Categorie: Articol medical

Cancerul de piele este o boala care implica cresterea celulelor anormale in tesuturile pielii. In mod normal, pe masura ce celulele pielii imbatranesc si mor, se formeaza celule noi pentru a le inlocui. Cand acest proces nu functioneaza asa cum ar trebui – ca dupa expunerea la lumina ultravioleta (UV) de la soare – celulele cresc mai repede. Aceste celule pot fi necanceroase (benigne), care nu se raspandesc si nu fac rau, sau pot fi canceroase (maligne).

Daca nu este depistat si tratat din timp, cancerul de piele se poate raspandi la tesuturile din apropiere sau in alte zone ale corpului. Daca este identificat si tratat in stadii incipiente, majoritatea persoanelor bolnave se vindeca.

Cancerul de piele apare atunci cand celulele pielii sunt deteriorate de razele ultraviolete (UV) din cauza expunerii repetate la soare si a arsurilor solare. De asemenea, expunerea la radiatiile UV de la aparatele de bronzat si lampile solare poate creste riscul de cancer de piele.

Cele mai frecvente doua tipuri de cancer de piele sunt:

• carcinomul bazocelular;
• carcinomul cu celule scuamoase.

Acestea au o crestere lenta si se raspandesc rar in alte parti ale corpului. Ambele pot fi tratate, dar pot fi desfigurante.

Melanomul, cel mai periculos cancer de piele

Melanomul este cel mai periculos cancer de piele. Desi mai putin frecvent – reprezentand aproximativ 1% din cancerele de piele – melanomul este responsabil pentru majoritatea deceselor cauzate de cancerul de piele. Melanomul se dezvolta rapid si este mai probabil sa se raspandeasca decat carcinomul bazocelular si carcinomul cu celule scuamoase.

Cancerul de piele se dezvolta in principal pe zonele de piele expuse la soare, cum ar fi scalpul, fata, urechile, gatul, buzele, pieptul, bratele, mainile si picioarele. Dar se poate forma si in alte zone, cum ar fi palmele, sub unghiile mainilor si picioarelor si organele genitale.

Factori care cresc riscul de cancer de piele

Pe langa supraexpunerea la razele UV, alti factori care cresc riscul de cancer de piele includ:

• pielea deschisa;
• par blond sau roscat;
• ochi albastri, verzi sau gri;
• piele care se arde usor;
• antecedente familiale de cancer de piele;
• tendinta de a dezvolta alunite sau aparitie anormala sau alunite mari;
• arsuri solare anterioare;
• varsta mai inaintata.

Cel mai bun mod de a-ti reduce riscul de cancer de piele este sa iti protejezi pielea de lumina UV. Foloseste tot timpul protectie solara pe pielea expusa cand stai afara si poarta imbracaminte de protectie, inclusiv ochelari de soare si o palarie cu boruri largi.

Aspectul cancerului de piele

Cancerul de piele arata diferit in functie de tipul lui, existand cateva semne care ridica unele suspiciuni, respectiv:

• Asimetrie: formatiune neregulata si neobisnuita pe piele;
• Chenar: margini neclare sau neregulate;
• Culoare: alunita cu mai mult de o culoare;
• Diametru: mai mare decat o radiera de creion (6 milimetri);
• Evolutie: marire, schimbare in forma, culoare sau dimensiune, acesta fiind cel mai important semn;

Daca te ingrijoreaza o alunita sau o alta leziune a pielii, programeaza-te la medic. Acesta iti va verifica pielea si te va trimite catre un  dermatolog care sa iti evalueze leziunea.

Simptome

Cancerul de piele se dezvolta in principal pe zonele de piele expuse la soare, inclusiv scalp, fata, buze, urechi, gat, piept, brate si maini si pe picioare, dar se poate forma si pe zone care rar vad lumina zilei, precum palme, sub unghii si zona genitala.

Cancerul de piele afecteaza oamenii cu toate nuantele de piele, inclusiv pe cei cu tenul mai inchis. Cand melanomul apare la persoanele cu tonuri inchise ale pielii, este mai probabil sa apara in zonele care nu sunt expuse in mod normal la soare, cum ar fi palme si talpi.

Semne si simptome ale carcinomului bazocelular

Carcinomul bazocelular apare de obicei in zonele corpului expuse la soare, cum ar fi gatul sau fata.

Carcinomul bazocelular poate aparea ca:

• umflatura sidefata sau cu aspect de ceara;
• leziune plata, de culoarea pielii sau maro, asemanatoare unei cicatrici;
• rani cu sange sau crusta care se vindeca si revine;

Semne si simptome ale carcinomului cu celule scuamoase

Cel mai adesea, carcinomul cu celule scuamoase apare pe zonele corpului expuse la soare, cum ar fi fata, urechile si mainile. Persoanele cu pielea mai inchisa la culoare sunt mai expuse riscului de a dezvolta carcinom cu celule scuamoase in zonele care nu sunt adesea expuse la soare.

Carcinomul cu celule scuamoase poate aparea ca:

• un nodul ferm, rosu;
• leziune plata cu o suprafata solzoasa, cu crusta;

Semne si simptome ale melanomului

Melanomul se poate dezvolta oriunde pe corp, in pielea normala sau intr-o alunita existenta, care devine canceroasa. Melanomul apare cel mai adesea pe fata sau pe corpul barbatilor afectati. La femei, acest tip de cancer se dezvolta cel mai adesea pe zona inferioara a picioarelor. Atat la barbati, cat si la femei, melanomul poate aparea pe pielea care nu a fost expusa la soare.

Melanomul poate afecta persoanele de orice nuanta a pielii.

Semnele melanomului includ:

• pata mare maronie cu puncte mai inchise;
• alunita care isi schimba culoarea, dimensiunea sau textura sau care sangereaza;
• leziune mica, cu margine neregulata si portiuni de culoare rosie, roz, alb, albastra sau negru;
• leziune dureroasa cu mancarime;
• leziuni intunecate pe palmele, talpi, varfurile degetelor sau degetele de la picioare sau pe membranele mucoase care captusesc gura, nasul, vaginul sau anus.

Semne si simptome ale cancerelor de piele mai putin frecvente

Alte tipuri mai putin frecvente de cancer de piele includ:

Sarcomul Kaposi: aceasta forma rara de cancer de piele se dezvolta in vasele de sange ale pielii si provoaca pete rosii sau violete pe piele sau pe membranele mucoase.

Sarcomul Kaposi apare in principal la persoanele cu un sistem imunitar slabit, cum ar fi persoanele cu SIDA, si la persoanele care iau medicamente care le suprima imunitatea, cum ar fi persoanele care au suferit transplant de organe.

Alte persoane cu un risc crescut de sarcom Kaposi includ barbati tineri care traiesc in Africa sau barbati mai in varsta de provenienta evreiasca, italiana sau est-europeana.

Carcinom cu celule Merkel: provoaca noduli fermi, care apar pe sau chiar sub piele si in foliculii de par. Carcinomul cu celule Merkel se gaseste cel mai adesea pe cap, gat si corp.

Carcinom al glandei sebacee. Acest cancer neobisnuit si agresiv isi are originea in glandele uleioase din piele. Carcinoamele glandelor sebacee – care apar de obicei ca noduli duri, nedurerosi – se pot dezvolta oriunde, dar cele mai multe apar pe pleoapa, unde sunt adesea confundate cu alte probleme ale pleoapelor.

Daca observi modificari ale pielii care te ingrijoreaza, programeaza-te la medic. Nu toate modificarile pielii sunt cauzate de cancerul de piele, dar este importanta investigarea cauzei.

Tipuri de cancer de piele

Cele mai frecvente tipuri de cancer de piele sunt carcinomul bazocelularsi carcinomul cu celule scuamoase. Mai putin frecvente sunt melanomul si, si mai rar, carcinomul cu celule Merkel, cele doua cauze principale de deces din cancer de piele.

Majoritatea cancerelor de piele incep in stratul superior al pielii, numit epiderma. Principala diferenta dintre cancerele de piele este tipul de celula din care provine fiecare.

Carcinom bazocelular

Este cel mai frecvent tip de cancer de piele, reprezentand aproximativ 80% din cazuri. Incepe in celulele bazale situate adanc in epiderma. El tinde sa creasca lent si este rar sa se raspandeasca in alte parti ale corpului. Dar daca nu sunt tratate, carcinoamele bazocelulare pot creste in zonele apropiate, adanc in piele si pot distruge oasele si tesuturile. Daca nu sunt complet eradicate in timpul tratamentului, pot recidiva. De asemenea, persoanele cu o astfel de forma de cancer de piele au un risc mai mare de recidiva in alta parte.

Carcinom cu celule scuamoase (SCC)

Aproximativ 20% dintre cancerele de piele sunt SCC. Ele incep in celulele scuamoase din partile mijlocii si exterioare ale epidermei. SCC se dezvolta uneori dintr-o crestere precanceroasa a pielii numita keratoza actinica, o zona aspra si solzoasa pe piele care afecteaza de obicei adultii in varsta dupa ani de expunere la soare. SCC-urile au, de asemenea, o crestere lenta, desi este mai probabil ca BCC-urile sa creasca in straturi mai profunde ale pielii si sa se raspandeasca in alte parti ale corpului.

Melanomul

Acest tip de cancer de piele se formeaza din melanocite, celule ale pielii din stratul inferior al epidermei. Melanomul reprezinta doar aproximativ 1% din cancerele de piele, dar este cel mai letal, deoarece melanocitele afectate se pot multiplica si raspandi rapid.

Melanomul (cunoscut si ca melanom malign) este forma de cancer de piele care provoaca cel mai des deces. Apare atunci cand melanocitele (celulele care dau culoarea pielii) incep sa se reproduca necontrolat. Melanomul poate creste rapid si se poate raspandi in alte parti ale corpului.

Melanomul este de obicei vizibil ca o singura pata intunecata pe piele, adesea mai mare de 6 milimetri (mm) in diametru (aproximativ de dimensiunea unei radiere de creion), dar uneori mai mica. Melanomul se poate forma dintr-o alunita existenta sau se poate dezvolta pe piele cu aspect normal. Printre caracteristicile alunitelor care pot creste riscul de melanoma se numara:

• alunita noua, care apare dupa varsta de 30 de ani;
• alunita noua la orice varsta daca se afla intr-o zona rar expusa la soare;
• modificare a unei alunite existente;
• una sau mai multe alunite atipice: alunite care seamana cu un ou prajit, care sunt mai inchise la culoare decat altele sau au o forma neregulata;
• existenta a 20 sau mai multe alunite pe corp cu o lungime mai mare de 2 mm;
• cinci sau mai multe alunite, fiecare mai mare de 5 mm diametru.

Cele mai frecvente locuri pentru melanom sunt:

• fata (in special la persoanele in varsta);
• partea superioara a corpului (in primul rand la barbati);
• picioare (mai ales la femei).

Melanomul poate aparea si in alte parti ale corpului, cum ar fi sub unghiile de la maini sau de la picioare, organele genitale si in interiorul ochiului.

Melanomul este adesea usor de detectat din timp. Verificati-va in mod regulat pielea pentru a depista noi alunite si pentru modificari ale celor existente.

Persoanele cu risc crescut de melanom au nevoie de controale regulate la  dermatolog. Deoarece unele melanoame pot aparea din alunite existente, un medic sau dermatolog poate elimina alunitele atipice, deoarece acestea pot deveni canceroase.

Etape ale dezvoltarii melanomului

Exista cinci etape ale melanomului, de la zero la patru, fiecare fiind definita de grosimea melanomului, cat de adanc a patruns in piele si daca s-a raspandit. Cu cat numarul este mai mare, cu atat boala este mai extinsa si, in general, cu atat prognosticul este mai rau.

