Category: Articol medical

Trigliceride

Poliana › Articol medical

Rolul trigliceridelor in organism

Despre importanta efectuarii acestei analize medicale

Poliana › Articol medical

Ce reprezinta aceasta analiza

Testul masoara cantitatea de trigliceride din sange. Acestea sunt un tip de lipide (grasimi). In cazul in care consumi mai multe calorii decat sunt necesare (de obicei, din surse precum carbohidratii), acestea se transforma in trigliceride si organismul le stocheaza in celulele adipoase pentru a fi folosite ulterior. Cand corpul are nevoie de trigliceride, acestea sunt eliberate in circulatia sanguina pentru a furniza combustibil muschilor, ca acestia sa functioneze optim. Rezultatul analizei ajuta medicul sa stabileasca riscul de a dezvolta o boala cardiaca, ateroscleroza (acumularea placii de aterom la nivelul arterelor) sau de a suferi un infarct de miocard ori un accident vascular cerebral.

Trigliceridele, alaturi de analiza colesterolului total, a colesterolului HDL si a colesterolului LDL fac parte din profilul lipidic, un test de sange de rutina care trebuie efectuat o data la 5 ani.

Daca urmezi tratament pentru hipertrigliceridemie, medicul va recomanda analiza trigliceridelor mai frecvent pentru a monitoriza eficienta tratamentului. De asemenea, daca esti diagnosticat cu prediabet sau diabet, este important sa efectuezi regulat aceasta analiza, deoarece trigliceridele cresc daca nu gestionezi corect nivelurile glicemiei.

Cand este recomandata masurarea nivelului de trigliceride din sange

Pentru adulti. Profilul lipidic, care include si trigliceridele, este recomandat pentru evaluarea riscului de boala cardiaca la adultii sanatosi. In cazul in care exista factori de risc pentru boala cardiaca, analiza trebuie efectuata mai des. Acestia pot fi: fumatul, obezitatea, alimentatia nesanatoasa, sedentarismul, varsta (barbatii peste 45 si femeile peste 55), hipertensiunea (tensiunea arteriala peste 140/90 sau tratamentul antihipertensiv), istoricul familial de boala cardiaca prematura, boala cardiaca preexistenta, infarctul de miocard in antecedente, diabetul sau prediabetul. De asemenea, Ghidurile publicate de American College of Cardiology si de American Heart Association recomanda ca adultii care urmeaza tratament cu statine sa efectueze profilul lipidic la 4-12 saptamani de la debutul tratamentului si, ulterior, la 3-12 luni, pentru a monitoriza eficienta medicamentelor.

Pentru copii si tineri. Screeningul pentru profilul lipidic este recomandat si in cazul copiilor sau adultilor tineri. Acestia trebuie testati o data intre 9 si 11 ani si, din nou, intre 17 si 21 de ani. Screeningul timpuriu sau mai frecvent este recomandat in cazul copiilor si adultilor tineri cu risc de a dezvolta boala cardiaca la varsta adulta, unii dintre factorii de risc fiind similari cu cei ai adultilor. Copiii sub 2 ani sunt prea mici pentru a fi testati.

Programeaza-te online pentru efectuarea Profilului lipidic la Poliana.

Ce presupune pregatirea pentru analiza

Testarea inseamna recoltarea unei probe de sange de la nivelul venei bratului. Se recomanda sa nu mananci cu 9-14 ore inainte de analiza si sa bei doar apa. Trebuie sa eviti consumul de alcool cu 24 de ore inainte de recoltare. Anunta medicul daca urmezi un tratament medicamentos.

Anumite medicamente pot creste nivelul trigliceridelor: corticosteroizii, inhibitorii de proteaza pentru HIV, betablocantele, estrogenul, aspirina, medicamentele pentru leucemie, hipocolesterolemiantele, uleiul de peste, contraceptivele, unele antipsihotice, retinoizii, statinele. Sarcina, poate, de asemenea, sa influenteze rezultatele. Riscurile analizei sunt minime, rareori se pot produce hematoame sau infectii la locul injectarii.

Trigliceride. Valori de referinta

Ghidurile internationale mentioneaza urmatoarele:

Adulti: sub 150 mg/dL (normale), 150 – 199 mg/dL (limita de sus), 200 – 499 mg/dL (crescute), peste 500 mg/dL (foarte crescute).

Nou-nascuti – 9 ani: sub 75 mg/dL (normale), 75-99 mg/dL (limita de sus), peste 100 mg/dL (crescute).

Adolescenti 10-19 ani: sub 90 mg/dL (normale), 90-129 mg/dL (limita de sus), peste 130 mg/dL (crescute).

Adulti tineri peste 19 ani: sub 115 mg/dL (normale), 115-149 mg/dL (limita de sus), peste 150 mg/dL (crescute).

Cand trigliceridele depasesc valorile de 1000 mg/dL, exista riscul, in cazul copiilor si adultilor, de a dezvolta pancreatita si, prin urmare, tratamentul de reducere a nivelului trigliceridelor trebuie inceput cat mai repede posibil.

Daca medicul ti-a recomandat sa faci aceasta analiza, poti merge in punctele de recoltare Poliana.

Ce inseamna rezultatele anormale

In cazul in care nivelurile trigliceridelor sunt ridicate, si colesterolul poate fi crescut – afectiunea este denumita hiperlipidemie. Daca esti diabetic si glicemiile sunt in afara limitelor de referinta, si trigliceridele pot fi marite. Exista numerosi factori care favorizeaza cresterea nivelurilor trigliceridelor: fumatul, sedentarismul, obezitatea, consumul excesiv de alcool, alimentatia scazuta in proteine si bogata in carbohidrati. Si anumite afectiuni pot creste trigliceridele: ciroza hepatica, diabetul necontrolat, factorii genetici, hiperlipidemia, hipotiroidismul, boala renala, pancreatita.

Nivelul scazut al trigliceridelor poate fi pus pe seama urmatorilor factori: alimentatie scazuta in grasimi, hipertiroidism, sindrom de malabsorbtie, subnutritie.

Surse:

https://medlineplus.gov

https://labtestsonline.org

www.healthline.com

Articol medical

Totul despre Profilul lipidic

Poliana › Articol medical

Totul despre Profilul lipidic

Teste pentru evaluarea riscului de boala coronariana

Poliana › Articol medical

Lipidele sunt prezente in sange si depozitate in tesuturi, reprezentand o componenta importanta a celulelor si, astfel, a functionarii optime a organismului. Acest grup de substante grase sunt folosite de corp drept sursa de energie. Valorile anormale ale profilului lipidic, precum colesterolul sau trigliceridele mari, pot determina afectiuni severe ca boala arteriala coronariana, infarctul de miocard acut (IMA) sau accidentul vascular celebral (AVC). Medicul poate recomanda efectuarea profilului lipidic ca parte din controlul regulat, pentru a preveni, a monitoriza sau a depista o afectiune.

Ce analize medicale sunt incluse in Profilul lipidic

Profilul lipidic masoara nivelurile din sange ale fiecarui tip de grasime din organism. Acestea sunt:

Colesterolul total. Acesta masoara intreg colesterolul din toate particulele de lipoproteine. Corpul foloseste colesterolul pentru dezvoltarea celulelor si pentru productia de hormoni. Prea mult colesterol in sange se poate acumula la nivelul arterelor, formand placa de aterom, care creste riscul de IMA sau AVC.
Colesterolul HDL (lipoproteine de densitate crescuta, denumit si colesterol “bun”) – Acesta masoara colesterolul din particulele HDL. HDL preia excesul de colesterol si il transporta in ficat pentru a fi eliminat. HDL poate reduce inflamatia si un nivel crescut este asociat cu un risc scazut de boala cardiaca.
Colesterolul LDL (lipoproteine de densitate mica, denumit si colesterol “rau”). Acesta masoara colesterolul din particulele LDL si este cunoscut drept colesterol “rau”, deoarece stocheaza excesul de colesterol pe peretii vaselor de sange, ceea ce poate contribui la aparitia aterosclerozei. Acesta are in compozitie mai mult colesterol decat trigliceride, spre deosebire de colesterolul VLDL. In general, cantitatea de LDL este calculata in functie de rezultatele colesterolului total, al HDL si al trigliceridelor.
Colesterolul VLDL (lipoproteine de densitate foarte mica). Acesta este precursorul colesterolului LDL, fiind un tip de colesterol care contine mai multe trigliceride decat colesterol si foarte putine proteine. Rolul VLDL este sa distribuie trigliceridele produse de ficat. Un nivel crescut poate provoca acumularea colesterolului la nivelul arterelor, crescand riscul de boala cardiaca si AVC.
Trigliceridele. Acestea masoara toate trigliceridele din toate particulele de lipoproteine, fiind un tip de grasimi pe care organismul il foloseste sa stocheze energia pentru a o furniza musculaturii. Se regasesc doar in cantitati reduse in sange. Nivelul crescut de trigliceride asociat cu LDL crescut mareste riscul de boala cardiaca cu mult mai mult decat daca prezinti valori crescute doar ale colesterolului LDL.

Programeaza-te online pentru efectuarea Profilului lipidic la Poliana.

Ce presupune testarea

Testarea presupune recoltarea unei probe de sange de la nivelul venei bratului.

Respecta recomandarile medicului privind pregatirea pentru testare. Nu manca si nu bea nimic cu exceptia apei timp de 9-12 ore inainte de recoltare. De asemenea, in seara dinaintea analizelor, nu manca alimente grase, nu consuma alcool si nu face efort intensiv. Nu este permisa administrarea de medicamente inainte de testare. Trebuie sa anunti medicul ce tratament urmezi si mentioneaza inclusiv suplimentele alimentare sau naturiste pe care le iei. Exista medicamente care pot influenta rezultatele: diuretice, corticosteroizi, hormoni androgeni, tranchilizante, estrogen, contraceptive, antibiotice, niacina- vitamina B3. Rezultatele mai pot fi influentate de afectiuni precum hipotiroidismul, hipertiroidismul, diabetul, boala renala sau boala hepatica (ciroza, hepatita), subnutritia. Valorile pot fi ridicate si in al treilea trimestru de sarcina si revin la normal dupa nastere. Comunica medicului daca ai efectuat o testarea a tiroidei sau o radiografie osoasa in ultimele 7 zile.

In cazul in care medicul depisteaza o disfunctie lipidica, tratamentul poate include medicamente, schimbari in alimentatie, slabire ponderala si miscare regulata.

Pentru cine este recomandat

Ghidurile medicale internationale recomanda ca fiecare adult peste 20 de ani sa se testeze la fiecare 4-6 ani sau mai frecvent, in cazul in care prezinti factori de risc precum fumatul, obezitatea, alimentatia deficitara in nutrienti, sedentarismul, varsta (la barbatii de peste 45 de ani si la femeile de peste 50-55 ani), hipertensiunea (tensiunea arteriala 140/90 sau daca urmezi tratament antihipertensiv), diabetul sau prediabetul, istoricul familial de deces prematur de boala cardiaca, boala cardiovasculara preexistenta. Copiii, adolescentii si adultii tineri (2-24 de ani) care nu prezinta factori de risc ar trebui sa efectueze panelul lipidic in prima faza la 9-11 ani si, din nou, la 17-21, potrivit Academiei Americane de Pediatrie (AAP). Copiii cu risc crescut (istoric familial de boli cardiace sau diabet, obezitate, hipertensiune arteriala) ar trebui testati intre 2 si 8 ani, recomanda AAP. Copiii sub 2 ani sunt prea mici pentru a fi testati.

