medicamente antifungice pentru a preveni candidoza invaziva.

Simptomele candidozei invazive

Persoanele care dezvolta candidoza invaziva sunt adesea deja bolnave de alte afectiuni medicale, asa ca poate fi dificil sa stii ce simptome sunt legate de o infectie cu Candida. Cu toate acestea, cele mai frecvente simptome ale candidozei invazive sunt febra si frisoanele, care nu se amelioreaza dupa tratamentul cu antibiotice pentru infectii bacteriene suspectate. Alte simptome pot aparea daca infectia se extinde in alte parti ale corpului, cum ar fi inima, creierul, ochii, oase sau articulatii.

Factori de risc

Persoanele care prezinta un risc ridicat de a dezvolta candidoza invaziva sunt cele care:

• au stat internate mult timp intr-o unitatea de terapie intensiva;
• au un cateter venos central;
• au sistem imunitar slabit (de exemplu, persoanele care urmeaza chimioterapie pentru cancer, persoanele care au suferit un transplant de organ si persoanele cu un numar scazut de globule albe);
• au suferit recent interventii chirurgicale, in special operatii abdominale multiple;
• au primit recent antibiotice in spital;
• sunt hraniti in totalitate parenteral ( prin vena);
• au insuficienta renala sau sunt in hemodializa;
• au diabet;
• sunt bebelusi prematuri.

Persoanele care isi injecteaza droguri sunt, de asemenea, expuse riscului de candidoza invaziva, in special la infectii ale fluxului sanguin, infectii ale valvelor cardiace si infectii ale oaselor si articulatiilor.

Contagiozitate

Candidoza invaziva nu se transmite in mod direct de la o persoana la alta. Cu toate acestea, unele specii de ciuperca care provoaca candidoza invaziva traiesc in mod normal pe piele, asa ca este posibil ca ciuperca sa se transmita de la o persoana la alta si sa provoace o infectie unei persoane care are risc crescut.

Prevenirea candidozei invazive

Daca ai un risc ridicat de a dezvolta candidoza invaziva, medicul iti poate prescrie medicamente antifungice pentru a preveni infectia. Aceasta se numeste „profilaxie antifungica” si este recomandata de obicei pentru:

• unii pacienti cu transplant de organe;
• anumiti pacienti din unitatea de terapie intensiva (UTI);
• pacienti care urmeaza anumite tipuri de chimioterapie sau care au un numar scazut de globule albe (neutropenie);
• pacienti care au un transplant de celule stem sau de maduva osoasa si au un numar scazut de globule albe (neutropenie).

Unii medici pot recomanda, de asemenea, administrarea profilaxiei antifungice sugarilor cu greutate foarte mica la nastere (mai putin de 2,2 kg) sau in cresele cu rate ridicate de candidoza invaziva.

De unde provine candidoza invaziva

Candida traieste in si pe corp. Ciuperca care provoaca candidoza invaziva, traieste in mod normal in interiorul corpului, in locuri precum gura, gat, intestin si vagin, si pe piele, fara a cauza probleme.  La unele persoane care prezinta un risc mai mare de infectie, candida poate patrunde in sange sau in organele interne si poate provoca candidoza invaziva. De exemplu, acest lucru se poate intampla atunci cand un cateter venos central este introdus si lasat pe loc pentru o perioada lunga de timp, in timpul interventiei chirurgicale sau cand sistemul imunitar este slabit in timpul chimioterapiei. Angajatii din domeniul sanitar pot, de asemenea, sa poarte Candida pe maini.

Tipuri de Candida

Exista sute de tipuri de Candida, dar numai cateva sunt cunoscute ca provoaca infectii. Cele mai frecvente specii care provoaca infectii sunt:

• Candida albicans;
• Candida glabrata;
• Candida parapsilosis;
• Candida tropicalis;
• Candida krusei.

O alta specie, numita Candida  auris, apare ca o cauza a candidozei invazive.

