Categories
Uncategorized

Oftalmologie

Afla despre cele mai frecvente afectiuni oftalmologice

Oftalmologia este ramura medicinei care se ocupa de tratarea medicala si chirurgicala a bolilor organului vederii, care include ochiul si structurile din jurul ochiului, cum ar fi pleoapele si sistemul lacrimal.

Afectiuni mai frecvente ale ochiului

Ochiul, de forma sferica, este delimitat la exterior de o membrana ferma, fibroasa, alba, numita sclera care in partea anterioara a globului ocular circumscrie o structura transparenta, nevascularizata si bombata numita cornee, prin care razele luminoase patrund in ochi.

Interiorul ochiului este divizat in camera anterioara (contine umoarea apoasa) si camera posterioara (contine corpul vitros), separate printr-o lentila dinamica numita cristalin. Anterior de aceasta lentila se afla irisul care inconjoara pupila, un orificiu de culoare neagra, cu rol de diafragma prin care fasciculul de raze este calibrat sa intre in ochi in functie de intensitatea luminoasa. Pupila se micsoreaza la lumina puternica, devenind punctiforma si se dilata cand lumina este slaba. Dupa strabaterea camerei anterioare si refractia prin cristalin, razele converg spre partea posterioara a ochiului unde imaginea este reconstituita la nivelul retinei, un invelis care este compus din celulele cu conuri si bastonase cu rolul de a translata imaginea optica in impulsuri nervoase care se transmit prin nervul optic spre creier.

Structurile externe ochiului cuprind muschii care asigura mobilitatea globului ocular si a pleoapelor, glandele lacrimale care umecteaza suprafata ochiului si pleoapele cu anexele lor (gene, sprancene, glande exocrine).

Patologia ochiului este astfel foarte diversa, putand afecta oricare dintre aceste structuri, inclusiv sistemul vascular sau nervos al organului vederii. Cateva afectiuni mai frecvente, le vom mentiona in cele ce urmeaza:

Astigmatismul este o imperfectiune in curbura corneei sau a cristalinului (lentila ochiului). Cand corneea are o forma neregulata, vorbim de astigmatism corneean. Cand forma cristalinului este distorsionata, astigmatismul este lenticular. In ambele cazuri, vederea pentru obiecte apropiate si indepartate este neclara sau distorsionata.

Blefarita este inflamatia pleoapelor care devin rosii, umflate, pot da senzatia de arsura sau durere. Este posibil sa apara cruste sau particule uleioase la baza genelor. Blefarita este foarte frecventa, in special in randul persoanelor care au pielea grasa, matreata sau rozacee.

Chalazion este o mica umflatura de consistenta crescuta, rosie si sensibila, la baza pleoapei superioare sau inferioare, cauzat de obstructia orificiului de deschidere a unei glande sebacee aflata in vecinatatea genelor. Este frecvent asociat cu blefarita si are o cauza infectioasa. Chalazionul pe langa faptul ca este inestetic, poate fi dureros, incomod  si poate impiedica vederea normala.

Cheratita bacteriana este o infectie a corneei, segmenul anterior al ochiului, transparent, in forma de cupola. Cheratita bacteriana este produsa de diferite bacterii, cele mai frecvente sunt infectiile cu Staphylococcus aureus si Pseudomonas aeruginosa. Lipsa unui tratament poate duce la orbire.

Conjunctivita acuta. Conjunctiva este membrana protectoare care captuseste la interior pleoapele, precum si partea sclerei care intra in contact cu pleoapele. Are rolul de a secreta substante lubrifiante pentru pelicula lacrimala. De asemenea, conjunctiva indeplineste si o functie de aparare impotriva infectiilor sau factorilor externi (praf, alergeni, fum, etc), la fel ca membranele mucoase ale cailor respiratorii. Se manifesta prin senzatia de nisip in ochi, dureri, arsuri, mancarimi, lacrimare si, uneori, sensibilitate la lumina. Ochii se inrosesc si adesea apare o secretie lipicioasa, vizibila, mai ales, la trezire.

Cataracta este o afectiune oculara care consta in scaderea progresiva a vederii sau incetosarea acesteia din cauza opacifierii si pierderii transparentei cristalinului. Poate fi congenitala sau dobandita. Se estimeaza ca aproximativ 70% dintre persoanele de peste 65 de ani sufera de cataracta.

Dezlipirea de retina apare atunci cand straturile retinei se separa. Orice portiune a retinei care este dezlipita nu poate transmite semnale vizuale la creier. Netratata, poate avea consecinte devastatoare asupra vederii, de aceea este clasificata a urgenta oculara care necesita atentie medicala imediata.

Glaucomul este o afectiune oftalmologica cronica, de cele mai multe ori bilaterala, asociata cu cresterea presiunii intraoculare peste nivelul tolerat de nervul optic si care provoaca, in timp, deteriorarea acestuia. Daca presiunea intraoculara se mentine crescuta, se poate ajunge la pierderea vederii (cecitate).

Degenerescenta maculara legata de varsta retinei reprezinta deteriorarea zonei centrale a retinei, denumita macula, responsabila cu acuitatea vizuala maxima. Pacientul are o vedere periferica buna, insa vederea centrala este tulbure, incetosata, imaginile distorsionate, bolnavul intampinand dificultati in a recunoaste chipurile persoanelor din fata sa.

Exista doua tipuri de DMLV. Varianta uscata, afecteaza 85%-90% dintre bolnavi si varianta umeda (10%-15% dintre cazuri). Ultima are o evolutie mult mai rapida si determina pierderea vederii centrale intr-un timp foarte scurt.

Hipermetropia este un viciu de refractie a razelor luminoase, ceea ce inseamna ca ochiul nu refracteaza lumina in mod corespunzator pentru a asigura claritate imaginilor. In hipermetropie, obiectele indepartate arata oarecum clare, dar obiectele apropiate par mai neclare, fiind afectat de exemplu cititul sau cusutul. Cauza poate fi aplatizarea corneei sau un glob ocular scurt.

Prezbitie Pe masura ce inainteaza in varsta, mai evident dupa varsta de 40 de ani, ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificarea supletei cristalinului asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Tulburarile de focalizare datorate varstei, poarta denumirea de prezbitie si antreneaza un deficit al vederii de aproape.

Miopia este un viciu de refractie cauzat de un defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor indepartate pe retina, ci inaintea ei, fiind denumit si vedere scurta. Persoana mioapa vede bine de aproape, dar are o vedere neclara la departare. Pe masura avansarii in varsta si instalarii prezbitiei, miopia se poate ameliora.

Orjeletul (ulciorul) apare cand una dintre glandele situate la marginea pleoapei se infecteaza. Asemanator cu un cos, un ulcior poate creste in interiorul sau in afara pleoapei. Zona afectata este rosie (eritematoasa), sensibila si tumefiata. In general, nu afecteaza vederea.

Ptoza palpebrala (pleoapa cazuta) consta in coborarea uni sau bilaterala a pleoapei superioare ca urmare a unei leziuni musculare sau nervoase, care are drept rezultat ingustarea fantei palpebrale si micsorarea campului vizual.

Retinopatie – orice afectiune a retinei, indiferent de cauza ei.

  • Retinopatia diabetica – apare la pacientii diabetici cu o evolutie de cel putin un deceniu a bolii si consta in degenerescenta capilarelor care iriga retina. Boala este favorizata de hipertensiunea arteriala. O scadere a vederii poate surveni in formele evoluate.
  • Retinopatia hipertensiva – reprezinta afectarea circulatiei retinei din cauza unei hipertensiuni arteriale persistente, cu valori necontrolate. Arterele au peretii vasculari ingrosati, au un calibru ingustat, pe cand venele sunt adesea dilatate. Persoanele cu retinopatie hipertensiva au, de asemenea, un risc crescut de a suferi un accident vascular cerebral sau atac de cord, dar in faze avansate ala bolii, ele isi pot pierde vederea.

Sindromul ochiului uscat este frecvent la persoanele in varsta, dar si persoanele tinere pot suferi de aceasta afectiune. Disconfortul este asociat adesea cu anumite activitati, ca expunerea prelungita a ochilor in fata ecranului calculatorului sau cititul. Majoritatea resimte senzatia de oboseala, nisip in ochi, iritatie, inrosire sau durere. Cauza este absenta filmului lacrimal care face imposibila mentinerea umiditatii la nivelul globului ocular. Aceasta determina aparitia unor leziuni minore, a iritatiilor si a senzatiei de corp strain.

Servicii medicale

Consultul oftalmologic

Examinarea oftalmologica completa cuprinde anamneza, examinarea clinica a ochiului si investigatia functiei vizuale prin diverse procedee specifice oftalmologice:

Anamneza

Reprezinta discutia dintre medic si pacient, referitoare la circumstantele in care au aparut simptomele, evolutia lor si istoricul medical anterior, antecedentele medicale (boli asociate, tratamente efectuate, eventuale alergii) si antecedentele familiale.

Examinarea aspectului exterior al ochilor si pleoapelor

Constata probleme legate de asimetria oculara, marginile pleoapei si tesutul subcutanat, aspectul conjunctivelor, sclerelor, marimea si forma pupilelor, reactia pupilei la lumina, formatiuni prezente la nivelul ochiului, modificari ale transparentei corneei, mobilitatea globilor oculari, starea anexelor ochiului.

Examinarea cu lampa in fanta

Lampa cu fanta focalizeaza inaltimea si largimea unei raze de lumina pentru o vizualizare stereoscopica exacta a pleoapei, conjunctivei, corneei, camerei anterioare, cristalinului, irisului si corpului vitros.

Autorefractometria

Permite masurarea dioptriilor cu ajutorul unui aparat special denumit dioptron. In unele situatii (in special la tineri), este necesara contracararea reglajelor musculare ale ochiului prin utilizarea unor picaturi cicloplegice (determina paralizia temporara a muschilor ciliari ai ochiului, care controleaza diametrul pupilar) si repetarea acestei masuratori (refractometrie cu cicloplegie) pentru a determina cu acuratete dioptriile oculare.

Dupa instilarea acestor picaturi, pentru cateva ore, acomodarea vederii de aproape este deficitara si apare fotofobia in special la vederea la distanta (lumina deranjeaza).

Determinarea acuitatii vizuale

Consta in citirea de catre pacient, a unui panou luminos care contine cifre si litere, situat la distanta de 6 m, apoi citirea unui text imprimat (testarea vederii la aproape). Acuitatea vizuala a fiecarui ochi va fi testata in timp ce celalalt ochi va fi acoperit. In functie de rezultat, medicul prescrie reteta de ochelari.

Examinarea vederii colorate

Se efectueaza cu ajutorul unor placi pseudoizocromatice. Pacientul este rugat sa identifice numere printre diferitele puncte colorate. Persoanele cu vedere normala a culorilor disting un numar, in timp ce cei cu deficienta nu il pot vedea.

Testarea campului vizual

Campul vizual poate fi apreciat fie prin testare directa sau prin metode cu grad ridicat de precizie.

  • Testarea directa consta in mentinerea privirii fixe spre ochiul sau nasul examinatorului si urmarirea unei tinte, de obiceiul degetul medicului, care este adus gradual in campul vizual periferic, in cele patru cadrane vizuale. Pacientul indica pozitia si momentul la care observa tinta in periferia campului sau vizual. Fiecare ochi este testat separat.
  • Metodele precise includ folosirea unui „ecran tangent” sau a perimetriei automate computerizata.

Verificarea motilitatii oculare (a miscarilor ochilor) – pentru depistarea unui strabism (vedere incrucisata), a unei pareze (lipsa de reactivitate a unui muschi al ochiului din cauza afectarii inervatiei sale) si apoi, testarea vederii binoculare (capacitatea celor doi ochi de a functiona simultan).

Examinarea fundului de ochi (interiorul ochiului) – pentru vizualizarea retinei, vaselor de sange si nervului optic. In general se efectueaza dupa dilatarea pupilei (prin utilizarea picaturilor cicloplegice) cu ajutorul oftalmoscopului.