Daca medicul ti-a recomandat sa faci aceasta analiza, poti merge in punctele de recoltare Poliana

Valorile de referinta

Punctele de recoltare Poliana au urmatoarele valori de referinta:

Colesterol total: 75-169 mg/dL (sub 20 de ani), 100-199 mg/dL (peste 20 de ani)
Colesterol HDL: Peste 40 mg/dL (cu cat este mai crescut, cu atat scade riscul de boala cardiovasculara). Peste 45 mg/dL (barbati) si peste 55 mg/dL (femei).
Colesterol LDL: Sub 70 mg/dL (pacienti cu boala cardiovasculara sau sindrom metabolic), sub 100 mg/dL (pacienti care prezinta numerosi factori de risc de boala cardiaca), sub 130 mg/dL (persoanele cu risc scazut de boala arteriala coronariana).
Colesterol VLDL: 2 – 38 mg/dl. Valorile crescute de VLDL sunt asociate deseori cu ateroscleroza si afectiuni ale inimii.
Trigliceride: sub 150 mg/dl. Valorile sunt crescute in diabet si obezitate. Valorile foarte crescute (>500-1,000 mg/dL) cresc riscul de pancreatita.

Surse:

https://labtestsonline.org/tests/lipid-panel

https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/17176-lipid-blood-tests

https://stanfordhealthcare.org/medical-tests/b/blood-test/types/blood-lipid-profile.htmlhttps://www.uofmhealth.org/health-library/hw207814#tp17436

Articol medical

Totul despre fier

Poliana › Articol medical

Totul despre fier

Tipuri de fier. Cand este necesara testarea. Ce inseamna valorile masurate.

Poliana › Articol medical

Fierul este un mineral continut in globulele rosii ale sangelui, fiind parte a hemoglobinei, proteina cu rol esential in transportul oxigenului de la plamani catre restul corpului. Fierul este important si pentru sanatatea musculara, pentru maduva osoasa si pentru functionarea diferitelor organe vitale, fiind parte a unor proteine si enzime ale organismului nostru.

Cea mai mare parte a fierului continut de organismul uman se afla in compusii hem (hemoglobina din sange si mioglobina din muschi), o parte se afla in compozitia diferitelor enzime, iar restul fierului se depoziteaza sub forma de feritina si hemosiderina in macrofage, in celulele hepatice, dar si in alte organe interne.

Corpul are nevoie de o cantitate adecvata de fier, daca aceasta cantitate scade, poate sa apara anemia prin deficit de fier. Printre cauzele care duc la scaderea cantitatii de fier din organism se numara sangerarile (hemoragiile mici, care nu se vad, repetate intr-o perioada lunga de timp in gastrite, ulcere, cancere, de exemplu), alimentatia deficitara sau imposibilitatea de a absorbi suficient fier din alimentatie.

De asemenea, excesul de fier poate sa fie daunator organismului. Administrarea de suplimente de fier, fara sa fie nevoie, duce la o supraincarcare cu fier.

Profilul fierului este alcatuit dintr-o serie de analize de sange care ofera informatii cu privire la cantitatea de fierul din organism, fie fierul continut in compusii hem, fie fierul din depozite, cantitati care pot sa difere semnificativ in functie de varsta si gen. Astfel, analizele masoara cantitatea de fier din sange (sideremie), cantitatea de fier care este atasata de proteina care il transporta in corp (transferina) si profilul fierului, care arata cantitatea prezenta la nivelul depozitelor din corp.

De ce este necesara analiza

Profilul fierului este, in general, recomandat pentru depistarea anemiei si pentru a putea diferentia intre diferitele tipuri de anemie (diagnosticul diferential al anemiilor). Riscul de anemie prin deficit de fier (anemie feripriva) este frecvent la sugari, copii, adolescenti si gravide. Scaderea valorilor este intalnita si in talasemie, o afectiune a sangelui mostenita, care determina organismul sa produca mai putine globule rosii decat sunt necesare pentru o functionare optima.

Analiza fierului este utila si in diagnosticarea excesului de fier din organism, care este, de obicei, o afectiune mostenita, insa poate fi intalnit si la copiii carora li se administreaza fier. Surplusul de fier poate indica hemocromatoza (o boala genetica rara care determina acumularea unui exces de fier in organism).

De asemenea, analizele care evidentiaza diferitele forme de fier din organism pot fi indicate si utilizate de medic pentru a aprecia daca tratamentele recomandate – fie pentru deficit de fier, fie pentru excesul de fier, functioneaza.

Ce presupune analiza

Analiza presupune recoltarea unei probe de sange de la nivelul venei bratului, care nu dureaza mai mult de 5 minute. Medicul iti va oferi informatii privind momentul testarii – inainte sau dupa ce ai mancat. De obicei, recoltarea se efectueaza dimineata, a jeun (pe nemancate si fara apa cu 12 ore inainte). Riscurile analizei sunt minore: poti resimti o durere usoara la locul intepaturii sau poate aparea o vanataie, insa acestea se amelioreaza rapid.

Exista anumite medicamente care pot sa influenteze nivelurile de fier, prin urmare, ti se va recomanda sa nu le iei inainte de recoltare. Numeroase medicamente afecteaza rezultatele, crescand sau scazand valorile fierului. Comunica medicului daca urmezi tratament de contraceptie sau terapie hormonala cu estrogen, acestea avand efect important in modificarea nivelurilor de fier din organism.

Tipuri de analiza a fierului

Exista diferite tipuri de analiza a fierului.

Sideremia (fier seric) – masoara cantitatea de fier din sange dupa ce globulele rosii si factorii de coagulare au fost indepartati. Sideremia este, in general, recomandata daca alte analize, precum hemoleucograma completa sau hemoglobina au evidentiat rezultate anormale.
Transferina – este o proteina din sange care transporta fierul de la nivelul intestinului (unde se absoarbe ) catre maduva osoasa, unde va fi utilizat in producerea hemoglobinei. Sinteza acestei proteine este invers proportionala cu cantitatea de fier depozitata in organism; daca depozitul de fier va scadea, va fi sintetizata mai multa transferina pentru a prelua o cantitate mai mare de fier de la nivel intestinal.
Capacitatea totala de legare a fierului (CTLF) – este o metoda indirecta de evaluare a nivelurilor de fier, analiza masurand nivelul de transferina din ser care este libera sa transporte fierul in sange. Un nivel inalt al CTLF indica o cantitate mare de transferina libera, deoarece nivelul de fier este scazut.
Feritina serica– evidentiaza situatia depozitelor de fier din organism si se gaseste in aproape toate celulele corpului si in fluidele tisulare. Se gaseste in concentratii mici in sange si nivelul din sange se coreleaza cu depozitul de fier. Masurarea acesteia este importanta in diagnosticul tulburarilor metabolismului fierului, deoarece in situatiile cand organismul nu are suficient fier, va utiliza fierul din depozite

Valorile de referinta

In cadrul Punctelor de Recoltare Poliana panelul fierului prezinta urmatoarele valori de referinta:

Barbati adulti: 35-165 µg/dL (sideremie), 200-380 mg/dL (transferina), 252-479 µg/dL (CTLF), 12 – 300 ng /ml (feritina)
Femei adulte: 35-165 µg/dL (sideremie), 200-380 mg/dL (transferina), 252-479 µg/dL (CTLF), 12 – 150 ng/ml (feritina)
Nou nascuti: 100 – 250 μg/dL (sideremie), 261 – 353 mg /dl (transferina), 240–450 μg/dL (CTLF), 12-327 ng/dL (feritina)
Copii: 50 to 120 μg/dL (sideremie), 240 – 360 mg /dl (transferina), 240–450 μg/dL (CTLF), 6-67 ng/dL (feritina)

Niveluri crescute.

Se inregistreaza cresteri ale sideremiei in: administrarea unor cantitati mari de suplimente cu fier, vitamina B6 si B12, anemie hemolitica (organismul nu are suficiente globule rosii sanatoase), afectiuni hepatice (insuficienta hepatica, hepatita acuta), supraincarcare cu fier (organismul retine in mod natural prea mult fier sau nu il asimileaza corect), menstruatii abundente.

Un nivel crescut de feritina se intalneste, de asemenea in anemiile hemolitice, bolile hepatice, hemocromatoza, dar si in inflamatii acute.

In situatia hemocromatozei sau acumularii de fier in tesuturi, nivelurile de transferina scad, deoarece scade sinteza acestei proteine.

Niveluri scazute.

Se inregistreaza scaderi ale sideremiei in: anemie feripriva, hemoragie gastrointestinala. De asemenea in sarcina si in perioadele de crestere, cand organismul are nevoi crescute de fier, fierul seric poate sa fie scazut. In sarcina nivelele de transferina pot sa inregistreze cresteri.

Deficienta de fier se coreleaza cu un nivel scazut al feritinei si cu o crestere a nivelurilor de transferina.

Simptomele valorilor anormale ale fierului

In deficitul de fier, simptomele pot fi: oboseala cronica, ameteala, cefalee, slabiciune musculara, dificultati de concentrare, afte bucale, unghii deformate, piele palida, dificultati in respiratie, palpitatii.

In excesul de fier, simptomele pot fi: durere abdominala si articulara, oboseala, probleme cardiace, lipsa de energie, libido scazut, slabire ponderala, slabiciune musculara.

Dupa analiza fierului

In functie de rezultate, medicul poate recomanda consumul unor alimente bogate sau scazute in fier. Surse bune de fier sunt: carnea rosie, legume cu frunze verzi, leguminoase (mazare, fasole boabe), organe (ficat), cereale. Surse alimentare scazute in fier sunt: fructe, legume, ceai, cafea, proteine usoare (pui, curcan, ton); de evitat alimentele bogate in vitaminele A si C, deoarece contribuie la absorbtia fierului, precum si suplimentele cu multivitamine, dar si alcoolul in exces sau produsele fortificate cu vitamine. Pe langa analizele referitoare la fier, pot fi necesare mai multe investigatii inainte ca medicul sa stabileasca un diagnostic de certitudine.