Tumorile de pe suprafata pielii pot fi de obicei vindecate, dar cancerele mai profunde sunt mai dificile si uneori imposibil de tratat.

Daca tratamentul incepe atunci cand tumora are o adancime mai mica de 0,75 mm, sansa de vindecare este excelenta. Pentru melanoamele mai profunde, rata de supravietuire este scazuta.

Cauze ale cancerului de piele

Cancerul de piele apare atunci cand au loc mutatii in ADN-ul celulelor pielii. Mutatiile fac ca celulele sa creasca necontrolat si sa formeze o masa de celule canceroase.

Celulele implicate in cancerul de piele

Cancerul de piele incepe in stratul superior al pielii – epiderma. Epiderma este un strat subtire care ofera o acoperire protectoare a celulelor pielii pe care corpul tau le elimina continuu. Epiderma contine trei tipuri principale de celule:

• Celulele scuamoase se afla chiar sub suprafata exterioara si functioneaza ca captuseala interioara a pielii.
• Celulele bazale, care produc celule noi ale pielii, stau sub celulele scuamoase.
• Melanocitele – care produc melanina, pigmentul care confera pielii culoarea sa normala – sunt situate in partea inferioara a epidermei. Melanocitele produc mai multa melanina atunci cand esti la soare pentru a ajuta la protejarea straturilor mai profunde ale pielii.

Celulele unde incepe cancerul de piele determina tipul acestuia si optiunile de tratament. 

Lumina ultravioleta si alte posibile cauze

O mare parte din deteriorarea ADN-ului din celulele pielii rezulta din radiatiile ultraviolete (UV) gasite in lumina soarelui si in luminile folosite la solar. Dar expunerea la soare nu explica cancerele de piele care se dezvolta pe pielea care nu este expusa in mod obisnuit la lumina soarelui. Acest lucru indica faptul ca alti factori pot contribui la riscul de cancer de piele, cum ar fi expunerea la substante toxice sau afectiuni care slabesc sistemul imunitar.

Factori de risc

Factorii care va pot creste riscul de cancer de piele includ:

Piele deschisa. Oricine, indiferent de culoarea pielii, poate face cancer de piele. Cu toate acestea, avand mai putin pigment (melanina) in piele ofera mai putina protectie impotriva radiatiilor UV daunatoare. Daca ai parul blond sau rosu si ochii deschisi la culoare si faci cu usurinta pistrui sau arsuri, ai un risc mai mare sa faci cancer de piele decat o persoana cu pielea mai inchisa la culoare.

Arsuri solare repetate. A avea una sau mai multe arsuri solare cu vezicule in copilarie sau adolescenta creste riscul de a dezvolta cancer de piele ca adult. Arsurile solare la varsta adulta sunt, de asemenea, un factor de risc.

Expunerea excesiva la soare. Oricine petrece mult timp la soare poate dezvolta cancer de piele, mai ales daca pielea nu este protejata de protectie solara sau de imbracaminte. Bronzarea, inclusiv expunerea la lampi si paturi de bronzat, te pune, de asemenea, in pericol. Bronzul este raspunsul la ranirea pielii la radiatiile UV excesive.

Zone insorite sau de mare altitudine: Oamenii care traiesc in clima insorita si calda sunt expusi la mai multa lumina solara decat oamenii care traiesc in clima mai rece. A trai la altitudini mai inalte, unde lumina soarelui este cea mai puternica, te expune si la mai multe radiatii.

Alunite. Persoanele care au multe alunite sau alunite anormale numite nevi displazici prezinta un risc crescut de cancer de piele. Aceste alunite anormale – care arata neregulat si sunt, in general, mai mari decat alunitele normale – prezinta mai multe riscuri decat altele sa devina canceroase. Daca ai antecedente de alunite anormale, urmareste-le in mod regulat pentru modificari.

Leziuni cutanate precanceroase. A avea leziuni ale pielii cunoscute sub numele de keratoze actinice poate creste riscul de a dezvolta cancer de piele. Aceste cresteri precanceroase ale pielii apar de obicei ca pete aspre, solzoase, care variaza in culoare de la maro pana la roz inchis. Sunt cele mai frecvente pe fata, capul si mainile persoanelor cu pielea deschisa a caror piele a fost afectata de soare.

Un istoric familial de cancer de piele. Daca unul dintre parintii sau un frate a avut cancer de piele, este posibil sa ai un risc crescut de a dezvolta boala.

Un istoric personal de cancer de piele. Daca ai dezvoltat cancer de piele o data, risti sa il dezvolti din nou.

Un sistem imunitar slabit. Persoanele cu sistemul imunitar slabit au un risc mai mare de a dezvolta cancer de piele. Acestea includ persoanele care traiesc cu HIV/SIDA si cei care iau medicamente imunosupresoare dupa un transplant de organ.

Expunerea la radiatii. Persoanele care au primit tratament cu radiatii pentru afectiuni ale pielii, cum ar fi eczema si acneea, pot avea un risc crescut de cancer de piele, in special de carcinom bazocelular.

Expunerea la anumite substante. Expunerea la anumite substante, cum ar fi arsenul, poate creste riscul de cancer de piele. 

Diagnosticarea cancerului de piele

Un dermatolog te va intreba daca ai observat modificari ale alunitelor, pistruilor sau altor pete existente pe piele sau daca ati observat cresterea de noi formatiuni pe piele . Medicul iti va examina toata pielea, inclusiv scalpul, urechile, palmele, talpile picioarelor, intre degetele de la picioare, in jurul organelor genitale si intre fese.

Daca medicul suspecteaza existenta cancerului de piele, acesta poate efectua o biopsie. Intr-o biopsie, o proba de tesut este prelevata si trimisa la un laborator unde un patolog o examineaza la microscop. Dermatologul iti va spune daca leziunea este cauzata de cancer de piele, ce tip ai si va discuta despre optiunile de tratament.

Stadiile cancerului de piele

Stadiile cancerului iti spun cat de mult cancer este in corpul tau. Stadiile cancerului de piele variaza de la stadiul 0 la stadiul IV. In general, cu cat numarul este mai mare, cu atat cancerul s-a raspandit mai mult si cu atat este mai greu de tratat. Dar stadializarea melanomului este diferita de cancerele de piele non-melanom care incep in celulele bazale sau scuamoase.

Stadializarea melanomului

• Stadiul 0 (melanomul in situ): melanomul se afla doar in stratul superior al pielii.
• Stadiul I: Melanomul are un risc scazut si nu exista dovezi ca s-a raspandit. In general, este vindecabil prin interventie chirurgicala.
• Stadiul II: Are unele caracteristici care indica faptul ca este probabil sa recidiveze, dar nu exista dovezi de raspandire.
• Stadiul III: Melanomul s-a raspandit la ganglionii limfatici din apropiere sau la pielea din apropiere.
• Stadiul IV: Melanomul s-a raspandit la ganglionii limfatici mai indepartati sau la piele sau s-a raspandit la organele interne.

Stadializarea non-melanomului

• Stadiul 0: Cancerul este doar in stratul superior al pielii.
• Stadiul I: Cancerul se afla in straturile superioare si mijlocii ale pielii.
• Stadiul II: Cancerul se afla in straturile superioare si mijlocii ale pielii si evolueaza afectand nervii sau straturile mai profunde ale pielii.
• Stadiul III: Cancerul s-a raspandit dincolo de piele pana la ganglionii limfatici.
• Stadiul IV: Cancerul s-a raspandit in alte parti ale corpului si in organe precum ficatul, plamanii sau creierul.

Tratarea cancerului de piele

Tratamentul depinde de stadiul cancerului. Uneori, o singura biopsie poate indeparta tot tesutul canceros daca este mic si limitat la suprafata pielii. Alte tratamente comune pentru cancerul de piele, utilizate singure sau in combinatie, includ:

Crioterapia: dermatologul foloseste azot lichid pentru a ingheta cancerul de piele. Celulele moarte se desprind dupa tratament.

Chirurgie prin excizie: dermatologul indeparteaza tumora si pielea sanatoasa din jur pentru a fi sigur ca tot cancerul a disparut.

Chirurgie Mohs: dermatologul indeparteaza numai tesutul bolnav, salvand cat mai mult tesut normal din jur. Medicii folosesc aceasta modalitate de tratament pentru a trata cancerele bazocelulare si scuamoase si, uneori, alte tipuri de cancer de piele care se dezvolta in apropierea zonelor sensibile sau importante din punct de vedere cosmetic, cum ar fi pleoapele, urechile, buzele, fruntea, scalpul, degetele sau zona genitala.

Chiuretaj si electrodesicare: dermatologul foloseste un instrument cu o margine ascutita, bucla pentru a indeparta celulele canceroase pe masura ce se zgarie tumora. Apoi, folosesc un ac electric pentru a distruge orice celule canceroase ramase. Medicii folosesc adesea aceasta metoda pentru a trata cancerele bazocelulare si scuamoase si tumorile precanceroase ale pielii.

Chimioterapia: dermatologul sau oncologul utilizeaza medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Medicamentele anticancer pot fi aplicate direct pe piele (chimioterapia topica) daca sunt limitate la stratul superior al pielii sau sunt furnizate prin pastile sau intravenos, daca procesul canceros s-a raspandit in alte parti ale corpului.

Imunoterapie: oncologul va realiza un plan de tratament medicamentos pentru a iti antrena sistemul imunitar sa ucida celulele canceroase.

Terapie cu radiatii: medicul radiolog  foloseste radiatiile pentru a ucide celulele canceroase sau pentru a le impiedica sa creasca si sa se divizeze.

Terapie fotodinamica: dermatologul iti aplica medicamente pe piele, pe care le activeaza cu o lumina fluorescenta albastra sau rosie. Aceasta terapie distruge celulele precanceroase.

Complicatii si efecte secundare ale tratamentului

Efectele secundare ale tratamentului pentru cancerul de piele depind de ce tratamente considera medicul ca vor functiona cel mai bine. Chimioterapia pentru cancerul de piele poate duce la greata, varsaturi, diaree si caderea parului. Alte efecte secundare sau complicatii ale tratamentului cancerului de piele includ:

• sangerare;
• durere si umflare;
• cicatrici;
• leziuni ale nervilor;
• infectia pielii;
• recidiva tumorii dupa ce a fost indepartata.

Prevenirea cancerului de piele

Pentru a ajuta la prevenirea cancerului de piele, respecta regulile standard de protectie solara, respectiv:

Foloseste crema de protectie solara: aplicati protectie solara cu 15 pana la 20 de minute inainte de a iesi afara, apoi reaplica la fiecare doua ore. Foloseste din plin pentru a acoperi zonele expuse ale fetei si corpului.

Atunci cand alegi o protectie solara, orienteaza-te dupa acoperirea cu spectru larg, numarul factorului de protective soalara si rezistenta la apa.

Acoperire cu spectru larg. Aceasta inseamna ca crema de protectie solara protejeaza impotriva razelor solare UVB – principala cauza a arsurilor solare – si a UVA, care patrunde mai adanc in piele si contribuie la imbatranirea pielii si la ridurile. Ambele tipuri de raze UV pot deteriora ADN-ul, crescand riscul de cancer de piele.

SPF. Aceasta reprezinta factorul de protectie solara. Cu cat este mai mare numarul SPF, cu atat este mai mare protectia. De exemplu, SPF 30 blocheaza 97% din razele UVB, iar SPF 50 blocheaza 98%. Orice mai mare de 70 SPF nu ofera multa protectie suplimentara. Ramai cu protectie solara cu un SPF de 30 pana la 50.

Rezistenta la apa. Nicio crema de protectie solara nu este rezistenta la apa, dar crema de protectie solara rezistenta la apa rezista la apa si transpiratie pentru o perioada limitata de timp. Cel mai bine este sa aplici din nou protectie solara dupa ce ai iesit din apa sau daca ai transpirat mult.

