Categorie: Articol medical

Osteoporoza este o afectiune care slabeste oasele, facandu-le fragile si mai expuse riscului de a se rupe. Boala se dezvolta lent, pe parcursul mai multor ani, si este adesea diagnosticata doar atunci cand are loc o fractura brusca a unui os.

Cele mai frecvente leziuni suferite de persoanele cu osteoporoza sunt la:

• incheietura mainii;
• sold (fractura de sold);

De obicei, osteoporoza nu este dureroasa pana cand un os nu se rupe. Fracturarea vertebrelor este o cauza frecventa a durerii pe termen lung.

Desi un os rupt este adesea primul semn al osteoporozei, unele persoane in varsta dezvolta postura caracteristica aplecata. Acest lucru se intampla atunci cand oasele coloanei vertebrale s-au rupt, ceea ce face dificila sustinerea greutatii corpului.

Osteopenia, pierderea osoasa inainte de osteoporoza

Stadiul dinaintea osteoporozei se numeste osteopenie. Acesta este momentul in care o scanare a densitatii osoase poate arata o densitate osoasa mai mica decat media pentru varsta la care te afli, dar nu suficient de mica pentru a fi clasificata drept osteoporoza.

Osteopenia nu duce intotdeauna la osteoporoza, avansarea bolii depinzand de multi factori. De asemenea, exista masuri de prevenire pentru a reduce riscul de a dezvolta osteoporoza. Medicul poate prescrie un tratament de intarire a oaselor.

Cauze ale osteoporozei  

Oasele tale sunt alcatuite din tesut viu, in crestere. Oasele sustin corpul si protejeaza organele vitale. Oasele stocheaza, de asemenea, calciu si alte minerale care sunt eliberate sub influenta hormonului paratiroidian atunci cand calcemia ( nivelul de calciu) scade in sange.In acelasi timp, oasele sunt  “reconstruite” cand concentratia de calciu este suficienta  in organism, calciul fiind  fixat in oase sub influenta calcitoninei, un hormon produs de glanda tiroida. Acest proces, numit remodelare osoasa, furnizeaza organismului calciul necesar, mentinand in acelasi timp oasele puternice.

Pana la varsta de 30 de ani, in mod normal, se acumuleaza mai mult os decat se pierde. Dupa varsta de 35 de ani, degradarea osului are loc mai rapid decat acumularea osoasa, ceea ce determina o pierdere treptata a masei osoase. Daca ai osteoporoza, pierzi masa osoasa intr-un ritm mai rapid. Dupa menopauza, rata deteriorarii osoase apare si mai rapid.

Pierderea masei osoase este o parte normala a imbatranirii, dar unii oameni o pierd mult mai repede decat in mod normal. Acest lucru poate duce la osteoporoza si la un risc crescut de oase rupte (fracturi).

De asemenea, femeile pierd masa osoasa rapid in primii cativa ani dupa menopauza. Ele sunt mai expuse riscului de osteoporoza decat barbatii, mai ales daca menopauza incepe devreme, inainte de 45 de ani, sau li s-au indepartat ovarele.

Cu toate acestea, osteoporoza poate afecta si barbatii, femeile mai tinere si copiii.

Factori care cresc riscul de osteoporoza

Multi alti factori pot creste, de asemenea, riscul de a dezvolta osteoporoza. Printre acestia se numara:

• administrarea unor doze mari de steroizi, pe o perioda mai mare de 3 luni;
• afectiuni medicale precum afectiuni inflamatorii, afectiuni legate de hormoni sau probleme de malabsorbtie;
• un istoric familial de osteoporoza, in special o fractura de sold la un parinte;
• utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente care pot afecta rezistenta oaselor sau nivelul hormonilor, cum ar fi comprimatele anti-estrogen pe care multe femei le iau dupa cancerul de san;
• existenta unei tulburari de alimentatie, cum ar fi anorexia sau bulimia;
• indice de masa corporala scazut;
• lipsa activitatii fizice;
• consumul de alcool si tutun.

Simptomele osteoporozei

De obicei, nu exista simptome de osteoporoza, de aceea se numeste, uneori, o boala tacuta. Cu toate acestea, ar trebui sa fii atent la urmatoarele lucruri:

• pierderea din inaltime;
• schimbarea posturii, respectiv aplecarea inainte;
• dificultati de respiratie, cauzate de capacitate pulmonara mai mica din cauza discurilor comprimate;
• fracturi osoase;
• durere în partea inferioară a spatelui.

Factori de risc

O serie de factori pot creste probabilitatea de a dezvolta osteoporoza, inclusive  varsta, stilul de viata si conditiile si tratamentele medicale.

