Categorie: Articol medical

Toxiinfectia alimentara sau boala de origine alimentara se poate intampla oricui consuma mancare contaminata. Majoritatea oamenilor se recupereaza de la sine, dar unii se pot imbolnavi grav. Esti mai expusa riscului daca esti insarcinata, ai peste 65 de ani sau ai un sistem imunitar slabit. Copiii mici sunt, de asemenea, mai expusi riscului de a se imbolnavi grav, in special din cauza deshidratarii.

Daca un aliment este contaminat, inseamna ca este infectat cu un microorganism patogen, cum ar fi o bacterie, ciuperca, parazit sau virus. Uneori, produsele secundare toxice ale acestor organisme provoaca intoxicatii alimentare.

Cand mananci ceva toxic, corpul tau reactioneaza pentru a elimina toxinele, prin varsaturi, diaree, febra sau toate acestea. Simptomele intoxicatiilor alimentare sunt modul in care corpul tau lucreaza pentru a redeveni sanatos. De obicei, simptomele vor disparea intr-o zi sau doua.

Diferenta dintre toxiinfectia alimentara si raceala la stomac

Toxiinfectia alimentara si gripa stomacala sunt ambele infectii gastrointestinale. Ele cauzeaza gastroenterita, care este inflamatia stomacului si a intestinului subtire. Gastroenterita este semnul ca sistemul tau imunitar a fost activat pentru a elimina infectia.

In timp de toxiinfectiile alimentare sunt provocate de contaminarea alimentelor mai ales de bacterii cum ar fi Escherichia Coli, Stafilococul auriu sau Salmonella, gripa stomacala este podusa in special de infectiile cu virusuri ( norovirusul este cel mai frecvent incriminat agent patogen, dar pot fi implicati si rotavirusul, astrovirusul si adenovirusul.).Desi ambele afectiuni pot  duce la aceleasi simptome,  principala diferenta este ca bolile de origine alimentara (toxiinfectiile alimentare) provin din alimente, in timp ce gripa stomacala poate fi rezultatul unei infectii  de diferite cauze, transmise fara legatura de cauzalitate cu alimentele ingerate.

Simptomele toxiinfectiei alimentare

Durata de timp din momentul consumarii alimentelor si pana la manifestarea semnelor si simptomelor depinde de sursa infectiei si poate varia de la 30 de minute la 8 saptamani.

Cu sau fara tratament, majoritatea cazurilor se vor rezolva intr-o saptamana.

Simptomele comune sunt:

• stomac deranjat;
• varsaturi;
• diaree;
• diaree cu sange in scaune;
• dureri de stomac si crampe;
• febra;
• durere de cap.

Mai rar, intoxicatia alimentara afecteaza sistemul nervos si poate cauza boli severe. Simptomele pot include:

• vedere incetosata sau dubla;
• durere de cap;
• imposibilitatea miscarii membrelor;
• probleme la inghitire;
• furnicaturi sau amorteala a pielii;
• slabiciune;
• modificari ale timbrului vocii.

Cand sa te adresezi unui medic

Sugari si copii

Varsaturile si diareea pot scadea rapid nivelul de fluide corporale, generand deshidratare, la sugari si copii. Acest lucru poate provoca afectiuni grave la sugari. Anunta medicul daca simptomele prezentate de copil includ varsaturi, diaree si oricare dintre urmatoarele:

• schimbari neobisnuite in comportament sau gandire;
• sete excesiva;
• urinare in cantitati mici sau deloc;
• slabiciune;
• ameteala;
• diaree care dureaza mai mult de o zi;
• varsaturi dese;
• scaune care au sange sau puroi;
• scaune negre sau gudronoase;
• durere severa in stomac sau rect;
• febra la copii sub 2 ani;
• istoricul altor probleme medicale.

Adulti

Adultii ar trebui sa mearga la medic sau sa primeasca ingrijiri de urgenta daca apar:

• simptome ale sistemului nervos, cum ar fi vedere incetosata, slabiciune musculara si furnicaturi ale pielii;
• schimbari in gandire sau comportament;
• febra de 39,4 grade Celsius sau peste;
• varsaturi dese;
• diaree care dureaza mai mult de trei zile;
• simptome de deshidratare: sete excesiva, gura uscata, urinare redusa sau deloc, slabiciune severa, ameteli.

Complicatii

La majoritatea adultilor sanatosi, complicatiile sunt mai putin frecvente. Atunci cand se produc, includ urmatoarele.

Deshidratare

Cea mai frecventa complicatie este deshidratarea. Aceasta este o pierdere severa de apa, saruri si minerale. Atat varsaturile, cat si diareea pot provoca deshidratare.

Majoritatea adultilor sanatosi pot bea suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea. Este posibil ca copiii, adultii in varsta si persoanele cu sistem imunitar slabit sau cu alte boli sa nu poata inlocui lichidele pe care le-au pierdut, astfel incat se pot deshidrata

Persoanele care devin deshidratate ar putea avea nevoie de lichide direct in fluxul sanguin, la spital. Deshidratarea severa poate provoca leziuni ale organelor, alte boli severe si deces, daca nu este tratata.

Complicatiile bolii sistemice

Unele persoane contaminate pot suferi de raspandirea bolii in tot organismul, aparand boala sau infectia sistemica. Acest lucru este mai frecvent la persoanele in varsta, care au un sistem imunitar slabit sau alte afectiuni medicale.

Infectiile sistemice provocate de bacteriile alimentare pot provoca:

Cheaguri de sange in rinichi: E. coli poate duce la cheaguri de sange care blocheaza sistemul de filtrare al rinichilor. Aceasta afectiune, numita sindrom hemolitic uremic, are ca rezultat esecul brusc al rinichilor de a filtra deseurile din sange. Mai rar, alte bacterii sau virusi pot provoca aceasta afectiune.

Bacteriile din fluxul sanguin: bacteriile din sange pot provoca boli in sange sau pot raspandi boala in alte parti ale corpului.

Meningita: aceasta este o inflamatie care poate deteriora membranele si lichidul din jurul creierului si maduvei spinarii.

Septicemie: sepsisul este o reactie excesiva a sistemului imunitar la o infectie sistemica care dauneaza propriilor tesuturi ale corpului.