Tinuta. Poarta o palarie cu boruri largi si ochelari de soare care blocheaza lumina soarelui din lateral. In ceea ce priveste imbracamintea, opteaza pentru fibre sintetice, precum poliester, lycra, nailon si acril. Acestea au fire elastice care strang fibrele, ceea ce reduce spatiile dintre ele si astfel blocheaza mai mult din razele UV ale soarelui. Culoarea conteaza, de asemenea. Culorile mai inchise protejeaza mai bine pielea impotriva razelor UV decat culorile mai deschise.

Unele marci de imbracaminte ofera imbracaminte special conceputa pentru protectie solara, care este marcata cu o eticheta si un numar UPF (factor de protectie impotriva ultravioletelor). Numarul indica ce fractie din razele UV ale soarelui poate patrunde in tesatura si poate ajunge la piele. De exemplu, o camasa cu un UPF de 50 permite doar o cincizecime din razele soarelui sa treaca, conform Skin Cancer Foundation.

Timp. Evita soarele intre ora 10.00 si 14.00, cand expunerea la radiatii ultraviolete (UV) este la apogeu.

Verifica-ti pielea. Mergi la control la dermatolog o data la doi ani. Cei cu cancer de piele anterior sau istoric familial puternic ar trebui verificati mai des. De asemenea, fii cu ochii pe pielea ta. Verifica-ti periodic corpul in oglinda pentru pete neobisnuite, excrescente sau alunite suspecte. Consulta medicul sau dermatologul daca observi pete, excrescente sau alunite suspecte care devin mai mari, devin mai intunecate sau isi schimba forma.

Surse:

my.clevelandclinic.org

mayoclinic.org

health.harvard.edu

Ce este tiroidita Hashimoto

Tiroidita Hashimoto este un tip de boala autoimuna. Apare atunci cand sistemul imunitar nu recunoaste tiroida ca facand parte din organism. Concret, ea apare atunci cand corpul tau produce anticorpi care ataca celulele tiroidei. Tiroida nu poate produce suficient hormoni tiroidieni care controleaza, practic, toate functiile metabolice ale corpului, respectiv modul in care organismul transforma alimentele in energie si il face sa functioneze normal.  Multi oameni cu aceasta problema de sanatate au o glanda tiroida subactiva. Acest lucru este cunoscut si sub numele de hipotiroidism. Ei trebuie sa ia medicamente pentru a-si mentine nivelul normal de hormoni tiroidieni. 

Simptome

Simptomele tiroiditei Hashimoto pot varia de la o persoana la alta.  Ele pot include:

Gusa

Gusa este generata de cresterea glandei tiroide. Ea provoaca aparitia unei umflaturi pe gat. Nu este maligna, dar poate fi dureroasa sau poate provoca probleme la inghitire, respiratie sau vorbire.

Tiroida subactiva

Cand tiroida nu produce suficient hormon tiroidian, poate provoca urmatoarele simptome:

• Oboseala
• Slabiciune musculara
• Crestere in greutate
• Depresie
• Modificari la nivelul pielii si al parului.

Cand tiroida este atacata de anticorpi, la inceput poate produce mai multi hormoni tiroidieni. Aceasta se numeste hashitoxicoza. Nu se intampla in toate cazurile. Dar poate provoca urmatoarele simptome:

• Ritm cardiac crescut
• Transpiratii abundente
• Pierdere in greutate
• Tremur
• Anxietate

Semnele si simptomele tiroiditei Hashimoto variaza foarte mult si nu sunt unele specifice. De aceea, este important sa iti consulti medicul cat mai repede, pentru a avea un diagnostic clar.

Cauze

Tiroidita Hashimoto este o tulburare autoimuna, in care sistemul imunitar creeaza anticorpi care ataca celulele tiroidiene ca si cum ar fi bacterii, virusi sau alt corp strain. Nu este clar, insa, ce determina sistemul imunitar sa atace celulele tiroidiene. Debutul bolii poate fi legat de:

• Factori genetici
• Declansatoare de mediu, cum ar fi o infectie, stresul sau expunerea la radiatii
• Interactiuni intre factorii de mediu si cei genetici.

Factori de risc

Urmatorii factori sunt asociati cu un risc crescut de aparitie a bolii Hashimoto:

• Sex: femeile sunt mult mai susceptibile de a face boala Hashimoto. Cifrele arata ca ele au un risc de aproximativ 7 ori mai mare de a face boala.
• Varsta: tiroidita Hashimoto poate aparea la orice varsta, dar este mai frecventa la varsta mijlocie. Majoritatea cazurilor apar intre 40 si 60 de ani, dar este intalnita si la tineri.
• Alte boli autoimune: daca ai o alta boala autoimuna, cum ar fi artrita reumatoida, diabetul de tip 1 sau lupusul, creste riscul de a dezvolta tiroidita Hashimoto.
• Genetica si istoria familiei: prezinti un risc mai mare de a dezvolta tiroidita Hashimoto daca alti membri ai familiei au tulburari tiroidiene sau alte boli autoimune.
• Sarcina: schimbarile tipice ale functiei imunitare in timpul graviditatii pot fi un factor in declansarea bolii care incepe sa se manifeste dupa sarcina.
• Aport excesiv de iod: prea mult iod in dieta poate functiona ca un factor declansator in randul persoanelor deja expuse riscului de boala Hashimoto.
• Expunerea la radiatii: persoanele expuse la niveluri excesive de radiatii ambientale sunt mai predispuse sa dezvolte tiroidita Hashimoto.

Complicatii

Hormonii tiroidieni sunt esentiali pentru functionarea sanatoasa a multor sisteme ale corpului. Prin urmare, atunci cand boala Hashimoto si hipotiroidismul sunt lasate netratate, pot aparea multe complicatii. Acestea includ:

Gusa: pe masura ce productia de hormoni tiroidieni scade din cauza bolii Hashimoto, tiroida primeste semnale de la glanda pituitara pentru a produce mai mult. Acest ciclu poate duce la gusa. In general, nu este grav, dar o gusa mare afecteaza aspectul fizic.

Probleme cu inima: hipotiroidismul poate duce la o functionare slaba a inimii, o inima marita si batai neregulate ale inimii. De asemenea, poate duce la niveluri ridicate de colesterol din lipoproteine ​​cu densitate joasa (LDL) – colesterolul „rau”. El  este un factor de risc pentru boli cardiovasculare si insuficienta cardiaca.

Probleme de sanatate mintala: depresia sau alte tulburari de sanatate mintala pot aparea la inceputul bolii Hashimoto si pot deveni mai severe in timp.

Disfunctie sexuala si reproductiva: la femei, hipotiroidismul poate duce la o dorinta sexuala redusa, o incapacitate de a ovula si sangerare menstruala neregulata si excesiva. Barbatii cu hipotiroidism pot avea un libido redus, disfunctie erectila si un numar scazut de spermatozoizi.

Sarcina cu risc: hipotiroidismul in timpul sarcinii poate creste riscul de avort spontan sau de nastere prematura. Bebelusii nascuti de femei cu hipotiroidism netratat sunt expusi riscului de a avea abilitati intelectuale scazute, autism, intarzieri de vorbire si alte tulburari de dezvoltare.

Diagnosticare

Pentru diagnosticare, medicul efectueaza un control fizic amanuntit, face anamneza si pune intrebari despre simptomele pe care le ai.

Pentru a stabili daca simptomele sunt cauzare de hipotiroidism, medicul va prescrie analize de sange. Acestea pot include:

Testul TSH: Hormonul de stimulare a tiroidei (TSH) este produs de glanda pituitara. Cand pituitara detecteaza hormoni tiroidieni scazuti in sange, trimite TSH la tiroida pentru a determina o crestere a productiei de hormoni tiroidieni. Nivelurile ridicate de TSH in sange indica hipotiroidism.

Teste T4. Principalul hormon tiroidian este tiroxina (T4). Un nivel scazut de T4 in sange confirma rezultatele unui test TSH si sugereaza ca problema se afla in tiroida.

Teste de anticorpi

Pentru a vedea daca tiroidita Hashimoto este cauza hipotiroidismului, medicul va recomanda efectuarea unui test de anticorpi. Intr-o boala autoimuna, sistemul imunitar produce anticorpi care vizeaza celulele sanatoase sau proteinele din organism.

De obicei, in tiroidita  Hashimoto, sistemul imunitar produce un anticorp care are ca tinta peroxidaza tiroidiana (TPO), o proteina care joaca un rol important in productia de hormoni tiroidieni. Majoritatea persoanelor cu tiroidita Hashimoto vor avea anticorpi TPO in sange.

Tratament

Cele mai  multe persoane diagnosticate cu tiroidita Hashimoto iau medicamente pentru a trata hipotiroidismul. Daca ai hipotiroidism usor, este posibil sa nu ai nevoie de tratament. Ti se va recomanda sa faci analize regulate de TSH pentru a monitoriza nivelul hormonilor tiroidieni.

Terapia de substitutie hormonala T-4

Hipotiroidismul asociat cu boala Hashimoto este tratat cu un hormon sintetic numit levotiroxina. Hormonul sintetic functioneaza ca hormonul T-4 produs in mod natural de tiroida. Scopul tratamentului este de a restabili si mentine nivelurile adecvate ale hormonului T-4 si de a imbunatati simptomele hipotiroidismului. Tratamentul va fi urmat pentru tot restul vietii.

Terapia de substitutie hormonala T-3

T-4 produs in mod natural este transformat intr-un alt hormon tiroidian numit triiodotironina (T-3). Hormonul de inlocuire T-4 este, de asemenea, transformat in T-3, iar pentru majoritatea oamenilor terapia de inlocuire T-4 are ca rezultat o aprovizionare adecvata cu T-3 pentru organism.

Pentru persoanele care au nevoie de un control mai bun al simptomelor, un medic le poate prescrie si un hormon sintetic T-3 (Cytomel) sau o combinatie sintetica T-4 si T-3. Efectele secundare ale substitutiei hormonale T-3 pot includ bataile rapide ale inimii, insomnia si anxietatea. Aceste tratamente pot fi testate cu o perioada de proba de 3 pana la 6 luni.

Surse:

org

org

clevelandclinic.org

Socul anafilactic sau anafilaxia este o reactie alergica severa, care poate pune viata in pericol. Poate aparea in cateva secunde sau minute de la expunerea la ceva la care esti alergic, cum ar fi arahidele sau intepatura de albine.

Anafilaxia determina sistemul imunitar sa elibereze un val de substante chimice care te pot face sa intri in stare de soc: tensiunea arteriala scade brusc si caile respiratorii se ingusteaza, blocand respiratia. Semnele si simptomele includ un puls rapid si slab, o eruptie cutanata, greata si varsaturi. Declansatorii obisnuiti includ anumite alimente, unele medicamente, veninul de insecte si latexul.

Anafilaxia necesita o injectie de epinefrina si ajutor medical de urgenta. Daca nu ai epinefrina la indemana, trebuie sa mergi imediat la urgenta. Daca anafilaxia nu este tratata imediat, poate fi fatala.

Simptomele socului anafilactic

De obicei, simptomele incep in decurs de cinci pana la 30 de minute de la intrarea in contact cu alergenul, dar uneori se pot declansa la mai mult de o ora. Printre simptomele socului anafilactic se regasesc:

• reactii ale pielii, cum ar fi urticarie, piele inrosita sau paloare;
• valuri de caldura;
• senzatie de nod in gat sau dificultati la inghitire;
• greata, varsaturi sau diaree;
• durere abdominala;
• un puls slab sau rapid;
• curgerea nasului si stranutul;
• limba sau buzele umflate;
• respiratie suieratoare sau dificultati de respiratie;
• un sentiment ca ceva este in neregula cu corpul tau;
• furnicaturi la maini, picioare, gura sau scalp;
• ameteala;
• confuzie;
• senzatie brusca de slabiciune;
• pierderea constientei.