Surse:

https://www.drugs.com/cg/iron-profile.html

https://www.uncmedicalcenter.org/mclendon-clinical-laboratories/available-tests/iron-profile/

https://www.healthline.com/health/serum-iron

https://medlineplus.gov/lab-tests/iron-tests/

https://www.healthline.com/health/hemochromatosis-diet

Articol medical

Evaluare hormonala

Poliana › Articol medical

Evaluare hormonala

Rolul fiecarui hormon in organism si ce rezulta daca acestia sunt in dezechilibru

Poliana › Articol medical

Estradiol

Ce este. Estradiolul este una dintre cele trei forme principale de estrogen produs de organism, celelalte doua fiind estriolul si estrona. Estradiolul, denumit si 17 beta-estradiol este forma activa de estrogen la femeile de varsta reproductiva (estrogenul si progesteronul sunt cei mai importanti hormoni sexuali feminini), a, fiind un hormon-cheie pentru starea generala de sanatate, contribuind la dezvoltarea organelor reproducatoare feminine (uter, trompe uterine, vagin). Acesta este produs de catre ovare, sani si glandele suprarenale. In sarcina, placenta produce, de asemenea, estradiol. Totodata, estradiolul sustine echilibrul distributiei grasimii in organismul femeii, fiind esential si pentru sanatatea oaselor si a articulatiilor.

Desi estrogenul este principalul hormon feminin, acesta este prezent la ambele sexe. In cazul barbatilor, nivelul este mai scazut, acest hormon fiind produs de glandele suprarenale si de testicule (glandele genitale masculine, care produc materialul seminal).

Testarea. Medicul poate recomanda verificarea nivelurilor estradiolului prin intermediul unei analize de sange denumita si E2. Mostra este prelevata de la nivelul venei bratului.

Testarea poate fi necesara in urmatoarele situatii: menstre anormale, sangerare vaginala anormala, infertilitate feminina, tulburari endocrine, umflarea abdomenului, durere in zona pelvina, pierdere in greutate, urinare frecventa. Daca esti insarcinata sau urmezi tratament pentru infertilitate, medicul poate sa recomande analiza estradiolului pentru a monitoriza evolutia valorilor acestuia. Pregatirea pentru analiza implica o discutie cu medicul trimitator. Exista anumiti factori care pot influenta rezultatele, precum medicamentele contraceptive, terapia cu estrogen, corticosteroizii, antidepresivele si unele antibiotice. Exista si anumite afectiuni care pot influenta nivelurile estradiolului: anemia, hipertensiunea arteriala, boala renala, disfunctia hepatica.

Valorile de referinta. Nivelurile estrogenului fluctueaza de la o persoana la alta si in functie de varsta sau gen. La femei, nivelurile estrogenului variaza si de-a lungul ciclului menstrual, de aceea medicul poate recomanda efectuarea analizei la un anumit moment al ciclului.

Potrivit Laboratorului Poliana, urmatoarele valorile de referinta ale estradiolului sunt:

Fete (1-10 ani): 6-27 pg/ml
Femei: 12.5 – 166 pg/ml (faza foliculara), 85.8 – 498 pg/ml (faza ovulatorie), 43.8 – 211 pg/ml (faza luteala), < 54.7 pg/ml (la menopauza)
Baieti: < 20 pg/ml
Barbati adulti: 7.63 – 42.6 pg/ml

Nivelurile crescute pot insemna: pubertate precoce, tumori ovariene sau testiculare, ginecomastie (cresterea in volum a sanilor la barbati), hipertiroidism, ciroza. Nivelurile scazute pot insemna: menopauza, sindromul Turrner, menopauza prematura, sindromul ovarelor polichistice, hipopituitarism, hipogonadism. Anumite defecte genetice pot determina dezechilibre hormonale. Valorile reduse ale estrogenului cresc riscul de obezitate, osteoporoza si boli cardiovasculare.

FSH

Ce este. Hormonul de stimulare foliculara (FSH) este produs de glanda pituitara (hipofiza) si reprezinta o componenta importanta a functiei de reproducere a organismului, fiind responsabil de dezvoltarea foliculilor ovarieni la femei si producerea materialului seminal la barbati. FSH stimuleaza foliculii ovarieni, determinand dezvoltarea ovocitelor. De asemenea, FSH sustine productia de estrogen la nivelul foliculului. Hipotalamusul elibereaza hormonul eliberator al gonadotropinelor (GnRH), care stimuleaza glanda pituitara sa elibereze FSH si hormon luteinizant (LH), un hormon asociat implicat de asemenea in reproducere.

Testarea. Analiza FSH masoara nivelurile de FSH din sange, insa poate fi solicitata si urina de 24h (colectarea urinei pe parcursul a 24 de ore). Nu se impune pregatire speciala, insa, in cazul femeilor, mostra trebuie recoltata intr-o anumita perioada a ciclului menstrual. Atat la femei, cat si la barbati analiza este recomandata impreuna cu alte analize hormonale (LH, testosteron, estradiol si/sau progesteron) pentru: depistarea cauzei infertilitatii, diagnosticarea afectiunilor asociate cu disfunctii la nivelul ovarelor la femei sau testiculelor la barbati sau pentru diagnosticarea tulburarilor glandei pituitare. De asemenea, analiza ajuta la investigarea menstrelor neregulate, confirmarea menopauzei la femei. La copii, FSH si LH sunt recomandate pentru determinarea pubertatii precoce sau intarziate.

Valorile de referinta. Nivelurile FSH pot varia in functie de gen sau de varsta, insa si stresul sau subponderalitatea pot influenta valorile.

Laboratoarele Poliana au urmatoarele valori de referinta:

Baieti/ barbati:

<12 luni: < sau =3.3 UI/L

> say =12 luni-< sau =5 ani: < sau =1.9 UI/L

>5 ani-< sau =10 ani: < or =2.3 UI/L

>10 ani-< sau =15 ani: 0.6-6.9 UI/L

>15 ani-< sau =18 ani: 0.7-9.6 UI/L

>18 ani: 1.2-15.8 UI/L

Fete/femei:

<12 luni: 1.2-12.5 UI/L

> sau =12 luni-< sau =10 ani: 0.5-6.0 UI/L

>10 ani-< sau =15 ani: 0.9-8.9 UI/L

>15 ani-< or =18 ani: 0.7-9.6 UI/L

Premenopauza: 2.9-14.6 UI/L (faza foliculara), 4.7-23.2 UI/L (faza ovulatorie), 1.4-8.9 UI/L (faza luteala), 16.0-157.0 UI/L (postmenopauza)

Nivelurile crescute pot insemna: menopauza (inclusiv menopauza prematura), terapie hormonala, tumori ale glandei pituitare, sindromul Turner, varsta inaintata (andropauza), traumatisme ale testiculelor determinate de abuz de alcool, chimioterapie sau radiatii, probleme genetice (sindromul Klinefelter), intrarea la pubertate.

Nivelurile scazute ale FSH pot sa apara daca: esti subponderal/a sau ai slabit recent brusc, daca ovarele nu produc ovocite, cand anumite portiuni ale creierului (glanda pituitara sau hipotalamusul) nu produc cantitati normale de hormoni specifici sau daca esti insarcinata.

Pachet evaluare hormonala

Afla ce inseamna fiecare analiza hormonala si care sunt nivelurile normale ale acestora apeland la pachetul disponibil in Centrele de recoltare Poliana.

Pachetul de evaluare hormonala @ Poliana contine urmatoarele teste serologice (din sange):

• ESTRADIOL • FSH • LH • PROLACTINA • TESTOSTERON • CORTIZOL • PROGESTERON

Programeaza-te Acum Online pentru a afla care sunt nivelurile hormonale din organismul tau. Beneficiaza de Pachetul Evaluare Hormonala!

Hormonul luteinizant (LH)

Ce este. Hormonul luteinizant (LH) este un hormon produs de glanda pituitara (hipofiza), un organ in forma unui bob de mazare, situat la baza creierului. Controlul productiei de LH este un proces complex in care sunt implicate: hipotalamusul de la nivel cerebral, glanda pituitara si hormonii produsi de catre ovare sau testicule. LH este asociat cu reproducerea si stimularea eliberarii ovocitului de catre ovar (ovulatie) la femei si asociat cu productia de testosteron la barbati.

Daca esti femeie, LH reprezinta o componenta importanta a ciclului menstrual. Acesta functioneaza impreuna cu hormonul de stimulare foliculara (FSH) produs de glanda pituitara. FSH stimuleaza foliculii ovarieni, determinand dezvoltarea ovocitelor si sustine productia de estrogen la nivelul foliculului. Cresterea nivelului de estrogen transmite glandei pituitare sa opreasca productia de FSH si sa inceapa sa produca mai mult LH. Intensificarea producerii de LH determina eliberarea ovocitului din ovar (ovulatia). In foliculul gol, celulele prolifereaza, transformandu-se in corpul luteal (corpul galben) – care va elibera progesteronul, un hormon care pregateste mucoasa pentru implantarea ovulului fecundat, important pentru pastrarea sarcinii. Daca sarcina nu se produce, nivelurile progesteronului scad si ciclul se reia.

Testarea. Se recolteaza o mostra de sange de la nivelul bratului si, uneori, este necesara o mostra de urina colectata in 24h. Nu este necesara o pregatire prealabila, insa testarea la femei este corelata cu ciclul menstrual. Medicul recomanda analiza LH pentru a evalua problemele de fertilitate (atat la femei, cat si la barbati), disfunctiile glandei pituitare, menstruatiile abundente, absenta menstruatiei. La copii, este recomandata cand acestia (fete sau baieti) nu intra la pubertate la varsta potrivita, ci prea devreme sau prea tarziu.

Valori de referinta. Acestea variaza in functie de varsta si gen, astfel:

fete: 0, 68-6, 7 mUI/mL;
femei: 1, 98 – 11, 6 (faza foliculara), 5, 14 – 23, 4 (faza ovulatorie), 1, 38-9, 58 (faza luteala), 21, 5-131 (menopauza);
baieti: 0, 3-4, 6;
barbati adulti: 1, 55-9, 74.

La femei, cresterea LH si FSH poate sa insemne: insuficienta ovariana, sindromul ovarelor polichistice, boala suprarenala, boala tiroidiana, tumora ovariana.

La barbati, un nivel crescut al LH indica insuficienta testiculara.

La copii, LH si FSH crescute indica pubertate precoce (mai frecventa la fete decat la baieti). Cresterile pot fi determinate si de anumite medicamente (antiacide, corticosteroizi, antiinflamatoare). Scaderile valorilor LH pot sa insemne o disfunctie a hipofizei. Scaderile pot fi o consecinta a administrarii de estrogen, contraceptive orale, corticosteroizi.

Prolactina

Ce este. Prolactina este un hormon cu rol principal in declansarea si sustinerea productiei de lapte (lactatia). Niveluri crescute de prolactina sunt inregistrate la femeile insarcinate si imediat dupa nastere. Prolactina este in mod normal scazuta la barbati si la femeile care nu sunt insarcinate. Prolactina este produsa de glanda pituitara (hipofiza) in portiunea sa frontala (lobul anterior). Productia si eliberarea de prolactina de catre glanda pituitara sunt controlate de o substanta chimica produsa de creier, denumita dopamina, impreuna cu hormonul estrogen.

Testarea. Analiza (denumita PRL) se recomanda in cazul simptomelor de prolactinom (scurgere mamara, cefalee, tulburari de vedere), dar si daca te confrunti cu scaderea libidoului, cu disfunctii erectile sau in cazul simptomelor instalarii menopauzei, precum menstre neregulate, durere mamara, infertilitate.