Unii factori de risc pentru osteoporoza sunt in afara controlului. Printre acestia se numara:

• sexul: femeile sunt mult mai predispuse sa dezvolte osteoporoza decat barbatii;
• varsta: cu cat imbatranesti, cu atat riscul de osteoporoza este mai mare;
• istoric in familie: daca ai un parinte sau un frate cu osteoporoza, vei fi expus unui risc mai mare, mai ales daca mama sau tatal a suferit de fractura de soldul;
• dimensiunea corpului: barbatii si femeile care sunt mici de statura tind sa aiba un risc mai mare de osteoporoza, deoarece ar putea avea mai putina masa osoasa care sa scada pe masura ce imbatranesc.

Nivelurile hormonale

Osteoporoza este mai frecventa la persoanele care au prea multi sau prea putini din anumiti hormoni precum:

Hormonii sexuali: nivelurile scazute de hormoni sexuali tind sa slabeasca oasele. Scaderea nivelului de estrogen la femeile aflate la menopauza este unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru dezvoltarea osteoporozei. Tratamentele pentru cancerul de prostata care reduc nivelul de testosteron la barbati si tratamentele pentru cancerul de san care reduc nivelul de estrogen la femei, expun persoanele respective  riscului de accelerare a  pierderii osoase.

Probleme cu tiroida: prea mult hormon tiroidian poate provoca pierderi osoase. Acest lucru poate aparea daca tiroida este hiperactiva sau daca iei prea multe medicamente cu hormoni tiroidieni pentru a trata o tiroida subactiva.

Alte glande: osteoporoza a fost, de asemenea, asociata cu paratiroida si glandele suprarenale hiperactive.

Factori alimentari

Este mai probabil ca osteoporoza sa apara la persoanele care au:

aport scazut de calciu: un nivel redus de calciu pe tot parcursul vietii joaca un rol in dezvoltarea osteoporozei. Aportul scazut de calciu contribuie la scaderea densitatii osoase, la pierderea osoasa precoce si la un risc crescut de fracturi.

tulburari de alimentatie: restrictionarea severa a aportului de alimente si subponderalitatea slabeste oasele atat la barbati, cat si la femei.

chirurgie gastrointestinala: interventia chirurgicala pentru a reduce dimensiunea stomacului sau pentru a indeparta o parte a intestinului limiteaza cantitatea de suprafata disponibila pentru absorbtia nutrientilor, inclusiv calciul. Aceste interventii chirurgicale sunt cele care ajuta la pierderea in greutate si pentru alte tulburari gastro-intestinale.

Steroizi si alte medicamente

Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor orali sau injectati, cum ar fi prednisonul si cortizonul, interfereaza cu procesul de reconstructie osoasa. Osteoporoza a fost, de asemenea, asociata cu medicamente utilizate pentru combaterea sau prevenirea:

• convulsiilor;
• refluxului gastric;
• cancerului;
• respingerii transplantului.

Conditii medicale

Riscul de osteoporoza este mai mare la persoanele care au anumite probleme medicale, inclusiv:

• boala celiaca;
• boala inflamatorie intestinala;
• boli de rinichi sau de ficat;
• cancer;
• mielom multiplu;
• artrita reumatoida.

Stilul de viata

Unele obiceiuri nesanatoase pot creste riscul de osteoporoza. Printre acestea se numara:

• stil de viata sedentar: persoanele care petrec mult timp stand au un risc mai mare de osteoporoza decat cele care sunt mai active;
• consumul excesiv de alcool: consumul regulat a mai mult de doua bauturi alcoolice pe zi creste riscul de osteoporoza;
• consumul de tutun: s-a demonstrat ca inclusiv consumul de tutun contribuie la slabirea oaselor;

Diagnosticul osteoporozei si osteopeniei

Daca medicul tau curant suspecteaza ca ai osteoporoza, poate determina riscul viitor de rupere a unui os folosind o aplicatie online.

De asemenea, iti poate recomanda o scanare a densitatii osoase pentru a iti masura rezistenta osoasa. Aceasta este o procedura scurta, nedureroasa, care dureaza 10 pana la 20 de minute, in functie de partea corpului scanata. Densitatea ta osoasa va fi apoi comparata cu cea a unui adult tanar sanatos.

Diferenta este calculata ca abaterere standard (SD) si se numeste scor T.

Abaterea standard este o masura a variabilitatii bazata pe o valoare medie sau asteptata. Scorul T de:

• peste -1 SD este normal;
• intre -1 si -2,5 SD prezinta pierdere osoasa si este definita ca osteopenia;
• sub -2,5 arata pierderea osoasa si este definita ca osteoporoza.