Masurarea tensiunii oculare

Masuratoarea se poate face prin metoda non-contact (tensiunea oculara se masoara cu ajutorul unui jet de aer, fara sa se atinga ochiul) sau prin metoda contact, cu atingere. Aceasta din urma este mai precisa si presupune administrarea prealabila a unor picaturi de anestezic (care nu modifica vederea). Masurarea tensiunii oculare permite depistarea glaucomului, afectiune care poate duce la orbire.

Biomicroscopia

Permite examinarea partii anterioare a globului ocular (cornee, iris, cristalin), in majoritatea cazurilor utilizand fluoresceina, o substanta colorata. Metoda vizualizeaza eventuale leziuni la nivelul segmentului anterior al globului ocular.

Discutia finala dintre pacient si medic

Stabileste diagnosticul, conduita terapeutica si data controlului. In unele cazuri se recomanda anumite investigatii suplimentare

In general, daca nu exista afectiuni ale ochilor, este necesar un consult oftalmologic in functie de varsta:

  • la fiecare cinci pana la 10 ani intre 20 si 30 de ani;
  • la fiecare doi-patru ani, de la 40 la 54 de ani;
  • o data la trei ani, de la 55 la 64 de ani;
  • o data la doi ani dupa 65 de ani;

Frecventa unui examen clinic oftalmologic creste atunci cand pacientul sufera de o afectiune oftalmologica.

Testul Schirmer

Testul Schirmer este folosit in principal pentru diagnosticul sindromului de ochi uscat, o afectiune in care productia glandelor lacrimale nu este suficienta pentru a asigura pelicula lacrimala necesara mentinerii umiditatii ochilor. Ca urmare, particulele de praf si alti factori iritanti pot fi indepartati si lezeaza suprafata oculara.

Testul implica anestezia suprafetei oculare prin instilarea unor picaturi de anestezic. Ulterior, pleoapa inferioara va fi trasa in jos si se va aplica o banda speciala de hartie la nivelul ambilor ochi. Se tin ochii inchisi timp de aproximativ cinci minute cu banda de hartie mentinuta in aceeasi pozitie si se evita atingerea ochilor, pentru a nu se altera rezultatul testului.

Dupa cinci minute, medicul va indeparta benzile de hartie si va masura nivelul de umiditate al fiecarei bande.

Gonioscopia

Gonioscopia este o procedura de diagnostic oftalmologica utilizata pentru a inspecta unghiul dintre iris si cornee (iridocornean). In acest unghi se afla canalul Schlemm prin care se scurge umoarea apoasa, care este un fluid nutritiv din camera anterioara care scalda cristalinul si suprafata interioara a corneei. Daca umoarea apoasa nu poate fi reabsorbita, de exemplu, datorita unui unghi prea ingust, apare o crestere a presiunii intraoculare (glaucom). Gonioscopia trebuie efectuata in caz de suspiciune sau diagnostic confirmat de glaucom.

Scopul examinarii este de a vizualiza unghiul iridocornean, cu ajutorul unei lentile conice in interiorul careia se afla o oglinda inclinata care permite sa se analizeze interiorul unghiului iridocornean, care nu este vizibil cu ochiul liber. Scopul examinarii consta in identificarea mecanismelor patogene ale glaucomului si clasificarea unghiului irido-cornean pentru a evalua riscul de glaucom cu unghi inchis.

Extractie de corpi straini

Corneea este o lentila protectoare care acopera suprafata frontala a ochiului. Un obiect strain proiectat in partea anterioara a ochiului poate provoca leziuni pe cornee, de obicei, minore. Cu toate acestea, unele obiecte straine pot provoca infectii sau pot periclita vederea. Simptomele care urmeaza agresarii corneei sunt:

  • presiune sau disconfort
  • senzatia de corp strain in ochi
  • durere oculara
  • dilacerare extrema
  • clipit excesiv
  • roseata sau sange in ochi

Tratamentul consta in:

  • anestezia suprafetei oculare prin instilarea de picaturi anestezice
  • aplicarea de fluoresceina sub forma de picaturi, care straluceste sub lumina speciala si poate identifica obiecte pe suprafata corneei si abraziuni
  • examinarea la biomicroscop pentru a localiza si elimina orice obiect strain
  • indepartarea corpilor straini de catre medic prin tehnici delicate, specifice, adaptate consistentei si marimii acestora
  • Daca obiectul strain a cauzat abraziuni corneene, se recomanda un unguent antibiotic pentru a preveni infectia si totodata se aplica un bandaj local. In una pana la doua ore, simptomatologia se remite. O senzatie iritanta sau un disconfort minor poate ramane o zi sau doua.

Examenul de fund de ochi

Examinarea fundului de ochi (partea posterioara a ochiului)  – pentru vizualizarea retinei, vaselor de sange si nervului optic. In general se efectueaza dupa dilatarea pupilei (prin utilizarea picaturilor cicloplegice).  Oftalmoscopia permite oftalmologului sa examineze fundul de ochi, dar tehnica este nedureroasa. Exista trei tipuri diferite de examinari care pot fi efectuate:

  • examinare directa
  • examinare indirecta
  • testul cu lampa

Indicatiile testului sunt:

  • afectarea nervului optic
  • dezlipirea sau ruptura de retina
  • glaucom
  • degenerescenta maculara, pierderea vederii in centrul campului vizual
  • melanom, un tip de cancer care poate afecta globul ocular
  • hipertensiune arteriala
  • la toti pacientii cu diabet cel putin o data pe an
Categories
Uncategorized

Obstetrica-ginecologie

Afla despre cele mai frecvente afectiuni

Obstetrica-ginecologia (OG) este specialitatea medicala care se ocupa de sanatatea aparatului reproducator feminin. Are doua componente, obstetrica si ginecologia.

  • obstetrica implica asistenta medicala a femeilor insarcinate, inclusiv asistenta la nastere
  • ginecologia se ocupa de patologia sistemului reproducator feminin, trateaza o gama larga de afectiuni, inclusiv infectii cu transmitere sexuala (ITS), tumori benigne si maligne ale aparatului reproducator, disfunctii endocrinologice legate de axul hipotalamo-hipofizo-ovarian, patologie mamara si dureri cronice.

Obstetrica-ginecologia ofera, de asemenea, o gama larga de servicii de ingrijire preventiva, inclusiv  examenele Papanicolau, teste pentru ITS, examene pelvine, ecografii si teste de sange.

Cele mai multe femei se adreseaza medicului de OG, cel putin o data pe an.

In ultima perioada, OG are si numeroase supraspecializari, cum ar fi:

  • Medicina materno-fetala se ocupa de sanatatea mamei si a bebelusului si, de asemenea, de supravegherea nasterilor complicate sau cu risc.
  • Endocrinologie de reproducere – Endocrinologii specializati in reproducere sunt specialisti in infertilitate. Ei diagnosticheaza probleme de infertilitate si dezvolta planuri de tratament. Multi ofera proceduri de fertilizare in vitro (FIV).
  • Oncologie ginecologica – Oncologul este un medic specializat in tratamentul cancerului. Oncologii ginecologici trateaza cancerul organelor de reproducere, cum ar fi cancerul ovarian si cel de col uterin.
  • Medicina pelvina – Specialistii in medicina pelvina de sex feminin si chirurgii reconstructivi se concentreaza asupra leziunilor si tulburarilor planseului pelvian si ale structurilor conexe. Acestia pot trata incontinenta, pot oferi terapie fizica a planseului pelvian sau pot efectua interventii chirurgicale pentru repararea organelor pelvine prolapsate.

Afectiuni medicale din patologia OG

Afectiunile medicale tratate in cadrul serviciilor de obstetrica ginecologie sunt numeroase, insa cateva exemple pot fi edificatoare asupra varietatii si complexitatii problemelor abordate.

Afectiunile tumorale

Exista o gama larga de afectiuni benigne (necanceroase) care pot afecta sistemul reproducator feminin format din ovare, trompe uterine, uter, vagin. Cu toate acestea patologia maligna tumorala feminina este destul de frecventa, multe femei se confrunta cu forme severe de cancer ovarian, endometrial, al colului uterin sau cancer de san.

Dismenoreea

Este durerea localizata in regiunea inferioara a abdomenului (sau uneori in regiunea inferioara a spatelui) resimtita in timpul menstruatiei – care poate fi atat de severa incat sa impiedice desfasurarea activitatilor cotidiene. Dismenoreea poate fi de doua tipuri: primara, atunci cand debuteaza in adolescenta si secundara, cauzata de unele afectiuni ale aparatului genital, cu debut tardiv, in perioada vietii de adult.

Endometrioza

Endometrioza este o afectiune ce afecteaza aparatul reproducator si ciclul menstrual. Aproximativ 15% dintre femei, in special cele tinere, sunt diagnosticate periodic cu endometrioza. Poate determina durere in timpul menstruatiei sau durere pelvina intre perioadele menstruale, infertilitate si depresie. Consta in proliferarea de tesut endometrial (invelisul intern al uterului) in afara uterului, in cavitatea pelvina. In timpul ciclului menstrual, acest tesut sufera aceleasi modificari sub influenta hormonilor, ca si tesutul uterin normal.

Formatiuni uterine:

  • Fibroamele sunt proliferari benigne ale tesutului muscular uterin.
  • Polipii sunt mici excrescente de tesut endometrial.
  • Adenomioza are loc cand celulele endometrului cresc in peretele muscular.
  • Hiperplazia uterina este o crestere exagerata in grosime a endometrului (mucoasei uterine)
  • Cancerul endometrial este o crestere necontrolata, de natura maligna, a endometrului.

Cand tratamentul medicamentos sau alte tratamente nu pot ameliora simptomatologia, histerectomia – indepartarea chirurgicala a uterului – este adesea recomandata pentru a asigura o solutie eficienta, definitiva si pe termen lung in cazul tumorilor uterine. De fapt, aceasta interventie este a doua interventie chirurgicala ca frecventa la femei si se considera ca una din trei femei va suferi o histerectomie pana la 60 de ani.

Infectia cu Virusul Papiloma Uman (HPV) este cea mai intalnita infectie virala a aparatului reproducator,  poate provoca leziuni precanceroase, in special la nivelul colului uterin, care pot evolua catre cancer. Cancerul de col uterin este al doilea cel mai frecvent cancer la femei.

Infectia vaginala

Apare prin modificarea echilibrului mediului vaginal de catre un agent patogen, care perturba aciditatea pH-ului si implicit, scade numarul de lactobacili saprofiti specifici florei vaginale. Aproximativ 90% dintre infectiile vaginale au trei cauze: vaginita bacteriana (gardnerella vaginalis), trichomoniaza (trichomonas vaginalis) si candidoza (candida albicans).

Infertilitatea

Este luata in consideratie daca sarcina nu apare dupa o perioada de un an de zile de contact sexual neprotejat (minim 2 rapoarte sexuale neprotejate pe saptamana). La cuplurile mature, peste 35 de ani, perioada aceasta se restrange la 6 luni. In aceasta situatie, ambii parteneri trebuie sa se adreseze unui medic specialist in infertilitate, care va recomanda diverse tipuri de analize si investigatii pentru un diagnostic corect.

Salpingita

Este o afectiune care intereseaza trompele uterine, produsa prin inflamarea sau infectarea acestora. Daca nu este tratata, salpingita poate duce la complicatii redutabile, cum ar fi sarcina ectopica sau infertilitatea de cauza tubara. Salpingita afecteaza in special femeile tinere, cu varste cuprinse intre 15 si 25 ani – care se confrunta adesea cu infectii cu transmitere sexuala – ca urmare a actului sexual neprotejat.