Leziuni ale creierului și nervilor.

Complicatii ale sarcinii

Boala cauzata de bacteriile Listeria in timpul sarcinii poate duce la:

• avort spontan sau nasterea unui fat mort;
• sepsis la nou-nascut;
• meningita la nou-nascut.

Complicatii rare

Complicatiile rare includ afectiuni care se pot dezvolta dupa totiinfectia alimentara, inclusiv:

• Artrita;
• Sindromul colonului iritabil;
• Sindromul Guillain Barre: este un atac al sistemului imunitar asupra nervilor care poate duce la furnicaturi, amorteala si pierderea controlului muscular;
• dificultati de respiratie.

Cauze

Multi germeni sau substante daunatoare, numite contaminanti, pot provoca boli alimentare. Alimentele sau bauturile care poarta un contaminant se numesc contaminate. Alimentele pot fi contaminate cu oricare dintre urmatoarele:

• bacterii;
• virusi;
• paraziti care pot trai in intestine;
• otravuri, numite si toxine;
• bacteriile care transporta sau produc toxine;
• mucegaiuri care produc toxine;

Termenul „toxiinfectie alimentara” este folosit in mod obisnuit pentru a descrie toate bolile transmise prin alimente. Boli cauzate de alimente inseamna toate bolile cauzate de orice alimente sau bauturi contaminate.

Toxiinfectiile alimentare inseamna o boala determinata in mod specific de o toxina din alimente.

Cum se pot contamina alimentele

Hrana se poate contamina in orice punct al lantului alimentar, respectiv de la ferma, pana la masa. Problema poate incepe in timpul cresterii, recoltarii sau prinderii, procesarii, depozitarii, expedierii sau pregatirii alimentelor.

Alimentele pot fi contaminate in orice loc in care sunt manipulate, inclusiv acasa, din cauza:

• Spalarii insuficiente a mainilor: fecalele care raman pe maini dupa folosirea toaletei pot contamina alimentele. Alti contaminanti pot fi transferati de pe maini in timpul pregatirii sau servirii alimentelor.
• Lipsei igienizarii si a dezinfectarii zonelor de gatit sau de servit masa. Cutitele, placile de taiat sau alte unelte de bucatarie nespalate pot raspandi contaminanti.
• Depozitarii necorespunzatoare: alimentele lasate prea mult timp la temperatura camerei se pot contamina. Alimentele pastrate in frigider prea mult timp se pot strica. De asemenea, alimentele depozitate intr-un frigider sau congelator care nu raceste corespunzator se pot strica.

Cauze comune

Exista o serie de cauze comune ale bolilor de origine alimentara, de la timpul care trece de la expunere pana la debutul simptomelor si sursele comune de contaminare. Astfel, printre acestea se numara:

• Bacteria Bacillus cereus care incepe sa produca efecte dupa o perioada cuprinsa intre 30 minute si 15 ore. Bacteria este produsa de alimente precum orez, resturi de hrana, sosuri, supe, carne si altele care au stat prea mult timp la temperatura camerei.
• Bacteria Campylobacter: incepe sa produca efecte de la 2 pana la 5 zile. Ea poate proveni din carne de pasare cruda sau insuficient gatita, crustacee, lapte nepasteurizat si apa contaminata.
• Bacteria Clostridium botulinum incepe sa produca efecte intr-un timp cuprins intre 18 si 36 de ore. In cazul sugarilor, efectele pot aparea dupa 3 pana la 30 de zile. Sugarii se pot imbolnavi atunci cand li se da miere sau suzetele sunt inmuiate in miere. Bacteria poate aparea in alimentele conservate acasa, dar si in peste, fasole si alcool.
• Bacteria Clostridium perfringens produce efecte dupa 6 pana la 24 de ore de la consumul de alimente contaminate. Ea poate fi intalnita in carne, tocana si sosuri. De asemenea, poate aparea atunci cand alimentele sunt lasate prea mult timp la temperatura camerei.
• Bacteria Escherichia coli, denumita in mod obisnuit E. coli. De obicei, incepe sa produca simptome in 3 pana la 4 zile de la infectare. Poate fi continuta de carne cruda sau insuficient gatita, lapte sau suc nepasteurizat, branzeturi moi din lapte nepasteurizat si fructe si legume proaspete, dar si de apa contaminate si fecalele persoanelor cu E. coli.
• Parazitul Giardia lamblia produce simptome pana la 2 saptamani de la infectare. Alimente si apa contaminate cu fecale pot fi purtatoare ale acestui parazit, dar poate fi transmis si de manipulatorii de alimente, purtatori ai parazitului.
• Hepatita A (virus) incepe sa-si produca efectele intre 15 pana la 50 de zile de la infectare. Poate fi contractata din crustacee crude sau preparate insuficient, fructe si legume proaspete si alte alimente negatite. De asemenea, poate fi luata si din alimente si apa contaminate cu fecale umane, precum si transmisa de manipulatorii de alimente care au hepatita A.
• Bacteria Listeria: simptomele digestive ale infectarii incep sa se manifeste dupa 9 pana la 48 de ore si dureaza 1 pana la 4 saptamani pentru ca boala sa se manifeste la nivelul intregului corp. Bacteria poate fi continuta de hot dog, carne, lapte nepasteurizat, branzeturi moi din lapte nepasteurizat, peste afumat tinut la frigider, pateuri refrigerate sau tartinabile din carne si fructe si legume proaspete.
• Norovirus: provoaca simptome in 12 pana la 48 de ore de la infectare. Poate fi continuta de crustacee, fructe si legume proaspete, alimente gata de consum, cum ar fi salate si sandvisuri, atinse de manipulatorii de alimente care sunt purtatori ai acestui virus. De asemenea, virusul poate fi luat din alimente sau apa contaminate cu varsaturi sau fecale ale unei persoane purtatoare.
• Rotavirus: se manifesta la 18 pana la 36 de ore de la infectare. Poate fi transmis prin alimente, apa sau obiecte, cum ar fi manerele de la robinete sau ustensile contaminate cu virus.
• Salmonella: este o bacterie care produce efecte dupa 6 ore pana la 6 zile de la contaminare. Cel mai adesea, este continuta de carnea de pasare, oua si produse lactate. Alte alimente care pot fi infestate mai sunt si fructele si legumele proaspete nucile, produsele cu nuci si condimentele.
• Intoxicatie cu crustacee (toxina): de obicei, isi produce efectele in 30 pana la 60 de minute si pana la 24 de ore. Se poate gasi in scoici, inclusiv crustacee gatite, din apa de mare de coasta contaminata cu toxine.
• Bacteria Shigella: se manifesta in 1 pana la 2 zile de la infectare. Poate fi luata din contactul cu o persoana care este bolnava, din alimente sau apa contaminate cu fecale umane. De adesea, poate fi transmisa prin alimente gata de consumat, manipulate de un lucrator
• Bacteria Staphylococcus aureus (stafilococ auriu): se manifesta dupa 30 minute pana la 8 ore si poate fi luata din carne, salata de oua, salata de cartofi sau produse de patiserie umplute cu smantana care au fost lasate prea mult timp afara sau nerefrigerate.