Diagnosticarea candidozei invazive

Medicul se bazeaza pe istoricul medical, simptomele, examinarile fizice si testele de laborator, pentru a diagnostica candidoza invaziva. Cel mai obisnuit mod prin care medicul testeaza pentru candidoza invaziva este prelevarea unei probe de sange sau proba din zona infectata si trimiterea acesteia la un laborator.

De obicei, rezultatul unei analize este gata in cateva zile.

Tratamentul candidozei invazive

Tipul specific si doza de medicamente antifungice utilizate pentru tratarea candidozei invazive depind de:

• varsta pacientului;
• starea imunitara;
• localizarea si severitatea infectiei.

Pentru majoritatea adultilor, tratamentul antifungic recomandat initial este o echinocandina (caspofungina, micafungina sau anidulafungina) administrata prin vena. Fluconazolul, amfotericina B si alte medicamente antifungice pot fi, de asemenea, adecvate in anumite situatii.

Pentru candidemie, tratamentul trebuie sa continue timp de 2 saptamani dupa ce semnele si simptomele au disparut, iar candida nu mai este in sange. Alte forme de candidoza invaziva, cum ar fi infectiile la oase, articulatii, inima sau sistemul nervos central, de obicei, trebuie tratate pentru o perioada mai lunga de timp.

Rezistenta antimicrobiana

Rezistenta antimicrobiana apare atunci cand germenii precum bacteriile si ciupercile dezvolta capacitatea de a invinge medicamentele concepute pentru a le ucide. Asta inseamna ca germenii nu sunt ucisi si continua sa se inmulteasca. Rezistenta antimicrobiana este o problema in crestere in ceea ce priveste candida.  Infectiile cu Candida pot rezista medicamentelor antifungice, deveninddificil de tratat.

Pacientii cu infectii cu Candida care sunt rezistenti atat la medicamentele fluconazole, cat si la echinocandina,  au foarte putine optiuni de tratament. Optiunea de tratament primara este amfotericina B, un medicament care poate fi toxic pentru pacientii care sunt deja foarte bolnavi. Dovezile tot mai mari sugereaza ca pacientii care au infectii cu Candida rezistente la antimicrobiene au mai putine sanse de a supravietui decat pacientii care au candidemie care poate fi tratata cu medicamente antifungice.

Ingrijorarea creste cu privire la ciuperca emergenta Candida auris, care este o forma rara, dar este o amenintare din ce in ce mai mare. Ratele de rezistenta pentru Candida  auris sunt mult mai mari decat pentru alte specii de Candida.

Desi majoritatea probelor de Candida auris sunt susceptibile la echinocandine, rezistenta la medicamentele echinocandine se poate dezvolta si in timp ce pacientul este tratat cu aceste tipuri de medicamente. Mai mult, Candida  auris este o problema de sanatate publica ingrijoratoare, mai ales pentru ca poate fi dificil de identificat cu metodele standard de laborator si se raspandeste cu usurinta in mediile medicale, cum ar fi spitalele si institutiile de ingrijire pe termen lung, cu pacienti care au nevoi mari de ingrijire.

Candida auris

Candida auris este o ciuperca in curs de raspandirecare prezinta o amenintare grava pentru sanatatea globala. Si asta pentru ca este multirezistenta la medicamente, ceea ce inseamna ca este rezistenta la mai multe medicamente antifungice utilizate in mod obisnuit pentru a trata infectiile cu Candida. Unele tulpini sunt rezistente la toate cele trei clase disponibile de antifungice.

Este dificil de identificat cu metodele standard de laborator si poate fi depistata gresit in laboratoarele fara tehnologie specifica. Identificarea gresita poate duce la un management inadecvat.

De asemenea, Candida auris poate provoca focare in mediile medicale. Din acest motiv, este important sa fie depistata rapid la un pacient internat, astfel incat unitatile de asistenta medicala sa poata lua masuri de precautie speciale pentru a opri raspandirea acestuia.

Surse:

www.cdc.gov

www.my.clevelandclinic.org

www.medlineplus.gov