Tratarea osteoporozei

Tratamentul pentru osteoporoza se bazeaza pe tratarea si prevenirea fracturilor oaselor si administrarea de medicamente pentru intarirea oaselor. Decizia de administrare a unui tratament depinde de riscul pe care il prezinti de a-ti rupe un os in viitor. Acest lucru se va baza pe o serie de factori, cum ar fi varsta, sexul si rezultatele scanarii densitatii osoase.

Daca ai nevoie de tratament, medicul iti poate recomanda cel mai sigur si mai eficient plan de tratament.

Complicatii ale osteoporozei

Fracturile osoase, in special la nivelul coloanei vertebrale sau soldului, sunt cele mai grave complicatii ale osteoporozei. Fracturile de sold sunt adesea cauzate de o cadere si pot duce la dizabilitati si chiar la un risc crescut de deces in primul an dupa accidentare.

In unele cazuri, pot aparea fracturi ale coloanei vertebrale chiar daca nu ai cazut. Oasele care alcatuiesc coloana vertebrala (vertebrele) se pot slabi pana la punctul de a se prabusi, ceea ce poate duce la dureri de spate, pierderea inaltimii si o postura cocosata inainte.

Medicamente folosite pentru a trata osteoporoza

Exista mai multe clase de medicamente utilizate pentru a trata osteoporoza. Medicul va gasi formula de tratament care ti se potriveste cel mai bine. Astfel, ti-ar putea recomanda:

Terapie hormonala

Aceasta clasa include estrogenul, testosteronul si modulatorul selectiv al receptorilor de estrogeni raloxifen. Din cauza riscului de aparitie a cheagurilor de sange, a anumitor tipuri de cancer si boli de inima, terapia cu estrogeni este probabil sa fie utilizata la femeile care trebuie sa trateze simptomele menopauzei si la femeile mai tinere.

Testosteronul poate fi prescris pentru a creste densitatea osoasa daca esti un barbat cu niveluri scazute ale acestui hormon.

Raloxifenul actioneaza ca estrogenul la nivelul oaselor. Medicamentul este disponibil sub forma de tablete si este luat in fiecare zi. In plus fata de tratarea osteoporozei, raloxifenul poate fi utilizat pentru a reduce riscul de cancer de san la unele femei. Pentru osteoporoza, raloxifenul este utilizat in general timp de cinci ani.

Calcitonina de somon este un hormon sintetic. Reduce riscul de fracturi ale coloanei vertebrale, dar nu neaparat fracturi de sold sau alte tipuri de fracturi. Poate fi injectat sau poate fi inhalat pe nas. Efectele secundare includ curgerea nasului sau sangerarea nazala si durerile de cap, pentru forma inhalata. Efectele secundare includ eruptii cutanate si inrosirea fetei pentru forma injectata. Nu este recomandat ca prima alegere. Exista posibile efecte secundare mai grave, inclusiv o legatura slaba cu aparitia cancerului.

Bifosfonati

Tratamentele pentru osteoporoza cu bifosfonati sunt considerate medicamente antiresorbtive. Ele impiedica organismul sa resoarba tesutul osos. Exista mai multe formule cu diferite scheme de dozare (lunar, zilnic, saptamanal si chiar anual).

Este posibil sa iei bifosfonati pentru o perioada de trei pana la cinci ani.

Posibilele efecte secundare ale bifosfonatilor includ simptome asemanatoare gripei (febra, cefalee), arsuri la stomac si afectarea functiei renale. Exista, de asemenea, reactii adverse potential grave, cum ar fi aparitia rara a leziunilor osoase a maxilarului (osteonecroza a maxilarului) sau fracturi atipice de femur (fracturi traumatice joase ale coapsei). Riscul acestor evenimente rare creste odata cu utilizarea prelungita a medicamentului, pentru o perioada mai mare de 5 ani.

Agenti anabolizanti

Aceste produse reconstruiesc oasele la persoanele care sufera de osteoporoza.

Cand ar trebui tratata osteoporoza cu medicamente

Femeile al caror test de densitate osoasa arata scoruri T de -2,5 sau mai mici, cum ar fi -3,3 sau -3,8, ar trebui sa inceapa terapia pentru a-si reduce riscul de fractura. Multe femei au nevoie de tratament daca au osteopenie. Medicul tau ar putea folosi instrumentul de evaluare a riscului de fractura al Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru a vedea, pe baza factorilor de risc, daca ai nevoie pentru tratament. Persoanele care au avut o fractura tipica de osteoporoza, cum ar fi cea a incheieturii mainii, coloanei vertebrale sau soldului, ar trebui, de asemenea, sa fie tratate, chiar daca rezultatele densitatii osoase sunt normale.