Bacteriile care provoaca boli de origine alimentara pot fi gasite si in piscine, lacuri, iazuri, rauri si apa de mare. De asemenea, unele bacterii, cum ar fi E. coli, se pot raspandi prin expunerea la animalele purtatoare de boala.

Tratament

Tratamentul pentru toxiinfectia alimentara depinde de cat de severe sunt simptomele si ce anume a cauzat boala. Tratamentul poate include urmatoarele:

Rehidratare: fluidele si electrolitii mentin echilibrul lichidelor din corpul tau. Electrolitii includ minerale precum sodiu, potasiu si calciu. Dupa varsaturi sau diaree, este important sa te hidratezi pentru a preveni deshidratarea. Deshidratarea severa poate necesita internarea la spital. Este posibil sa ai nevoie de lichide si electroliti administrati direct in fluxul sanguin.

Antibiotice: daca boala este cauzata de bacterii, ti se  poate prescrie un antibiotic. Antibioticele sunt in general pentru persoanele cu boala severa sau cu un risc mai mare de complicatii.

Antiparazitare: medicamentele care combat  parazitii, numite antiparazitare, sunt, de obicei, prescrise pentru infectiile parazitare.

Probioticele: medicul iti poate recomanda probiotice. Acestea sunt tratamente care inlocuiesc bacteriile sanatoase din sistemul digestiv.

Medicamente pentru diaree sau stomac deranjat: adultii care au diaree care nu este sangeroasa si care nu au febra pot lua loperamida (Imodium A-D) pentru a trata diareea. De asemenea, pot lua subsalicilat de bismut (Pepto-Bismol, Kaopectate, altele) pentru a trata stomacul deranjat. Aceste medicamente pot fi luate fara prescriptie medicala, dar ele nu sunt recomandate copiilor.

Prevenirea toxiinfectiei alimentare

Cel mai bun mod de a preveni intoxicatia alimentara este sa iti manipulezi alimentele in siguranta si sa eviti orice alimente care ar putea fi nesigure.

Unele alimente sunt mai susceptibile de a provoca intoxicatii alimentare din cauza modului in care sunt produse si preparate. Agentii infectiosi care sunt ucisi in timpul gatitului pot fi prezenti in anumite alimente, cum ar fi:

• carne;
• pasari de curte;
• oua;

Toxiinfectiile alimentare pot aparea daca aceste alimente sunt consumate in forma cruda, nu sunt gatite corespunzator sau daca mainile si suprafetele nu sunt curatate dupa contact.

Alte alimente care pot provoca intoxicatii alimentare includ:

• sushi si alte produse din peste care sunt servite crude sau insuficient gatite;
• mezeluri si hot dog care nu sunt incalzite sau gatite;
• carne de vita tocata, care poate contine carne de la mai multe animale;
• lapte nepasteurizat, branza si suc;
• fructe si legume crude, nespalate.

Pentru a evita intoxicatia alimentara, ia cateva masuri de siguranta:

• Spala-te intotdeauna pe maini inainte de a gati sau de a manca;
• Asigura-te ca alimentele sunt sigilate si depozitate corespunzator;
• Gateste bine carnea si ouale;
• Igienizeaza orice intra in contact cu produsele crude inainte de a folosi pentru a prepara alte alimente.
• Asigura-te ca speli intotdeauna fructele si legumele inainte de a le servi.

Este extrem de rar ca toxiinfectia alimentara sa puna viata in pericol. In timp ce intoxicatia alimentara este destul de incomoda, vestea buna este ca majoritatea oamenilor se recupereaza complet in cateva zile, chiar si fara tratament.

Surse:

www.healthline.com

www.mayoclinic.org

www.my.clevelandclinic.org

Fibromul uterin, denumit si leiomiom sau miom, este o tumora benigna care poate creste in pereteleuterin. Rareori, se transforma in tumora maligna, canceroasa.

Fibromul poate varia foarte mult ca dimensiune, forma si localizare. El poate aparea in profunzimea peretelui uterin sau pe suprafata acestuia.

Unele fibroame sunt atat de mici incat medicul nici macar nu le poate depista. Altele se dezvolta in formatiuni mari, care pot afecta dimensiunea si forma uterului tau.

Fibroamele uterine apar, de obicei, la varsta fertile, in general intre 30 si 40 de ani, dar se pot forma la orice varsta.

Tipuri de fibroame uterine

Exista mai multe tipuri de fibrom, care difera in functie de localizarea, in sau pe uter, astfel:

• Fibroame intramurale: sunt cele mai frecvente tipuri. Apar in peretele muscular al uterului. Ele pot creste si pot intinde uterul.
• Fibroame subserozale: se formeaza in exteriorul uterului. Ele pot creste suficient de mult pentru a face uterul sa para mai mare pe o parte.
• Fibroame pedunculate: fibroamele subseroase pot dezvolta o tulpina, o baza subtire care sustine tumora. Cand o fac, sunt cunoscute ca fibroame pedunculate.
• Fibroame submucoase: se dezvolta in miometru, stratul muscular mediu al uterului, imediat sub mucoasa uterina. Tumorile submucoase nu sunt la fel de frecvente ca alte tipuri de fibroame.
• Fibroame cervicale: fibroamele cervicale se dezvolta pe colul uterin, care leaga uterul de vagin. Si acestea sunt rar intalnite.