Anafilaxia bifazica

Anafilaxia bifazica este atunci cand ai un al doilea val de simptome dupa ce primele simptome dispar. Acest al doilea val poate fi la ore sau chiar zile dupa primul val. Aproximativ 20% dintre persoanele care sufera de anafilaxie sufera de anafilaxie bifazica.

Daca tu, copilul tau sau altcineva din apropiere are o reactie alergica severa, solicita ajutor medical de urgenta. Nu astepta ca simptomele sa dispara.

Daca ai la indemana un autoinjector de epinefrina, administreaza imediat. Chiar daca simptomele se amelioreaza dupa injectare, trebuie totusi sa mergi la o camera de garda pentru a te asigura ca simptomele nu reapar.

Diagnosticul si managementul pe termen lung al anafilaxiei sunt complicate, asa ca probabil va trebui sa consulti un medic specializat in alergii si imunologie.

Cauze ale anafilaxiei

Sistemul imunitar produce anticorpi care te apara impotriva substantelor straine. Acest lucru este benefic atunci cand o substanta straina este daunatoare, cum ar fi anumite bacterii sau virusi. Sistemul imunitar poate reactiona insa exagerat la substante care in mod normal nu provoaca o reactie alergica.

Simptomele alergiei nu pun de obicei viata in pericol, dar o reactie alergica severa poate duce la soc anafilactic.

Cei mai frecventi factori declansatori de anafilaxie sunt alergiile alimentare, cum ar fi arahide si nuci, peste, crustacee, grau, soia, susan si lapte. Pe langa alergia la alune, nuci, peste, susan si crustacee, factorii declansatori de anafilaxie la adulti includ:

• Anumite medicamente, inclusiv antibiotice, aspirina si alte analgezice disponibile fara prescriptie medicala si contrastul intravenos (IV) utilizat in unele teste imagistice.
• Intepaturi de la albine, viespi, furnici.
• Latex, intalnit in articole precum manusi de unica folosinta si banda adeziva.

Alergiile alimentare sunt una dintre principalele cauze ale anafilaxiei. Alimentele care pot provoca aceasta reactie anafilactica severa includ:

• laptele de vaca;
• oua;
• arahide;
• scoici, creveti, homar;
• nuci;

Polenul si alti alergeni pe care ii respiri cauzeaza rareori anafilaxie.

Factori de risc

Nu exista multi factori de risc cunoscuti pentru anafilaxie, dar unele lucruri care ar putea creste riscul de soc anafilactic includ:

• Anafilaxia anterioara: daca ai avut o data anafilaxie, riscul de a avea aceasta reactie grava este unul crescut. Reactiile viitoare ar putea fi mai severe decat prima reactie.
• Alergii sau astm: persoanele care au oricare dintre aceste afectiuni au un risc crescut de a face anafilaxie.
• Anumite afectiuni: acestea includ boli de inima si o acumulare neregulata a unui anumit tip de globule albe (mastocitoza).

Complicatii

Un soc anafilactic poate pune viata in pericol. El poate opri respiratia sau bataile inimii.

Prevenire

Cel mai bun mod de a preveni anafilaxia este sa stai departe de alergenii care iti provoaca aceasta reactie severa. De asemenea, ai putea sa:

• Ai la indemana o trusa de urgenta cu medicamentele prescrise, pentru a fi disponibile in orice moment. Daca ai un autoinjector de epinefrina, verifica periodic data de expirare si asigura-te ca ai o reteta inainte de a expira.
• Asigura-te ca in cazul prescrierii unui tratament, anunti medicul de reactiile alergice la medicamente pe care le-ai avut.
• Daca esti alergic la insecte, ai grija atunci cand stai in aer liber. Poarta camasi si pantaloni cu maneci lungi si nu merge descult prin iarba. Nu purta haine in culori vii. Nu folosi parfumuri sau lotiuni parfumate si nu consuma bauturi din doze deschise, in aer liber. Ramai calm cand in preajma ta se afla o insecta si indeparteaza-te incet.
• Daca ai alergii alimentare, citeste cu atentie etichetele tuturor alimentelor pe care le cumperi si le consumi. Procesele de fabricatie se pot schimba, asa ca este important sa verifici periodic etichetele alimentelor pe care le consumi in mod obisnuit.
• Cand servesti masa in oras, intreba cum este pregatit fiecare fel de mancare si afla ce ingrediente contine. Chiar si cantitatile mici de alimente la care esti alergic pot provoca o reactie grava.

Desensibilizarea la medicamente

Uneori, este posibil sa trebuiasca sa iei un medicament la care esti alergic. De exemplu, anumite medicamente pentru chimioterapie, pentru tratarea cancerului ovarian pot provoca o reactie alergica.

In acest caz, un alergolog sau un imunolog, poate face desensibilizarea la medicament. Acest lucru va ajuta organismul sa accepte temporar medicamentul. Medicul iti ofera o doza foarte mica de medicament. In cateva ore, creste treptat doza pana cand ai primit intreaga cantitate. Vei continua apoi sa iei medicamentul in mod regulat. Procedand astfel, iti mentii stare temporara non-alergica. Odata ce incetezi sa iei medicamentul, vei fi din nou alergic la acesta.

Imunoterapia cu venin

Aceasta terapie te ajuta sa devii mai putin alergic la muscaturile de insecte. Un alergolog iti injecteaza doze mici de venin sub piele. Primesti o serie de aceste injectii, care iti scad sensibilitatea la alergen.

Imunoterapia orala pentru alergiile alimentare

Aceasta terapie incearca sa te desensibilizeze la un alergen alimentar, prin reducerea reactiei alergice. Fa acest lucru sub monitorizarea unui medic, de obicei un alergolog. Furnizorul incepe prin a-ti oferi o doza mica de alergen, apoi o creste incet in timp. Scopul este sa iti cresti toleranta. Persoanele care urmeaza imunoterapie orala trebuie sa poarte cu ei injectorul de epinefrina.

Chiar daca esti atent, la un moment dat, probabil ca vei fi expus la ceea ce esti alergic. Din fericire, poti raspunde rapid si eficient la o urgenta alergica, cunoscand semnele si simptomele unei reactii anafilactice si avand un plan pentru a trata rapid simptomele.

Complicatiile socului anafilactic

Socul anafilactic este extrem de grav. Iti poate bloca caile respiratorii si te poate impiedica sa respiri. De asemenea, iti poate opri inima. Acest lucru este cauzat de scaderea tensiunii arteriale, care impiedica inima sa primeasca suficient oxigen.

In aceste conditii, socul anafilactic poate contribui la potentiale complicatii, cum ar fi:

• leziuni ale creierului;
• insuficienta renala;
• soc cardiogen, o afectiune care face ca inima sa nu pompeze suficient sange in corp;
• aritmii, batai ale inimii care sunt fie prea rapide, fie prea lente;
• infarct de miocard;

In unele cazuri, vei experimenta o agravare a afectiunilor medicale preexistente.

Acest lucru este valabil mai ales pentru afectiunile sistemului respirator. De asemenea, socul anafilactic poate agrava permanent simptomele la persoanele cu scleroza multipla.

Cu cat primesti mai devreme un tratament pentru soc anafilactic, cu atat este posibil sa suferi mai putine complicatii

Cum este diagnosticata anafilaxia

Daca ai avut o reactie alergica la alimente sau intepaturi de insecte, chiar si una usoara, discuta cu medicul tau. El poate diagnostica adesea anafilaxia pe baza simptomelor pe care le-ai avut. Acest pas important iti poate proteja sanatatea si chiar iti poate salva viata.

Stabilirea unui diagnostic este necesara pentru a obtine tratamentul de care ai nevoie.

Un alergolog iti va recomanda testarea facuta pe piele, dar si analize de sange. Aceste teste pot confirma substantele care provoaca reactii severe. Un test cutanat plaseaza o cantitate mica de alergen pe piele pentru a vedea daca provoaca o reactie. Un test de sange masoara triptaza, care este o enzima, si poate fi util daca este facut in decurs de una pana la trei ore de la reactia alergica.

Tratament

Daca ai avut reactii alergice la mancare sau intepaturi de insecte, medicul iti va prescrie o injectie de epinefrina (adrenalina). Adrenalina trateaza simptomele cauzate de reactie.

Poarta injectorul cu tine oriunde mergi. Acesta este cam de dimensiunea unui marker mai mare. Daca ai o reactie anafilactica, iti injectezi medicamentul, de obicei in coapsa. Aceste injectii functioneaza rapid pentru a inversa simptomele.

Daca simptomele nu se amelioreaza dupa cinci pana la 15 minute, fa-ti o a doua injectie. Dupa ce ti-ai administrat-o, mergi de urgenta la medic sau suna la 112. Dupa reactia anafilactica, ai nevoie de evaluare medicala.

Surse:

• mayoclinic.org
• healthline.com
• my.clevelandclinic.org

In timpul sarcinii, ai putea observa ca esti mai sensibila la factorii declansatori ai alergiei sau ca alergiile pe care le aveai deja sunt mai suparatoare. Desi motivele exacte pentru care se intampla acest lucru nu sunt clare, acest lucru poate fi cauzat de modificarile hormonale care apar in timpul sarcinii.

De asemenea, este posibil sa dezvolti pentru prima data alergii in timpul sarcinii, dar in cele mai multe cazuri, alergiile exista inainte de conceptie.

De la caz la caz, dar si in functie de severitatea alergiilor, acestea se pot agrava in timpul sarcinii. Datele arata ca aproximativ o treime dintre viitoarele mame constata ca simptomele alergiei tind sa se agraveze in timpul sarcinii. O alta treime considera ca simptomele alergiei raman aceleasi. Si asta in timp ce o treime constata ca simptomele alergiei se imbunatatesc in timpul sarcinii.

Simptome de alergie in timpul sarcinii

Simptomele alergiilor sunt aceleasi pentru femeile insarcinate ca si pentru persoanele care nu sunt insarcinate. Printre simptomele alergice frecvent intalnite in timpul sarcinii se numara:

• mancarime, ochi lacrimati;
• stranut;
• durere sau mancarime in gat;
• curgerea nasului;
• congestia sinusurilor.

Rinita de sarcina

Pe de alta parte, daca ai nasul infundat in timpul sarcinii, nu inseamna neaparat ca ai alergie. Femeile insarcinate se confrunta adesea cu nasul infundat. Congestia nazala incepe, de obicei, undeva in al doilea trimestru, determinand umflarea si inmuierea membranelor mucoase. Medicul ar putea diagnostica aceste simptome ca rinita de sarcina.

Poti resimti rinita de sarcina ca si cum ai fi racit sau ca pe o alergie. Ea poate duce la sangerari nazale in timpul sarcinii si/sau dupa ce iti pui picaturi. Rinita de sarcina te poate face sa tusesti si iti poate produce neplaceri, in special in timpul noptii.

Vestea buna este ca rinita de sarcina dispare, de obicei, la scurt timp dupa ce nasti.

Daca ai alergii, cel mai probabil vei avea simptome cum ar fi congestie, tuse, stranut si mancarime la ochi. Daca mancarimea si stranutul nu te afecteaza, ar putea fi vorba despre congestia hormonala cauzata de sarcina. Daca nu esti sigura care este cauza simptomelor , discuta cu medicul tau curant.

Transmiterea alergiilor la copil

Se crede ca simptomele alergiei in timpul sarcinii nu au nici un impact asupra copilului. Genetica este insa un factor major in dezvoltarea alergiilor la copii. Daca un copil are un parinte sau un frate care sufera de alergii, atunci are un risc crescut de a manifesta alergii.