Prevenirea osteoporozei

O alimentatie sanatoasa si exercitiile fizice regulate sunt esentiale pentru a iti mentine oasele sanatoase pe tot parcursul vietii.

Calciu

Barbatii si femeile cu varste cuprinse intre 18 si 50 de ani au nevoie de 1.000 de miligrame de calciu pe zi. Aceasta cantitate zilnica creste la 1.200 de miligrame cand femeile implinesc 50 de ani, iar barbatii 70 de ani. Sursele importante de calciu includ:

• produse lactate cu continut scazut de grasimi;
• legume cu frunze de culoare verde inchis;
• somon sau conserve de sardine cu oase;
• produse din soia, cum ar fi tofu;
• cereale imbogatite cu calciu si suc de portocale.

Daca nu reusesti sa obtii suficient calciu din dieta, medicul ti-ar putea recomanda suplimente de calciu. Cu toate acestea, prea mult calciu a fost asociat cu aparitia pietrelor la rinichi.

Vitamina D

Vitamina D imbunatateste capacitatea organismului de a absorbi calciul si imbunatateste sanatatea oaselor in alte moduri. Oamenii isi pot obtine o parte din vitamina D din lumina soarelui.

Sursele alimentare de vitamina D includ uleiul de ficat de cod, pastravul si somonul. Multe tipuri de lapte si cereale au fost imbogatite cu vitamina D.

Majoritatea oamenilor au nevoie de cel putin 600 de unitati internationale (UI) de vitamina D pe zi. Aceasta recomandare creste la 800 UI pe zi dupa varsta de 70 de ani.

Persoanele fara alte surse de vitamina D si in special cu expunere limitata la soare ar putea avea nevoie de un supliment. Majoritatea produselor multivitamine contin intre 600 si 800 UI de vitamina D. Un consum de pana la 4.000 UI de vitamina D pe zi este sigur pentru majoritatea oamenilor.

Surse:

https://www.nhs.uk/

mayoclinic.org

my.clevelandclinic.org

Preinfarctul se produce atunci cand fluxul de sange catre inima a fost partial blocat de ingustarea importanta a uneia dintre arterele coronare. Din cauza acestui lucru, se limiteaza temporar aportul de sange oxigenat la inima. De obicei, in caz de preinfarct, inima nu sufera prea multe leziuni si inca pompeaza normal, dar simptomele sunt asemanatoare cu cele ale producerii unui infarct. Spre deosebire de preinfarct, in timpul unui infarct, arterele coronariene se blocheaza in totalitate, astfel ca sangele oxigenat nu mai ajunge la muschiul inimii. Se produc astfel leziuni ireversibile ale segmentului miocardic irigat de artera blocata care in timp se cicatrizeaza, dar exista si situatii cand infarctul se poate complica, survenind  stopul cardiac si chiar la decesul.

Programeaza-te acum la o consultatie, pentru a discuta cu un specialist despre problemele tale medicale!

Cauze ale preinfarctului

Preinfarctul poate avea loc din cauza unui cheag de sange aparut in una sau mai multe artere coronare care alimenteaza inima sau atunci cand arterele se ingusteaza din cauza depunerilor pe peretii vaselor de sange a  placilor de aterom. Placa este formata din grasimi,  colesterol si depuneri de calciu.

Cand placa se aduna in interiorul arterelor si impiedica sangele sa curga normal, apare ateroscleroza, care duce la boala coronariana, ce favorizeaza aparitia preinfarctului si a infarctului.

Reducerea fluxului de sange oxigenat catre inima provoaca aparitia durerii in piept, alaturi de alte simptome specifice ale preinfarctului.

Factori de risc

Exista o serie de factori de risc care predispun la preinfarct, respectiv:

• valori ridicate ale colesterolului rau (LDL) si valori scazute ale colesterolului bun (HDL);
• lipsa miscarii;
• hipertensiune arteriala;
• istoric de boli de inima in familie;
• diabet;
• obezitate;
• fumatul;
• varsta;
• spasme ale arterelor coronare – angina instabila varianta (vasospastica) denumita si angina Prinzmetal.

De asemenea, barbatii sunt mai predispusi la preinfart spre deosebire de femei, un risc mai mare avandu-l cei de peste 45 de ani, dar si femeile cu varsta de peste 55 de ani.