Semne si simptome

Este posibil sa nu stii ca ai un fibrom uterin, deoarece adesea nu provoaca niciun simptom. Daca ai fibroame care manifesta simptome, poate fi din cauza localizarii, cate ai sau cat de mari sunt.

Aceste tumori necanceroase, formate din tesut si muschi, pot fi la fel de mici ca un bob de mazare sau mai mari decat un grapefruit. Ele pot creste in afara sau in interiorul peretelui uterului sau in interiorul uterului. Poti avea mai multe fibroame uterine, de diferite dimensiuni.

Fibroamele mici nu prezinta, de obicei, niciun simptom. Cele mai mari pot cauza:

Menstruații lungi sau dureroase: cantitatea de sange eliminata este abundenta, cu  cheaguri de sange. Este posibil sa ai si sangerare intre menstruatii. Uneori, sangerarea este atat de grava incat provoaca anemie.

Disconfort in abdomenul inferior: acest lucru s-ar putea simti ca presiune, plenitudine sau greutate. S-ar putea sa intampini probleme cu aplecarea inainte sau sa stai intinsa pe burta.

Durere in abdomenul inferior: mai rar, unele persoane au dureri ascutite intr-un anumit punct. Acest lucru se imbunatateste de obicei in 2-4 saptamani.

Balonare: burta ta poate parea umflata, ca si cum ai fi insarcinata.

Dureri de spate: pot aparea atunci cand fibroamele preseaza nervii si muschii din partea inferioara a spatelui.

Durere la contactul sexual: este posibil sa simti durere sau disconfort in anumite pozitii sexuale sau numai in anumite etape ale ciclului menstrual.

Probleme la urinare: s-ar putea sa fii nevoita sa urinezi des si chiar sa te trezesti in timpul noptii pentru a urina.

Scurgere vaginala care dureaza perioade lungi.

Constipatie.

Rareori, un fibrom poate provoca durere acuta, atunci cand isi depaseste aportul de sange si incepe sa moara.

Cand sa te adresezi medicului

Programeaza-te la medic daca ai:

• durere pelvina care nu dispare;
• perioade menstruale excesiv de grele, prelungite sau dureroase;
• sangerari intre menstruatii;
• dificultate la golirea vezicii urinare;
• numar scazut inexplicabil de celule rosii din sange (anemie).

Solicita imediat asistenta medicala daca ai sangerari vaginale severe sau dureri pelvine ascutite care apar brusc.

Cauze ale fibromului uterin

Medicii nu cunosc cauza fibromului uterin, dar cercetarile si experienta clinica indica urmatorii factori:

• Modificari genetice: multe fibroame contin modificari ale genelor care difera de cele din celulele musculare uterine tipice.
• Hormonii: estrogenul si progesteronul, doi hormoni care stimuleaza dezvoltarea mucoasei uterine in timpul fiecarui ciclu menstrual in pregatirea sarcinii, par sa favorizeze cresterea fibroamelor.
• Fibroamele contin mai multi receptori de estrogen si progesteron decat celulele musculare uterine tipice. Fibromul tinde sa se micsoreze dupa menopauza din cauza scaderii productiei de hormoni.
• Alti factori de crestere: substantele care ajuta organismul sa mentina tesuturile, cum ar fi factorul de crestere asemanator insulinei, pot afecta cresterea fibroamelor.
• Matricea extracelulara (ECM): este materialul care face ca celulele sa se lipeasca intre ele, ca mortarul intre caramizi. ECM este crescuta in fibroame si le face fibroase. ECM stocheaza, de asemenea, factori de crestere si provoaca modificari biologice in celulele in sine.

Medicii cred ca fibromul uterin se dezvolta dintr-o celula stem din tesutul muscular neted al uterului (miometrul). O singura celula se divide in mod repetat, creand in cele din urma o masa ferma, cauciucoasa, distincta de tesutul din apropiere.

Modelele de crestere ale fibromului uterin variaza. Pot creste lent sau rapid sau pot ramane la aceeasi dimensiune. Unele fibroame trec prin crize de crestere, iar altele se pot micsora de la sine.

Multe fibroame care au fost prezente in timpul sarcinii se micsoreaza sau dispar dupa sarcina, pe masura ce uterul revine la dimensiunea obisnuita.

Factori de risc

Exista putini factori de risc cunoscuti pentru fibromul uterin, in afara de faptul ca femeile de varsta reproductiva sunt expuse. Factorii care pot avea un impact asupra dezvoltarii fibromului includ:

Rasa: desi toate femeile de varsta reproductiva ar putea dezvolta fibrom, femeile de culoare au mai multe riscuri de a avea fibrom decat femeile din alte grupuri rasiale. In plus, femeile de culoare au fibroame la varste mai mici si, de asemenea, este probabil sa aiba fibroame mai multe sau mai mari, impreuna cu simptome mai severe.

Ereditate: daca mama sau sora ta a avut fibrom, si tu ai un risc crescut de a dezvolta.

Alti factori:

• debutul menstruatiei la o varsta frageda;
• obezitatea;
• deficienta de vitamina D;
• dieta mai bogata in carne rosie si mai scazuta in legume verzi, fructe si lactate;
• consumul de alcool, inclusiv bere, par sa creasca riscul de a dezvolta fibrom.

Complicatii

Desi fibroamele uterine de obicei nu sunt periculoase, ele pot provoca disconfort si pot duce la complicatii, cum ar fi scaderea globulelor rosii (anemie) care provoaca oboseala, din cauza pierderii mari de sange. Rareori, este necesara o transfuzie din cauza pierderii de sange.

Prevenire

Fibromul nu poate fi prevenit, dar cercetarile sugereaza ca anumite obiceiuri ale stilului de viata pot reduce riscurile de aparitie al acestuia.

Un studiu a constatat ca dietele bogate in zahar pot fi legate de un risc mai mare la unele femei. Un alt studiu a constatat ca consumul de fructe proaspete si legume crucifere, cum ar fi rucola, broccoli, varza, conopida, verdeata si verdeata de napi  poate reduce riscurile. Legumele crucifere sunt bogate in beta-caroten, acid folic, vitaminele C, E si K si alte minerale. De asemenea, sunt pline de fibre.