Ti se va recolta o proba de sange de la nivelul venei bratului. Analiza se efectueaza la 3-5 ore de la trezire. Ultimul consum alimentar trebuie sa fie cu cel putin 8 ore inainte de recoltare. Nivelurile prolactinei fluctueaza de-a lungul zilei, insa sunt cele mai ridicate dimineata devreme. Asigura-te ca ii comunici medicului medicamentele pe care le iei, deoarece unele (precum contraceptivele, antihipertensivele, antihistaminicele, antituberculoasele si antidepresivele) pot creste valorile prolactinei, in timp ce altele (hormonii tiroidieni, corticosteroizii, imunosupresoarele) pot reduce valorile.

Valori de referinta. Acestea depind de varsta, gen, afectiuni preexistente, precum si de metoda utilizata in laborator.

Femei: 64, 0 – 395, 0 mUI/ml
Barbati: 87, 0 – 392, 0 mUI/mL

Daca rezultatele arata niveluri peste limitele de referinta, poate fi vorba despre un prolactinom (un tip de tumora a glandei pituitare, de obicei, benigna), hipotiroidism, o afectiune a hipotalamusului, boala hepatica.

In sarcina: 189 – 4051 mUI/mL (trimestrul 1), 953 – 5636 mUI/mL (trimestrul 2), 1107 – 7390 mUI/mL (trimestrul 3).

Testosteron

Ce este. Testosteronul este cel mai important hormon masculin, a carui actiune principala consta in dezvoltarea sistemului reproducator al barbatului, dar care are un rol semnificativ nu doar in cazul barbatilor, dar si al femeilor.

La barbati, testosteronul este produs la nivelul testiculelor si la femei in ovare.

Testosteronul intervine in procesul de producere a spermei, are rol in dorinta sexuala si este asociat cu forta musculara in cazul barbatilor.

La femei, testosteronul influenteaza libidoul, puterea musculara si contribuie la secretia unor hormoni implicati in ciclul menstrual.

In cazul ambelor sexe, testosteronul este realizat in cantitate semnificativ redusa si la nivelul glandelor suprarenale.

Testarea. Analiza presupune recoltarea unei probe de sange de la nivelul bratului si nu implica pregatire prealabila. In general, se efectueaza a jeun (pe nemancate), insa nu depinde de ciclul menstrual al femeii. Testul masoara nivelurile de testosteron din organism. Majoritatea cantitatii de testosteron din sange este atasata de proteine. Testosteronul care nu este atasat de proteine este denumit testosteron liber. Exista doua tipuri ale acestei analize: testosteron total (masoara atat pe cel atasat, cat si pe cel liber) si testosteron liber (care masoara doar testosteronul liber si ofera informatii despre anumite afectiuni).

Valori de referinta. Acestea depind de varsta si de gen, insa, in cazul barbatilor, pot varia in functie de varsta. Nivelul testosteronului fluctueaza de-a lungul zilei. De obicei, este mai ridicat dimineata si mai scazut seara.

Copii mici:

Intre 0 si 5 luni: la baieti 75-400 ng/dl; la fete 20-80 ng/dl;
De la 6 luni la 9 ani: la baieti mai putin de 7-20 ng/dl; la fete mai putin de 7-20 ng/dl;
Intre 10 si 11 ani: la baieti mai putin de 7-130 ng/dl; la fete mai putin de 7-44 ng/dl;

Adolescenti:

De la 12 la 13 ani: la baieti mai putin de 7-800 ng/dl; la fete mai putin de 7-75 ng/dl;
La 14 ani: la baieti mai putin de 7-1200 ng/dl; la fete mai putin de 7-75 ng/dl;
Intre 15 si 16 ani: la baieti 100-1200 ng/dl; la fete mai putin de 7-75 ng/dl;

Adulti:

De la 17 la 18 ani: la barbati 300-1200 ng/dl; la femei 20-75 ng/dl;
De la 19 ani si peste 19 ani: la barbati 240-950 ng/dl; la femei 8-60 ng/dl.
Barbati peste 50 ani: 193 – 740 ng/dl
Femei peste 50 de ani: 2 – 41 ng/dl.

Nivelurile scazute pot sa indice probleme de fertilitate, oase fragile, pierderea masei musculare, acnee la femei, obezitate, dezechilibre ale glandei pituitare.

In cazul barbatilor, nivelurile ridicate pot sa indice tumori la nivel testicular sau ale glandelor suprarenale. In cazul femeilor, nivelurile ridicate pot indica prezenta sindromului ovarelor polichistice, cancer ovarian, cancer suprarenal si, in cazuri extreme, boala Addison.

Cortizol

Ce este. Cortizolul este un hormon steroidian eliberat de glandele suprarenale (situate deasupra rinichilor). Cortizolul are un rol important in organism: in raspunsul la stres, sistemele imun, nervos, circulator, scheletic, metabolizarea proteinelor, lipidelor si carbohidratilor, precum si echilibrul glicemiei. De fiecare data cand organismul percepe ceva extern drept amenintare, o substanta chimica denumita hormon adrenocorticotrop (ACTH) este eliberata la nivel cerebral, ceea ce determina glandele suprarenale sa produca adrenalina si cortizol. Asadar, cortizolul este principalul hormon implicat in raspunsul la stres (raspunsul “lupta sau fugi”), resimtit de corp in mod natural in momentele de amenintare sau pericol. Mecanismul este urmatorul: cortizolul suprima procesul de crestere, activitatea sistemului digestiv, reproducator si produce modificari in raspunsul imun.

Testarea. Este necesara o mostra de sange, insa testarea poate fi efectuata si din probe de urina sau saliva. Nu este nevoie de pregatire prealabila, este suficient sa te odihnesti inainte de recoltare. Cortizolul este testat pentru depistarea unor afectiuni precum boala Addison sau boala Cushing, insa si pentru monitorizarea functiei glandelor suprarenale si a hipofizei.

Valori de referinta. Nivelurile cortizolului fluctueaza de-a lungul zilei, fiind, in general, mai ridicate dimineata. Nu este nevoie sa nu mananci inainte de testarea cortizolului. Exista insa factori care cresc valorile – terapie cu estrogen, medicamente corticosteroidiene, dar si sarcina. Valorile pot scadea in tratamentul cu hormoni androgeni, antiepileptice.. Valorile normale sunt 10 – 20 mcg/dL (intre 6 si 8 dimineata) si 3 – 10 mcg/dL (in jur de ora 16). Nivelurile crescute pot indica: tumori la nivelul glandei pituitare si glandelor suprarenale. Nivelurile scazute pot indica: boala Addison, hipopituitarism (insuficienta suprarenala).

Progesteron

Ce este. Progesteronul este un hormon care stimuleaza si regleaza diferite functii in organism. Este produs de ovare, de placenta (atunci cand esti insarcinata) si de glandele suprarenale.

Progesteronul sprijina organismul sa se pregateasca pentru conceptie si sarcina, regleaza ciclul menstrual si are influenta asupra libidoului. Nivelurile insuficiente de progesteron, s-ar putea sa determine dificultati in a ramane insarcinata sau in a pastra sarcina. Nivelurile progesteronului variaza de-a lungul ciclului menstrual. Nu doar femeile produc progesteron, ci si barbatii, in cazul carora acest hormon are rol in spermatogeneza.

Testarea. Este denumit si PRG. Este necesara o proba de sange. Medicul iti poate solicita intreruperea contraceptivelor si a suplimentelor cu progesteron, deoarece pot influenta rezultatele testului. Valorile cresc in fiecare luna in a doua jumatate a ciclului menstrual, cu aproximativ sapte zile inainte de menstruatie.

Valori de referinta. In general, nivelurile se incadreaza in urmatorii parametri:

Barbati, femei la postmenopauza, femei la inceputul ciclului menstrual: sub 1 ng/mL
Femei la mijlocul ciclului menstrual: 5 – 20 ng/mL
Sarcina trimestrul 1: 11.2 – 90 ng/mL
Sarcina trimestrul 2: 25.6 – 89.4 ng/mL
Sarcina trimestrul 3: 48.4 – 42.5 ng/mL

Rezultate crescute se produc in: cancer ovarian, cancer de glande suprarenale, hiperplazie suprarenala congenitala. Rezultate scazute se produc in: lipsa menstruatiei, insuficienta ovariana, sarcina ectopica, avort spontan, decesul fatului.

Articol medical

Minerale

Poliana › Articol medical

Minerale

Carenta de minerale. Lipsa de calciu, fier si magneziu

Efectele deficitului de minerale din organism

Poliana › Articol medical

Deficitul de minerale inseamna un nivel scazut de minerale care sunt esentiale pentru functionarea optima a organismului. Mineralele sunt substante nutritive importante pentru fiecare celula, avand rol de producere a energiei, de crestere si vindecare. Mineralele sunt cele care gestioneaza echilibrul hidric al corpului, contribuie la dezvoltarea oaselor, la mentinerea sanatatii sistemului nervos si a celui muscular. Mineralele, ca si vitaminele, functioneaza ca si coenzime, participand la toate reactiile enzimatice din organism si sustinand asimilarea vitaminelor si a altor nutrienti.

Deficitul de magneziu

Magneziul are rol in metabolizarea calciului si potasiului, participand la reactii enzimatice pentru a produce energie. Magneziul protejeaza arterele si contribuie la dezvoltarea oaselor. Magneziul ajuta in preventia bolilor cardiovasculare, a osteoporozei si a anumitor cancere. Deficitul de magneziu nu este frecvent, insa poate aparea la alcoolicii cronici, la persoanele care urmeaza tratament cu diuretice sau ca o consecinta a diareei prelungite. Alte cauze ale deficitului de magneziu pot fi: arsurile care afecteaza zone mari de pe corp, disfunctiile renale, subnutritia, pancreatita, transpiratia excesiva, diabetul. Simptomele frecvente ale carentei sunt: miscarea anormala a ochilor (nistagmus), convulsii, oboseala, spasme sau crampe musculare, slabiciune musculara, amorteala. Analiza de sange poate evidentia nivelul magneziului. Valorile normale sunt 0.65 – 1.05 mmol/L). Netratat, deficitul de magneziu poate determina afectiuni cardiace, respiratorii sau deces. Doza zilnica recomandata de mangeziu este: 400-420 mg (barbati), 310-320 mg (femei), 80-240 mg (copii). Exista anumite alimente in care magneziul este prezent in mod natural: leguminoase, nuci, seminte, cereale integrale, legume cu frunze verzi, lactate. Daca medicul recomanda suplimentarea cu magneziu sintetic, dozele mari pot provoca: diaree, greata, crampe abdominale, palpitatii. Magneziul poate interfera cu anumite medicamente: bisfosfonati (pentru osteoporoza), antibiotice, diuretice, antiacide, doze mari de zinc.