De asemenea, dieta unei viitoare mame in timpul sarcinii poate fi un factor declansator al alergiilor alimentare, astm sau eczema, pentru copil. Un studiu a constatat ca viitoarele mame care au luat multa vitamina D din alimente, au redus riscul copilului lor de a face rinita alergica, dar si alte alergii. Alimentele ce contin multa vitamina D includ produse lactate, cereale, peste, oua si ciuperci.

Medicamente pentru alergii in timpul sarcinii

Fii  foarte precauta atunci cand iei medicamente in timpul sarcinii, mai ales in primul trimestru. Intreaba-ti medicul inainte de a utiliza orice fel de mendicament pentru alergii in timpul sarcinii.

Medicul iti poate recomanda mai intai modalitati de a reduce simptomele, care nu implica medicamente. Acestea includ statul in casa, evitarea declansatorilor de alergii sau utilizarea unui spray nazal.

Antihistaminicele orale trateaza simptomele alergiilor nazale si oculare ale rinitei alergice, dar cel mai bine este sa le iei dupa primul trimestru de sarcina.

Exista antihistaminice orale noi, de a doua generatie. Ele sunt considerate sigure pentru sarcina, conform mai multor studii, si  nu provoaca somnolenta, spre deosebire de antihistaminicele orale de prima generatie (clorfeniramina, difenhidramina, tripelenamina).

Evita utilizarea antihistaminicelor combinate cu un decongestionant in timpul sarcinii. In prezent, exista cercetari in curs de desfasurare cu privire la impactul acestor medicamente asupra mamei si copilului.

Folosirea sprayurilor nazale in timpul sarcinii

Unele spray-uri nazale sunt mai sigure decat altele. Un lucrul bun in ceea ce priveste spray-urile nazale este ca medicamentul actioneaza in primul rand in zona nazala si nu ajunge in restul corpului.

Spray-urile nazale cu corticosteroizi sunt in mare parte sigure. Sunt prescrise femeilor insarcinate cu simptome alergice moderate pana la severe, care dureaza mai mult de cateva zile.

Atentie insa ca unele spray-uri nazale decongestionante nu sunt indicate in sarcina. Exista  studii care indica un risc de malformatii congenitale atunci cand viitoarele mamici folosesc aceste produse. De obicei nu sunt recomandate in timpul sarcinii, mai ales in primul trimestru.

Femeile insarcinate ar trebui sa evite spray-urile nazale cu antihistaminice, deoarece nu exista suficiente cercetari care sa demonstreze siguranta folosirii lor.

In aceste conditii, intreaba intotdeauna medicul inainte sa folosesti un spray nazal si care este cel potrivit pentru tine, precum si despre orice riscuri legate de medicamente.

Vaccinurile impotriva alergiilor

Femeile insarcinate pot continua cu injectiile anti-alergice pe care le-au inceput inainte de a fi insarcinate. Ar trebui sa ramana la doza curenta pe parcursul sarcinii, fara sa o creasca. Daca exista vreo reactie, medicul poate reduce doza.

Nu este recomandat sa incepi vaccinarea impotriva alergiilor in timpul sarcinii. Acest lucru poate declansa modificari intr-un sistem imunitar deja fluctuant si poate provoca o reactie sistemica.

Anafilaxia in timpul sarcinii

Tratamentul anafilaxiei in timpul sarcinii este similar cu tratamentul pentru femeile care nu sunt insarcinate si au alergie la alimente, venin de insecte sau latex. Utilizeaza epinefrina de la primele simptome.

Alaptarea si medicamentele pentru alergii

Alaptarea este o modalitate buna de a creste imunitatea copilului tau, astfel ca este recomandata si incurajata. Medicamentele recomandate pentru utilizare in timpul sarcinii pot fi continuate si in timpul alaptarii. Si asta pentru ca bebelusul primeste mai putine medicamente prin laptele matern decat in uter. Medicul alergolog iti poate recomanda cele mai bune medicamente pentru tine atunci cand alaptezi.

Reducerea simptomelor alergiei in timpul sarcinii fara a lua medicamente

Pentru a-ti reduce simptomele alergiei in timpul sarcinii fara a apela la medicamente, poti lua cateva masuri de protectie.

De exemplu, stai departe de persoanele care fumeaza. Fumul poate agrava alergiile. Totodata, expunerea la fumatul pasiv in timpul sarcinii nu este benefica pentru tine si copilul tau.

Daca esti alergica la polen, incearca sa stai in interior cat mai mult posibil. Daca mergi afara, incearca sa porti ochelari de soare pentru a tine polenul departe de ochi. Cand te intorci in interior, scoate-ti pantofii, spala-te pe maini si pe fata si schimba-ti hainele, astfel incat polenul sa nu ramana cu tine. Pune-ti apoi hainele la spalat. Fa dus si spala-ti parul inainte de a merge la culcare pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor nocturne.

Daca esti alergica la praf, asigura-te ca in casa este curat. Utilizeaza un aspirator cu filtru HEPA, un mop umed sau o matura, pentru a evita ridicarea prafului. O carpa din microfibra este mai buna decat una normala pentru sters praful. Incearca sa stai departe de poduri, subsoluri si alte locuri cu mucegai.

Daca esti alergica la animalele de companie, anunta-ti prietenii care au caini si pisici despre alergia ta inainte de a-i vizita, astfel incat sa aiba timp sa faca se organizeze. Daca esti dintr-o data alergica la propriul tau animal de companie, incearca sa nu il lasi in camera in care dormi sau iti petreci cel mai mult timp.

Alimentele in timpul sarcinii

Dietele de evitare a anumitor alimente in timpul sarcinii nu previn bolile alergice, potrivit Academiei Americane de Pediatrie. Acest lucru inseamna ca femeile insarcinate nu trebuie sa evite alergenii alimentari obisnuiti, cum ar fi arahide, nuci, lapte sau grau.

Desi nicio dieta sau hrana specifica nu poate preveni bolile alergice, studiile au aratat ca un consum de arahide, lapte si grau in primul si al doilea trimestru poate reduce riscul ca un copil sa dezvolte alergie la arahide, rinita alergica si astm.

Medicii spun ca cel mai important lucru pe care il pot face viitoarele mamici este sa aiba o dieta sanatoasa, bogata in fructe si legume, peste si vitamina D. Consumul acestor alimente poate reduce riscul ca un copil sa dezvolte boli alergice.

Discuta cu medicul tau inainte de a face orice modificare care implica dieta in sarcina.

Surse:

www.pregnancybirthbaby.org.au

www. allergyasthmanetwork.org

www.healthline.com/

Rinita alergica, numita si febra fanului, este o reactie care provoaca stranut, congestie, mancarime in nas si durere in gat. Polenul, parul de animale, mucegaiul si insectele pot duce la simptome de rinita alergica.  Poti obtine o ameliorare a simptomelor prin schimbari aduse in stilul de viata, medicamente pentru alergii si imunoterapie.

Ce este rinita alergica

Rinita alergica este o reactie la particule minuscule din aer, numite alergeni. Atunci cand inhalezi alergeni prin nas sau gura, corpul reactioneaza, eliberand o substanta chimica naturala numita histamina. Mai multi alergeni care se gasesc in interiorul spatiilor locuite si la exterior provoaca febra fanului. Cauzele comune includ acarienii de praf, mucegaiul, parul de animale de companie si polenul. Rinita alergica este un raspuns alergic la alergeni specifici. Polenul este cel mai frecvent alergen in rinita alergica sezoniera.

Printre simptomele rinitei alergice se numara stranutul, congestia nazala si iritarea nasului, gatului, gurii si ochilor. Rinita alergica nu este acelasi lucru cu rinita infectioasa, altfel cunoscuta sub numele de raceala comuna. Febra fanului nu este contagioasa.

Cand apare febra fanului

Cu rinita alergica te poti confrunta in orice perioada a anului, in timp ce alergiile sezoniere apar primavara, vara si la inceputul toamnei, cand copacii si buruienile infloresc si cantitatea de polen este mai mare. Alergiile perene pot aparea pe tot parcursul anului. Acestea rezulta din iritantii care sunt mereu in mediu, cum ar fi parul de animale, gandacii si acarienii.

De obicei, alergiile sunt mostenite, respectiv se transmit in familie. Este mai probabil sa ai febra fanului daca un parinte sau un membru al familiei se confrunta cu alergii. De asemenea, persoanele care sufera de astm sau eczema sunt mai expuse riscului de a dezvolta rinita alergica.

Cauze ale rinitei alergice

Rinita alergica apare atunci cand sistemul imunitar al corpului tau reactioneaza la un alergen din aer. Alergenii sunt atat de mici incat ii poti inspira cu usurinta pe nas sau pe gura. Pentru majoritatea oamenilor, ei sunt inofensivi, dar daca suferi de rinita alergica, sistemul tau imunitar percepe alergenul ca pe ceva impotriva caruia trebuie sa lupte si sa il elimine. Sistemul imunitar incearca sa protejeze corpul prin eliberarea de substante chimice naturale in sange. Principala substanta chimica se numeste histamina. Ea face ca membranele mucoase din nas, ochi si gat sa devina inflamate, astfel ca apar mancarimile pe masura ce lucreaza pentru a elimina alergenul.

De retinut este faptul ca alergiile sezoniere si perene pot rezulta din mai multi alergeni, inclusiv:

• acarienii de praf, care traiesc in covoare, draperii, lenjerie de pat si mobilier;
• polenul din copaci, iarba si buruieni;
• animale de companie (celule moarte ale pielii si par);
• sporii de mucegai;
• gandacii, inclusiv saliva.

Factori de risc pentru rinita alergica

Alergiile pot afecta pe oricine, dar este mai probabil sa dezvolti rinita alergica daca exista antecedente de alergii in familia ta. Avand astm bronsic sau dermatita atopica, de asemenea, iti poate creste riscul de rinita alergica.

Unii factori externi pot declansa sau agrava aceasta afectiune, inclusiv:

• fumul de tigara;
• substantele chimice;
• temperaturile scazute;
• umiditatea;
• vantul;
• poluarea aerului;
• fixativul pentru par;
• parfumurile;

Simptomele rinitei alergice

Simptomele comune ale rinitei alergice includ:

• stranut;
• nas curgator;
• nas infundat;
• mancarime in nas;
• tuse;
• durere in gat;
• mancarimi la ochi;
• lacrimare;
• cearcane sub ochi;
• dureri de cap frecvente;
• simptome de tip eczema, manifestata prin piele extrem de uscata si mancarime, pot forma vezicule cu lichid;
• urticarie
• oboseala excesiva.

De obicei, vei simti unul sau mai multe dintre aceste simptome imediat dupa ce ai intrat in contact cu un alergen. Unele simptome, cum ar fi durerile de cap recurente si oboseala, pot aparea numai dupa expunerea pe termen lung la alergeni.

Unii oameni prezinta simptome rar. Acest lucru se intampla, probabil, atunci cand sunt expusi la alergeni in cantitati mari. Alte persoane se confrunta cu simptome pe tot parcursul anului. Discuta cu medicul tau daca simptomele dureaza mai mult de cateva saptamani si nu par sa se amelioreze.

De retinut este faptul ca si alergiile alimentare pot provoca, de asemenea, inflamatii la nivelul nasului si gatului. Daca crezi ca ai o reactie alergica la ceva ce ai mancat, solicita imediat ajutor medical. Alergiile alimentare iti pot pune viata in pericol.

Simptomele rinitei alergice pot aparea pe tot parcursul anului, dar alergiile sunt mai grave primavara, vara si la inceputul toamnei. Pe vreme calda, buruienile si florile infloresc, iar cantitatea de polen este mai mare. Pe de alta parte, alergiile de interior, cum ar fi cele provocate  de matreata animalelor de companie si acarienii de praf, se pot agrava iarna, deoarece oamenii petrec mai mult timp in interior.