Totodata, exercitiile fizice regulate pot reduce riscurile de fibrom uterin.

Diagnosticare

Medicul poate banui ca ai fibrom uterin doar in urma unui examen pelvin de rutina, din cauza felului in care simte uterul. Daca forma uterului este neregulata sau neobisnuit de mare, medicul va recomanda investigatii suplimentare, cum ar fi:

Ecografie: ultrasunetele folosesc unde sonore pentru crea o imagine a uterului. Ecografia se poate face transvaginal sau pe abdomen. Apoi, medicul poate vedea daca exista fibrom, unde este localizat si cat de mare este.

Analize de laborator: Hemoleucograma completa (CBC) il poate ajuta pe medic sa vada daca ai anemie (nivel scazut de celule rosii din sange) sau alte tulburari de sangerare.

Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN): daca medicul tau are nevoie de mai multe informatii dupa efectuarea unei ecografii, este posibil sa iti recomande si un RMN. Acesta ofera imagini mai detaliate ale fibroamelor care pot ajuta la prescrierea celui mai bun tratament. Medicul poate recomanda, de asemenea, un RMN daca ai un uter marit sau esti aproape de menopauza.

Histerosonografie: in aceasta investigatie, o cantitate mica de solutie salina este injectata in cavitatea uterine, pentru a o mari. Acest lucru il ajuta pe medic sa vada fibroamele care cresc in uter (fibroame submucoase) si mucoasa uterului. Investigatia se recomanda daca incerci sa ramai gravida sau ai menstruatii abundente.

Histerosalpingografie: daca medicul trebuie sa vada daca trompele uterine sunt infundate, va apela la o histerosalpingografie. Pentru efectuarea acestei proceduri, medicul foloseste colorant,  pentru a evidentia uterul si trompele uterine pe o radiografie, pentru a vedea mai bine aceste zone.

Histeroscopie: medicul introduce un mic telescop, cu o lumina in varf, in colul uterin. Apoi, dupa injectarea de solutie salina si extinderea cavitatii uterine, medicul poate privi peretii uterului si deschiderea trompelor uterine.

Tratament pentru fibromul uterin

Exista multe modalitati de a trata fibromul. Metoda de tratament va depinde  daca ai sau nu simptome, planuiesti sa ramai insarcinata, varsta pe care o ai si unde este localizat fibromul.

Daca ai doar simptome usoare sau nu prezinti niciun simptom, medicul iti poate recomanda sa monitorizezi periodic fibromul si sa astepti pentru a vedea care este evolutia.  Fibroamele nu sunt canceroase si pot creste lent sau deloc. De asemenea, se pot micsora sau disparea dupa menopauza.

Medicamente: medicamentele pentru fibrom trateaza simptomele. Fibromul nu va disparea, dar se poate micsora cu ajutorul unui tratament medicamentos. De asemenea, pot ajuta la simptome precum durerea si sangerarea.

Pilulele contraceptive pot reduce sangerarea. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pot ameliora durerea. Vitaminele si suplimentele de fier te pot ajuta cu energie daca sangerezi abundent si, ca urmare, ai anemie.

Alte medicamente includ:

• Agonistii hormonului de eliberare a gonadotropinei (GnRH) te pun intr-o stare temporara de menopauza, prin blocarea estrogenului si progesteronului. Acest lucru iti poate micsora fibroamele. Antagonistii GnRH actioneaza intr-un mod diferit, pentru a-ti reduce sau opri menstruatia.
• Un dispozitiv intrauterin cu eliberare de progestin (DIU) introdus in uter poate ajuta la controlul sangerarilor abundente. De asemenea, previne sarcina, dar s-ar putea sa nu fie potrivit pentru tine daca ai fibrom in cavitatea uterului.
• Acidul tranexamic este un medicament care nu implica hormoni. Il iei in zilele in care sangerezi abundant, pentru a-ti reduce fluxul.

Interventie chirurgicala: daca ai simptome moderate sau severe, este posibil sa ai nevoie de o interventie chirurgicala pentru ameliorare.

Optiunile includ:

• Miomectomie: aceasta interventie chirurgicala elimina fibroamele in timp ce incearca sa lase tesutul sanatos in pace. Aceasta ar putea fi cea mai buna optiune daca planifici sa ramai insarcinata in viitor. Exista mai multe moduri de a face o miomectomie, de la o interventie chirurgicala abdominala majora pana la laparoscopie.
• Ablatia endometriala: un chirurg foloseste fie un laser, fie un curent electric, pentru a indeparta sau distruge mucoasa uterului. Este posibil sa ai aceasta interventie chirurgicala minora in ambulatoriu. De obicei, nu vei mai avea menstruatie dupa aceea si nu vei mai putea ramane insarcinata.
• Embolizarea fibromului uterin (UFE) sau embolizarea arterei uterine (UAE). In aceasta procedura, un medic blocheaza fluxul de sange catre fibroame, prin introducerea de gel sau particule de plastic in vasele de sange din apropiere. Acest lucru face ca fibromul sa se micsoreze.
• Histerectomie: aceasta interventie chirurgicala va indeparteaza complet uterul. Acesta este singurul mod de a vindeca complet un uter fibromatos. Este o interventie chirurgicala majora, dar medicul tau are optiuni pentru cum sa o faca, inclusiv prin incizia peretelui abdominal (clasic) sau laparoscopic.

Remedii de aplicat acasa si tratamente naturiste

Anumite remedii casnice si tratamente naturiste pot avea un efect pozitiv asupra fibroamelor, inclusiv:

• acupunctura;
• exercitii precum yoga;
• masaj;
• aplicarea de comprese calde pentru crampe. Evita caldura daca ai sangerari abundente.

De asemenea, pot ajuta si unele schimbari in dieta zilnica. Astfel evita carnea si alimentele bogate in calorii, consumand mai multe:

• alimente si bauturi bogate in flavonoide;
• legume verzi;
• ceai verde;
• peste precum tonul si somonul.

Gestionarea nivelului de stres si mentinerea unei greutati moderate pot fi, de asemenea, benefice.