Deficitul de calciu

Calciul, o componenta esentiala a sangelui, este esential pentru oase si dinti puternici, gingii sanatoase, contribuind totodata la reglarea ritmului cardiac si a impulsurilor nervoase, la scaderea colesterolului, prevenirea aterosclerozei si a crampelor musculare. Calciul este prezent in proportie de 99% la nivelul scheletului. Calciul se regaseste intr-o varietate de alimente, precum laptele, ouale, legumele cu frunze verzi. Deficitul de calciu din cauze alimentare se produce rareori, fiind frecvent asociat insa cu deficitul de vitamina D, deoarece aceasta este necesara pentru absorbtia eficienta a calciului. O gasesti in peste gras, cereale fortificate, lapte, suc de portocale si, desigur, corpul o sintetizeaza in urma expunerii la soare. Totodata, deficitul de calciu poate aparea si ca urmare a unui tratament medicamentos (diuretice, antibiotice, antiepileptice, antiacide) sau a unor afectiuni (disfunctii ale glandelor paratiroide, boli renale). In categoria de risc de deficit de calciu intra: femeile aflate la postmenopauza, femeile care se confrunta cu amenoree (absenta menstruatiei), veganii si vegetarienii. Deficitul semnificativ de calciu poate favoriza, in timp, instalarea osteoporozei.

Simptomele hipocalcemiei variaza in functie de cauza deficitului: crampe sau spasme musculare, amortirea degetelor, intepaturi, scaderea poftei de mancare sau convulsii.

Doza zilnica recomandata pentru adulti (barbati si femei) este de 1,000 mg – 1,300 mg, in functie de varsta. Calciul insa poate influenta absorbtia fierului, zincului si magneziului, prin urmare se recomanda suplimentarea la mese diferite.

Deficitul de fier

Fierul este un mineral important pentru producerea hemoglobinei, proteina care transporta oxigenul catre globulele rosii. Fierul este esential pentru reactiile enzimatice, pentru crestere si intarirea sistemului imunitar. In sange, fierul se gaseste in cantitati mai mari decat alte minerale. Deficitul de fier poate determina anemie – anemia feripriva sau anemia prin deficit de fier fiind cel mai frecvent tip de anemie, cu simptome precum oboseala neobisnuita, dificultati in respiratie, paloare, cefalee, ameteala, palpitatii, piele uscata, par si unghii fragile, afte si inflamatii bucale, sindromul picioarelor nelinistite, dar si depresie, extremitati reci, infectii frecvente sau probleme cardiace. Cauzele cele mai intalnite ale deficitului de fier sunt: aport insuficient din alimentatie, boala inflamatorie intestinala, sarcina, hemoragie interna sau menstre abundente. Alimente bogate in fier sunt: carnea rosie, legumele cu frunze verzi (spanac), fructele uscate, leguminoasele (mazare, fasole boabe), fructe de mare, seminte si nuci, organe. Pentru o mai buna absorbtie a fierului se recomanda asocierea cu vitamina C si evitarea ceaiului, cafelei, lactatelor si a suplimentelor care contin calciu. Daca nu obtii suficient fier din alimentatie, doza zilnica recomandata este urmatoarea: 8.7mg (barbati peste 18 ani), 14.8mg (femei de 19 – 50 ani) si 8.7mg (femei peste 50 de ani). Suplimentele cu fier pot determina reactii secundare precum: durere de stomac, constipatie sau diaree, senzatie de arsura in piept, greata sau varsaturi, scaune negre.

Surse:

www.health.com

www.healthline.com

www.nhs.uk

www.medlineplus.gov

www.ods.od.nih.gov

www.healthofchildren.com

www.washingtonpost.com

Articol medical

Testul de creatinina serica

Poliana › Articol medical

Ce trebuie sa stii despre testul care masoara nivelul creatininei in sange

creatinina serica

Poliana › Articol medical

Ce este creatinina serica

Creatinina serica este un test de sange care dezvaluie informatii importante despre cum functioneaza rinichii. Rinichii sanatosi filtreaza creatinina si alte produse reziduale din sange, iar aceste produse se elimina prin urina. Daca rinichii nu functioneaza corespunzator, in sange se acumuleaza un nivel crescut de creatinina. Testul care masoara nivelul creatininei in sange se numeste creatinina serica. Pe langa acest test se poate masura suplimentar si nivelul creatininei din urina colectata timp de 24 de ore.

Creatinina se formeaza in mod constant in muschi si cea mai mare parte este filtrata prin glomerulii renali si eliminata, de aceea masurarea nivelului de creatinina din sange arata cat de bine functioneaza rinichii. Cantitatea de creatinina produsa in organism depinde de gen, de varsta si de masa musculara a fiecarei persoane. Din acest motiv, concentratia creatininei este putin mai mare la barbati, comparativ cu femeile sau copiii.

Cand este indicat sa efectuati testul creatinina serica

Testul Creatinina serica este recomandat pentru monitorizarea functionarii corespunzatoare a rinichilor si poate fi recomandat de medic atunci cand o persoana are simptome generale care nu sugereaza o boala anume, sau cand suspicioneaza o dereglare la nivelul rinichilor. Printre semnele care insotesc o disfunctie urinara determinand medicul sa indice un test de creatinina serica se numara urmatoarele:

Oboseala, lipsa de concentrare, lipsa poftei de mancare sau probleme cu somnul
Edemul (umflarea) gleznelor, coapselor, articulatiilor sau in zona ochilor sau fetei
Urina care are spuma, o culoare foarte inchisa sau urina cu sange
Cantitate mica de urina
Probleme la urinare, cum ar fi senzatia de arsura, nevoia de a urina mai des, nevoia de a urina noaptea
Durere in spate, sub coaste, in apropierea locului in care se afla rinichii
Cresterea valorilor tensiunii arteriale

Creatinina serica se determina ca modalitate de urmarire (daca boala evolueaza sau nu) la pacienti cu:

hipertensiune arteriala
boli renale acute si cronice,
boli extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze,
postoperator (dupa operatii)
diabet zaharat,
sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa.

Creatinina serica este o analiza uzuala recomandata si in sarcina si la persoanele care urmeaza tratamente cu medicamente nefrotoxice.

Cat de des este recomandata analiza depinde de bolile de care suferi si de gradul de afectare a rinichilor. De exemplu:

Daca ai diabet de tip 1 sau 2, medicul iti poate recomanda sa faci creatinina cel putin o data pe an
Daca ai boala renala, medicul iti poate recomanda creatinina la intervale regulate pentru a-ti monitoriza starea de sanatate a rinichilor

Cum se face testul creatinina

Creatinina poate fi dozata din sange (creatinina serica) sau din urina (creatinina urinara). In cazul testului care se efectueaza din sange (creatinina serica), sangele se recolteaza din brat.

In cazul creatininei urinare, se recolteaza urina pe parcursul a 24 de ore.

Cum te pregatesti pentru analiza

Nu este nevoie de pregatire speciala pentru a face creatinina serica. Analiza se face pe nemancate.

In cazul colectarii urinei pe 24 de ore, vei primi indicatii de la medic. Asigura-te ca ai inteles daca trebuie sa eviti anumite alimente in timp ce efectuezi colectarea urinei.

Vei primi recipiente mari pentru a pastra urina si un recipient in care sa urinezi. Asigura-te ca stii cum sa le utilizezi. Gaseste un loc racoros pentru a pastra urina in timp ce o colectezi. De exemplu, un frigider sau un racitor pe gheata. Este posibil sa ti se spuna sa incepi colectarea la o anumita ora. Daca este posibil, alege o perioada de 24 de ore cand stai acasa, astfel incat sa nu fie nevoie sa transporti urina. Asigura-te ca medicul are o lista cu toate medicamentele pe baza de reteta si fara reteta, precum vitaminele si suplimentele naturiste pe care le iei.

In functie de starea ta de sanatate, medicul poate solicita o alta pregatire specifica.

Ghidul pacientului. Pregatirea pentru recoltare

Valorile normale

Valorile normale ale creatininei serice la o persoana adulta sunt cuprinse intre 0.6 si 1.2 mg/dl (difera in functie de sex si pot sa difere in functie de laborator).

Nivelul normal creatininei in urina are valori cuprinse intre 955 – 2,936 mg/24 de ore (barbati) si 601 – 1,689 mg/24 de ore (femei).

Interpretare analiza

Nivel crescut al creatininei

In general, un nivel ridicat al creatininei serice arata ca rinichii nu functioneaza bine. Nivelul creatininei poate creste temporar in cazul in care esti deshidratat, daca ai un volum redus de sange, daca mananci carne in exces sau daca iei anumite medicamente.

Nivelul crescut de creatinina in sange arata prezenta unei boli care afecteaza functia renala:

Glomerulonefrita, boala a sistemului renal care apare ca urmare a inflamatiei glomerulilor renali, unitatile renale care se ocupa de filtrarea sangelui. Boala apare de sine statator sau ca o consecinta unor afectiuni precum lupus sau diabet. Pe termen lung si lasata netratata, glomerulonefrita poate duce la deteriorarea rinichilor.
Distrugerea celulelor din tuburile mici ale rinichilor cauzata de medicamente sau toxine
afectiune a prostatei, pietre la rinichi sau alte situatii care determina obstructia tractului urinar
Reducerea circulatiei sangvine la nivelul rinichilor din cauza deshidratarii, a unui traumatism, a aterosclerozei sau prin complicatii ale diabetului.

De asemenea, nivelul creatininei in sange poate creste temporar ca rezultat al traumatismelor la nivelul muschilor si in sarcina.

Valorile creatininei in urina sunt interpretate in corelatie cu alte analize precum proteinele in urina si microalbuminuria.

Nivel scazut al creatininei

Un nivel scazut al creatininei nu este des intalnit si, de obicei, nu este un motiv de ingrijorare. Deoarece nivelul creatininei este in legatura cu masa musculara pe care o are o persoana, un nivel scazut al creatininei poate fi asociat cu scaderea masei musculare (de exemplu, in cazul persoanelor in varsta). Ocazional, pot apare scaderi in bolile hepatice avansate.

Articol medical

Probe microbiologice

Poliana › Articol medical

Probele microbiologice trebuie să ajungă în laborator nealterate

Siguranta probelor de microbiologie in laboratoarele Poliana

Poliana › Articol medical

Punctele de recoltare Poliana pun la dispozitia pacientilor numeroase analize microbiologice, de la exsudate la analiza diverselor secretii, oferind siguranta testarii cu ajutorul tehnologiilor avansate, precum si recoltarea in recipiente care mentin probele stabile pentru a ajunge nealterate in laborator. Intervalul ideal de timp pentru recoltarea probelor biologice este 7 – 9 dimineata, momentul optim pentru a obtine rezultate cu eficienta crescuta.

Exsudate (nazale, faringiene etc.)