Manifestari: semne si simptome ale preinfarctului

Preinfarctul si infarctul au simptome asemanatoare, astfel ca ele pot fi diferentiate doar cu ajutorul investigatiilor.

Medicul specialist este cel care poate spune cu precizie daca a fost vorba despre producerea unui preinfarct sau un infarct propriu-zis.

Totodata, sunt persoane care au trecut peste un episod traumatic, fara a-i constientiza gravitatea si afla ce li s-a intamplat abia cand ajung la cardiolog. Astfel de cazuri sunt insa rare, pentru ca, de obicei, preinfarctul genereaza anumite simptome majore, respectiv:

• durere adanca in piept sau disconfort: majoritatea preinfarctelor genereaza durere in centrul sau partea stanga a toracelui. Ea dureaza mai mult de cateva minute sau dispare si apoi revine. Disconfortul se poate simti ca o presiune sau strangere;
• senzatie de slabiciune, ameteala sau lesin;
• transpiratie rece;
• durere sau stare neobisnuita la nivelul maxilarului, gatului sau spatelui;
• durere sau disconfort la unul sau ambele brate sau umeri;
• dificultati de respiratie: acest lucru vine adesea impreuna cu durerea toracica, dar scurtarea respiratiei poate aparea si inaintea durerii.

Alte simptome ale unui atac de cord pot include oboseala neobisnuita sau inexplicabila si greata sau varsaturi.

Medicii atentioneaza ca recuperarea sau chiar ramanerea in viata dupa producerea unui preinfarct sau infarct depind de cat de repede primesti ingrijiri medicale. Astfel, cu cat mai repede primesti ingrijiri de urgenta, cu atat ai sanse mai mari sa suferi mai putine leziuni permanente ale inimii.

Chiar daca inima ta va trece nevatamata peste un preinfarct, evenimentul trebuie privit ca un semnal de alarma. Si asta pentru ca esti expus unui risc crescut de a se produce un alt atac de cord sau un accident vascular cerebral.

De aceea, medicul va prescrie un tratament pentru prevenirea unui alt eveniment. Totodata, va trebui sa iti gestionezi factorii de risc si sa faci schimbari in viata ta care sa iti imbunatateasca starea de sanatate.

Atentie, insa ca un preinfarct poate aparea in orice moment al zilei, chiar si in somn. El se poate manifesta atat in timpul unei activitati fizice intense, in perioadele stresante, dar si atunci cand esti relaxat, in stare de repaus, primul semnal fiind durerea resimtita in piept.

In ceea ce priveste durata unui preinfarct, aceasta poate depinde de la caz la caz, plecand de la o manifestare de 15 minute. De asemenea, nu poti sti niciodata cum se va incheia sau cat de sever va fi. De aceea, simptomele nu trebuie ignorate si necesita asistenta medicala de urgenta.

Analize si masuri de prim ajutor

Daca observi simptomele unui atac de cord la tine sau la altcineva, suna imediat la numarul de urgenta 112. De asemenea, daca ai deja un diagnostic de boala de inima, poti avea acasa nitroglicerina. Ti-o poti administra sublingual indata ce observi aparitia durerilor in piept sau cat timp astepti ambulanta.

Cu cat ajungi mai devreme la spital, cu atat mai devreme poti primi un tratament care sa iti reduca afectarea muschiului inimii. La spital, medicii vor efectua investigatii pentru a afla daca a avut loc un preinfarct sau un infarct si pentru a prescrie cel mai bun tratament.

In unele cazuri severe, infarctul necesita resuscitare cardiopulmonara sau un soc electric (defibrilatie) la inima pentru ca inima sa pompeze din nou.

Daca mergi la urgenta cu simptome de preinfarct sau infarct, vei fi tratat imediat. Ti se va recolta sange pentru analize. Vei fi examinat pentru a fi identificate orice enzime care sa indice faptul ca au existat leziuni ale muschiului inimii.

De asemenea, ti se va efectua o electrocardiograma care va revela modificarile electrice cardiace inalt sugestive pentru suferinta miocardului neirigat corespunzator su o ecocardiograma pentru ca medicul sa vada cat de bine iti pompeaza inima.

Totodata, medicul iti va face un examen fizic si iti va masura tensiunea arteriala.

In plus, el iti va prescrie, in functie de situatie  si efectuarea unor teste de stres, a angiografiei ( coronarografie)  si radiografiei. Dupa ce va avea rezultatele tuturor acestor investigatii, iti va spune cu certitudine daca ai suferit de un preinfarct sau infarct.