Sindromul ovarelor polichistice

Reprezinta una dintre cele mai frecvente tulburari endocrine feminine. Se poate manifesta inca din adolescenta si, nedepistata si netratata la timp, poate duce la complicatii grave, precum infertilitate sau chiar cancer. Cauza principala este dezechilibrul hormonal, ovarele produc mai multi hormoni masculini decat in mod normal, ceea ce afecteaza dezvoltarea si eliberarea de ovule in timpul ovulatiei.  Acneea, crestere excesiva a parului (hirsutism) sau cresterea in greutate sunt frecvent asociate acestui sindrom.

Menopauza

Este asociata cu incetarea ciclului menstrual si a perioadei de fertilitate feminina. Se instaleaza la aproximativ un an de la ultima menstruatie. Este provocata de scaderea nivelului de estrogen si progesteron si de epuizarea rezervei de ovule din ovare. Se asociaza cu cresterea riscului de aparitie a unor afectiuni precum: boli cardiovasculare, osteoporoza, incontinenta urinara, crestere ponderala, dar si tulburari emotionale.

Servicii oferite

Consultul ginecologic

Consultatiile ginecologice sistematice (de rutina) fac parte dintr-un proces de screening, efectuat anual, dar te poti adresa medicului de OG pentru o patologie ginecologica diversa, a carei simptomatologie poate consta, printre altele, in hemoragii uterine (metroragii), tulburari ale ciclului menstrual, dureri pelvine, vaginite sau simptome legate de glanda mamara.

Consultatia ginecologica implica o discutie intre medic si pacienta, numita anamneza, care documenteaza simptomele si istoricul medical, efectuarea examenului clinic ginecologic (examinarea zonei genitale, examen cu valve si tuseul vaginal), precum si examenul general care include in majoritatea cazurilor si examenul mamar.

Examenul local, ginecologic consta in:

  • Examinarea zonei genitale în pozitie ginecologica. Se evalueaza eventualele modificari tegumentare, mucoase si continenta perineului.
  • Examenul cu valve ginecologice. Medicul examineaza peretii vaginali si eventualele secretii existente, precum si aspectul colului uterin.
  • Tuseul vaginal propriu-zis apreciaza volumul, consistenta, mobilitatea si sensibilitatea colului, corpului uterin si a zonelor anexiale.
  • În cazul suspectarii unei patologii tumorale, tuseul vaginal este completat obligatoriu de tuseul rectal.

Consultatiile prenatale, respectiv urmarirea sarcinii sunt guvernate de principiul minimului risc pentru mama si fat. Consultatiile prenatale sunt lunare si constau in urmarirea sanatatii mamei si fatului, consiliere adecvata varstei sarcinii si efecturea de investigatii sanguine si ecografice pentru monitorizarea evolutiei fatului si gravidei conform calendarului de monitorizare a sarcinii. Consultatiile vor fi adaptate patologiei medicale asociate sarcinii, de exemplu hipertensiune arteriala, diabet, tromboze venoase, etc.

In intervalul de 36-40 saptamani de amenoree, ele devin saptamanale, fiind asociate in toate cazurile de o ecografie de crestere fetala. In functie de conditiile locale, de starea mamei si a fatului, nasterea poate fi preconizata incepand de la 41 saptamani de amenoree.

Ecografia ginecologica

Este o metoda imagistica neinvaziva si nedureroasa de investigare a organelor pelvine, cu ajutorul ultrasunetelor. Tehnica este extrem de utila in completarea examenului clinic, deoarece ofera informatiile suplimentare necesare stabilirii diagnosticului.

Poate fi de doua tipuri:

  1. Ecografie pelvina transabdominala, efectuata cu ajutorul unui transductor (sonda) de ultrasunete plasat la nivelul peretelui abdomenului inferior. Ofera informatii despre vezica urinara, ovare, uter, col uterin, trompe uterine;
  2. Ecografie pelvina transvaginala implica inserarea sondei intravaginal pentru a examina ultrasonografic organele pelvine. Completeaza examenul clinic, aducand informatii suplimentare, de precizie, necesare diagnosticului. Poate fi folosita si în procedurile ecoghidate precum punctia sau biopsia si în explorarea chirurgicala.

Ecografie obstetricala

Se numeste si morfologia fetala si este investigatia imagistica esentiala în monitorizarea evolutiei sarcinii, care poate aprecia sanatatea fatului si dezvoltarea sa intrauterina, avand si rolul de a depista eventualele malformatii fetale.

Ecografia de sarcina este indicata în toate stadiile sarcinii, dupa cum urmeaza:

  • Saptamanile 11-14: morfologia de trimestru 1
  • Saptamanile 20-24: morfologia de trimestru 2
  • Saptamanile 30-32: morfologia de trimestru 3

Ecografia ofera date despre sarcina intrauterina viabila, stabileste varsta sarcinii si termenul acesteia pe baza masurarii lungimii fatului (denumita metoda de masurare a fatului LCR). La ecografie pot fi observate si sarcina intrauterina cu viabilitate incerta, avortul spontan ratat, cand sarcina s-a oprit in evolutie sau sarcina ectopica.

Steriletul numit si dispozitiv intrauterin

Este o metoda moderna de contraceptie cu o rata de protectie ridicata impotriva sarcinilor nedorite, de pana la 99%. Metoda consta in introducerea unui dispozitiv strain intrauterin, confectionat fie din plastic, fie din cupru, care produce o iritatie locala a endometrului si mentine un grad constant de inflamatie usoara, ceea ce impiedica nidatia (fixarea) ovulului fecundat in peretele uterin. Odata introdus, steriletul are o actiune contraceptiva de 5 pana la 10 ani. Procedura de montare si de extractie a steriletului este realizata in aproximativ 15-20 de minute de medicul ginecolog, nu este dureroasa si necesita un control genital prealabil fiecarei interventii. Uneori poate necesita anestezie.

Monitorizarea foliculara

Este o metoda ecografica de monitorizare a ovulatiei in cazurile de infertilitate. Prin ecografii seriate, la cateva zile, intravaginale, se evalueaza atat activitatea ovarului, adica dezvoltarea foliculului ovarian, cat si evolutia grosimii si structurii endometrului (a mucoasei uterului). Este vital ca la momentul ovulatiei, endometrul sa aiba caracteristicile normale pentru implantarea unui ovul fecundat si dezvoltarea sarcinii.

La nivel ovarian se monitorizeaza cresterea foliculilor in ambele ovare, aparitia folicului dominant, prin cresterea in dimensiune pana la 2 – 2,5 centimetri si eliminarea la ovulatie a ovulului in trompa uterina, aparitia corpului luteal, in cazul aparitiei produsului de conceptie.

Biopsia de col uterin sau biopsie cervicala

Reprezinta manevra prin care sunt prelevate fragmente de tesut de la nivelul colului uterin in vederea examenului histopatologic.

Biopsia colului uterin este recomandata de medic in prezenta unor leziuni precanceroase sau suspectarii cancerului la nivelul colului uterin, ca urmare a efectuarii examenului ginecologic, testului Babes-Papanicolau sau colposcopiei. Biopsia se efectueaza sub ghidajul colposcopic.

Exista mai multe metode practicate de medici in functie de criterii specifice.

  • Biopsia prin ciupire (punch biopsy) – reprezinta o procedura chirurgicala prin care se obtine un fragment mic de tesut din leziunea de la nivelul colului cu ajutorul unei pense biotom.
  • Excizia electrochirurgicala a zonei de transformare – procedura chirurgicala care utilizeaza ansa electrica sau un bisturiu electric. In general, se incearca excizia leziunii in totalitate prin aceasta manevra
  • Conizatia – procedura chirurgicala care utilizeaza bisturiul clasic sau anse electrice special concepute, pentru a indeparta un fragment mai mare de tesut, in forma de con, de la nivelul colului. Se incearca indepartarea leziunii in totalitate prin aceasta manevra.
  • Chiuretajul si periajul endocolului –procedura chirurgicala prin care se obtin fragmente din mucoasa canalului cervical, situat in interiorul colului uterin fie cu ajutorul unei chiurete sau al unei periute abrazive.
  • Dilatatia si chiuretajul fractionat al cavitatii uterine se realizeaza atunci cand sunt necesare fragmente din interiorul colului dar si corpului uterin, adica din intreaga cavitate a uterului.

Manevra este efectuata sub anestezie locala sau generala, pacienta poate resimti un disconfort vaginal, de obicei redus, iritatie vaginala si senzatie de arsura pentru cateva minute.

Categories
Uncategorized

Neurologie

Afla despre cele mai frecvente afectiuni

Neurologia este ramura medicinei care se ocupa cu studiul si tratamentul tulburarilor sistemului nervos. Sistemul nervos este un sistem complex, sofisticat, care regleaza si coordoneaza activitatile corpului.

Are doua componente majore:

  • Sistemul nervos central format din creier si maduva spinarii
  • Sistemul nervos periferic: cuprinde toate acele componente ale sistemului nervos, care se afla in afara creierului si a maduvei spinarii: nervii cranieni, nervii spinali si ganglionii spinali cu prelungirile lor.

Un medic specializat in neurologie se numeste neurolog. Neurologul trateaza tulburari care afecteaza creierul, maduva spinarii si nervii, cum ar fi:

  • Boala cerebrovasculara, cum ar fi accident vascular cerebral
  • Boli demielinizante ale sistemului nervos central, cum ar fi scleroza multipla
  • Tulburari de cefalee
  • Infectii ale creierului si ale sistemului nervos periferic
  • Tulburari de miscare, cum ar fi boala Parkinson
  • Tulburari neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer, boala Parkinson si scleroza laterala amiotrofica (boala Lou Gehrig)
  • Tulburari convulsive, cum ar fi epilepsia
  • Tulburari ale maduvei spinarii
  • Tulburari de vorbire si limbaj

Neurologii nu efectueaza interventii chirurgicale. Daca unul dintre pacientii lor necesita o interventie chirurgicala, este trimis catre un specialist neurochirurg.

Afectiuni mai frecvente tratate in cadrul specializarii de neurologie

Accidentul vascular cerebral apare din cauza unei probleme legate de alimentarea cu sange a creierului (sau, rareori, a maduvei spinarii).

Exista doua tipuri principale de accident vascular cerebral: ischemic si hemoragic.

  • Accidentul vascular cerebral ischemicapare atunci cand exista un blocaj al unui vas de sange care impiedica sangele sa curga catre o parte a creierului.
  • Accidentul vascular cerebral hemoragicapare atunci cand un vas de sange de fisureaza, se rupe, sangele se imprastie si este  intrerupta alimentarea cu sange a unei parti din creier.
  • Un atac ischemic tranzitoriu (TIA)este o intrerupere temporara a fluxului sanguin catre creier. Simptomele TIA sunt identice cu cele ale accidentului vascular cerebral, dar, prin definitie, simptomele se rezolva in mai putin de 24 de ore, fara probleme neurologice permanente.

Scleroza laterala amiotrofica (SLA), numita uneori boala Lou Gehrig, este o boala neurologica rapid progresiva, invariabil fatala, care ataca celulele nervoase (neuroni) responsabile de controlul muschilor voluntari. In SLA, neuronii motori degenereaza sau mor, incetand sa trimita mesaje catre muschi. Incapabili sa functioneze, muschii slabesc treptat si se atrofiaza.

Persoanele cu SLA isi pierd puterea si capacitatea de a-si misca bratele, picioarele si corpul. Cand muschii din diafragma si ai peretelui toracic sunt afectati, pacientii isi pierd capacitatea de a respira fara suport ventilator. Boala nu afecteaza capacitatea unei persoane de a vedea, mirosi, gusta, auzi sau recunoaste atingerea si de obicei nu afecteaza gandirea unei persoane sau alte abilitati cognitive.

Boala Alzheimer este o afectiune degenerativa a creierului caracterizata initial prin afectarea memoriei si ulterior, in stadiile avansate, prin tulburari severe de rationament, de comportament si de perceptie, putand fi afectata chiar si vorbirea. Este cea mai comuna forma de dementa si apare odata cu inaintarea in varsta, aproximativ 50% dintre persoanele cu varsta peste 85 de ani fiind afectate de Alzheimer.