Intrebari si raspunsuri

Ar trebui sa mi se indeparteze fibromul inainte sau dupa sarcina?

Fibroamele din cavitatea uterina pot provoca avort spontan sau pot face mai dificila obtinerea sarcinii. Deci, acestea sunt de obicei indepartate inainte de a se incerca obtinerea sarcinii, daca ai simptome deranjante, se recomanda sa il indepartezi inainte de a ramane insarcinata.

De asemenea, in functie de dimensiunea si localizarea fibroamelor, medicul te poate sfatui sa nasti prin cezariana, intr-o sarcina viitoare, deoarece cicatricea de pe uter se poate deschide in timpul travaliului. Si asta ar fi foarte periculos, atat pentru tine, cat si pentru copil. Daca nu ai simptome severe, poti astepta pana dupa sarcina pentru a-ti indeparta fibromul. Atentie insa ca fibromul poate creste in timpul sarcinii, iar in aproximativ 20 pana la 30%  din cazuri provoaca durere. Fibroamele mari, de obicei cele mai mari de 3 pana la 5 centimetri, provoaca probleme cu placenta, cresterea copilului, sangerari excesive in timpul nasterii, travaliu prematur si uneori cauzeaza probleme cu nasterea copilului.

Pot sa revina fibroamele uterine dupa ce au fost indepartate?

Orice tratament care pastreaza uterul prezinta riscul ca fibroamele sa apara in viitor. Asadar, o histerectomie, in care uterul si colul uterin sunt indepartate, este singurul tratament actual, desi radical, care poate garanta ca fibroamele nu vor reaparea. Fibromul poate reapare la aproximativ 60% dintre persoanele care le au.

Fibroamele dispar dupa menopauza?

Deoarece fibroamele sunt cresteri sensibile de cauze hormonale, majoritatea femeilor prezinta o scadere a dimensiunii fibromului si probleme legate de acesta, pe masura ce se apropie de menopauza. De fapt, intregul uter scade in dimensiune dupa menopauza. Cu toate acestea, studiile arata ca fibroamele pot continua sa creasca dupa menopauza, deoarece exista si alte tesuturi in corpul nostru care produc estrogen in afara de ovare. Aceasta crestere continua nu inseamna ca fibroamele sunt canceroase sau chiar ca trebuie tratate, dar daca ai simptome deranjante, tratamentul este necesar.

Fibroamele sunt canceroase?

Fibroamele au un aspect foarte tipic la o ecografie si, deoarece sunt atat de comune, sunt aproape intotdeauna diagnosticate cu acuratete. In unele situatii, medicul iti poate recomanda o biopsie a mucoasei uterine, daca exista o ingrijorare legata de cancer. Daca ai o suspiciune legata de cancer, vei fi indrumata catre un specialist, pentru a discuta daca histerectomia este cea mai buna optiune, mai degraba decat sa incerci tratamente de pastrare a uterului.

Fibromul uterin provoaca cresterea in greutate?

Fibromul nu iti modifica metabolismul si nici nu determina in alt mod corpul sa ia in greutate. Un fibrom foarte mare poate cantari pana la aproximativ 5 kilograme si poate creste greutatea corporala cu aceasta cantitate, dar de obicei nu devin atat de mari.

Un fibrom care va impinge in zona abdomenului poate provoca balonare sau umflare, ceea ce ar putea face sa para ca te-ai ingrasat.

Surse:

www.mayoclinic.org

www.healthline.com

www.webmd.com/women

• Ce este laringita
• Laringita la copii
• Laringita acuta – Cauze
• Laringita cronica – Cauze
• Simptome laringita
• Complicatiile laringitei
• Diagnostic laringita
• Tratament laringita
• Prevenirea laringitei

Ce este laringita

Laringita este o afectiune caracterizata prin inflamatia laringelui (cutia vocala). Laringele este un organ cu rol in fonatie localizat intre faringe si trahee. Laringita este cauzata de suprasolicitarea corzilor vocale sau de inflamatia locala.

In mod normal, in urma inchiderii si deschiderii corzilor vocale rezulta vibratii, care se transforma in sunete. Tumefactia zonei laringeale produce alterarea proceselor fiziologice, ceea ce face ca procesele de la nivelul corzilor vocale sa nu se realizeze corespunzator. Astfel, rezulta sunetele distorsionate, iar persoana prezinta o voce ragusita si slaba.

Diferenta dintre faringita si laringita

Laringita si faringita sunt doua patologii diferite care pot fi deseori confundate. Faringita este definita ca inflamatia faringelui. Aceasta este caracterizata din punct de vedere clinic prin durere la nivelul gatului. Faringele este un organ comun al tractului respirator si digestiv.

Laringita este definita ca inflamatia regiunii laringiene. Aceasta este situata inferior de faringe si face parte din tractul respirator. Mai jos de laringe este localizata traheea care se continua cu bronhiile principale.

Factori de risc ai laringitei

Laringita este o afectiune care poate debuta la toate varstele. Urmatorii factori de risc contribuie la aparitia mai frecventa a bolii:

• fumatul;
• folosirea in exces a vocii;
• consumul de alcool;
• imunosupresia;
• istoricul medical personal de infectii respiratorii (bronsita, sinuzita);
• administrarea de steroizi inhalatori.

Tipuri de laringita

In functie de durata bolii, laringita se poate clasifica in doua forme:

• acuta;

 Laringita acuta: Majoritatea cazurilor de laringita sunt pasagere si se amelioreaza dupa ce dispare cauza, in general in mai putin de doua saptamani.

Laringita cronica se caracterizeaza printr-o simptomatologie care dureaza mai mult de trei saptamani. Laringita cronica poate determina afectarea corzilor vocale si aparitia de formatiuni pe corzile vocale (polipi sau noduli).

Laringita la copii

Laringita apare mai frecvent la copiii care petrec timp impreuna cu alți copii ceprezinta aceasta afectiune. La varste mici, laringita se caracterizeaza prin prezenta unor modificari morfologice ale corzilor vocale.

In cazul copiilor, laringita se manifesta prin disfonie (voce ragusita) si durere la nivelul gatului. Medicul va recomanda repausul vocal si hidratarea corespunzatoare. Durata bolii este de aproximativ 2 saptamani.