Diagnosticare

Medicul tau curant te va examina, te va intreba despre simptomele resimtite si te va evalua pentru alte afectiuni, cum ar fi o raceala sau astm. Pentru a iti masura anticorpii la anumiti alergeni, medicul poate preleva o proba de sange si o poate trimite unui laborator pentru testare. Acest test de sange se numeste test de imunoglobulina E (IgE). El poate detecta toate tipurile de alergii, inclusiv alergiile alimentare.

De asemenea, medicul curant te poate trimite la alergolog. Acesta iti va aplica un test cutanat, pentru a stabili care sunt alergenii care iti cauzeaza simptomele.

Testul cutanat este nedureros si precis, desi poate fi putin inconfortabil. Pentru realizarea lui, medicul pune pe piele un esantion mic de diferiti alergeni. De obicei, plasturele cu alergeni este lipit pe antebrat sau pe spate. Apoi,  zgarie sau inteapa pielea cu un ac. Zgarierea pielii permite alergenului sa patrunda subcutanat.

Daca esti alergic la anumite substante continute de testul respectiv, zona va deveni rosie, iritata si iti va produce mancarime, in 15-30 de minute de la aplicare.

Este posibil sa dezvolti semne pronuntate, care reprezinta o reactie alergica. Un test de intepatura cutanata este o modalitate sigura si eficienta de a determina ce alergeni iti cauzeaza simptomele.

Tratamentul rinitei alergice

Mai multe medicamente pentru alergii pot imbunatati simptomele si te pot ajuta sa traiesti cu febra fanului. Tratamentele vin sub mai multe forme, respectiv pastile, picaturi pentru ochi, spray-uri nazale si injectii. Discuta cu medicul tau inainte de a lua orice medicament, mai ales daca esti insarcinata sau ai alte probleme de sanatate. Astfel, medicul iti poate recomanda:

Antihistaminice: medicamentele antihistaminice sunt disponibile cu sau fara reteta. Acestea functioneaza prin blocarea histaminei, pe care corpul tau o elibereaza in timpul unei reactii alergice. Antihistaminicele se pot administra sub forma de pastile, lichide, picaturi pentru ochi, spray-uri nazale si inhalatoare. Acestea pot include urmatoarele substante active:

• loratadina;
• cetirizine;
• fexofenadina;

Atentie insa ca antihistaminicele pot provoca somnolenta. Evita alcoolul cand iei antihistaminice.

Decongestionante: aceste medicamente amelioreaza congestia nasului si a sinusurilor. Poti lua decongestionante pe cale orala (sub forma de pastile sau lichide) sau poti folosi un spray nazal.

Atentie insa ca decongestionantele pot creste tensiunea arteriala si pot provoca dureri de cap, probleme de somn si iritabilitate.

De asemenea, decongestionantele nazale pot crea dependenta daca sunt utilizate mai mult de cinci zile. Asigura-te ca discuti cu medicul inainte de a le lua.

Spray-uri nazale cu corticosteroizi: aceste spray-uri si inhalatoare reduc inflamatia si amelioreaza simptomele rinitei alergice. Efectele secundare includ dureri de cap, iritatii nazale, sangerari nazale si tuse.

Inhibitori de leucotriene: in timpul unei reactii alergice, organismul elibereaza leucotriene, histamine si alte substante chimice care provoaca inflamatie si simptome de febra a fanului. Disponibile doar pe baza de reteta, aceste pastile blocheaza leukotrienele. Ca urmare a administratii lor, unii oameni experimenteaza modificari ale dispozitiei, miscari musculare involuntare si eruptii cutanate.

Imunoterapia: acest tratament ajuta corpul sa invete sa tolereze alergenii. Medicul iti va administra o serie de injectii (injectii pentru alergii) cu o cantitate mica de alergen. De fiecare data cand primesti o injectie, medicul iti creste cantitatea de alergen. In timp, sistemul tau imunitar dezvolta toleranta la alergen si inceteaza sa mai declanseze o reactie alergica impotriva acestuia.

Medicul iti poate recomanda imunoterapia sub forma unei pastile pe care sa o pui sub limba pana la asimilarea totala.

Prevenirea rinitei alergice

Nu exista nicio modalitate de a preveni febra fanului, dar schimbarile in stilul de viata te pot ajuta sa traiesti cu alergii. Poti ameliora simptomele evitand, pe cat posibil, alergenii. Pentru a reduce simptomele, ar trebui sa:

• eviti sa iti atingi fata si sa iti freci ochii sau nasul;
• tine ferestrele inchise in casa si masina in timpul primaverii, verii si la inceputul toamnei, cand cantitatea de polen este mai mare;
• inveleste pernele, saltelele si pilotele in huse speciale impotriva acarienilor;
• tineti animalele de companie departe de canapele si paturi si inchide usile dormitoarelor in care nu doresti sa intre;
• utilizeaza filtre in aspiratorul si aparatul de aer conditionat pentru a reduce cantitatea de alergeni din aer;
• spala-te des pe maini, mai ales dupa ce te joci cu animalele de companie;
• poarta palarie si ochelari de soare pentru a iti proteja ochii de polen cand esti afara. Schimba-ti hainele imediat ce ajungi acasa.

Rinita alergica te poate face sa te simti nefericit, dar nu provoaca probleme grave de sanatate. Majoritatea persoanelor cu febra fanului gestioneaza simptomele cu modificari ale stilului de viata si medicamente fara prescriptie medicala.

Persoanele cu alergii aeropurtate au un risc mai mare de infectii ale urechii si infectii ale sinusurilor. Deoarece febra fanului poate face dificila obtinerea unui somn bun, este posibil sa te simti obosit in timpul zilei. Daca ai astm bronsic, rinita alergica iti poate agrava simptomele astmului.

Desi febra fanului nu provoaca probleme grave de sanatate, ar trebui sa te adresezi medicului pentru a exclude alte afectiuni, cum ar fi astmul. Solicita sprijin daca simptomele iti afecteaza viata de zi cu zi sau iti ingreuneaza somnul.

Milioane de adulti si copii gestioneaza rinita alergica cu ajutorul medicamentelor si a modificarilor aduse stilului de viata. Vorbeste cu medicul tau despre pasii pe care ii poti urma pentru a ameliora simptomele, pentru a respira mai usor si pentru a te simti mai bine.

Din pacate, rinita alergica in sine nu poate fi prevenita. Tratamentul si managementul sunt cheia pentru a obtine o buna calitate a vietii cu alergii.

Complicatii

Unele complicatii care pot aparea din cauza rinitei alergice includ:

• incapacitatea de a dormi din cauza simptomelor care te tin treaz noaptea;
• dezvoltarea sau agravarea simptomelor de astm;
• infectii frecvente ale urechii;
• sinuzita sau infectii frecvente ale sinusurilor;
• absente de la scoala sau de la serviciu din cauza productivitatii reduse;
• dureri de cap frecvente.

Complicatiile pot aparea si din reactiile adverse la antihistaminice. Cel mai frecvent, poate aparea somnolenta. Alte reactii adverse includ dureri de cap, anxietate si insomnie. In cazuri rare, antihistaminicele pot provoca efecte gastrointestinale, urinare si circulatorii.

Surse:

www.my.clevelandclinic.org

www.nhs.uk

www.healthline.com

Creierul tau are nevoie de multi nutrienti pentru a functiona si a te mentine sanatos. O alimentatie buna ajuta la reducerea riscului de aparitie a problemelor de sanatate fizica, cum ar fi bolile de inima si diabetul. De asemenea, ajuta la un somn odihnitor, la un nivel crescut de energie si la o stare buna de sanatate, in general.

Este posibil sa fi observat ca starea ta de spirit afecteaza adesea tipurile de alimente pe care le alegi, precum si cat de mult mananci. Unele alimente iti pot imbunatati starea de spirit, nivelul de energie si concentrarea, in timp ce altele pot avea efectul opus.

De exemplu, consumul de multe fructe proaspete, legume, nuci si cereale integrale iti poate reduce riscul aparitiei unor afectiuni de sanatate mintala, cum ar fi depresia, in timp ce consumul de alimente bogate in zahar si grasimi saturate iti poate creste acest risc.

Mancarea buna, in special servita impreuna cu familia si prietenii, este una dintre placerile vietii. Stim cu totii ca oamenii care mananca o dieta sanatoasa si echilibrata este probabil sa aiba:

• mai multa energie pentru a lucra si a se distra;
• mai putine infectii si alte boli.

De obicei, copiii care mananca bine cresc sanatos, in timp ce femeile care mananca bine au sanse mai mari de a avea copii sanatosi. De aceea, este important de stiut ce combinatii de alimente fac mesele mai hranitoare si care sunt nevoile alimentare diferite ale membrilor  familiei.

Alimente si nutrienti

Alimentele furnizeaza nutrienti, astfel incat sa putem trai si sa fim activi si sanatosi. Un aliment este ceva care ofera nutrienti. La randul lor, nutrientii sunt substante care furnizeaza:

• energie pentru activitate, crestere si toate functiile corpului, cum ar fi respiratia, digestia si mentinerea caldurii;
• substantele necesare pentru cresterea si repararea organismului si pentru functionarea sistemului imunitar.

Exista mai multe categorii de nutrienti diferiti, respectiv:

Macronutrienti: sunt substante de care avem nevoie in cantitati mari. Acestea sunt:

• carbohidrati: amidon, zaharuri si fibre alimentare;
• grasimi;
• proteine: exista sute de proteine diferite.

Micronutrienti sunt elemente de care avem nevoie in cantitati mici. Acestea sunt:

• minerale precum fier, iod, zinc;
• vitamine precum vitamina A, vitamine din grupa B (inclusiv acid folic) si vitamina C.

De asemenea, grasimile si uleiurile ofera o sursa concentrata de energie, iar acizii grasi sunt esentiali pentru crestere si mentinerea sanatatii.

Ele ajuta la absorbtia unor vitamine precum vitamina A si imbunatatesc gustul mancarii. De retinut este faptul ca unele alimente grase/uleioase contin vitamine importante.

Grasimile si uleiurile contin diferiti nutrienti. Acestia includ acizi grasi nesaturati, acizi grasi saturati, acizi grasi trans si colesterol.

Acizi grasi nesaturati

Doi dintre acizii grasi nesaturati sunt numiti acizi grasi esentiali deoarece organismul nu ii poate produce. Sunt necesari pentru construirea celulelor, in special a celulelor creierului si a sistemului nervos. Acizii grasi nesaturati contin un grup numit acizi grasi omega-3, care ajuta la protejarea organismului de bolile de inima.

Exemple de alimente care contin in principal acizi grasi nesaturati sunt majoritatea uleiurilor vegetale, arahide, boabe de soia, seminte de floarea soarelui, seminte de susan si alte seminte oleaginoase, peste gras si avocado. Alimentele bogate in acizi grasi omega-3 sunt pestele de mare si unele seminte si leguminoase, cum ar fi semintele de in si soia.

Acizi grasi saturati

Printre alimentele  care contin in principal acizi grasi saturati sunt untul,  untura/grasimile de gatit, laptele integral, branza, grasimile din carne si produse din carne, pasarile de curte, uleiul de palmier  si nucile de cocos.

Acizi grasi trans

Cand uleiurile vegetale sunt procesate pentru a le face mai dure (de exemplu, pentru utilizare in margarina si alte grasimi solide), unii dintre acizii grasi nesaturati sunt transformati in acizi grasi trans. Acestia se comporta ca acizii grasi saturati. Ar trebui sa mancam cat mai putine  alimentele care contin acizi grasi trans.

Exemple de alimente care contin acizi grasi trans sunt margarina, alimentele prajite, cum ar fi chipsurile, alimentele prajite in comert, cum ar fi gogosile, precum si produsele de patiserie, biscuitii, prajiturile.