Recuperarea

Daca ai avut suferit un preinfarct, inima ta poate fi deteriorata. Acest lucru ar putea afecta ritmul inimii si capacitatea acesteia de a pompa sange in restul corpului. De asemenea, ai putea fi expus riscului de a suferi un alt preinfarct sau de afectiuni precum accident vascular cerebral, tulburari de rinichi si boala arteriala periferica.

Iti poti reduce riscul de a dezvolta probleme viitoare de sanatate in urma unui preinfarct, urmand cativa pasi, respectiv:

• activitate fizica: este posibil ca medicul sa iti recomande sa limitezi pentru o perioada munca, deplasarile, activitatea fizica sau chiar cea sexuala;
• schimbari ale stilului de viata: o dieta mai sanatoasea, renuntarea la fumat si gestionarea stresului, pe langa administrarea medicamentelor prescrise, pot ajuta la imbunatatirea sanatatii inimii si a calitatii vietii.
• Reabilitare cardiaca: este un program important pentru oricine care se recupereaza dupa un atac de cord, insuficienta cardiaca sau alta problema cardiaca ce a necesitat o interventie chirurgicala sau ingrijire medicala.

Reabilitarea cardiaca este un program supravegheat care include:

• activitate fizica;
• educatie despre viata sanatoasa, inclusiv alimentatia sanatoasa, luarea medicamentelor asa cum este prescris si modalitati de a va ajuta sa renuntati la fumat;
• consiliere pentru a gasi modalitati de a scapa de stres si de a imbunatati sanatatea mintala.

Surse:

health.clevelandclinic.org

cdc.gov

healthline.com

Obezitatea este o boala complexa, ce implica acumularea unei cantitati excesive de grasime corporala. Obezitatea la femei nu este doar o preocupare estetica, ci o problema medicala ce creste riscul de aparitie a altor boli si probleme de sanatate, cum ar fi boli cardiovasculare, diabet, hipertensiune arteriala si anumite tipuri de cancer.

Studiile arata ca de obicei, obezitatea rezulta din factori mosteniti, fiziologici si de mediu, combinati cu dieta si tipuri de activitatea fizica.

Pentru a diagnostica obezitatea, specialistii folosesc indicele de masa corporala (IMC), calculat pe baza inaltimii si a greutatii. Rezultatele obtinute pot arata astfel:

• IMC sub 18,5: greutatea este una subponderala;
• IMC intre 18,5 si 24,9: greutatea este normala;
• IMC intre 25,0 si 29,9: exces de greutate;
• IMC egal sau mai mare de 30: obezitate.

In diagnosticarea obezitatii, multi medici masoara si circumferinta taliei. Problemele de sanatate legate de greutate sunt mai frecvente la femeile cu o dimensiune a taliei de peste 89 centimetri.

Cauze ale obezitatii la femei

Desi greutatea corporala poate fi influentata de cauza genetice, comportamentale, metabolice si hormonale, obezitatea apare atunci cand consumi mai multe calorii decat arzi prin activitatile zilnice normale si exercitii fizice. Corpul tau stocheaza aceste calorii in exces sub forma de grasime.

De asemenea, exista mai multi factori de risc care pot duce la obezitate la femei, printre care:

• mostenirea genetica si influentele familiale;
• stil de viata;
• lipsa activitatii fizice;
• anumite boli si medicamente;
• inaintarea in varsta;
• sarcina;
• renuntarea la fumat;
• lipsa somnului;
• stres;

Complicatii ale obezitatii

Persoanele cu obezitate au mai multe riscuri de a dezvolta o serie de probleme de sanatate grave, printre care:

Boli de inima si accidente vasculare cerebrale: obezitatea creste riscul tensiunii arteriale si a unor niveluri anormale de colesterol, care sunt factori de risc pentru bolile cardiovasculare.

Diabet de tip 2: obezitatea poate afecta modul in care organismul foloseste insulina pentru a controla nivelul zaharului din sange. Acest lucru creste riscul de rezistenta la insulina si diabet.

Anumite tipuri de cancer precum cel de uter, col uterin, endometru, ovare, san, colon, rect, esofag, ficat, vezica biliara, pancreas sau rinichi.

Boli hepatice.

In aceste conditii, pentru femeile care iau in greutate un numar crescut de kilograme, sunt necesare o serie de analize medicale. Daca si tu te afli in aceasta situatie, medicul ti-ar putea recomanda efectuarea analizelor pentru:

Colesterol

Analiza colesterolului, numita si panel lipidic sau profil lipidic, este un test de sange care masura cantitatea de grasime si trigliceride din sange.