Ataxia este un termen folosit pentru un grup de afectiuni neurologice. Exista mai multe tipuri de ataxie, inclusiv: ataxia telangiectazie (AT), ataxia episodica, ataxia lui Friedreich si ataxia spinocerebeloasa. Aceasta afectiune se intampla atunci cand partea din creier numita cerebel este deteriorata. Ataxia se caracterizeaza prin dificultati progresive in coordonarea miscarilor. Aceste dificultati apar chiar din perioada copilariei, iar copiii afectati prezinta defecte de mers, probleme de echilibru, spasme musculare si tulburari ale sistemului nervos. Nu exista un remediu pentru ataxie, dar simptomele pot fi tratate.

Encefalita si meningita sunt boli inflamatorii ale encefalului si meningelui (membrana care inconjoara creierul si maduva spinarii).

Encefalita este inflamatia parenchimului cerebral datorita invaziei virale directe sau hipersensibilitatii declansate de un virus sau alta proteina straina.

Encefalita prezinta disfunctie neuropsihologica difuza sau focala. Desi implica in primul rand creierul aceasta afecteaza adesea si meningele (meningoencefalita).

Epilepsia este o boala cronica a creierului care afecteaza aproximativ 65 de milioane de oameni in intreaga lume. Boala se manifesta prin convulsii recurente, episoade scurte de miscari involuntare ce pot implica o parte a corpului (epilepsie partiala) sau intregul corp (epilepsie generalizata), uneori fiind insotite de pierderea constientei si a controlului functiilor intestinului gros sau ale vezicii urinare.

Scleroza multipla este o boala progresiva, care afecteaza sistemul nervos central (SNC) si care este diagnosticata, de obicei, la adultii tineri, care au varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani. Scleroza multipla (SM) este o afectiune neurodegenerativa, caracterizata prin episoade de inflamatie si demielinizare focala cu localizari multiple, diseminate si printr-un proces de degenerescenta a axonilor (care se desfasoara in paralel, avand o evolutie progresiva in timp) la o persoana cu susceptibilitate genetica pentru boala.

Boala degenerativa a discului intervertebral     

Boala discala degenerativa reprezinta una dintre cele mai intalnite cauze ale durerii lombare si cervicale si este generata de procesul fiziologic al degenerarii discurilor intervertebrale, care apare odata cu inaintarea in varsta.    

Convulsiile reprezinta o alterare paroxistica a functiilor neurologice cauzata de o descarcare neuronala anormala la nivel cerebral. Epilepsia este conditia care defineste convulsiile recurente. Convulsiile atone sunt caracterizate de absenta sau scaderea tonusului muscular. Pot fi generalizate, focale sau spasme epileptice.

Dementa reprezinta scaderea treptata, progresiva a functiilor mentale cum ar fi: gandirea, judecata, comportamentul, limbajul, invatarea si memoria. De obicei apare dupa varsta de 60 ani, dar poate aparea si mai devreme.

Distrofiile musculare (MD) sunt un grup de peste 30 de boli genetice caracterizate prin slabiciune progresiva si degenerare a muschilor scheletici care controleaza miscarea. Unele forme de MD sunt observate in copilarie, in timp ce altele pot sa nu apara pana la varsta mijlocie sau mai tarziu. Tulburarile difera in ceea ce privinta gradului de slabiciune musculara (unele forme de MD pot afecta si miocardul), momentul instalarii, evolutie si modul de transmitere ereditara.

Boala Duchenne este cea mai comuna forma de miodistrofie si afecteaza in primul rand baietii. Este cauzata de absenta distrofinei, o proteina implicata in mentinerea integritatii muschilor. Debutul este intre 3 si 5 ani si tulburarea progreseaza rapid. Majoritatea baietilor nu pot merge la varsta de 12 ani, iar  mai tarziu au nevoie de un ventilator pentru a respira. Fetele din aceste familii au 50% sanse sa mosteneasca si sa transmita gena defecta copiilor lor.

Glioblastomul este o tumora intracraniana maligna.

Tumorile intracraniene maligne sunt de doua tipuri: primare (75%) dezvoltate din tesut nervos, meninge, resturi embrionare, glande endocrine si plexuri coroide si secundare (25%) sau metastaze cerebrale. Glioblastomul apartine tumorilor primare, fiind cea mai frecventa si cu cel mai mare grad de malignitate tumora gliala.

Boala Huntington (boala coreea Huntington) este o boala a sistemului nervos caracterizata prin aparitia de spasme musculare periodice sau crampe. Boala se poate dezvolta la orice virsta, dar cu cat mai devreme apar primele simptome, cu atat mai repede progreseaza boala.

O leziune a maduvei spinarii incepe de obicei cu o lovitura brusca, traumatica a coloanei vertebrale care fractureaza sau luxeaza vertebrele. Afectarea incepe in momentul ranirii atunci cand fragmentele osoase deplasate, materialul discului sau ligamentele se invine sau se rup in tesutul maduvei spinarii. O vatamare a maduvei spinarii poate deteriora cativa, multi sau aproape toti axonii (terminatiile nervoase). Unele leziuni vor permite recuperarea aproape completa. Altele vor duce la paralizie completa.

Lombosciatica sau nevralgia sciatica reprezinta un sindrom dureros cu localizare la nivelul teritoriului nervului sciatic: regiunea lombara inferioara, fesa, fata posterioara a copsei, fata posterioara a gambei, glezna.

O migrena poate provoca durere lancinanta, severa, pulsatila, de obicei doar pe o parte a capului. Este adesea insotita de greata, varsaturi si sensibilitate extrema la lumina (fotofobie) si sunet. Durerile pot persista zile in sir.

Miastenia gravis este o boala neuromusculara autoimuna cronica caracterizata prin diferite grade de slabiciune a muschilor scheletici (voluntari) ai corpului. Semnul distinctiv al bolii este slabiciunea musculara care creste in timpul perioadelor de activitate si se imbunatateste dupa perioadele de odihna. Muschii care controleaza miscarile ochilor si ale pleoapelor, masticatia, vorbirea, expresia faciala, respiratia si deglutitia sunt adesea afectati, dar nu intotdeauna.

Miastenia gravis este cauzata de un defect al transmiterii impulsurilor nervoase catre muschi, din cauza autoanticorpilor produsi de sistemul imunitar propriu al corpului care blocheaza, modifica sau distrug receptorii pentru acetilcolina de la nivelul sinapselor neuronale(conexiunilor neuronale).

Boala Parkinson este o boala degenerative progresiva a sistemului nervos central care afecteaza sistemul  motor. Cel mai adesea apare la persoanele in virsta de peste 50 de ani si afecteaza capacitatea de a-si controla miscarile corpului.

Tromboza sinusului cavernos este o complicatie grava a unor infectii din teritoriul maxilo-facial sau otorinolaringologice care, netratate sau tratate incorect, ajung sa obstrueze sinusul cavernos (o structura venoasa cerebrala)  cu trombi septici.

Servicii oferite

Consultul de neurologie consta intr-o discutie cu medicul (anamneza), pentru a afla date despre simptomele actuale, istoricul medical personal, antecedentele familiale, urmata de un examen clinic amanuntit care consta, in functie de situatia exacta, in evaluarea:

  • statusului mental: modul in care pacientul interactioneaza cu mediul inconjurator, cu familia, daca inteleg cerintele formulate de medic.
    • motricitatii, fortei si echilibrului: pacientul va fi rugat sa paseasca, sa mearga pe varfuri si pe calcaie, sa stranga mainile medicului, sa isi mentina echilibrul cu ochii inchisi, sa scrie, sa isi atinga nascul cu varfului degetului etc.
    • sensibilitatii: va fi testata capacitatea de a identifica diverse senzatii (cald/rece, ascutit/bont) prin atingerea pielii.
    • nervilor cranieni: exista 12 perechi de nervi cranieni (olfactiv, optic, oculomotor comun, trohlear, trigemen, abducens, facial, vestibulo-cohlear, glosofaringian, vag, accesor si hipoglos) a caror functie va fi examinata individual prin tehnici specifice.
    • reflexelor: se testeaza prin lovirea usoara cu ciocanelul de reflexe a unor anumite zone de la nivelul mainilor si picioarelor.
    • evaluarea nivelului cognitiv: se obtine in urma interviului.

Se face si un examen clinic general al aparatelor si sistemelor pentru a decela existenta particularitatilor constitutionale, asimetriei, semnelor de boala, a suflurilor (cardiace, craniene, carotidiene), evaluarea functiilor bazale (tensiune arteriala, puls, frecventa respiratorie, temperatura).

In urma examenului neurologic se pot recomanda analize de laborator, investigatii imagistice sau functionale, alte consultatii de specialitate ( oftalmologice, cardiologice, genetice, neurochirurgicale, etc) pentru a fi stabili exact diagnosticul, care va orienta medicul in elaborarea planului personalizat de tratament si conduitei pe termen scurt, mediu si lung.

Categories
Uncategorized

Medicina interna

Afla totul despre cele mai frecvente afectiuni

Este specialitatea medicala care se ocupa cu prevenirea, diagnosticarea si tratamentul bolilor interne. Specialistii in medicina interna sunt instruiti sa gestioneze afectiuni deosebit de complexe sau multisistemice pe care specialistii intr-un anumit aparat sau organ nu sunt instruiti sa le faca fata. O boala sistemica este cea care afecteaza mai multe organe si tesuturi sau afecteaza corpul in ansamblu. Internistii ingrijesc pacientii spitalizati si ambulatori.

Deoarece pacientii care se adreseaza serviciilor de medicina interna sunt adesea grav bolnavi sau necesita investigatii complexe, internistii isi fac o mare parte din munca in spitale. Ei sunt solicitati sa desluseasca si sa abordeze manifestari nediferentiate care nu pot fi incorporate cu usurinta in cadrul expertizei unei specialitati de un singur organ, de exemplu dispneea, oboseala, pierderea in greutate, durerea toracica, confuzia sau schimbarea starii constiente.

Pot gestiona boli acute grave care afecteaza mai multe sisteme si organe in acelasi timp la un singur pacient si pot gestiona mai multe boli cronice sau comorbiditati complexe pe care le poate avea un singur pacient.

Afectiunile diagnosticate si tratate de catre medicii de medicina interna

  • Infectii respiratorii acute (bronsite, bronhopneumonii, pneumonii)
    Infectii care implica tractul respirator respirator, in special, inferior (traheea, bronhii si plamanii), cauzate de obicei de un virus, dar si de alti agenti patogeni (bacterii, ciuperci, etc) . Simptomele variaza in functie de sistemele afectate. Antibioticele sunt necesare numai daca exista o infectie bacteriana.
  • Astm 
    La persoanele cu astm, caile respiratorii sunt inflamate si sensibile la alergeni sau iritanti. In timpul unui atac de astm, caile respiratorii se ingusteaza si circula mai putin aer catre si dinspre plamani, apar simptome precum respiratie suieratoare (wheezing), tuse, senzatie de apasare a pieptului si dificultati de respiratie (dispnee). Astmul poate fi gestionat prin evitarea factorilor care declanseaza crizele astmatice si prin administrarea de medicamente care controleaza simptomele si previn crizele.
  • Bronsita
    Inflamatia cailor respiratorii care poate fi acuta (pe termen scurt) sau cronica (pe termen lung). Bronsita acuta urmeaza de obicei unei infectii respiratorii virale. Bronsita cronica este de obicei cauzata de fumat. Tratamentul depinde de tipul si durata bronsitei. Pentru bronsita cronica pot fi necesare medicamente administrate prin inhalare pentru a deschide caile respiratorii (bronhodilatatoare) si a elimina mucusul. Alte medicamente pot fi prescrise pentru a trata o infectie sau pentru a reduce inflamatia. Uneori, oxigenul la domiciliu este necesar pentru a trata nivelurile scazute de oxigen din sange.
  • Dureri in piept
    Durerea severa, brusca in regiunea pieptului – mai ales daca este insotita de dureri la nivelul bratului stang superior, transpiratii si greata sau dificultati de respiratie severe – necesita asistenta medicala imediata, deoarece poate indica un atac de cord (infarct de miocard). Alte cauze ale durerii toracice acute includ pneumonie, pneumotorax, embolie pulmonara, ruptura de esofag, ruptura de anevrism de aorta, gastrita, esofagita si astm.

