Rubeola: caracteristici, tipuri, cauze, tratament

Rubeola, denumita si pojarel sau rujeola germana, este o boala virala, usoara, exantematoasa si foarte infectioasa, intalnita in special in randul copiilor din populatiile nevaccinate.

Infectarea cu rubeola in timpul sarcinii este asociata cu un risc ridicat de malformatii congenitale, reunite in Sindromul rubeolic congenital. Acesta este caracterizat printr-o multitudine de anomalii oftalmologice, neurologice, cardiace si auditive.

Imunizarea cu vaccinul viu atenuat este sigura si foarte eficienta si a inceput in Europa in anii 1970, avand un impact semnificativ asupra epidemiologiei rubeolei si a Sindromului rubeolic congenital.

Virusul rubeolei este un virus ARN, apartinand genului Rubivirus, din familia Togaviridae. Oamenii sunt singurii purtatori ai virusului rubeolei.

Caracteristici clinice ale rubeolei

De obicei, rubeola este o boala usoara, cu putine complicatii, uneori infectiile putand fi asimptomatice.

Atunci cand se manifesta, rubeola apare ca o eruptie tranzitorie, maculo-papulara eritematoasa, care debuteaza pe fata, se generalizeaza in 24 de ore si dureaza aproximativ trei zile. De asemenea, ganglionii limfatici postauriculari si suboccipitali pot deveni mariti si preced eruptia cutanata.

Copiii au, de obicei, mai putine simptome, in timp ce adultii pot prezenta febra timp de 1 pana la 5 zile, stare de rau, dureri de cap si dureri articulare, respectiv artralgie.

Din punct de vedere clinic, rubeola nu se distinge de bolile cu eruptii cutanate febrile cauzate de:

  • rujeola;
  • parvovirusul B19;
  • virusul herpes uman 6 (HHV6);
  • virusul Coxsackie;
  • virusul ECHO;
  • adenovirusul;
  • virusul dengue.

De aceeea, este necesara confirmarea de laborator pentru diagnosticare. Si aceasta cu exceptia cazului in care exista o legatura epidemiologica cu un caz confirmat.

Tipuri de confirmare a rubeolei in laborator

Exista trei teste standard pentru confirmarea de laborator a unui caz suspect de rubeola, respectiv:

  • izolarea virusului rubeolei dintr-un specimen clinic;
  • detectarea acidului nucleic al virusului rubeolei intr-un esantion clinic;
  • raspunsul anticorpilor IgG specific virusului rubeolei in ser sau saliva.

Un raspuns specific de anticorpi IgM indica o infectie acuta probabila.

Epidemiologie

Rubeola a fost endemica in Europa inainte de imunizarea pe scara larga, cu exceptia populatiilor mici si izolate. Pe langa transmiterea de fond,  au existat epidemii regulate la intervale de 6-9 ani. Modelul de transmitere este similar cu cel al rujeolei, iar rubeola a fost o boala a copilariei in epoca pre-vaccin, cu cea mai mare incidenta in grupa de varsta 4-9 ani. Imunizarea de rutina a schimbat epidemiologia rubeolei in Europa. Vaccinul este foarte eficient si este probabil ca imunitatea indusa sa fie pentru tot parcursul vietii, la majoritatea primitorilor.

Simptome ale rubeolei

De obicei, la copii, rubeola este usoara, cu putine simptome vizibile. Pentru copiii care au simptome, o eruptie rosie este de obicei primul semn al bolii. Eruptia apare, in general, mai intai pe fata si apoi se extinde pe restul corpului. Ea dureaza aproximativ trei zile. Alte simptome care se pot manifesta cu 1 pana la 5 zile inainte de aparitia eruptiei cutanate includ:

  • febra;
  • durere de cap;
  • ochii inrositi (roseata sau umflare a albului ochiului);
  • disconfort general;
  • ganglioni limfatici umflati si mariti;
  • tuse;
  • curgerea nasului.

Majoritatea adultilor care fac rubeola au, de obicei, o forma usoara, cu febra scazuta, dureri in gat si o eruptie cutanata care incepe pe fata si se extinde in restul corpului. Unii adulti pot avea, de asemenea, dureri de cap, ochii rosii si disconfort general inainte de aparitia eruptiei cutanate.

Aproximativ 25 pana la 50% dintre persoanele infectate cu rubeola nu vor prezenta niciun simptom.

Daca intentionezi sa ramai insarcinata, verifica-ti schema de vaccinare, pentru a te asigura ca ai primit vaccinul impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei (ROR). Daca esti insarcinata si faci rubeola, mai ales in primul trimestru, virusul poate provoca deces sau malformatii congenitale grave la fatul in curs de dezvoltare. Rubeola in timpul sarcinii este cea mai frecventa cauza a surditatii congenitale. De aceea, cel mai bine este sa fii protejata impotriva rubeolei inainte de a ramane insarcinata.

Cauze ale rubeolei

Rubeola este provocata de un virus care se raspandeste prin contactul cu fluidele respiratorii ale unei persoane infectate, de exemplu, daca tuseste sau stranuta in apropiere. Rubeola se poate raspandi si prin contactul direct cu o persoana infectata.

La gravide, rubeola poate ajunge in sangele si poate infecta fatul in curs de dezvoltare. Bebelusii care se infecteaza in timpul sarcinii pot raspandi rubeola dupa nastere. Acest lucru se intampla prin fluidele lor respiratorii si prin urina.