Cultura este prelevata dimineata, pe nemancate si inainte de toaletarea dintilor, dupa cel putin 4 ore de la ingerarea de alimente solide sau lichide. Fumatul este interzis cu 2 ore inainte de recoltare. Totodata, se recomanda ca exsudatul sa fie efectuat dupa minimum 5 zile de la ultima doza de antibiotic administrata. Scopul testarii este depistarea prezentei unor germeni patogeni care pot provoca infectii bacteriene. Este utilizat un recoltor (tampon) de unica folosinta, iar transportul probei se face imediat, in circa 10-15 minute, la laborator. In cazul in care proba nu poate fi transportata la laborator in cel mai scurt timp de la recoltare, aceasta trebuie pastrata la rece (la frigider) si transportata catre laborator in maximum 48 ore. In laborator, sunt realizate culturi selective pentru a izola orice patogen potential din compozitia probei. Cei mai frecventi patogeni izolati din mostre sunt Staphylococcus aureus si Streptococul beta-hemolitic.

Urocultura

Aceasta analiza microbiologica este efectuata pentru depistarea bacteriilor din urina, care pot provoca infectii de tract urinar. Mostra de urina trebuie transportata la laborator in cel mai scurt timp – aici, in mediu steril, picaturi din urina sunt puse cu pipeta in vase speciale de sticla denumite vase Pedri, destinate culturilor celulare si sunt stocate la temperatura camerei timp de cateva zile, pana cand mediul de cultura sugereaza prezenta sau absenta unei infectii.

Coprocultura

Reprezinta, de asemenea, o analiza microbiologica – aceasta este efectuata pentru a stabili prezenta unei infectii bacteriene la nivelul tractului digestiv. Mostra de scaun este colectata intr-un recipient steril si trimisa la laborator in maximum 2 ore sau, daca se depaseste aceasta perioada, proba este transportata intr-un flacon care contine un conservant. Analiza din cadrul laboratorului include examinarea microscopica, testele chimice si microbiologice, dar poate fi realizata si o cultura de scaun pentru a stabili ce tip de bacterie a determinat infectia.

Analiza diverselor secretii

Recoltarea probelor de secretii este efectuata dimineata, inaintea de efectuarea toaletei corpului (in functie de zona de unde se preleveaza proba), pentru ca secretia acumulata peste noapte sa poata fi recoltata. Printre secretiile analizate mai des se numara secretiile vaginale, vulvare, uretrale, conjunctivale, otice, dar se pot analiza si alte tipuri de secretii, de exemplu secretii purulente de la nivelul unor plagi. Se recomanda ca testarea sa fie realizata dupa cel putin 5 zile de la ultima doza de antibiotic administrata. Toate probele trebuie sa fie proaspete si, de preferat, recoltate inainte de initierea oricarui tip de tratament antimicrobian. Mostrele trebuie transportate imediat la laborator, in recipiente adecvate (sterile, rezistente la scurgeri, precum pungile de plastic sigilate), unde urmeaza sa fie analizate la microscop. In cazul in care transportul nu poate fi realizat in scurt timp, probele trebuie depozitate la frigider pana cand sunt duse la laborator. Izolarea si depistarea corecta a patogenilor din flora microbiana normala au un rol esential in stabilirea unui diagnostic adecvat si a unui plan eficient de tratament pentru pacientii infectati. In functie de specificul probei si de informatiile clinice ale pacientului, mostra este introdusa in diverse medii selective care sunt incubate ulterior pe anumite perioade de timp.

Diverse culturi bacteriologice si microbiologice

Mostra este prelevata de la nivelul zonei suspicionate a fi infectata. Potrivit unor studii recente, infectiile fungice, de exemplu, afecteaza 1 miliard de persoane anual la nivel mondial. Pentru ca infectiile pot determina complicatii severe, depistarea corecta a patogenilor este de o importanta majora in microbiologia clinica. Toate probele trebuie trimise la laborator in ziua in care au fost recoltate sau, cel mai tarziu, in decurs de 48 de ore. Probele nu se transporta in recipient din sticla sau containere de plastic, deoarece devine dificila scoaterea materialului din interiorul recipientului. Prin urmare, acestea sunt transportate in cutii special sigilate si, la nevoie, cand vremea este foarte calda, sunt folosite pungi cu gel inghetat, pentru ca probele sa isi mentina integritatea.

Pentru mai multe informatii si detalii, contactati unul dintre Centrele Poliana.

Surse:

www.ouh.nhs.uk

www.healthline.com

https://labtestsonline.org

www.guysandstthomas.nhs.uk

www.mayoclinic.org

www.uofmhealth.org

Articol medical

Testele de screening

Poliana › Articol medical

Importanta efectuarii anuale a unui set de analize de screening

Testele de screening sunt utilizate pentru a determina prezenta sau absenta unei boli

Poliana › Articol medical

Ce este screeningul

Screeningul poate fi definit drept o investigatie de rutina pe care o persoana aparent sanatoasa, asimptomatica o poate efectua pentru a depista diferite afectiuni, cu scopul de a aplica din timp modificari in stilul de viata (de pilda, exista persoane care doresc sa afle daca prezinta risc pentru anumite boli ereditare si, prin urmare, pot lua decizii sau masuri din timp), pentru a reduce riscul unor boli sau pentru a beneficia de un tratament precoce daca, in urma testarii, se descopera o afectiune. Testele de screening nu sunt considerate teste de diagnostic, dar sunt utilizate pentru a determina prezenta sau absenta unei boli. Prin urmare, testele de screening efectuate periodic sunt esentiale pentru monitorizarea sanatatii si mentinerea acesteia in parametri optimi.

Numeroase persoane considera ca “mai bine sa previi decat sa tratezi”, insa testele de screening nu previn aparitia bolilor. Un test de screening poate fi considerat o masura de preventie doar in cazul in care scopul efectuarii acestuia este de a stabili si influenta factorii de risc ori de a depista si trata anumite modificari atipice care ar putea favoriza aparitia unei afectiuni – de exemplu, colonoscopia permite indepartarea polipilor intestinali potential maligni.

Avantajele screeningului

Testele de screening vin cu trei beneficii importante: in primul rand – identificarea unei potentiale probleme de sanatate sau a unei afectiuni care poate fi tratata (reducandu-se rezultatele incerte sau ambigue), in al doilea rand – pentru ca persoana sa afle ca este contagioasa si, astfel, sa previna transmiterea bolii, iar in al treilea rand – ca masura de prevaccinare. Pentru o stare de sanatate optima, testele de screening trebuie sa devina o prioritate. Iata cateva dintre avantajele acestora:

Depistarea precoce a unei boli poate insemna un tratament mai eficient sau o gestionare mai buna a bolii, ceea ce poate reduce riscul complicatiilor si creste sansele unui prognostic bun.
Descoperirea riscurilor de a dezvolta anumite boli
Testele de screening pot sa ajute persoanele cu istoric familial de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral (AVC) sau diabet in procesul preventiei si obtinerii unui tratament la momentul potrivit.

Cele mai frecvente teste de screening

Unul dintre factorii majori de risc pentru o serie de afectiuni este varsta, insa, alaturi de aceasta si alti factori de risc pot fi implicati in dezvoltarea unei boli, astfel incat prin depistarea timpurie si tratament precoce, organismul poate lupta cu eventualele probleme de sanatate. Desi in majoritatea situatiilor exista consensul specialistilor cu privire la testele recomandate la o anumita varsta, sau in prezenta unui factor de risc, mai exista si situatii cand parerile sunt impartite. De exemplu, majoritatea expertilor recomanda efectuarea unui profil lipidic ca test de screening pentru depistarea nivelelor crescute de colesterol deoarece acestea duc la ateroscleroza si consecutiv la aparitia bolilor de inima si vaselor de sange, totusi parerile difera in ceea ce priveste varsta la care ar trebui initiata aceasta testare: Academia Americana de Pediatrie recomanda realizarea unei analize de colesterol pentru toti adultii de 20 de ani sau peste la fiecare 4- 6 ani, in timp ce Ghidul European de Preventie a Bolilor Cardiovasculare 2016 recomanda screeningul daca apare oportunitatea testarii si testarea celor care au risc inalt de a dezvolta o boala cardiaca Iata care sunt cele mai frecvente teste de screening recomandate.

Testarea colesterolului

Acesta reprezinta o analiza de sange prin care sunt masurate valorile colesterolului LDL (colesterolul “rau”, care contine lipoproteine de densitate scazuta) si ale colesterolului HDL (colesterolul “bun”, care contine lipoproteine de densitate ridicata). Colesterolul sustine dezvoltarea membranelor celulare, reglarea anumitor hormoni, precum si sintetizarea vitaminei D.

Colesterolul din sange provine din doua surse: este produs de ficat sau furnizat de alimente. Ficatul este organul vital care produce toata cantitatea de colesterol de care organismul are nevoie. Valorile anormale cresc riscul de boli cardiovasculare – un nivel crescut poate determina infarct miocardic acut (IMA) sau accident vascular cerebral (AVC). In mod special, screeningul se recomanda in caz de obezitate, fumat sau consum excesiv de alcool. Testarea este recomandata la interval de 4-6 ani, insa mai des atunci cand persoana prezinta risc de boala cardiaca (de obicei, nivelul crescut este mostenit).

Programeaza-te online pentru recoltare! 5 analize medicale la pret special in pachetul Profil Lipidic.

Testarea pentru cancerul de col uterin si cervical

Screeningul inseamna testarea inainte sa prezinti vreun semn sau simptom. Investigatiile sunt: testul Babes-Papanicolau (PAP) si testul HPV (papilomavirusul uman). Testul PAP evidentiaza celulele anormale atipice de la nivelul colului uterin, metaplazii sau displazii care sunt faze preliminare ale cancerului. Testul de genotipare HPV evidentiaza tipul de virus cu care este infectata pacienta. La fel ca testul Papanicolau, testul pentru HPV se face prin analiza unei probe de secretii prelevate de la nivelul cervixului. Recoltarea este facuta de medicul ginecolog pentru ambele teste. Acestea se recomanda sa fie efectuate o data la 3 ani incepand cu varsta de 21 de ani.

Testarea diabetului si a pre-diabetului

Masurarea nivelului glicemiei trebuie verificat daca prezinti istoric familial de diabet, ai valori ridicate ale colesterolului si te confrunti cu hipertensiune arteriala cronica. De asemenea, persoanele care nu au simptome de diabet ar trebui sa efectueze screeningul daca sunt supraponderale sau obeze. Recomandarile internationale arata ca glicemia trebuie testata la fiecare trei ani, incepand cu varsta de 45 de ani, indiferent de greutatea persoanei.

Programeaza-te online pentru efectuarea analizelor din Pachetul de analize pentru diabet pe care Poliana ti-l pune la dispozitie!

Testarea pentru cancerul de prostata

Barbatii trebuie sa efectueze screeningul de prostata daca sunt supraponderali, au niveluri ridicate ale testosteronului si/sau au peste 50 de ani. Testarea poate fi recomandata de medicul urolog si mai devreme, in jurul varstei de 40 de ani, daca exista cazuri de cancer de prostata in familie. Discuta cu medicul, pentru a afla exact care sunt factorii de risc pentru cancerul de prostata si cand ar trebui sa incepi screeningul. Prostata este o glanda de dimensiunea unei nuci, aflata sub vezica urinara, ce ajuta la producerea fluidului care creeaza materialul seminal. Celulele prostatei, atat cele normale, cat si cele maligne produc o proteina denumita antigenul specific prostatic (PSA), care poate fi analizat printr-o mostra de sange. Cu cat este mai crescut nivelul PSA, cu atat exista o probabilitate mai mare de cancer de prostata, a doua cauza de deces prin cancer in randul barbatilor la nivel mondial, dupa cancerul de plamani. Cat de des vei fi testat ulterior depinde de nivelul PSA.