Durerea toracica cronica poate aparea din mai multe cauze, inclusiv angina pectorala (cardiopatie ischemica), hernia hiatala, ulcerele, afectiuni biliare, cancere pulmonare, afectiuni ale cutiei toracice, fibromialgie si bronsita cronica. Medicii de medicina interna sunt calificati in determinarea sursei de durere toracica cronica si in prescrierea de terapii pentru a aborda cauza de baza sau pentru a atenua simptomele.

  • Diabet
    O boala redutabila care consta in niveluri ridicate de zahar din sange. Nivelul zaharului din sange este reglat prin actiunile unui hormon numit insulina. Diabetul apare atunci cand exista prea putina insulina, rezistenta la insulina sau ambele. In functie de tipul de diabet, tratamentul poate necesita injectii zilnice de insulina sau medicamente pentru a creste productia de insulina, pentru a face insulina mai eficienta sau pentru absorbtia lenta a glucozei din intestin. Modificarile stilului de viata, cum ar fi pierderea in greutate, exercitiile fizice si modificarile dietetice, pot fi, de asemenea, importante.
  • Oboseala
    Lipsa de energie este un simptom comun cu multe cauze posibile, inclusiv anemie, tulburari de somn, o glanda tiroida subactiva, o afectiune maligna, tuberculoza, hepatita cronica si depresie. Oboseala poate insoti, de asemenea, alte boli, inclusiv diabetul, insuficienta cardiaca congestiva si mononucleoza. In unele cazuri, oboseala este un simptom al sindromului de fatigabilitate cronica, o afectiune care incepe asemanator gripei, dar persista timp de sase luni sau mai mult. Un examen fizic, istoricul medical si analize de sange pot fi recomandate pentru a determina cauza care sta la baza oboselii persistente.
  • Colesterol si trigliceride ridicate in sange
    Sunt tulburari lipidice in care sangele transporta un exces de substante grase. Tulburarile lipidice cresc riscul de infarct de miocard si accident vascular cerebral. Tratamentul poate implica o dieta cu continut scazut de grasimi, exercitii fizice si pierderea in greutate. Este posibil sa fie nevoie de medicamente pentru a reduce colesterolul LDL (colesterolul „rau”) si/sau trigliceridele la niveluri sigure. De asemenea, pot fi prescrise medicamente pentru cresterea colesterolului HDL (colesterolul „bun”).
  • Hipertensiune arteriala
    Hipertensiunea arteriala este definita ca tensiunea arteriala sistolica (numarul „superior”) peste 140 mm Hg sau tensiunea arteriala diastolica (numarul „inferior”) peste 90 mm Hg. Desi hipertensiunea arteriala nu prezinta de obicei simptome, tratarea este importanta pentru a reduce riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral, boli de rinichi si alte afectiuni grave. Tratamentul poate include modificari dietetice, exercitii fizice, pierderea in greutate, renuntarea la fumat si medicamente.
  • Gripa
    O boala respiratorie contagioasa cauzata de un virus. Simptomele includ febra, cefalee, tuse uscata, dureri in gat, secretii nazale, dureri musculare, oboseala si stare generala alterata. Complicatiile gripei pot fi foarte grave, inclusiv pneumonie, deshidratare si agravarea afectiunilor medicale cronice. Cel mai bun mod de prevenire a gripei este vaccinarea toamna.
  • Migrena
    Cefalee severa, adesea invalidanta. In unele cazuri, o migrena este precedata de un semn de avertizare. Pe langa durerea intensa, o migrena poate provoca greata, varsaturi si sensibilitate extrema la lumina si sunet. Nu exista niciun remediu pentru migrene, dar frecventa si severitatea migrenelor pot fi reduse cu medicamente.
  • Osteoartrita
    O boala articulara care afecteaza in primul rand cartilajul, tesutul care amortizeaza socurile si care acopera capetele oaselor dintr-o articulatie. Cartilajul sanatos permite oaselor sa alunece unul peste altul. La persoanele cu osteoartrita, o parte din cartilaj este distrusa sau uzata, ceea ce permite oaselor sa se frece unul de altul. Rezultatul este durerea, umflarea si pierderea mobilitatii. Strategiile pentru minimizarea disconfortului si sustinerea sanatatii articulare includ odihna, exercitiile fizice, pierderea in greutate si medicamentele pentru durere si inflamatie.
  • Osteoporoza
    Pierderea densitatii osoase si subtierea tesutului osos, rezultand oase fragile si un risc crescut de fracturi. Osteoporoza devine mai frecventa odata cu varsta si este mai des intalnita la femei decat la barbati. Riscul de osteoporoza creste la femei dupa menopauza, cand scade nivelul de estrogen. Osteoporoza nu are de obicei simptome, dar poate fi diagnosticata cu usurinta cu un test de densitate minerala osoasa numit DEXA. Medicamentele pentru osteoporoza pot preveni sau incetini rata pierderii osoase si pot reduce riscul de fracturi.
  • Pneumonie
    Inflamatia plamanilor cauzata de infectia cu bacterii, virusi sau alte organisme. Pneumonia poate cel mai probabil sa apara atunci cand apararea unei persoane este slabita de o infectie a cailor respiratorii superioare sau de gripa. Simptomele includ tuse, febra, frisoane, dureri in piept, respiratie superficiala si dificultati de respiratie. Vaccinul pneumococic previne cel mai frecvent tip de pneumonie si este recomandat adultilor in varsta de 65 de ani sau peste si persoanelor cu boli de inima, boli pulmonare, boli renale si alte afectiuni care cresc vulnerabilitatea la pneumonie.
  • Hepatitaeste o afectiune inflamatorie a ficatului. Aceasta poate fi virala, autoimuna sau cauzata de concentratia mare de toxine din organism. In timp ce hepatita autoimuna apare din cauza dereglarilor sistemului imunitar si a anticorpilor generati care afecteaza celulele ficatului, formele virale se pot transmite, iar cele toxice pot fi produse de consumul de droguri, alcool sau alte substante daunatoare.

In hepatita cronica, inflamatia ficatului dureaza cel putin sase luni. Aceasta afectiune poate fi usoara, provocand daune relativ mici sau mai grave, cauzand distrugerea multor celule hepatice. Unele cazuri de hepatita cronica duc la ciroza si insuficienta hepatica.

  • Ulcerul gastroduodenal este o afectiune medicala caracterizata de aparitia unei ulceratii pe peretele stomacului, pe portiunea superioara a duodenului sau pe portiunea inferioara a esofagului. In prezent se considera ca in aparitia ulcerului gastro-duodenal intervin doua serii de factori:
  • factori de aparare – integritatea mucoasei gastrice si calitatea mucusului protector
  • factori de agresiune – secretia peptica si acidul clorhidric

Ulcerul gastroduodenal este produs de slabirea factorilor de aparare sau intarirea factorilor agresivi, care pot crea conditiile necesare aparitiei ulceratiei. Ulcerul gastroduodenal diagnosticat la timp poate fi tratat, dar fara un tratament adecvat, conditia medicala se poate agrava.

Servicii oferite

Consult de medicina interna

Consultatia implica o discutie cu medicul despre motivele prezentarii, stabilirea istoricului medical si efectuarea unui examen fizic amanuntit al tuturor aparatelor si sistemelor.

Poti alege sa notezi inainte de a te prezenta la programare urmatoarele detalii pentru a te asigura ca vei putea oferi medicului toate informatiile relevante despre starea ta de sanatate:

  • Simptome, inclusiv severitatea lor si cand au inceput
  • Medicamente pe care le-ai luat inainte si pe care le iei in prezent
  • Istoricul medical al bolilor tale si ale familiei tale
  • Stil de viata (indiferent daca faci miscare, bautura, fumat etc.)

In functie de constatarile medicului, este posibil sa primesti un diagnostic, iar planul de tratament va fi discutat cu tine. Cu toate acestea, daca rezultatele examenului sunt  neconcludente, vor fi recomandate mai multe teste de laboratorsau investigatii (EKG, radiografii, ecografii, etc)., pentru a fi identificate cauzele exacte ale problemei medicale si stadiul evolutiv al afectiunilor de care suferi.

Categories
Uncategorized

Gerontologie si geriatrie

Afla despre cele mai frecvente afectiuni

Gerontologia, ca termen, se defineste ca stiinta proceselor de imbatranire, iar geriatria este o ramura a medicinei care cerceteaza aspectele patologice ale imbatranirii. Gerontologia este in primul rand o stiinta a preventiei bolilor grave si a unei longevitati sanatoase, iar geriatria o specialitate a medicinei, care acorda asistenta pacientului varstnic.

Se considera astazi, ca pragul batranetii incepe la varsta de 60 – 65 de ani. Spre deosebire de imbatranire (care este un proces dinamic, indiferent de varsta cronologica), senescenta cuprinde ultima perioada a vietii. Senescenta nu este o boala, este un proces fiziologic, chiar daca asociaza, de regula, dar nu obligatoriu, diverse afectiuni medicale. In cadrul acesteia, se distinge senilitatea, care este o perioada finala, cu deteriorari biologice severe.

Se estimeaza ca 50% dintre persoanele varstnice au nevoie de ingrijiri medicale, fie ambulatorii, fie spitalicesti. Desi reprezinta circa 15% din totalul populatiei, pacientii seniori acumuleaza aproape 50% din serviciile medicale. O caracteristica demografica a batranetii consta in proportia crescuta a populatiei feminine, din cauza mortalitatii masculine mai ridicate. Durata medie a vietii arata, in unele tari dezvoltate, diferente de 8 – 9 ani, in favoarea femeilor.

O clasificare cronologica a varstnicilor:

  • intre 65 (60) – 75 ani, trecerea spre batranete, sau perioada de varstnic;
  • intre 75 – 85 (90) de ani, perioada de batran;
  • peste 85 (90) de ani, marea batranete sau perioada de longeviv.

Patologia varstnicului

Imbatranirea este un eveniment natural care duce la alterarea functiilor fizice si mentale, dar cu ingrijiri specializate, persoanele in varsta pot trai sanatos si fericit pana la varste inaintate.

Pe masura ce oamenii imbatranesc, acumuleaza afectiuni medicale.

Cele mai frecvent intalnite afectiuni in cazul varstei a treia sunt :

  • ateroscleroza sistemica este o afectiune in care se dezvolta depozite neuniforme de grasimi si calciu (ateroame sau placi aterosclerotice) in peretii arterelor mijlocii si mari, ducand la reducerea sau blocarea fluxului sanguin.
  • cardiopatia ischemica cronica este o suferinta a miocardului (muschiul inimii) provocata de un dezechilibru intre fluxul de sange insuficient care hraneste cordul prin ramurile ingustate ale arterelor coronare si nevoile de oxigen si nutrienti ale miocardului.
  • hipertensiunea arteriala este o patologie frecvent intalnita la pacientii peste 65 ani. Consta in cresterea tensiunii arteriale sistolice (maxima) peste 140 mm Hg si/sau a tensiunii arteriale diastolice (minima) peste 90 mm Hg.  La pacientul geriatric, cresterea incidentei accidentului vascular cerebral (AVC), a evenimentelor coronariene severe, a insuficientei cardiace, a insuficientei renale si a tulburarilor cognitive este in directa legatura cu corectitudinea tratarii HTA.
  • tulburarile de ritm si de conducere ale inimii sunt anomalii care apar in generarea impulsurilor electrice ale inimii si pot conduce la aparitia tulburarilor de ritm (aritmii), iar cele care apar in conducerea pe cai specifice a impulsului electric pot duce la asa numitele tulburari de conducere (blocuri).
  • bolile hematologice (anemia Biermer- din cauza lipsei vitaminei B12, leucemia limfatica cronica-un cancer al sangelui),
  • bolile digestive (hernia hiatala); Hernia hiatala reprezinta alunecarea unei parti a stomacului din abdomen in torace prin orificiul diafragmatic. Principala complicatie a herniei hiatale este boala de reflux gastroesofagian.
  • bolile endocrine (diabetul zaharat- cresterea nivelului de zahar din sange),
  • bolile sistemului nervos (ateroscleroza cerebrala, boala Parkinson, dementa, boala Alzheimer), bolile psihice (confuzia, depresia),
  • afectiunile oculare: glaucomul (reprezinta cresterea presiunii intraoculare care poate duce la orbire) si cataracta (opacifierea cristalinului, una din lentilele transparente ale ochiului si afectarea progresiva a vederii),
  • afectiunile aparatului locomotor (poliartroza, osteoporoza),
  • neoplasme (cancer).

