Categories
Articol medical

Minerale

Minerale

Carenta de minerale. Lipsa de calciu, fier si magneziu

Efectele deficitului de minerale din organism

Deficitul de minerale inseamna un nivel scazut de minerale care sunt esentiale pentru functionarea optima a organismului. Mineralele sunt substante nutritive importante pentru fiecare celula, avand rol de producere a energiei, de crestere si vindecare. Mineralele sunt cele care gestioneaza echilibrul hidric al corpului, contribuie la dezvoltarea oaselor, la mentinerea sanatatii sistemului nervos si a celui muscular. Mineralele, ca si vitaminele, functioneaza ca si coenzime, participand la toate reactiile enzimatice din organism si sustinand asimilarea vitaminelor si a altor nutrienti.

Deficitul de magneziu

Magneziul are rol in metabolizarea calciului si potasiului, participand la reactii enzimatice pentru a produce energie. Magneziul protejeaza arterele si contribuie la dezvoltarea oaselor. Magneziul ajuta in preventia bolilor cardiovasculare, a osteoporozei si a anumitor cancere. Deficitul de magneziu nu este frecvent, insa poate aparea la alcoolicii cronici, la persoanele care urmeaza tratament cu diuretice sau ca o consecinta a diareei prelungite. Alte cauze ale deficitului de magneziu pot fi: arsurile care afecteaza zone mari de pe corp, disfunctiile renale, subnutritia, pancreatita, transpiratia excesiva, diabetul. Simptomele frecvente ale carentei sunt: miscarea anormala a ochilor (nistagmus), convulsii, oboseala, spasme sau crampe musculare, slabiciune musculara, amorteala. Analiza de sange poate evidentia nivelul magneziului. Valorile normale sunt 0.65 – 1.05 mmol/L). Netratat, deficitul de magneziu poate determina afectiuni cardiace, respiratorii sau deces. Doza zilnica recomandata de mangeziu este: 400-420 mg (barbati), 310-320 mg (femei), 80-240 mg (copii). Exista anumite alimente in care magneziul este prezent in mod natural: leguminoase, nuci, seminte, cereale integrale, legume cu frunze verzi, lactate. Daca medicul recomanda suplimentarea cu magneziu sintetic, dozele mari pot provoca: diaree, greata, crampe abdominale, palpitatii. Magneziul poate interfera cu anumite medicamente: bisfosfonati (pentru osteoporoza), antibiotice, diuretice, antiacide, doze mari de zinc.

Deficitul de calciu

Calciul, o componenta esentiala a sangelui, este esential pentru oase si dinti puternici, gingii sanatoase, contribuind totodata la reglarea ritmului cardiac si a impulsurilor nervoase, la scaderea colesterolului, prevenirea aterosclerozei si a crampelor musculare. Calciul este prezent in proportie de 99% la nivelul scheletului. Calciul se regaseste intr-o varietate de alimente, precum laptele, ouale, legumele cu frunze verzi. Deficitul de calciu din cauze alimentare se produce rareori, fiind frecvent asociat insa cu deficitul de vitamina D, deoarece aceasta este necesara pentru absorbtia eficienta a calciului. O gasesti in peste gras, cereale fortificate, lapte, suc de portocale si, desigur, corpul o sintetizeaza in urma expunerii la soare. Totodata, deficitul de calciu poate aparea si ca urmare a unui tratament medicamentos (diuretice, antibiotice, antiepileptice, antiacide) sau a unor afectiuni (disfunctii ale glandelor paratiroide, boli renale). In categoria de risc de deficit de calciu intra: femeile aflate la postmenopauza, femeile care se confrunta cu amenoree (absenta menstruatiei), veganii si vegetarienii. Deficitul semnificativ de calciu poate favoriza, in timp, instalarea osteoporozei.

Simptomele hipocalcemiei variaza in functie de cauza deficitului: crampe sau spasme musculare, amortirea degetelor, intepaturi, scaderea poftei de mancare sau convulsii.

Doza zilnica recomandata pentru adulti (barbati si femei) este de 1,000 mg – 1,300 mg, in functie de varsta. Calciul insa poate influenta absorbtia fierului, zincului si magneziului, prin urmare se recomanda suplimentarea la mese diferite.

Deficitul de fier

Fierul este un mineral important pentru producerea hemoglobinei, proteina care transporta oxigenul catre globulele rosii. Fierul este esential pentru reactiile enzimatice, pentru crestere si intarirea sistemului imunitar. In sange, fierul se gaseste in cantitati mai mari decat alte minerale. Deficitul de fier poate determina anemie – anemia feripriva sau anemia prin deficit de fier fiind cel mai frecvent tip de anemie, cu simptome precum oboseala neobisnuita, dificultati in respiratie, paloare, cefalee, ameteala, palpitatii, piele uscata, par si unghii fragile, afte si inflamatii bucale, sindromul picioarelor nelinistite, dar si depresie, extremitati reci, infectii frecvente sau probleme cardiace. Cauzele cele mai intalnite ale deficitului de fier sunt: aport insuficient din alimentatie, boala inflamatorie intestinala, sarcina, hemoragie interna sau menstre abundente. Alimente bogate in fier sunt: carnea rosie, legumele cu frunze verzi (spanac), fructele uscate, leguminoasele (mazare, fasole boabe), fructe de mare, seminte si nuci, organe. Pentru o mai buna absorbtie a fierului se recomanda asocierea cu vitamina C si evitarea ceaiului, cafelei, lactatelor si a suplimentelor care contin calciu. Daca nu obtii suficient fier din alimentatie, doza zilnica recomandata este urmatoarea: 8.7mg (barbati peste 18 ani), 14.8mg (femei de 19 – 50 ani) si 8.7mg (femei peste 50 de ani). Suplimentele cu fier pot determina reactii secundare precum: durere de stomac, constipatie sau diaree, senzatie de arsura in piept, greata sau varsaturi, scaune negre.

Surse:

www.health.com

www.healthline.com

www.nhs.uk

www.medlineplus.gov

www.ods.od.nih.gov

www.healthofchildren.com

www.washingtonpost.com