Testarea pentru hepatite

Panelul pentru testarea hepatitei (care determina inflamatia ficatului) reprezinta o analiza de sange. Unele teste analizeaza proteinele (anticorpii) pe care organismul ii produce pentru a combate infectiile, in timp ce alte teste analizeaza antigenii sau materialul genetic (AND sau ARN) ai virusurilor care determina hepatitele.

Tipurile de hepatita

Hepatita A este cel mai frecvent raspandita prin contactul cu materii fecale contaminate sau prin consumul unor alimente alterate. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu hepatita A se vindeca si nu sufera leziuni hepatice.

Hepatita B se raspandeste prin contact cu sange, material seminal sau alte fluide corporale. Medicii recomanda screeningul pentru hepatita B in timpul copilariei, insa si adultilor nevacccinati sau barbatilor homosexuali, dar si personalului medical sau ca parte a analizelor prenatale. Screeningul pentru hepatita B poate fi efectuat si de catre persoanele care urmeaza tratament imunosupresiv. Exista cazuri de recuperare rapida in urma infectiei cu hepatita B, insa unele persoane sufera afectare hepatica severa pe termen lung.

Hepatita C este cel mai frecvent raspandita prin sange infectat, de obicei prin intermediul acelor folosite la comun. Majoritatea persoanelor cu hepatita C dezvolta boala hepatica cronica si ciroza hepatica. Te afli in categoria de risc pentru a te infecta cu un virus hepatic daca: ai o boala cu transmitere sexuala (ITS), ai avut contact apropiat cu o persoana infectata, ai parteneri sexuali multipli, analizele enzimelor hepatice au rezultate in afara referintelor, urmezi tratament de dializa pe termen lung. Hepatologii recomanda screening in special pentru persoanele care prezinta risc crescut de infectare, cu atat mai mult cu cat hepatitele B si C nu determina simptome multi ani, chiar decenii de la infectare, insa virusurile continua sa afecteze ficatul in tot acest timp.

Testarea pentru cancerul mamar

Mamografia reprezinta radiograﬁa in doua planuri a sanului, fiind utilizata ca test de screening pentru cancerul de san la femeile care nu prezinta semne sau simptome. Mamografia este un test rapid si in general nedureros, care dureaza in general 20 de minute. Investigatia ajuta medicul sa depisteze precoce un cancer prin evidentierea prezentei unor modificari la nivelul sanului, chiar inainte ca acestea sa dea semne care sa fie ingrijoratoare . Prin urmare, mamografia este valoroasa deoarece contribuie la depistarea in faza incipienta a cancerului, inainte ca acesta sa se raspandeasca in alte zone ale corpului. Majoritatea femeilor au sanse crescute de supravietuire in urma cancerului mamar, daca acesta este descoperit precoce si tratat din timp.

Mamografia este recomandata dupa varsta de 50 de ani o data la 2 ani, insa medicul decide daca este nevoie de o monitorizare mai frecventa. Femeile de peste 40 de ani ar trebui sa discute cu medicul despre recomandarea de a incepe screeningul mai devreme, mai ales in situatia in care exista cazuri de cancer mamar in familie.

Surse:

https://www.who.int/activities/promoting-cancer-early-diagnosis

https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/screening-tests-for-common-diseases

https://www.news-medical.net/whitepaper/20190701/Why-is-Health-Screening-Important.aspx

https://gut.bmj.com/content/gutjnl/34/2_Suppl/S45.full.pdf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279418/

https://health.gov/myhealthfinder/topics/health-conditions/hiv-and-other-stds/protect-yourself-hepatitis-b

https://www.who.int/hepatitis/publications/hepatitis-testing-recommendation-policy/en/

https://nyulangone.org/conditions/hepatitis-a-b-c/screening

https://www.uofmhealth.org/health-library/tr6161

https://medlineplus.gov/lab-tests/hepatitis-panel/

Articol medical

Anemia – Vitamina B12 si alte analize medicale necesare in diagnosticare

Poliana › Articol medical

Anemia

Ce este anemia, care sunt cauzele, cum poate fi prevenita si care este tratamentul potrivit

Poliana › Articol medical

Anemia reprezinta o problema globala severa, care afecteaza in special copiii si femeile insarcinate. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), 42% dintre copiii sub 5 ani si 40% dintre gravide sufera de anemie, afectiune care inseamna scaderea numarului de globule rosii (sau concentratia de hemoglobina) sub nivelurile normale, acestea fiind necesare pentru transportul oxigenului catre tesuturi, de aici simptome precum oboseala, slabiciunea, ameteala, dificultatile in respiratie si altele. Necesarul optim al concentratiei de hemoglobina variaza in functie de varsta, gen, fumat sau graviditate. Exista mai multe forme de anemie, fiecare cu etiologia (cauzele) proprie. Anemia poate fi temporara sau cronica, dar si moderata sau severa.

Tratamentul pentru anemie poate presupune administrarea unor medicamente sau efectuarea unor proceduri medicale. Poti preveni anumite tipuri de anemie printr-o alimentatie sanatoasa si variata. Mergi la medic daca banuiesti ca ai anemie – aceasta poate reprezenta un semn al unei afectiuni serioase sau poate masca o boala cronica.

Simptome

Persoanele anemice sunt, in general, palide si pot acuza frecvent senzatia de frig. Iata care sunt si alte simptome care ar putea aparea si care, initial, pot trece neobservate, dar, in timp, se pot agrava:

Ameteala, in special in pozitie ortostatica (in picioare)
Dificultati de concentrare si oboseala
Pofte alimentare neobisnuite (de exemplu, cuburi de gheata)
Constipatie
Inflamatia limbii
Unghii fragile
Dificultate in respiratie
Durere toracica
Hiper sau hipotensiune arteriala
Icter (ingalbenirea mucoaselor si a ochilor)
Puls accelerat
Aritmie (palpitatii)
Noduli limfatici mariti
Splina sau ficat marite
Cefalee
Maini sau picioare reci

Solicita ajutor medical de urgenta daca te confrunti cu lesin sau durere toracica. De asemenea, fa-ti o programare pentru un consult hematologic daca resimti o oboseala inexplicabila.

Cauze

Organismul produce trei tipuri de celule sanguine – limfocite (care combat infectiile), trombocite (care contribuie la coagularea sangelui) si eritrocite (globule rosii, care transporta oxigenul in organism). Majoritatea acestor celule sunt produse la nivelul maduvei osoase. Pentru a produce hemoglobina si globulele rosii, corpul are nevoie de fier, vitamina B12, folat si alte substante nutritive furnizate de alimentatie. Anemia apare cand sangele nu contine suficiente globule rosii, ceea ce se poate intampla in urmatoarele situatii:

Organismul nu produce suficiente globule rosii
Hemoragia determina pierderea globulelor rosii, acestea neputand fi inlocuite pe cat de repede se pierd
Organismul distruge globulele rosii

Programeaza-te online pentru recoltare! 5 analize medicale la pret special in Pachet analize anemie.

Tipuri de anemie

Diferitele tipuri de anemie au cauze diferite. Acestea sunt:

Anemia feripriva (anemia prin deficit de fier). Este cel mai frecvent tip de anemie, fiind determinat de o reducere a nivelului fierului din organism. In lipsa suplimentarii cu fier, acest tip de anemie apare des la femeile gravide. Poate fi si o consecinta a menstruatiei abundente, a ulcerului, cancerului, administrarii unor analgezice (in special, aspirina, care provoaca inflamatia mucoasei stomacului, provocand hemoragie).
Anemia cauzata de deficitul de vitamine. Pe langa fier, organismul are nevoie de folat si vitamina B12 pentru a produce suficiente globule rosii. O alimentatie care nu contine acesti nutrienti importanti poate afecta productia de globule rosii. Totodata, exista persoane care beneficiaza de suficienta vitamina B12, dar care nu o pot absorbi, ceea ce poate determina anemia pernicioasa.
Anemia de cauza inflamatorie. Anumite afectiuni, precum cancer, HIV/SIDA, artrita reumatoida, boala renala, boala Crohn si alte boli inflamatorii acute sau cronice pot interfera cu productia de globule rosii.
Anemia aplastica. Acest tip de anemie rar, care ameninta viata, apare cand organismul nu produce suficiente globule rosii ca urmare a infectiilor, anumitor medicamente, boli autoimune si expunerea la substante chimice toxice.
Anemia asociata cu boala maduvei osoase. O serie de afectiuni, precum leucemia si mielofibroza (un tip de cancer care afecteaza maduva osoasa) pot influenta productia de globule rosii la nivelul maduvei osoase.
Anemia hemolitica. Aceasta reprezinta un tip de anemie in cadrul careia globulele rosii sunt distruse mai repede decat poate maduva osoasa sa le inlocuiasca. Anemia hemolitica poate fi mostenita sau dobandita mai tarziu in viata.
Anemia cu celule in secera (siclemia). Aceasta este un tip de anemie mostenit, fiind denumita si anemie hemolitica. O anomalie a hemoglobinei determina dezvoltarea celulelor in forma de secera – acestea mor prematur si, prin urmare, provoaca reducerea numarului de globule rosii.

Factori de risc

Exista anumiti factori care cresc riscul de anemie: o alimentatie deficitara in vitamine si minerale, afectiuni intestinale, menstruatia, sarcina, bolile cronice (insuficienta renala, diabet, cancer), istoric familial, alcoolismul, expunerea la substante toxice, anumite medicamente, varsta inaintata (peste 65 de ani).

Diagnostic

Medicul efectueaza examenul clinic (fizic) si iti va solicita informatii legate de istoricul familial. Pentru a stabili un diagnostic de precizie, medicul va recomanda efectuarea unor analize de sange: hemoleucograma completa, sideremia, feritina, vitamina B12, acidul folic. Se poate sa fie necesara si o proba de fecale pentru depistarea sangerarilor. Alte investigatii suplimentare pot fi: endoscopie digestiva, clisma cu bariu, radiografie toracica, CT abdominal.

Tratament

Tratamentul anemiei este stabilit in functie de cauza acesteia. In anemia feripriva, pot fi recomandate suplimente alimentare (in care este inclus si fierul) si, in unele cazuri, injectii cu vitamina B12, daca aceasta nu este absorbita eficient la nivelul tractului intestinal.

Daca anemia este severa, medicul poate recomanda injectii cu eritropoietina pentru a creste productia de celule rosii la nivelul maduvei osoase. In cazul in care se produce hemoragia sau nivelul hemoglobinei este foarte scazut, poate fi necesara o transfuzie de sange.