Cei 5 giganti geriatrici

Geriatria a descris cinci entitati, asa-numitii “giganti geriatrici”, care sunt principalele categorii de deficiente ale persoanelor in varsta care pot duce la o crestere semnificativa a ratei de morbiditate si mortalitate, precum si la nevoia de tratamente prompte si complexe. Acestea includ:

  1. iatrogeneza (boli produse de polimedicatie),
  2. imobilitatea (sau instabilitatea),
  3. incontinenta (pierderea controlului sfincterelor),
  4. afectarea homeostaziei (echilibrului intern al parametrilor sanguini) si
  5. afectarea cognitiei (uitare, confuzie, dezorientare, dementa).

Aceste tulburari sunt frecvente si rareori apar izolat. Consecintele pentru pacient si ingrijitorii acestora includ pierderea independentei functionale, institutionalizarea si epuizarea ingrijitorilor.

Majoritatea afectiunilor specifice acestui segment de varsta se caracterizeaza prin cateva particularitati distincte, dintre care vom semnala pe cele mai reprezentative.

  • Persoanele in varsta au adesea mai multe tulburari la un moment dat (poli-patologii intricate), iar fiecare tulburare o poate afecta pe cealalta. De exemplu, depresia poate agrava dementa si o infectie poate agrava diabetul.
  • Bolile au un caracter cronic, de lunga durata, iar episoadele de acutizare pot determina evolutii galopante sau complicatii severe.
  • Una dintre particularitatile asistentei medicale geriatrice o constituie dificultatea de comunicare cu pacientul varstnic, din cauza iritabilitatii sau starii de confuzie a acestuia, a tulburarilor de memorie, ceea ce poate avea efect atat asupra anamnezei, cat si a respectarii protocolului terapeutic.
  • Cu toate acestea, bolile nu mai au aceleasi efecte devastatoare sau incapacitante pe care le-au avut candva la persoanele in varsta. Tulburarile care odata erau susceptibile de a duce la deces persoanele in varsta, cum ar fi infarctul de miocard, fracturile de sold si pneumonia, pot fi adesea tratate si controlate. Cu tratament, multe persoane cu tulburari cronice, cum ar fi diabetul, tulburarile renale si bolile coronariene, pot ramane functionale, active si independente.
  • Unele tulburari apar aproape exclusiv la persoanele in varsta, se numesc sindroame geriatrice. Alte tulburari afecteaza persoanele de toate varstele, dar pot provoca diferite simptome atipice sau complicatii la persoanele in varsta.

Urmatoarele sunt cateva exemple:

  • Glanda tiroida hipoactiva (hipotiroidism): De obicei, tinerii se ingrasa si se simt mai lenti. La persoanele in varsta, primul sau principalul simptom poate fi confuzia.
  • Glanda tiroida hiperactiva (hipertiroidie): De obicei, persoanele mai tinere devin agitate si slabesc. In schimb, persoanele in varsta pot deveni somnoroase, retrase, deprimate si confuze.
  • Depresie: De obicei, tinerii devin tristi, retrasi si vizibil nefericiti. Uneori, persoanele in varsta nu par nefericite. In schimb, devin confuze, uita si isi pierd interesul pentru activitatile lor obisnuite sau par singuri.
  • Infarct de miocard: De obicei, tinerii au dureri in piept. Este posibil ca persoanele in varsta sa nu aiba dureri in piept, dar pot avea dificultati de respiratie sau dureri abdominale. Ei pot transpira abundent, se pot simti brusc obositi, lesina sau sunt obnubilati.
  • Perforatia abdominala : un organ din tractul digestiv, cum ar fi stomacul sau intestinul, se poate rupe ocazional (perforeaza), provocand o infectie grava in cavitatea abdominala. De obicei, persoanele mai tinere au dureri abdominale severe si febra, iar abdomenul este contractat. In schimb, persoanele in varsta pot sa nu aiba niciunul dintre aceste simptome. In schimb, pot deveni confuzi sau se pot simti foarte slabiti.

Confuzia pe care o provoaca aceste tulburari la persoanele in varsta este adesea confundata cu dementa.

Consultul de geriatrie

Evaluarea pacientului varstnic este complexa si abordeaza mai multe aspecte ale sanatatii sale fizice, psihice, emotionale si sociale. Principalele componente investigate in cadrul consultului geriatric vizeaza:

  1. Evaluare clinica:
  • anamneza (discutia cu medicul despre simptome, istoric medical, evolutia afectiunii)
  • examinare clinica amanuntita pe aparate si sisteme, centrata pe particularitatile varstnicului
  1. Evaluarea statusului nutritional
  2. Evaluarea sarcopeniei– adica determinarea fortei musculare.
  3. Evaluarea riscului de polipragmazie, polimedicatie si a riscului de noncomplianta la

tratament.

  1. Evaluarea functionala :
  • determinarea gradului de dependenta fata de membrii familiei/ingrijitor
  • evaluarea capacitatii de a efectua activitatile de zi cu zi
  • evaluarea capacitatii de a efectua activitatile zilnice instrumentale
  1. Evaluarea echilibrului static si dinamic
  2. Evaluarea riscului de cadere
  3. Evaluarea statusului cognitiv
  4. Evaluare psiho-afectiva– evaluarea depresiei
  5. Evaluarea socio-ambientala :
  • domiciliu, status marital, conditii de trai
  • evaluarea ingrijitorilor si ingrijirilor primare
  • stabilirea necesitatii ingrijirii la domiciliu, ingrijirilor paliative, asistentei sociale, asistentei medicale, ingrijirii si supravegherii in centre specializate

In urma consultului, medicul poate face recomandarile terapeutice, de recuperare sau poate recomanda alte consulturi de specialitate, analize si investigatii suplimentare, in functie de simptomatologia pacientului pentru a stabili diagnosticele exacte si a definitiva planul de ingrijiri medicale.

Categories
Uncategorized

Endocrinologie

Afla despre cele mai frecvente afectiuni

Endocrinologia este o specialitate a medicinei care trateaza afectiunile sistemului endocrin, compus din multiple glande endocrine (ex. tiroida, hipofiza, glandele sexuale si suprarenale) care au proprietatea sa sintetizeze, sa depoziteze si sa secrete hormonii. Principalele boli din sfera afectiunilor endocrinologice sunt: obezitatea, osteoporoza, nanismul, nodulii tiroidieni, hipo/hipertiroidismul, boala Addison, acromegalia/gigantismul, Sindrom Cushing, diabetul zaharat, hipoglicemia, ovare polichistice, hirsutism etc.

Hormonii sunt mesagerii chimici ai corpului tau. Odata eliberati, calatoresc prin fluxul sanguin influentand activitatea tesuturilor si organelor aflate la distanta. Ei ajuta la controlul multor procese majore ale corpului – metabolismul, cresterea si dezvoltarea organismului, functia de reproducere sexuala, ritmul cardiac si tensiunea arteriala, ciclurile de somn si trezire.

Cand ai un dezechilibru hormonal, ai prea mult sau prea putin dintr-un anumit hormon. Chiar si modificarile minuscule pot avea efecte grave in tot corpul.

Care sunt principalele glande endocrine care exista in corpul tau?

  • In timp ce unii oameni nu o considera o glanda, hipotalamusul produce mai multi hormoni care controleaza glanda pituitara (hipofiza), cu care este conectat. Hipotalamusul este o mica regiune a creierului cu un rol crucial in multe functii importante, inclusiv eliberare de hormoni, reglarea temperaturii corpului, mentinerea ciclurilor fiziologice zilnice, controlul apetitului, gestionarea comportamentului sexual sau raspunsurilor emotionale.
  • Hipofiza sau glanda pituitara este numita si glanda „general” a sistemului endocrin. Este situata sub hipotalamus de care este legata printr-o tija neurovasculara. Hormonii pe care ii produce afecteaza cresterea si reproducerea. De asemenea, ei controleaza functia altor glande endocrine din organism (tiroida, suprarenalele, ovarele si testiculele).
  • Glanda pineala (epifiza). Aceasta glanda se gaseste in mijlocul creierului tau. Este importanta pentru ciclurile de somn-veghe.
  • Glanda tiroida. Situata in partea din fata a gatului este foarte importanta in reglarea metabolismului.
  • Paratiroida. Este situata, de asemenea, in partea din fata a gatului, glanda paratiroida este importanta pentru mentinerea controlului nivelurilor de calciu si fosfor din oase si sange.
  • Timus. Situat in toracele superior timusul este activ pana la pubertate si produce hormoni importanti pentru dezvoltarea unui tip de celule albe din sange numite celule T.
  • Suprarenale. O glanda suprarenala poate fi gasita deasupra fiecarui rinichi. Aceste glande produc hormoni importanti pentru reglarea a numeroase functii, cum ar fi tensiunea arteriala, ritmul cardiac,  raspunsul la stres, caracterele sexuale secundare.
  • Pancreas. Pancreasul este situat in abdomenul superior, in spatele stomacului. Functia sa endocrina implica reglarea nivelului de zahar din sange (glicemia).
  • Unele glande endocrine au si functii non-endocrine. De exemplu, ovarele si testiculele produc hormoni (estrogen, progesteron sau testosteron), dar au si functia non-endocrina de a produce ovule si, respectiv, sperma.

Hormonii sistemului endocrin

Hormonii sunt substantele chimice pe care sistemul endocrin le foloseste pentru a trimite mesaje catre organe si tesuturi din tot corpul. Odata eliberate in fluxul sanguin, acestea se deplaseaza catre organul sau tesutul tinta.