Colesterolul

Colesterolul se gaseste numai in alimentele de origine animala, dar organismul il poate produce din alte grasimi. Avem nevoie de o anumita cantitate de colesterol pentru ca organismul nostru sa creasca si sa functioneze corect.

Exista doua tipuri de colesterol in sange.

Nivelurile ridicate de colesterol „bun” (lipoproteine de inalta densitate) par sa reduca riscul de boli de inima. Consumul de alimente care contin in principal acizi grasi nesaturati tinde sa creasca nivelul de colesterol bun.

Nivelurile ridicate de colesterol „rau” (lipoproteine cu densitate scazuta) par sa creasca riscul de aparitie a bolilor de inima. Consumul de alimente care contin in principal grasimi saturate tinde sa creasca nivelul de colesterol rau.

Nevoile de grasime

Nevoile de grasimi sunt exprimate ca procent din necesarul total de energie. Procentul de energie totala care ar trebui sa provina din grasimi intr-o dieta sanatoasa echilibrata este:

• 30-40% pentru copiii cu hranire complementara si pana la varsta de doi ani;
• 15-30% pentru copiii mai mari si majoritatea adultilor. Pentru adultii activi este acceptabil pana la 35%;
• Cel putin 20% pana la 30% pentru femeile de varsta reproductiva (15-45 de ani).

Aceasta inseamna ca dieta unei femei de varsta reproductiva care are nevoie de aproximativ 2 .400 kcal/zi ar trebui sa contina aproximativ 480-720 kcal din grasime sau ulei. Acest lucru este echivalent cu 53-80 g de ulei pur (sau aproximativ 11-16 lingurite rase). O parte din grasimea dintr-o dieta nu este adaugata in bucatarie de acasa, ci este „ascunsa” in alimente precum carnea, laptele, alunele si semintele oleaginoase, precum si in alimente prajite.

Se recomanda ca mai putin de o treime din grasimea din dieta sa fie sub forma de acizi grasi saturati. Uleiul de palmier  si nucile de cocos/uleiul de cocos sunt alimente bogate in acizi grasi saturati.

O alimentatie sanatoasa este esentiala pentru o sanatate si o nutritie buna.Si asta deoarece te protejeaza impotriva multor boli cronice netransmisibile, cum ar fi:

• bolile de inima;
• diabetul;

Consumul unei varietati de alimente si reducerea consumului de sare, zahar, grasimi trans saturate si produse industriale sunt esentiale pentru o alimentatie sanatoasa.

Alimente pentru o dieta sanatoasa

O dieta sanatoasa cuprinde o combinatie de alimente diferite. Acestea includ:

• produse de baza precum cerealele (grau, orz, secara, porumb sau orez) sau tuberculi sau radacini cu amidon (cartofi);
• leguminoase (linte, fasole, mazare);
• fructe si legume;
• alimente din surse animale (carne, peste, oua si lapte).

Iata cateva informatii utile, bazate pe recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii, pentru a urma o dieta sanatoasa si beneficiile aduse de aceasta:

Alaptati bebelusii si copiii mici

O dieta sanatoasa incepe devreme in viata. Alaptarea favorizeaza cresterea sanatoasa si poate avea beneficii pe termen lung pentru sanatate, cum ar fi reducerea riscului de a deveni supraponderal sau obez si de a dezvolta boli netransmisibile mai tarziu in viata.

Hranirea bebelusilor exclusiv cu lapte matern de la nastere pana la 6 luni de viata este importanta pentru o dieta sanatoasa. De asemenea, este important sa introduci o varietate de alimente complementare sigure si hranitoare la varsta de 6 luni, continuand in acelasi timp sa alaptezi pana cand copilul depaseste varsta de 2 ani.

Consuma legume si fructe

Acestea sunt surse importante de vitamine, minerale, fibre alimentare, proteine vegetale si antioxidanti.

Persoanele cu diete bogate in legume si fructe au un risc semnificativ mai mic de obezitate, boli de inima, accident vascular cerebral, diabet si anumite tipuri de cancer.

Consuma mai putine grasimi

Grasimi si uleiuri sunt surse concentrate de energie. Mancatul prea mult, in special tipurile gresite de grasimi, cum ar fi grasimile trans saturate si produse industriale, poate creste riscul de boli de inima si accident vascular cerebral.

Folosirea uleiurilor vegetale nesaturate (de masline, soia, floarea soarelui sau ulei de porumb) mai degraba decat grasimile animale sau uleiurile bogate in grasimi saturate (unt,  untura, nuca de cocos si ulei de palmier) te ajuta la consumul de grasimi mai sanatoase.

Pentru a evita cresterea nesanatoasa in greutate, consumul de grasime totala nu trebuie sa depaseasca 30% din aportul total de energie al unei persoane.

Limiteaza aportul de zaharuri

Pentru o dieta sanatoasa, zaharurile ar trebui sa reprezinte mai putin de 10% din aportul total de energie. Reducerea si mai mult la sub 5% are beneficii suplimentare pentru sanatate.

Alegerea fructelor proaspete in locul gustarilor dulci precum fursecuri, prajituri si ciocolata ajuta la reducerea consumului de zaharuri.

Limitarea consumului de bauturi racoritoare si alte bauturi bogate in zaharuri (sucuri de fructe, sucuri si siropuri, lapte aromat si bauturi cu iaurt) ajuta, de asemenea, la reducerea aportului de zaharuri.

Redu consumul de sare

Reducerea aportului de sare ajuta la prevenirea hipertensiunii arteriale si reduce riscul de boli de inima si accident vascular cerebral la populatia adulta.

Limitarea cantitatii de sare si condimente bogate in sodiu atunci cand gatesti si pregatesti alimente ajuta la reducerea aportului de sare.

Majoritatea oamenilor consuma prea mult sodiu prin sare (corespunzator unui consum mediu de 9-12 g de sare pe zi) si insuficient potasiu (mai putin de 3,5 g). Aportul ridicat de sodiu si aportul insuficient de potasiu contribuie la cresterea tensiunii arteriale, care la randul sau creste riscul de boli de inima si accident vascular cerebral.

Reducerea consumului de sare la nivelul recomandat de mai putin de 5 g pe zi ar putea preveni 1,7 milioane de decese in fiecare an, potrivit OMS.

Oamenii nu sunt adesea constienti de cantitatea de sare pe care o consuma. In multe tari, cea mai mare parte a sarii provine din alimente procesate, precum mancaruri gata preparate, mezeluri, branza si gustari sarate sau din alimente consumate frecvent in cantitati mari, ca de exemplu, paine. Sarea este adaugata si in alimente in timpul pregatirii mancarii, ca de exemplu bulion, sos de soia.

Consumul de sare poate fi redus prin:

• limitarea cantitatii de sare si condimente bogate in sodiu atunci cand prepari alimente;
• neavand sare pe masa;
• limitarea consumului de gustari sarate;
• alegand produse cu continut mai scazut de sodiu.

Unii producatori de alimente adapteaza retete pentru a reduce continutul de sodiu al produselor lor, iar oamenii ar trebui incurajati sa verifice etichetele pentru a vedea cat de mult sodiu este intr-un produs inainte de a-l cumpara sau de a-l consuma.

Potasiul poate atenua efectele negative ale consumului crescut de sodiu asupra tensiunii arteriale. De asemenea, aportul de potasiu poate fi crescut prin consumul de fructe si legume proaspete.

Concluzii:

Dieta evolueaza in timp, fiind influentata de multi factori sociali si economici care interactioneaza intr-o maniera complexa pentru a modela tiparele alimentare individuale. Acesti factori includ veniturile, preturile la alimente care afecteaza disponibilitatea si accesibilitatea mancarii sanatoase, preferintele si credintele individuale, traditiile culturale si aspectele geografice si de mediu, inclusiv schimbarile climatice. Prin urmare, promovarea unui mediu alimentar sanatos – inclusiv a sistemelor alimentare care promoveaza o dieta diversificata, echilibrata si sanatoasa – necesita implicarea mai multor sectoare si parti interesate, inclusiv guvern, precum si sectorul public si privat.

Surse:

www.who.int

www.cdc.gov

www.headtohealth.gov.au

www.fao.org

Pe masura ce imbatranesti, este important pentru sanatatea ta sa faci o activitate fizica in fiecare zi. Forma de miscare pe care o faci depinde de starea ta de sanatate si de stilul de viata. Exista insa modalitati simple de a adauga mai multa activitate fizica in viata de zi cu zi, precum urcatul scarilor, mersul pe jos sau miscari de dans.

Daca ai probleme de sanatate, poti gasi acele activitati care iti permit sa faci miscare, dar care sa nu iti afecteze starea de sanatate. Discuta cu medicul tau despre ce activitati ti se potrivesc.

De exemplu, daca ai:

• probleme cu inima, diabet sau astm: poti incepe cu plimbari pe jos, moderat, sau sa inoti;
• artrita: poti incerca hidroterapia sau inotul intr-o piscina calda;
• osteoporoza: poti face fitness, cu activitati pentru mentinerea sau scaderea

De retinut este faptul ca o usoara crestere a activitatii fizice zilnice iti poate imbunatati sanatatea si starea de bine.  De exemplu, o activitate fizica usoara, potrivita varstei tale, iti poate  reduce riscul de probleme de sanatate, cum ar fi:

• hipertensiune arteriala;
• colesterol ridicat;
• diabet de tip 2;
• probleme osoase si articulare;
• boli de inima;
• unele tipuri de cancer;

In plus, activitatea fizica sustinuta:

• mentine o greutate optima;
• reduce riscul de cadere si de fracturi;
• iti ofera mai multa energie;
• iti imbunatateste somnul;
• reduce stresul si anxietatea;
• imbunatateste concentrarea;
• imbunatateste sanatatea mintala.

Daca te intrebi ce exercitii si sporturi sunt cele mai bune pentru seniori, atunci trebuie sa stii ca desi exista o varietate de optiuni,  in cele din urma depinde de fiecare persoana si de propriile obiective.

Pe de alta parte, de retinut este faptul ca potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), inactivitatea fizica este unul dintre cei mai frecventi si persistenti factori care contribuie la sanatatea precara, in intreaga lume. Unele estimari sugereaza ca lipsa de miscare si activitate fizica ar putea fi cauza a aproximativ jumatate din declinul fizic asociat cu varsta inaintata.

Recomandari OMS

Exercitiile simple, cu impact redus, sunt o optiune excelenta pentru aproape toata persoanele si pot fi adaptate la toate nivelurile de miscare.

OMS recomanda ca adultii cu varsta peste 65 de ani sa faca, intr-o saptamana:

• cel putin intre 150 – 300 de minute de activitate fizica aeroba de intensitate moderata;
• cel putin intre 75-150 de minute de activitate fizica aeroba de intensitate intensa;
• combinatie echivalenta de activitate de intensitate moderata si intensa pe parcursul saptamanii.

Cand sunt facute in mod regulat (timp de 30 de minute in majoritatea zilelor), exercitiile de intensitate moderata pot fi foarte eficiente in imbunatatirea starii fizice, a fortei, a increderii, a coordonarii, a echilibrului si a dispozitiei.

Pentru seniori, specialistii recomanda o combinare de patru activitati principale pentru a te ajuta sa te mentii sanatos:

• activitati moderate: pentru inima, plamanii si vasele de sange;
• activitati de forta: pentru ajuta la mentinerea rezistentei osoase;
• activitati de flexibilitate: pentru a te ajuta sa te misti mai usor;
• activitati de mentinere a echilibului, pentru a iti imbunatati echilibrul si pentru a ajuta la prevenirea caderilor.

Inainte de a incepe orice nou program de exercitii sau activitate sportiva, cel mai bine este ca intotdeauna sa consulti medicul, pentru a te asigura ca este sigur sa faci lucrul respectiv.