Daca simptomele copilului nu se amelioreaza sau se agraveaza, este recomandata vizita la cabinetul medical. Dupa efectuarea consultului medical, a investigatiilor clinice si paraclinice, medicul va stabili diagnosticul si va prescrie tratamentul corespunzator.

Epiglotita

Epiglota este un tesut care acopera laringele si traheea in timpul deglutitiei (inghitirii alimentelor si a lichidelor). Prin acest mecanism se restrictioneaza trecerea alimentelor solide sau a lichidelor spre tractul respirator.

Epiglotita este caracterizata prin inflamatia tesutului epiglotei. Aceasta patologie este insotita de un tablou clinic complex. Printre semnele si simptomele epiglotitei se regasesc:

• disfagie (tulburari in procesul de inghitire a alimentelor);
• odinofagie (durere in momentul inghitirii alimentelor);
• tulburari de respiratie (adoptarea unei pozitii antalgice cu toracele flexat anterior pentru o respiratie eficienta);
• febra;

Epiglotita se manifesta cel mai frecvent la copiii cu varsta cuprinsa intre 2 – 6 ani. Aceasta este cauzata de infectia cu virusul Haemophilus influenzae de tip B. Pentru a preveni aparitia acestei patologii, medicul recomanda efectuarea vaccinului Hib (Haemophilus influenzae tip B).

Laringita acuta – Cauze

Cauzele laringitei variaza in functie de tipul bolii. Astfel, laringita acuta poate fi determinata de:

• infectii virale;
• infectii bacteriene;
• infectii fungice (Candida);
• folosirea excesiva a corzilor vocale.

Infectiile virale reprezinta cea mai frecventa cauza de aparitie a laringitei. Printre agentii virali care pot determina aparitia bolii se regasesc:

• adenovirusuri;
• rinovirusuri;
• virusurile paragripale;
• virusul gripal;
• virusurile herpetice;
• HIV;
• virusul Coxsackie.

In unele cazuri, anumite tipuri de infectii virale pot coexista cu infectiile bacteriene, fie prin infectarea simultana, fie prin suprainfectare. Printre agentii patogeni de tip bacterian se regasesc:

• Streptococcus pneumoniae;
• Haemophilus influenzae tip B;
• Staphylococcus aureus;
• Streptococcus beta-hemolitic tip B;
• Klebsiella pneumoniae;
• Moraxella catarrhalis.

Laringita cronica – Cauze

Laringita cronica apare ca urmare a expunerii pe termen lung la substante iritante. Simptomatologia este mai severa si are o durata mai lunga.  Aceasta poate fi cauzata de urmatorii factori:

• varsta inaintata;
• expunerea cronica la substante chimice, alergeni;
• astm;
• traumatisme;
• boala de reflux gastro-esofagian (BRGE);
• sinuzita cronica;
• paralizia corzilor vocale;
• consumul excesiv de alcool;
• cancer laringian;

Bolile autoimune pot avea ca efect secundar aparitia laringitei cronice. Printre acestea se regasesc:

• lupusul eritematos sistemic;
• artrita reumatoida;
• amiloidoza;

Unele medicamente folosite in tratamentul de lunga durata al anumitor afectiuni pot determina aparitia laringitei cronice. Dintre acestea putem specifica:

• steroizii utilizati pe cale inhalatorie;
• inhibitorii enzimei de conversie;
• anticolinergicele;
• antihistaminicele;
• bifosfonatii;
• diureticele;

Simptome laringita

Majoritatea simptomelor laringitei au o durata de cel mult 2 saptamani. Tabloul clinic specific acestei afectiuni cuprinde:

• pierderea vocii;
• odinofagie (durere la înghițire);
• disfonia (raguseala);
• uscarea mucoasei laringiene;

In cazul in care laringita este secundara unei alte afectiuni (viroza), tabloul clinic este completat cu urmatoarele semne si simptome:

• rinoree (secretii nazale);
• febra persistenta;
• cefalee (durere de cap);
• disfagie;
• hemoptizie (tuse cu sange);
• adenopatii (marirea in volum a ganglionilor cervicali).

O serie de afectiuni sunt luate in considerare de medic in procesul de diagnostic diferential al laringitei. Printre afectiunile cu un tablou clinic asemanator laringitei se regasesc:

• disfonia spasmodica de cauza neurologica;
• nodulii localizati la nivelul corzilor vocale;
• paralizia corzilor vocale;
• ulceratii la nivelul corzilor vocale.

Complicatiile laringitei

In cazul laringitei acute, complicatiile sunt relativ rare, aceasta boala fiind autolimitanta. In cazul in care pacientul incearca sa compenseze excesiv disfonia, laringita se poate insoti de aparitia unor deteriorari ale corzilor vocale.

Laringita cronica este o patologie cu un tablou clinic mai sever in comparatie cu forma acuta. Pe parcursul evolutiei bolii, pot aparea urmatoarele complicatii:

• obstructia cailor respiratorii;
• pierderea vocii;
• tusea cronica;
• stenoza laringiana.

In cazul unor infectii severe (infectii cauzate de virusuri herpetice), patologia poate fi insotita de aparitia unor eroziuni sau necroze la nivel laringian. In acest caz, se recomanda vizita de urgenta la cabinetul medical.

Diagnostic laringita

Stabilirea diagnosticului de laringita presupune efectuarea unei vizite la medic. Astfel, medicul poate realiza anamneza, examenul clinic si paraclinic. Anamneza este o procedura care presupune obtinerea unei informatii esentiale despre debutul si caracteristicile simptomatologiei prin intermediul intrebarilor adresate pacientului.

Astfel, medicul poate solicita pacientului detalii despre:

• debutul afectiunii;
• tipul de simptome pe care acesta le prezinta;
• durata simptomatologiei;
• istoricul medical personal;
• antecedentele heredocolaterale (istoricul medical familial);
• consumul de alcool;
• fumat;
• alergii;
• istoricul de interventii chirurgicale la nivelul regiunii gatului;
• intubatii in antecedente;
• traumatisme la nivelul gatului;
• episoadele de fortare a vocii (cantat).