Peste 50 de hormoni se cunosc in organismul uman. Cateva exemple de hormoni care sunt produsi de sistemul endocrin:

HormonGlanda secretoareFunctie
Adrenalina si noradrenalinasuprarenalecreste tensiunea arteriala, ritmul cardiac si metabolismul ca reactie la stres
Adrenocorticotrop hipofizar (ACTH)hipofizaregleaza sinteza si secretia glucocorticoizilor (cortizol) la nivel glandelor suprarenale.
Aldosteronsuprarenalecontroleaza echilibrul apei si sarii din organism
Cortizolsuprarenalescade inflamatia, mentine nivelul zaharului din sange, tensiunea arteriala si forta musculara; regleaza echilibrul apei si al sodiului, rol in gestionarea stresului
Hormon de cresterehipofizaafecteaza cresterea si dezvoltarea; stimuleaza productia de proteine; afecteaza distributia grasimii.
Sulfat de dehidroepiandrosteron (DHEA)suprarenaleajuta la producerea mirosului corporal si la cresterea parului in timpul pubertatii
Estrogenovaractioneaza pentru reglarea ciclului menstrual, mentinerea sarcinii si dezvoltarea caracteristicilor sexuale feminine;
Hormon foliculostimulant (FSH)hipofizacontroleaza productia de ovule si determina cresterea productiei de spermatozoizi la barbati
Glucagonpancreasajuta la cresterea nivelului de glucoza din sange
Insulinapancreasajuta sa reduci nivelul glicemiei
Hormon luteinizant (LH)hipofizacontroleaza productia de estrogen la femei si testosteron la barbati, precum si ovulatia
Melatoninapinealacontroleaza ciclurile de somn si trezire
Oxitocinahipofizaajuta la stimularea lactatiei, producerea contractiilor uterine din timpul travaliul, asigura legatura mama-copil
Hormon paratiroidianparatiroidacontroleaza nivelurile de calciu si fosfor din oase si sange
Progesteronovarajuta la pregatirea corpului pentru sarcina atunci cand un ovul este fertilizat
Prolactinahipofizapromoveaza productia de lapte matern
Testosteronovar, testicul, suprarenalecontribuie la apetitul sexual si densitatea corpului la barbati si femei, precum si la dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine
Hormoni tiroidieni (T3 si T4)glanda tiroidacontroleaza metabolismul proteic, glucidic si lipidic; contribuie la dezvoltarea normala a creierului si organelor la copil; produc energie
Hormonul tireostimulant (TSH)Hipofizacontroleaza secretia de hormon tiroidian din tiroida
Vasopresina (hormon antidiuretic hipofizar)hipofizaajuta organismul sa retina apa in tesuturi si previne deshidratarea

 

 

Bolile endocrine

Uneori nivelurile hormonale pot fi prea mari sau prea mici. Cand se intampla acest lucru, efectele asupra sanatatii tale pot fi devastatoare. Cateva exemple de boli endocrine sunt:

  • Hipersecretia de hormon de crestere este o conditie rara, dar grava, si afecteaza in mod diferit copiii si adultii. La copii produce cresterea in exces in inaltime (gigantism) iar la adulti se asociaza cu o crestere a extremitatilor (maini, picioare), mandibulei, nasului si urechilor (acromegalia).
  • Nanismul hipofizar este o afectiune rara in care nu se produce suficient hormon de crestere (GH). La copii, GH este esential pentru cresterea normala, rezistenta musculara si osoasa si distributia grasimii corporale. De asemenea, ajuta la controlul nivelului de glucoza si lipide din organism. Fara suficient GH, un copil creste incet si are o inaltime redusa fata de alti copii de aceeasi varsta si sex.
  • Diabetul insipid – poate fi cauzat de inhibarea secretiei hormonului antidiuretic hipofizar (ADH), numit si vasopresina, ca urmare a unei rani suferite la nivelul capului, a unei tumori sau a unei interventii chirurgicale. Simptomele specifice ale acestei afectiuni sunt nevoia de a consuma multe lichide (polidipsie) si, implicit, urinarea excesiva (poliurie).
  • Sindromul Cushing – in cazul acestei afectiuni, hipofiza elibereaza o cantitate excesiva de hormon adrenocorticotrop (ACTH) care stimuleaza glanda suprarenala. Pot aparea simptome precum vanatai, hipertensiune arteriala, slabiciune musculara si crestere in greutate. Caracteristic este acumularea de depozite grase la nivelul fetei, cefei si umerilor, vergeturi, in special pe brate, coapse si abdomen, vindecarea lenta a ranilor, scaderea libidoului si fertilitatii la barbati.
  • Hiperprolactinemia – este o afectiune care afecteaza libidoul si poate duce chiar la infertilitate. Este cauzata de excesul de prolactina produsa de glanda hipofizara.
  • Hipertiroidismulse intampla atunci cand glanda tiroida produce mai mult hormon tiroidian decat este necesar. Acest lucru poate fi cauzat de o serie de lucruri, inclusiv de conditii autoimune. Unele simptome comune ale hipertiroidismului includ: nervozitate, pierdere in greutate, transpiratii, diaree, intoleranta la caldura, ritm cardiac rapid, probleme cu somnul, oboseala.
  • Boala Graveseste o tulburare autoimuna si o forma comuna de hipertiroidism. La persoanele cu boala Graves, sistemul imunitar ataca tiroida, ceea ce face ca aceasta sa produca mai mult hormon tiroidian decat in ​​mod normal.
  • Hipotiroidismulapare atunci cand tiroida nu produce suficient hormon tiroidian. Unele simptome comune ale hipotiroidismului includ: oboseala, crestere in greutate, constipatie, intoleranta la frig, piele si par uscat, infiltrare edematoasa a tegumentelor (mixedem), ritm cardiac lent, gandire lenta, ajungand pana la forme grave de cretinism tiroidian, probleme de fertilitate.
  • Boala Addisonapare atunci cand glandele suprarenale nu produc suficient cortizol sau aldosteron. Unele simptome ale bolii Addison includ: oboseala, pierdere in greutate, durere abdominala, hipoglicemie,  greata sau varsaturi, diaree, iritabilitate, o pofta de sare sau alimente sarate.
  • Diabetulse refera la o afectiune in care nivelul zaharului din sange este ridicat, nefiind reglat adecvat. Exista doua tipuri de diabet: diabetul de tip 1 si diabetul de tip 2 .Unele simptome comune ale diabetului zaharat includ: oboseala, pierdere in greutate, polifagie (mananca mult), polidipsie (sete si consum crescut de lichide), dorinta frecventa de a urina (poliurie), iritabilitate, infectii frecvente.

Servicii oferite

Consult endocrinologie

In majoritatea cazurilor, pacientii care ajung la consultatii endocrinologice au fost indrumati de catre medicii lor de familie sau alti specialisti. Cu toate acestea, este posibil, de asemenea, sa consultati un endocrinolog fara nicio recomandare, mai ales daca ati fost diagnosticat anterior cu o afectiune legata de endocrinologie, cum ar fi diabetul si aveti nevoie de ajustari in planul dumneavoastra de tratament.

Puteti alege sa notati urmatoarele detalii pentru a va asigura ca veti putea oferi endocrinologului toate informatiile cruciale:

  • Simptome, inclusiv severitatea lor si cand au inceput
  • Medicamente pe care le-ati luat inainte si pe care le luati in prezent
  • Istoricul medical al bolilor dvs. si al familiei dvs.
  • Stil de viata (indiferent daca faceti miscare, bautura, fumat etc.)

Consultatia implica un scurt interviu si examinarea fizica pentru a cauta dovezi vizibile ale modificarii starii de sanatate. In functie de aceste constatari, este posibil sa primiti un diagnostic, iar planul de tratament poate fi discutat. Cu toate acestea, daca rezultatele examenului este neconcludent, vor fi comandate mai multe teste de diagnostic pentru a masura nivelurile diferitilor hormoni din corpul dvs., pentru a evalua functia glandelor endocrine sau pentru a identifica cauza problemei.

Ecografie tiroidiana

Efectuarea ecografiei tiroidiene reprezinta o componenta esentiala a consultului medical, pe langa anamneza si examinarea fizica. Este o investigatie medicala nedureroasa, neinvaziva, care se realizeaza rapid, in 20 – 30 de minute. Consta in aplicarea unui gel special la nivelul tiroidei, apoi cu ajutorul sondei de ecograf (un dispozitiv special care foloseste ultrasunete) se vor surprinde in timp real imagini ale glandei tiroide, care se pot inregistra sau tipari pentru stabilirea diagnosticului si monitorizarea ulterioara a pacientului.

Unele dintre cele mai importante roluri ale ecografiei tiroidiene este reprezentat de evaluarea marimii tiroidei, a formatiunilor prezente la nivelul glandei, dar mai ales poate ajuta la clasificarea nodulilor tiroidieni pe baza aspectului lor ecografic si stabilirea indicatiei pentru efectuarea punctiei biopsiei cu ac fin, sub ghidaj ecografic, a formatiunilor tiroidiene cu suspiciune de malignitate. Folosirea ecografiei la o scara din ce in ce mai mare a dus la depistarea in stadii precoce a cancerului tiroidian.

Categories
Uncategorized

Dermatologie

Afla despre cele mai frecvente afectiuni

Dermatologia este specialitatea medicala care se ocupa de problemele de sanatate ce afecteaza pielea, dar si parul, unghiile si membranele mucoase (mucoasa bucala, faringiana, genitala).

 

Principalele afectiuni dermatologice

Exista peste 3000 de boli dermatologice diferite care se diagnosticheaza si trateaza in cabinetul medical. Cele mai intalnite sunt:

 

  • Acneea

Acneea este una dintre cele mai frecvente probleme ale pielii. Poate afecta inclusiv sanatatea psihica din cauza cicatricilor pe care le poate lasa, mai ales daca nu este tratata corespunzator.

Dermatita

Dermatita este o afectiune care provoaca inrosirea pielii si mancarime. Sunt mai multe forme de dermatita, iar cea mai intalnita este dermatita atopica.

 

  • Infectiile fungice

Infectiile fungice pot afecta pielea, unghiile si parul. Ele se dezvolta atunci cand tesuturile sunt invadate de una sau mai multe specii de ciuperci. Cele mai frecvente infectii fungice sunt dermatomicoza, pilomicoza si candidoza.

 

  • Caderea parului

O alta afectiune dermatologica este alopecia sau caderea parului. Poate sa apara din mai multe cauze. De aceea, consultarea unui medic dermatolog este esentiala.

 

  • Negii

Negii sau verucile apar din cauza unei infectii a stratului superior al pielii cu virusul papilloma uman (HPV).

 

  • Afectiuni ale unghiilor

Dermatologii trateaza, de asemenea, problemele care afecteaza unghiile. Cea mai intalnita este infectia fungica.

 

  • Vitiligo

Vitiligo este o afectiune dermatologica in care pielea se depigmenteaza.

 

  • Psoriazis

Chiar daca este incadrata in categoria bolilor de piele, psoriazisul este o afectiune autoimuna asociata de cele mai multe ori cu stresul, obezitatea, fumatul sau consumul unor medicamente. Zona afectata este uscata, crapata, poate sangera si da mancarimi.

 

  • Rozacee

Rozaceea este o problema dermatologica ce apare in zona fetei. Pielea se inroseste in special pe obraji, nas si frunte. Disconfortul creat poate afecta calitatea vietii.

 

  • Zona zoster

Zoster sau herpes zoster este o infectie virala care provoaca o eruptie ce poate fi dureroasa. Afectiunea poate trece in cateva saptamani fara tratament, insa ajutorul medical poate ajuta la accelerarea recuperarii si la prevenirea complicatiilor.

 

  • Cancer de piele

Din pacate, cancerul de piele este tot mai frecvent. Expunerea fara protectie si la orele nepotrivite la soare este unul dintre factorii favorizanti. Cancerul de piele se poate vindeca daca este descoperit intr-un stadiu incipient.

 

Servicii oferite

La Poliana, poti beneficia de:

 

  • Consult dermatologic

Consultul dermatologic presupune o anamneza. Pe scurt, medicul iti va pune o serie de intrebari, inclusiv despre starea generala de sanatate si istoricul medical si familial. Dermatologul va face si o examinare fizica a pielii. De obicei, foloseste un aparat numit dermatoscop.

 

  • Dermatoscopie

Dermatoscopia este investigatia de baza in depistarea cancerului de piele. Cu ajutorul dermatoscopului,care functioneaza ca un scanner, medicul poate verifica alunitele si leziunile de pe corp.

 

  • Electrocauterizari

Atunci cand este cazul, dermatologul poate recomanda electrocauterizari. Procedura presupune indepartarea unor leziuni superficiale de pe piele si este indicata in cazul verucilor, fibroamelor, papiloamelor.

 

  • Excizii

Exciziile presupun indepartarea chirurgicala a alunitelor, chisturilor si a altor leziuni de la nivelul pielii. De obicei, pentru un diagnostic corect, este nevoie de biopsie.

Consultul dermatologic anual este esential, iar daca observi pe piele alunite sau leziuni suspecte, nu amana vizita la specialist. Este mult mai simplu sa previi decat sa tratezi sau sa urmezi un tratament atunci cand boala este diagnosticata intr-un stadiu incipient.