Daca anemia nu este tratata, aceasta poate determina numeroase probleme de sanatate: oboseala extrema, complicatii in sarcina, probleme cardiace sau deces.

Preventie

Multe tipuri de anemie pot fi prevenite. De exemplu, poti preveni anemia prin deficit de fier sau anemia prin deficit de vitamine printr-o alimentatie care sa includa o serie de vitamine si minerale.

Fier: din carne, fasole boabe, linte, cereale fortificate, legume cu frunze verzi, fructe uscate. Doza zilnica recomandata (DZR) de fier este de 8 mg (barbati), 18 mg (femei), 27 mg (femei insarcinate), 9 mg (femei care alapteaza)

Folat: din fructe si sucuri de fructe, legume cu frunze verzi, mazare, arahide, paine, cereale, paste, orez. DZR de folat este de 400 micrograme (persoane peste 14 ani), 600 mcg (femei insarcinate) si 500 mcg (femei care alapteaza)

Vitamina B12: din carne, produse lactate, produse din soia, cereale fortificate. DZR de vitamina B12 este de 2,4 mcg (adulti) si 2,6 mcg-2,8 mcg (femei insarcinate si adolescenti)

Vitamina C: din citrice si sucuri de citrice, ardei, broccoli, tomate, pepene, capsune. DZR de vitamina C este 75 mg (femei) si 90 mg (barbati). Daca esti fumator trebuie sa stii ca ai nevoie de o doza mai mare de vitamina C decat un nefumator. Poti lua in siguranta 500 mg – 1000 mg de vitamina C zilnic, mai ales in perioadele in care alimentatia nu este bogata in fructe si legume.

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/anemia/symptoms-causes/syc-20351360?p=1

https://www.healthline.com/health/anemia#outlook

https://www.who.int/health-topics/anaemia#tab=tab_1

Articol medical

Testul 25-OH-vitamina D

Poliana › Articol medical

analize medicale @ Poliana

Testul 25-OH-vitamina D

Rolul vitaminei D in organism

Poliana › Articol medical

Rolul vitaminei D in organism si efectuarea testului 25-OH-vitamina D

Vitamina D mai este cunoscuta si ca hidroxivitamina D sau 25 (OH)D. In ciuda denumirii, vitamina D nu este o vitamina, ci un prohormon (un precursor al unui hormon). Rolul sau este esential pentru organism: sustine sanatatea oaselor si a dintilor, este necesara pentru homeostaza minerala, contribuie la echilibrul sistemului imunitar si nervos, regleaza nivelurile insulinei contribuind astfel la o mai buna gestionare a diabetului, asigura functionarea optima a plamanilor si a sistemului cardiovascular. Vitamina D este o vitamina liposolubila (este absorbita la nivel intestinal cu ajutorul grasimilor), stabila la caldura si foarte sensibila la lumina si oxidanti, fiind prezenta in mod natural in anumite alimente, insa, spre deosebire de alte vitamine care sunt asimilate doar prin suplimente si alimente, vitamina D este produsa in organism atunci cand razele ultraviolete intra in contact cu pielea.

Forme ale vitaminei D

Vitamina D este disponibila in doua forme de provitamine:

ergocalciferolul (vitamina D2) care se obtine din ergosterol – substanta prezenta in diverse tesuturi animale si vegetale. Vitamina D2 este frecvent utilizata ca aditiv alimentar.
colecalciferol (vitamina D3) obtinuta din 7-dehidrocolesterolul – precursor al colesterolului, care prin expunerea la razele ultraviolete se transforma in vitamina D3, naturala si animala.

Beneficiile vitaminei D

Functia biologica majora a vitaminei D este de a mentine valorile normale ale unor minerale precum calciul si fosforul (compusi importanti pentru sanatatea osoasa). Vitamina D contribuie in mod semnificativ la absorbtia calciului, asigurand dezvoltarea si sanatatea oaselor. De exemplu, s-a demonstrat ca suplimentarea dozei de vitamina D la barbatii varstnici a redus cu 20% riscul de fracturi non-vertebrale si cu 18% riscul de fractura de sold. Totodata, studii recente arata ca un aport optim de vitamina D poate oferi protectie in privinta riscului de osteoporoza, hipertensiune, cancer si anumite boli autoimune. Potrivit cercetarilor, vitamina D determina celulele sistemului imunitar sa produca anticorpi, protejand, astfel, organismul de infectii, raceli, gripe si numeroase afectiuni. Rezultatele altor studii confirma rolul important al vitaminei D in reducerea riscului de cancer de colon, prostata sau mamar. Totodata, exista date potrivit carora deficitul de vitamina D a fost asociat cu hipertensiune la copii, iar Academia Americana de Alergii, Astm si Imunologie (AAAAI) mentioneaza o legatura intre carenta de vitamina D si riscul crescut de sensibilitate la alergii, in special in cazul copiilor pana in 2 ani. Informatiile unor cercetari realizate de American Heart Association atesta ca femeile aflate la premenopauza care se confrunta cu deficit de vitamina D au un risc crescut de hipertensiune sistolica, prin urmare, acestea au nevoie de un aport crescut al acestei vitamine. Nu in ultimul rand, un aport optim de vitamina D scade riscul de preeclampsie la gravide sau de nastere prematura, precum si riscul de diabet gestational sau vaginita bacteriana.

Cauzele si simptomele deficitului de vitamina D

Sunt suficiente 10-15 minute de expunere la soare de 2-3 ori pe saptamana (brate, spate, fata, picioare) pentru ca pielea sa sintetizeze o cantitate optima de vitamina D (D3). De asemenea, exista numeroase surse alimentare care contribuie la mentinerea valorilor normale ale acestei vitamine. Surse bune de vitamina D sunt: uleiul de peste, peste (cod, somon, pastrav, ton, hering, macrou, sardine), ficat de vita, carne de vita, produse lactate, anumite tipuri de ciuperci, galbenus de ou, suc natural de portocale si cereale fortificate.

Cu toate acestea, anumite persoane se afla in categoria de risc de deficit, indeosebi in lunile “cu R” – lunile de iarna sau in care vremea este preponderent inchisa. Productia de vitamina D3 pe cale cutanata scade o data cu inaintarea in varsta, astfel incat, in jurul varstei de 70 de ani, aceasta este cu 50% mai redusa decat la 20 de ani. Prin urmare, cei afectati de deficit sunt varstnicii, dar si persoanele supraponderale sau sugarii hraniti exclusiv la san. De asemenea, persoanele care sufera de sindroame de malabsorbtie precum fibroza chistica sau boala Crohn prezinta un risc crescut.

Exista anumiti factori care favorizeaza aparitia carentei de vitamina D:

Pielea inchisa la culoare
Folosirea lotiunilor cu factor de protectie (FPS) peste 30
Alaptarea exclusiv la san
Nivelurile crescute de poluare

Simptomele deficitului de vitamina D

Acestea pot include:

Infectii recidivante
Oboseala
Durere de oase, musculara sau lombara
Tulburari de dispozitie
Rani care se vindeca greu
Caderea parului

In cazul in care deficitul se mentine timp indelungat, acesta poate determina complicatii precum:

Afectiuni cardiovasculare
Tulburari autoimune
Boli neurologice
Infectii
Complicatii in sarcina
Anumite cancere (de prostata, colon sau mamar)

Doza zilnica recomandata de vitamina D

Aceasta trebuie stabilita de medic si administrata doar la recomandarea specialistului. Cantitatea de vitamina D este in general masurata in micrograme (mcg) sau unitati internationale (UI). 1 microgram echivaleaza cu 40 UI. Potrivit recomandarilor internationale, doza zilnica este urmatoarea:

Sugari 0–12 luni: 400 UI (10 mcg)
Copii 1–18 ani: 600 UI (15 mcg)
Adulti pana in 70 de ani: 600 UI (15 mcg)
Adulti peste 70 de ani: 800 UI (20 mcg)
Gravide sau femei care alapteaza: 600 UI (15 mcg)

Excesul de vitamina D apare in general in urma administrarii de suplimente alimentare, de aceea, specialistii recomanda sa beneficiem de ea din alimente. Limita superioara din ghidurile internationale este de 4000 UI zilnic in cazul unui adult. Desi riscurile de toxicitate sunt rare (la persoanele care iau peste 10.000 UI pe zi), acestea exista si se pot manifesta prin: slabiciune, cefalee, somnolenta, scaderea poftei de mancare, greata, varsaturi, senzatie de gura uscata, gust metalic, constipatie, diaree, durere osoasa sau musculara.

Analiza vitaminei D

Anumiti medici recomanda pacientilor sa-si faca o rutina din testarea nivelului de vitamina D din sange. Exista, insa, cercetatori care sustin ca testele sunt mai relevante la persoanele in varsta, care au un risc mai mare de fracturi si in cazul carora este benefica imbunatatirea nivelului de vitamina D. Testul de sange care determina cantitatea de vitamina D in sange masoara, de fapt, concentratia de 25-OH-Vitamina D (25(OH)D), indicator atat al rezervei de vitamina D produsa pe cale cutanata, cat si rezerva obtinuta prin alimentatie. Daca medicul ti-a recomandat sa faci aceasta analiza, poti merge in punctele de recoltare Poliana.

Vezi aici oferta Testul 25-OH-Vitamina D la un pret special. Programeaza-te pentru recoltare!

Limitele normale al cantitatii de vitamina D din organismul unei persoane sanatoase sunt cuprinse intre 20 nanograme/ml si 50 ng/ml. Un nivel sub 20 ng/ml indica un deficit de vitamina D. Ti se va recolta o proba de sange de la nivelul venei bratului si nu dureaza mai mult de 5 minute. Nu este nevoie sa nu mananci inainte de analiza. Asigura-te ca, inainte de efectuarea analizei, ai comunicat medicului ce medicamente, vitamine sau alte suplimente alimentare iei, deoarece acestea pot influenta valorile testului. Discuta rezultatele cu medicul tau pentru a primi cel mai bun tratament.

Cand este necesara testarea vitaminei D

Analiza vitaminei D este de obicei recomandata in cadrul screeningului sau a monitorizarii afectiunilor osoase, dar si in cazul persoanelor cu boli cronice precum astmul, psoriazisul si anumite afectiuni autoimune. Specialistii recomanda testarea nivelului de vitamina D persoanelor care au osteoporoza sau care au un risc crescut de a dezvolta osteoporoza, precum femeile aflate la premenopauza si cele intrate la menopauza, mai ales daca sunt fumatoare, femeile si barbatii mai in varsta, cu istoric de osteoporoza in familie, persoanele care au avut o fractura la nivelul soldului, incheieturii mainii, coloanei vertebrale sau alte fracturi dupa varsta de 50 de ani, persoanele care iau un medicamente care subtiaza oasele, cum sunt corticosteroizii.

Surse:

https://www.medicalnewstoday.com/articles/161618

https://www.pharmacytimes.com/publications/issue/2010/February2010/OTCFocusVitaminD-0210

https://medlineplus.gov/lab-tests/vitamin-d-test/