Analiza colesterolului il va ajuta pe medic sa determine riscul de acumulare de depozite grase (placi) in arterele tale, care pot duce la ingustarea sau blocarea lor in tot corpul, afectiune care poarta numele de ateroscleroza.

De asemenea, nivelurile ridicate de colesterol sunt adesea un factor de risc semnificativ pentru boala coronariana.  Analiza colesterolului estimeaza riscul de atacuri de cord si alte forme de boli de inima si boli ale vaselor de sange.

Un test complet de colesterol include calculul a patru tipuri de grasimi din sange, respectiv:

• colesterol total: suma continutului de grasime din sange;
• colesterol de lipoproteine cu densitate joasa (LDL), numit si colesterolul „rau”. Prea multa cantitate in sange determina acumularea de depozite grase (placi) in artere (ateroscleroza), ceea ce reduce fluxul de sange. Aceste placi se rup uneori si pot duce la un atac de cord sau un accident vascular cerebral;
• colesterol cu lipoproteine de inalta densitate (HDL). Acesta se numeste colesterol „bun”, deoarece ajuta la eliminarea colesterolului LDL, mentinand astfel arterele deschise si ajutand sangele sa curga mai liber;
• trigliceride: sunt un tip de grasime din sange. Cand mananci, corpul tau transforma caloriile de care nu are nevoie in trigliceride, care sunt stocate in celulele adipoase. Nivelurile ridicate ale trigliceridelor sunt asociate cu mai multi factori, inclusiv excesul de greutate, consumul de prea multe dulciuri sau consumul de prea mult alcool, fumatul, sedentarismul sau diabetul cu niveluri crescute de zahar din sange.

Glicemie

Obezitatea te face mai expusa riscului de a dezvolta diabet. Si asta din cauza existentei a prea multa glucoza care circula in sange. De asemenea, obezitatea contribuie la agravarea diabetului.

In aceste conditii, este necesara masurarea perioadica a glicemiei si tinerea ei sub control.

Valorile glicemiei variaza pe timpul zilei, de aceea, se recomanda ca analizele pentru glicemie se fie recoltate dimineata, pe nemancate. Valorile obtinute in urma analizelor de laborator pot fi:

• Intre 60 si 99 mg/dl, la persoanele sanatoase, acestea fiind considerate valori normale ale glicemiei.
• Intre 100 si 125 mg/dl: glicemie modificata sau prediabet.
• Peste 126 mg/dl: valoarea indica prezenta diabetului zaharat.

Hemoglobina glicata

In cazul in care glicemia ta are o valoare de peste 126 mg/dl, medicul iti poate recomanda si efectuarea hemoglobinei glicate (HbA1c).  Aceasta estimeaza cantitatea de glucoza existenta in sangele tau in ultimele trei luni. Analiza hemoglobinei glicate ajuta la diagnosticarea diabetului sau la controlarea lui.

TSH

In caz de obezitate, medicul va prescrie in lista de analize medicale si efectuarea celei care masoara hormonal de stimulare a tiroidei (TSH).

Studiile au aratat ca persoanele obeze au niveluri sanguine usor mai mari de TSH, in comparatie cu persoanele cu greutate normala. In plus, obezitatea influenteaza si nivelul sangvin al tiroxinei (T4) si triiodotironinei (T3), principalii hormoni eliberati de glanda tiroida.

Astfel, nivelurile de T3 pot fi crescute, dar nivelurile de T4 sunt neschimbate. Dupa pierderea in greutate, nivelurile de T3 revin la normal. Aceste concluzii ale studiilor sugereaza ca o cresterea in greutate si obezitatea au ca rezultat modificari ale functiei tiroidiene, ceea ce provoaca obezitate.

Enzimele hepatice

Cand ficatul este suprasolicitat si nu poate procesa in mod corespunzator nutrientii si grasimile, metabolismul organismului incetineste. Ca urmare, grasimea incepe sa se acumuleze in alte parti ale corpului, ceea ce duce la cresterea in greutate.

De aceea, atunci cand iei in greutate, medicul iti va recomanda efectuarea urmatoarelor analize, pentru a vedea care este starea de sanatate a ficatului tau:

TGP (ALT-alaninaminotransferaza): aceasta este o enzima prezenta in ficat, care contribuie la transformarea proteinelor in energie. Valori anormale ale acesteia ar putea indica ciroza, steatoza (boala ficatului gras) sau chiar hepatita.

TGO (AST-aspartataminotransferaza): si aceasta este o enzima prezenta in ficat si in muschi. Valori anormale ale acestei analize ar putea insemna existenta unor afectiuni precum ciroza, hepatita, tumora hepatica sau alte boli hepatice.