Activitati pentru forta

Exercitiile de forta ajuta la mentinerea fortei musculare si osoase si pot include:

• antrenament cu greutati;
• ridicarea si transportul: de exemplu, alimente sau copii mici;
• urcatul scarilor;
• lucratul moderat in curte: de exemplu, activitati de gradinarit;
• flotari si abdomene.

Activitati pentru flexibilitate

Activitatile de flexibilitate  te ajuta sa te misti mai usor si pot include:

• stergerea si aspirarea prafului;
• exercitii de intindere;
• yoga;

Integrarea activitatii fizice in viata de zi cu zi nu trebuie sa fie dificila. Poti rezerva o anumita ora in fiecare zi sau poti face cateva exercitii in timp ce astepti sa fiarba ceaiul sau in timp ce te uiti la televizor. Exista o multime de exercitii pe care le poti face in acest timp:

Ridica-te si aseaza-te: exercitiu pentru putere si echilibru.

Aseaza-te pe un scaun, cu picioarele intinse pe podea si usor departate.

Incerca sa iti mentii spatele si umerii drepti.

Ridica-te incet, incercand sa nu-ti folosesti mainile (sau cat mai putin posibil).

Aseaza-te incet si fa o pauza.

Fa acest lucru de 8 pana la 15 ori.

Rotirea umarului – pentru flexibilitate

Efectuand o miscare circulara usoara, inclini umerii in sus, inapoi, in jos si inainte.

Fa acest lucru incet, de 5 ori.

Inverseaza directia si fa acelasi lucru de 5 ori.

Dincolo de aceste miscari pe care le poti face acasa, in functie de starea ta, poti incerca si urmatoarele activitati:

Mersul pe jos

Mersul pe jos este un exercitiu grozav pentru a te ajuta sa iti imbunatatesti sanatatea oaselor, dar este bun si pentru inima. Propune-ti ca zilnic, timp de 30 de minute, sa mergi pe jos, de cel putin patru ori pe saptamana. Daca nu vrei sa te indepartezi de casa,  ai putea apela la o banda de alergare.

Inot

Exercitiile in apa reduc impactul asupra articulatiilor, ceea ce face acest sport o alegere buna pentru persoanele care sufera de artrita. Inotul te poate ajuta la imbunatatirea sanatatii cardiovasculare si a fortei musculare si iti poate intari ligamentele si tendoanele.

Dans

Daca ai de gand sa faci miscare, s-ar putea la fel de bine sa te si distrezi in acelasi timp. Dansul este una dintre cele mai placute modalitati de a obtine un antrenament pentru intregul corp. Poate imbunatati nivelul de energie, poate reduce riscul de boli de inima, poate imbunatati memoria si starea de spirit si iti poate imbunatati echilibrul. Daca ai probleme un echilibrul, poti incerca dansul stand pe un scaun,  care pune mai putina presiune si stres asupra articulatiilor.

Tenis

Imbunatatirea coordonarii ochi-mana, cresterea rezistentei oaselor si echilibrul se numara printre numeroasele beneficii ale tenisului. Alergarea in diferite directii, transferul greutatii corporale de la picior la picior si balansarea rachetei cu bratele ofera intregului corp un antrenament grozav. Tenisul are de obicei un ritm mai rapid decat alte sporturi, asa ca este important sa-l practici usor daca este prima data cand joci.

Statul in picioare

Actiunea de a sta in picioare  este adesea o activitate care poate duce la cadere, asa ca practicarea acestei miscari ca parte a rutinei de exercitii este o modalitate buna de a imbunatati forta musculara si de a ajuta la prevenirea caderilor.

Gradinarit

Fie ca stai la curte sau la bloc te poti ocupa de propria gradina sau de cea a blocului. Gradinaritul intens, cum ar fi sapatul sau greblatul, poate fi o forma eficienta de exercitiu.

Antrenamentul la sala sau la aparatele din parcuri

O alta modalitate excelenta de a te mentine in forma este prin antrenamentul de forta musculara, cum ar fi antrenamentul la diferite aparate, fie intr-o sala de sport, fie in parcuri.

Antrenamentul de forta face parte din regimul de exercitii recomandate pentru seniori si este esential atunci cand incerci sa iti imbunatatesti sanatatea muschilor si a oaselor, echilibrul si forta pentru activitatile de zi cu zi, cum ar fi transportul alimentelor si treburile casnice.

Aerobic in apa

Aerobicul in apa, cunoscut si sub denumirea de aerobic acvatic, este un exercitiu excelent cu impact redus pentru seniori pentru a imbunatati sanatatea si bunastarea generala. Sustinerea apei ofera usurinta in miscare si reduce impactul asupra articulatiilor.

Surse:

https://www.who.int/

Home

https://www.health.gov.au/

Daca ai tendinta de a manifesta simptome de raceala care incep brusc si au loc in aceeasi perioada a fiecarui an, este posibil sa suferi de alergii sezoniere. Desi raceala si alergiile sezoniere pot avea simptome comune, cele doua afectiuni sunt foarte diferite.

Astfel, daca te simti rau, stranuti, iti lacrimeaza ochii, ai putea fi racit sau avea o alergie. Este destul de greu sa faci diferenta, insa cunoasterea  deosebirilor te va ajuta sa urmezi tratamentul potrivit.

Concret, raceala, gripa si alergia iti afecteaza sistemul respirator, ceea ce iti poate ingreuna respiratia. Fiecare dintre cele trei are insa si simptome cheie, specifice, care le deosebesc.

Racelile, cauzate de virusi

De retinut este faptul ca racelile comune sunt cauzate de virusi. Si asta in timp ce alergiile sezoniere sunt reactii ale sistemului imunitar declansate de expunerea la alergeni, cum ar fi polenul sezonier.

In ceea ce priveste remediile, o raceala obisnuita poate fi tratata cu analgezice si remedii pentru raceala, cum ar fi decongestionantele, dar si cu odihna. De obicei, o raceala dureaza intre 5 si 7 zile la adulti, desi unele forme pot tine pana la doua sau trei saptamani.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste alergiile sezoniere, simptomele lor pot fi tratate cu antihistaminice, spray-uri nazale cu steroizi si decongestionante. De asemenea, se recomanda evitarea expunerii la alergeni, acolo unde este posibil. Alergiile sezoniere pot dura cateva saptamani.

In acelasi timp, ca regula generala, simptomele asociate cu gripa sunt mai severe. Si raceala, si gripa se manifesta prin nas care curge, infundat, tuse si dureri in gat. Spre deosebire de raceala, gripa poate provoca si febra mare, care dureaza trei-patru zile, insotita de dureri de cap, oboseala si dureri generale. Aceste simptome sunt mai putin frecvente atunci cand esti racit.

Si asta in timp ce in cazul unei alergii, sistemul imunitar al corpului tau reactioneaza la un declansator sau alergen, care este ceva la care esti alergic. Astfel, daca esti alergic si respiri alergeni precum polenul sau parul de animale de companie, celulele imune din nas si caile respiratorii pot reactiona exagerat la aceste substante inofensive. Tesuturile tale respiratorii delicate se pot umfla, iar nasul poate deveni infundat si curge.

Alergiile pot provoca, de asemenea, mancarimi si lacrimare, pe care in mod normal nu le ai la o raceala sau gripa.

De obicei, simptomele alergiei dureaza atat timp cat esti expus la alergen. Perioada poate fi de aproximativ sase saptamani in timpul anotimpurilor polenului, respectiv primavara, vara sau toamna. Si asta in timp ce raceala si gripa dureaza rareori peste doua saptamani.

Majoritatea persoanelor cu raceala sau gripa se recupereaza singure, fara ingrijiri medicale. Se recomanda insa sa mergi la medic, in cazul in care simptomele dureaza mai mult de 10 zile sau daca simptomele nu sunt ameliorate cu medicamente fara prescriptie medicala.

Pentru a trata raceala sau gripa, odihneste-te  si bea multe lichide. Daca ai gripa, analgezicele precum aspirina sau ibuprofenul pot reduce febra si durerile. In acelasi timp, alergiile pot fi tratate cu antihistaminice sau decongestionante.

Ai insa grija sa eviti suprapunerea de medicamente. De exemplu, atunci cand iei medicamente care contin doua sau mai multe ingrediente active, potrivit etichetei. Daca iei 2 medicamente diferite care contin acetaminofen – unul pentru nasul infundat si celalalt pentru durerea de cap – este posibil sa administrezi prea mult acetaminofen. De aceea, nu iti administra singur medicatia, ci doar dupa ce ti-a fost prescrisa de un medic.

Semne ale alergiilor

Cel mai probabil suferi de o alergie daca prezinti unul sau mai multe simptome precum:

• Mucusul limpede sau apos. In cazul unei alergii, mucusul va ramane limpede, in loc sa devina gros sau colorat, asa cum se intampla in cazul racelii.
• Mancarimi la ochi si lacrimare: mancarimea ochilor este foarte rara in cazul unei raceli.
• Simptomele raman constante: alergiile se pot manifesta foarte intens in prima sau a doua zi, dar simptomele vor persista zi de zi.
• Durata manifestarii: o raceala dispare de obicei in 7 pana la 10 zile, dar alergiile pot dura cateva saptamani sau mai mult.
• Simptomele apar doar in anumite situatii: de exemplu, observi ca stranuti in fiecare primavara sau toamna, acestea fiind perioadele obisnuite pentru alergii. Si asta in timp ce raceala si gripa apar, de obicei, la sfarsitul toamnei si al iernii.

Semne ale unei raceli

In cazul in care ai simptome precum cele enumerate mai jos, probabil ca ai racit si nu suferi de o alergie. Astfel, esti racit daca:

• tusesti;
• ai febra;
• ai dureri de cap;
• ai dureri usoare ale corpului.

Exista peste 200 de virusi care provoaca raceli, fiecare generand simptome diferite. Chiar si asa, tusea, febra si durerea nu sunt probleme generate de alergii. O exceptie de la regula se intampla atunci cand alergiile declanseaza o tuse din picurare post-nazala sau daca ai astm.

In cazul unei raceli, simptomele tale se schimba la fiecare cateva zile. Este posibil sa inceapa sa se manifeste cu febra si nas infundat, apoi sa ai dureri in gat pentru cateva zile sau sa prezinti tuse sau o durere de sinus, inainte ca starea ta sa se amelioreze.

De asemenea, la raceala, mucusul tau devine galben, verde sau gros. Pe masura ce celulele imunitare lupta impotriva virusului racelii, iti pot colora sau ingrosa mucusul.

In cazul acestor simptome, indiferent daca este vorba despre alergie sau raceala, discuta cu medicul tau curant pentru a lua tratamentul potrivit. El te va trimite la un alergolog, pentru a face teste cutanate pentru a vedea la ce esti alergic.  Testele implica aplicarea alergenilor pe piele pentru a vedea daca provoaca o reactie. Cand stii la ce esti alergic, este mai usor sa o eviti sau sa te pregatesti pentru o situatie in care vei fi expus la ea.

Daca manifesti simptome precum dificultati la respiratie, eruptie cutanata sau umflare in gura, mergi de urgenta la medic sau apeleaza 112. Acestea pot fi semne ale unei reactii alergice severe si este posibil sa ai nevoie de ajutor medical imediat.

Totodata, programeaza-te la medic daca simptomele racelii se agraveaza in timp sau nu dispar dupa 10 zile. Daca simptomele  devin severe – de exemplu durerea ta in gat devine atat de intensa incat nu poti inghiti -, mergi la medic pentru a fi examinat. Ai putea avea o problema mai grava, cum ar fi o infectie streptococica sau pneumonia.

Surse:

www.mayoclinic.org

www.newsinhealth.nih.gov

www.webmd.com/