Dupa anamneza, medicul va realiza examenul clinic al pacientului folosind tehnici de:

• inspectie;
• palpare;
• percutie;

In cadrul examinarii paraclinice, pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, pacientului ii pot fi recomandate urmatoarele proceduri:

• recoltarea unei probe de exudat;

Personalul medical specializat va preleva o proba de secretii de la nivelul zonei de interes. Dupa recoltare, aceasta este trimisa la laboratorul de analize, unde se va realiza o cultura bacteriana. In urma acestei proceduri, medicul poate stabili diagnosticul de infectie laringiana. De asemenea, pentru stabilirea tratamentului optim, acesta poate recomanda efectuarea unei antibiograme, care evidentiaza sensibilitatea agentului patogen la anumite clase de medicamente.

• laringoscopia;

Laringoscopia este o procedura medicala care presupune introducerea unui laringoscop la nivel laringian. Acesta este un instrument subtire, flexibil, care prezinta in capat o camera microscopica. Laringoscopul poate fi introdus la nivelul laringelui prin cavitatea bucala sau nazala. Aceasta permite vizualizarea tractului respirator si evidentierea posibilelor anomalii.

In timpul laringoscopiei, medicul poate observa anumite semne ale laringitei. Printre acestea se regasesc:

• leziuni ale laringelui;
• eritem (roseata);
• tumefactia corzilor vocale.
• biopsia;

Biopsia reprezinta prelevarea unei mostre de tesut de la nivelul unei formatiuni localizate in laringe. Astfel, daca pacientul prezinta un nodul la nivelul corzilor vocale, medicul va recomanda efectuarea acestei proceduri. Proba de tesut prelevata este stocata intr-un recipient special care va fi trimis la laboratorul de anatomopatologie. Dupa studierea celularitatii probei de tesut biopsiate, medicul si pacientul vor primi rezultatele citologice.

Pentru realizarea unui diagnostic diferential cu alte patologii care prezinta un tablou clinic similar, medicul poate recomanda efectuarea unor investigatii imagistice. Printre acestea se regasesc:

• radiografia;

Radiografia este o metoda neinvaziva, iradianta care foloseste razele X pentru studierea regiunii gatului. Aceasta poate evidentia structurile osoase, dar aduce informatii limitate despre structurile moi.

• tomografia computerizata (CT);

Tomografia computerizata este o investigatie imagistica neinvaziva, iradianta, care utilizeaza razele X. Imaginile oferite de aceasta tehnica permit studierea in detaliu a organelor din regiunea gatului.

• rezonanta magnetica nucleara (RMN);

Rezonanta magnetica nucleara este o metoda de investigatie imagistica, neiradianta, neinvaziva. Aceasta utilizeaza un camp electromagnetic pentru studierea structurii organelor din regiunea de interes.

Tratament laringita

Laringita este o afectiune care in cele mai multe cazuri dispare in aproximativ 2 saptamani. Medicul va recomanda pe parcursul recuperarii:

• repausul vocal;
• utilizarea unui umidificator sau a unui aparat pentru aerosoli;
• hidratarea corespunzatoare;
• tratamentul medicamentos.

Tratamentul medicamentos recomandat in cazul laringitei variaza in functie de simptomatologia prezentata de pacient si de tipul agentului etiologic. Astfel, medicul poate recomanda urmatoarele clase de medicamente:

• antifungice;

Daca laringita este cauzata de o infectie cu fungi, dintre care cel mai frecvent este cel din genul Candida sp., medicul va recomanda un antifungic.

• antibiotice;

In cazul unei laringite cauzate de o infectie bacteriana, medicul recomanda efectuarea unei antibiograme. Dupa efectuarea acesteia, pacientului ii va fi prescris tratamentul optim in functie de sensibilitatea agentului patogen la antibiotice.

• corticosteroizi;

Corticosteroizii sunt o clasa de medicamente utilizata in tratamentul inflamatiei si al tumefactiei.

• analgezice;

Analgezicele sunt recomandate de catre medic pentru a scadea intensitatea durerii cauzate de laringita.

Prevenirea laringitei

Pentru a preveni aparitia laringitei, medicul recomanda o dieta echilibrata in care pacientul sa evite consumul de alimente picante. Acestea cresc riscul de:

• aciditate gastrica;
• arsuri gastrice;
• boala de reflux gastro-esofagian.

De asemenea, este indicata integrarea in alimentatie a cerealelor integrale, a fructelor si a legumelor proaspete. Un element important in prevenirea laringitei il constituie hidratarea corecta. Astfel, functia si integritatea mucoaselor si a membranelor sistemului digestiv se mentin optime.

Medicul recomanda persoanelor cu un risc crescut de a dezvolta laringita sa evite:

• fumatul;
• consumul de alcool;
• bauturile care contin cofeina.

Un element care contribuie la aparitia laringitei este dregerea vocei. Aceasta consta in aparitia unor vibratii anormale ale corzilor vocale. In consecinta, la nivelul gatului pot aparea tumefactia si iritarea mucoasei. In concluzie, medicul recomanda evitarea acestui obicei, pentru a scadea riscul de aparitie al laringitei.

Pentru a scadea expunerea la germeni, este indicata igienizarea mainilor cu apa si sapun inainte de a manca sau a pune mana in regiunea fetei. De asemenea, dupa contactul cu persoane infectate se recomanda spalarea cu atentie a tegumentelor expuse.

Laringita reprezinta o afectiune caracterizata prin inflamatia tesutului laringian. Aceasta este insotita de durere la nivelul gatului si disfonie. In functie de durata si intensitatea simptomelor, boala poate fi acuta sau cronica. Diagnosticarea precoce a laringitei si instituirea tratamentului corespunzator contribuie la imbunatatirea calitatii vietii pacientului si la evitarea aparitiei complicatiilor.

Bibliografie:

my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22268-laryngitis, accesat la data 27.07.2023;

healthline.com, https://www.healthline.com/health/laryngitis-2#prevention, accesat la data 27.07.2023;

healthdirect.gov.au, https://www.healthdirect.gov.au/laryngitis, accesat la data 27.07.2023;

webmd.com,https://www.webmd.com/cold-and-flu/what-is-laryngitis, accesat la data 27.07.2023;

patient.info, https://patient.info/doctor/laryngitis-pro, accesat la data 27.07.2023.