Alte analize recomandate pentru a vedea starea de sabatate a ficatului sunt:

• ALP (fosfataza alcalina);
• GGT (gama-glutamiltranspeptidaza);
• globulinele;

Ce analize fac daca scad in greutate

La fel cum se pot confrunta cu obezitatea din diferite cauze, la polul opus, exista femei care scad semnificativ in greutate. Acesta scadere in greutate ar putea fi semnalul de alarma pentru existenta unor boli precum diabetul, hipertiroidismul, hipotiroidismul, boala celiaca sau afectiuni gastrointestinale.  Iata ce analize ar trebui sa efectueze in aceasta situatie:

TSH (hormonul de stimulare tiroidiana),  FT4 (tiroxina libera) T3 (hormonul triiodotironina)

Aceste analize ar putea indica daca scaderea in greutate este cauzata de hipertiroidismul sau tiroida hiperactiva. Afectiunea se dezvolta atunci cand glanda tiroida produce prea mult hormon tiroidian. Acesti hormoni controleaza multe functii din organism, inclusiv metabolismul.

Daca tiroida ta este hiperactiva, vei arde rapid calorii chiar daca ai un apetit bun. Rezultatul poate fi o pierdere neintentionata in greutate.

Glicemia

O alta cauza a pierderii nedorite in greutate este diabetul de tip 1. Daca suferi de diabet de tip 1, sistemul tau imunitar ataca celulele din pancreas care produc insulina. Fara insulina, corpul tau nu poate folosi glucoza pentru energie. Acest lucru determina cresterea glicemiei. Rinichii tai elimina glucoza neutilizata prin urina. Asa cum zaharul paraseste corpul tau, la fel fac si caloriile. Astfel, in caz de hipoglicemie, valoarea analizei glucozei din sange va fi de sub 70 mg / dL.

Fier seric (sideremie)

Pierderea semnificativa in greutate ar putea fi cauzata de anemie. Anemia este verificata cu ajutorul analizelor de sange pentru sideremie. In caz de anemie, valoarea acesteia va indica un semn al deficientei de fier.  De asemenea, pierderea in greutate ar putea fi insotita de oboseala cronica, ameteala,  dureri de cap, slabiciune musculara. Fierul seric se masoara in micrograme de fier per decilitru de sange (mcg/dL). Intervale normale pentru o analiza de fier seric sunt cuprinse intre  60 si 170 mcg/dL.

Hemoleucograma completa

In cazul pierderii in greutate, medicul iti va prescrie efectuarea hemoleucogramei complete pentru a depista anemia, precum si pentru evaluarea starii generale de sanatate. Cu ajutorul acestei analize sunt masurate:

• numarul de globulele rosii, respectiv eritrocite, RBC;
• numarul de globule albe, respectictiv leucocite, WBC (neutrofilele, eozinofilele, limfocitele, monocitele si bazofilele);
• hemoglobina (HGB), proteina care transporta oxigenul in sange;
• hematocritul (HCT), ce masoara globule rosii din sange;
• indicii eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare (RDW);
• trombocitele sau plachetele sangvine, esentiale in procesul de coagulare a sangelui, cu volumul trombocitar mediu (VTM) si largimea distributiei trombocitare (PDW).

Folati si vitamina B12

Pe langa fier, pentru a produce suficiente globule rosii (eritrocite)  organismul are nevoie si de folati si vitamina B12. In cazul in care exista o carenta a acestora, dar si a altor vitamine, poate aparea scaderea productiei de hematii. Astfel, in caz de scadere in greutate nejustificata, medicul iti va recomanda si efectuarea acestor analize.

Examen coproparazitologic

Examenul coproparazitologic este o alta analiza care ti-ar putea fi recomandata in cazul in care slabesti brusc. Acesta consta in examinarea materiilor fecale, pentru a cauta existenta parazitilor intestinali la nivelul organismului sau prezenta sangelui. Prezenta parazitilor ar putea determina pierderea in greutate.

O cauza importanta a scaderii neintentionate in greutate poate fi reprezentata de o afectiune cronica, consumptiva, cum ar fi TBC sau de o afectiune oncologica.

De aceea, scaderea brusca in greutate ( mai mult de 5-7 kg pe luna)  in conditiile in care nu ti-ai modificat regimul de viata ar trebui sa te faca sa te adresezi de urgenta medicului pentru un control complet care va putea identifica motivul acestei pierderi ponderale.

Surse:

www.mayoclinic.org

www.health.clevelandclinic.org

www.thyroid.org