Surse de informatie:

www.aad.org

www.medicalnewstoday.com

www.sciencedirect.com

www.healthline.com

Categories
Uncategorized
Dovleac. Beneficii

Dovleacul, aliment specific toamnei, are numeroase beneficii pentru sănătate. Aşadar, dacă încă nu l-ai luat în considerare, iată câteva motive pentru care ar trebui să îl incluzi în dieta ta:

1.   Te ajută să slăbeşti

Dovleacul este bogat în fibre care încetinesc digestia şi ajută la menţinerea stării de saţietate mai mult timp, în schimbul unui număr foarte mic de calorii. Ajută de asemenea la o bună hidratare a organismului.

2.   Îţi îmbunătăţeşte vederea

Dovleacul este bogat în beta-caroten care îi conferă culoarea portocalie, compusul pe care organismul îl transformă în vitamina A. Vitamina A este esenţială pentru sănătatea ochilor şi ajută retina să filtreze razele UV.

Doar 100 de grame de dovleac conține peste 200% din doza zilnică recomandată de vitamina A, nutrient esenţial pentru sănătatea ochilor. Dovleacul conține de asemenea luteina şi zeaxantina, doi antioxidanți naturali consideraţi utili în prevenirea cataractei şi chiar în încetinirea degenerării maculare.

3.   Îţi întărește sistemul imunitar

Cauţi un mod de a-ţi întări sistemul imunitar? Încearcă dovleacul! Cantitatea mare de vitamina A din dovleac ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor, virușilor și bolilor infecțioase. Uleiul de dovleac, de exemplu, ajută la combaterea diferitelor infecții bacteriene și fungice. În plus, dovleacul este o sursă importantă de vitamina C care te poate ajuta să  învingi răceala sau gripa mult mai repede.

4.   Pielea ta va arăta mai tânără

Consumul de dovleac te va ajută să arăţi mai tânără (beta-carotenul din dovleac previne apariţia ridurilor cauzate de razele ultraviolete).  De asemenea, foloseşte dovleacul pentru a obţine o excelentă mască naturală care exfoliază și calmează tenul.  Ai nevoie de 1/4 ceaşcă piure de dovleac, un ou, o lingură de miere şi o lingură de lapte. Se aplică amestecul rezultat pe faţă şi decolteu, se lasă să acţioneze aproximativ 20 de minute, apoi se clăteşte cu apă caldă.

5.   Diminuează riscul de cancer

Beta-caroten este un nutrient excelent pentru menţinerea sănătăţii pielii și ochilor, dar și  pentru prevenirea cancerului.  Studiile arată că persoanele care au o dieta bogată în beta-caroten prezintă un risc mai scăzut de a face anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel de prostată sau cancerul pulmonar. Vitaminele A și C acționează și ele ca un scut celular împotriva radicalilor liberi cauzatori de cancer.

6.   Poate ajuta la tratarea diabetul

Studiile au arătat că dovleacul ajută la reducerea nivelul de glucoză din sânge, îmbunătățeşte toleranța la glucoză și crește cantitatea de insulină pe care o produce organismul. În prezent se fac mai multe teste pentru a se stabili clar ce beneficii are dovleacul pentru diabetici. Este cert însă faptul că dacă suferiţi de diabet zaharat şi veţi consuma dovleac, cu siguranță nu vă va face rău.

Categories
Uncategorized

Atunci când ne alegem ochelarii de soare, suntem tentați să punem accent pe criteriul estetic. Totuși, ar trebui să acordăm întâietate protecției pe care aceștia o oferă din mai multe motive.

Pe lângă  faptul că veți putea preveni apariția ridurilor fine din colțurile ochilor, cauzate de expunere îndelungată la soare, albul ochilor nu se va înroși, iar razele ultraviolete (UV) care dăunează globului ocular vor fi blocate.

Așadar, este recomandabil să purtați ochelari de soare fie că mergeți la plajă, în parc, sau oriunde în aer liber, indiferent dacă este însorit sau înnorat. Este indicat să achiziționați ochelari de soare și pentru copiii dumneavoastră.

Mai jos aveți câteva sfaturi cum să va alegeți ochelari de soare care arată bine și care vă protejează ochii.

Protecția UV

Soarele emite raze ultraviolete pe care nu le putem vedea sau simți. În doze mici, acestea pot crește nivelul vitaminei D. Dacă sunt in exces însă, razele ultraviolete pot cauza probleme cum ar fi arsurile solare, cancerul de piele și pot afecta ochii.

Așadar, înainte de a vă cumpăra o pereche de ochelari de soare, citiți eticheta. Este indicat să achiziționați ochelari de soare care blochează razele UVA și UVB în proporție de 100%.

Expunerea prelungită la razele ultraviolete poate duce la un risc crescut de apariție a cataractei și a bolilor degenerative ale retinei.

Alegeți ochelarii care vi se potrivesc

O ramă care nu se potrivește armonios cu forma feței poate permite razelor ultraviolete să pătrundă în ochi. Specialiștii recomandă alegerea unor ochelari de soare a căror lentile nu le atingem cu genele, dar care nu sunt nici prea îndepartate și a căror ramă se aliniază cu sprâncenele.

Ochelarii de soare care urmăresc forma feței pot oferi protecție nu doar împotriva razelor ultraviolete, ci și împotriva nisipului și a alergenilor (care dăunează de asemenea ochilor).

Lentilele polarizate

Acestea reduc efectele deranjante ale reflexiei luminii la plajă, pe zăpadă sau pe apă. Trebuie avut în vedere însă faptul că lentile polarizate nu țin locul protecției UV.

Deși îmbunătățesc contrastul și mulți oameni văd mai clar prin ele, lentile polarizate pot face dificilă vizualizarea imaginilor de pe ecranele calculatoarelor, a smartphone-urilor sau de pe bordul mașinii.

Culoarea lentilelor

Lentilele închise la culoare nu sunt un semn al protecției UV. Pupila controlează cât de multă lumină pătrunde în ochi. Atunci când purtați lentile închise la culoare, pupila se dilată pentru a lăsa să pătrundă mai multă lumină. În cazul în care ochelarii de soare nu au protecție UV, va pătrunde o cantitate mai mare de radiații ultraviolete care sunt foarte nocive pentru ochi.

Citiți eticheta pentru a vedea exact care este protecția oferită de respectivii ochelari de soare.

Lentilele

Care lentile sunt mai bune: cele din sticlă incasabilă, din plastic, cele din policarbonat? Ei bine, aceasta este o chestiune de gust personal. De asemenea este foarte imporant cât de bine vedeți cu ele.  La unele lentile, mai ales la cele mai curbate, pot apărea distorsiuni.

Ochelarii de soare trebuie cumpărați din magazinele de optică medicală. În felul acesta cumpărătorul are garanția că sunt respectate toate standardele de calitate.

Categories
Uncategorized

Grasimea abdominala nu este doar inestetica, ci si foarte periculoasa pentru sanatate, pentru ca este un factor agravant pentru suferintele cardiovasculare si una din cauzele care duc la declansarea diabetului.

Cum scapam de grasimea abdominala? Iata cateva sfaturi eficiente care va pot ajuta sa scapati de grasimea abdominala:

•       Consumati alimente bogate in fibre

Una dintre cele mai bune metode de a elimina grasimea inestetica din zona taliei si a abdomenului este sa includem in dieta alimente care stimuleaza metabolismul, cum ar fi alimentele bogate in fibre. Dintre acestea amintim verdeata, cerealele integrale, nucile si fasolea. O dieta echilibrata ne ajuta sa evitam nu numai grasimea de la nivelul taliei, soldurilor sau coapselor, ci si ceea ce se numeste grasime viscerala si anume grasimea de la nivelul organelor interne. Aceasta este periculoasa deoarece poate infasura organele importante ca ficatul, pancreasul si rinichii. Nu exista alimente care sa arda grasimea viscerala. Totusi, o dieta echilibrata si exercitiile fizice regulate va vor ajuta sa aratati si sa va simtiti mai bine. In plus, exercitiile fizice facute intensiv va vor ajuta sa slabiti si vor duce implicit la reducerea grasimii viscerale.

•       Consumati mai multe grasimi sanatoase

Grasimile saturate, adica cele gasite in alimente de origine animala, produsele lactate din lapte integral, alimentele ce contin ulei de nuca de cocos sau ulei de palmier pot fi daunatoare pentru sanatate daca sunt consumate in cantitati foarte mari. Reduceti asadar consumul acestor alimente si inlocuiti-le cu grasimi sanatoase cum ar fi somonul, tonul si macrou, care sunt bogate in omega-3.

•       Faceti exercitii fizice intense

Studiile arata ca cea mai eficienta metoda de a arde grasimea viscerala, dar si cea subcutanata, o reprezinta exercitiile fizice de mare intensitate. De exemplu, antrenamentele cu greutati facute intens sunt foarte eficiente. Combinati-le cu un efort pe intervale de intensitate, cum ar fi un sprint de 30 de secunde. Ideea este sa faceti efort fizic intens o perioada scurta de timp, apoi sa reveniti la exercitii cu un ritm mai lent si sa repetati aceasta alternanta.

•       Dormiti suficient

Atat privarea de somn, cat si somnul in exces pot duce la cresterea in greutate. Daca dormiti mai putin de 5 ore sau mai mult de 8 ore, organismul va avea de suferit. Ideal ar fi sa dormiti in jur de 6-8 ore. Incercati sa mergeti la culcare mai devreme, relaxati-va inainte de culcare si pastrati o temperatura constanta in dormitor pentru a putea avea un somn de calitate.

•       Evitati solutiile “minune”

Chiar daca multi apeleaza la diete “minune” sau chiar la chirurgia cosmetica, nu aceasta este solutia in acest caz. Liposuctia, de pilda, nu ajunge in interiorul peretelui abdominal si, prin urmare, nu va poate scapa de grasimea abdominala viscerala. Varianta mai lenta ce-i drept, dar mai sigura, este adoptarea unui stil de viata sanatos pentru o perioada cat mai lunga de timp.

•       Reduceti nivelul de stres

Acesta este un sfat auzit foarte des, dar mai greu de pus in practica. Totusi, este foarte important sa reduceti nivelul de stres deoarece stresul va poate face sa mancati mai multe grasimi si zahar si sa declanseze cortizolul “hormonul stresului”, care poate stimula acumularea de grasime si cresterea in greutate.

De asemenea, stresul poate provoca insomnie si ne poate face sa consumam mai mult alcool, lucruri care duc de asemenea cresterea in greutate si acumulare de grasime abdominala. Cu putin efort, insa, cum ar fi sa acordati zilnic cateva momente pentru a medita, a asculta muzica preferata, sau prin alte modalitati sanatoase de relaxare, puteti atenua stresul zilnic.

•       Aveti grija ce beti

Fie ca este vorba de o cafe latte, o bautura racoritare, o bere sau un pahar de vin, toate au calorii. Desigur, nu este nevoie sa renuntati la aceste mici placeri, dar trebuie sa incercati sa beti cantitati mai mici din bautura preferata.

•       Nu fumati

Exista numeroase motive sa renuntati la fumat. Pe langa afectiunile numeroase pe care le poate cauza, ca diabet zaharat, cancer, afectini cardiace si pulmonare, fumatul favorizeaza stocarea de grasime abdominala si viscerala. Este adevarat ca dependenta de fumat poate fi cu greu depasita, totusi este recomandabil sa nu va dati batut si sa incercati din nou. Puteti apela la ajutorul medicului pentru a va ajuta sa renuntati definitiv la fumat.

•       Ridicati greutati

Unele exercitii fizice sunt mai eficiente in combaterea sau diminuarea grasimii abdominale. Studiile au aratat ca barbatii sanatosi de varsta mijlocie care au facut zilnic 20 de minute de antrenament cu greutati, au mai putina grasime abdominala decat cei care au petrecut acelasi timp facand exercitii aerobice, cum ar fi ciclismul. Antrenamentul cu greutati este bun si pentru femei. Este nevoie si de exercitii de tip cardio, dar asigurati-va ca le veti combina cu antrenamente de forta daca doriti sa scapati de grasimea abdominala si viscerala.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com