Daca ai rubeola, este important sa ramai acasa, pentru a impiedica raspandirea infectiei. Rubeola inceteaza sa mai fie contagioasa atunci cand te simtiti complet recuperat sau la 4 zile dupa ce ai observat prima eruptie cutanata.

In acelasi timp, trebuie sa iti anunti medicul pentru ca rubeola este o boala cu trebuie declarata. Acest lucru inseamna ca un medic care diagnosticheaza rubeola trebuie sa o raporteze autoritatilor locale de sanatate. Este important ca autoritatile locale de sanatate sa cunoasca cazurile de rubeola din comunitate, astfel incat sa poata lua masuri pentru a controla un focar si pentru a proteja persoanele care ar putea fi expuse riscului.

Persoane expuse riscului de a face rubeola

Orice persoana, de orice varsta, poate face rubeola daca nu este imunizata. Esti imun la rubeola daca ai fost bolnav in trecut sau ai fost vaccinat impotriva bolii.

Complicatii ale rubeolei

Rubeola este o infectie usoara. Unele femei care au avut rubeola sufera de artrita la degete, incheieturi si genunchi, care dureaza in general aproximativ o luna. In cazuri rare, rubeola poate provoca o infectie a urechii sau o inflamatie a creierului.

Cu toate acestea, daca esti insarcinata cand te infectezi cu rubeola, efectul asupra copilului nenascut poate fi sever si, in unele cazuri, fatal. Pana la 90% dintre copiii nascuti din mame care au avut rubeola in primele 12 saptamani de sarcina dezvolta sindromul rubeolic congenital.

Acest sindrom poate provoca una sau mai multe probleme, inclusiv:

  • intarzieri de dezvoltare;
  • cataracta;
  • surditate;
  • probleme cu dezvoltarea inimii (defecte cardiace congenitale);
  • probleme cu dezvoltarea altor organe;
  • probleme de dezvoltare mentala si de invatare.

Cel mai mare risc pentru fat este in timpul primului trimestru, dar expunerea mai tarziu in timpul sarcinii este, de asemenea, periculoasa.

Prevenire

Cel mai bun mod de a preveni imbolnavirea este sa te vaccinezi. Copiii au nevoie de doua doze de vaccin ROR. Prima doza ar trebui sa o primeasca cand au intre 12 si 15 luni, iar cea de-a doua doza, intre 4 si 6 ani.

Bebelusii care vor calatori intr-o tara in care rubeola este des intalnita pot fi vaccinati inca de la varsta de 6 luni.

Efectele secundare ale vaccinului

Majoritatea oamenilor nu se confrunta cu efecte secundare de la vaccin. Pentru unele persoane, efectele secundare minore pot aparea la aproximativ doua saptamani dupa vaccinare, dar de obicei apar mai rar dupa a doua injectie. Acestea pot include:

  • brat dureros la locul injectarii;
  • febra;
  • eruptie cutanata usoara sau roseata la locul injectarii.

Foarte putini oameni care se vaccineaza se confrunta cu:

  • durere temporara sau rigiditate articulara, in special la adolescenti si femeile adulte care nu erau anterior imune la rubeola;
  • umflarea ganglionilor de la nivelul gatului sau inflamatia glandei parotide (parotidita);
  • convulsii care apar cu febra;
  • nivel scazut de celule in sange care ajuta la coagularea (trombocite), care poate provoca sangerari sau vanatai neobisnuite;
  • eruptie cutanata pe tot corpul.

In cazuri foarte rare, poate aparea o reactie alergica grava.​

Diagnosticarea rubeolei

Eruptia cutanata provocata de rubeola poate arata ca multe alte eruptii cutanate virale. Deci, medicul confirma de obicei rubeola cu ajutorul testelor de laborator. Este posibil sa ti se recomande un test de sange care poate detecta prezenta diferitelor tipuri de anticorpi de rubeola in sange. Acesti anticorpi arata daca ai avut o infectie recenta sau trecuta sau ai fost vaccinat impotriva rubeolei.

Deoarece rubeola pare similara cu alte viroze care provoaca eruptii cutanate, medicul iti va confirma diagnosticul printr-un test de sange. Acest lucru poate verifica prezenta diferitelor tipuri de anticorpi de rubeola in sange. Anticorpii sunt proteine care recunosc si distrug substantele nocive, cum ar fi virusii si bacteriile. Rezultatele testului pot indica daca ai in prezent virusul sau esti imun la el.

Testele folosite pentru a diagnostica rubeola includ:

Analize de sange: medicul va preleva o proba de sange din brat, cu un ac mic. La laborator, vor cauta anticorpi impotriva rubeolei, care ar arata fie ca esti bolnav in prezent, ai avut rubeola inainte sau esti vaccinat impotriva rubeolei.

Tamponare nazala sau a gatului: medicul va folosi un betisor cu varf moale pentru a recolta o proba din nas sau gat. Ulterior, proba este trimisa la un laborator pentru testare.

Teste de urina: un laborator va testa proba de urina pentru semne de rubeola.

Tratament

Majoritatea cazurilor de rubeola sunt tratate acasa. Medicul iti va recomanda sa te odihnesti in pat si sa iei medicamente pentru ameliorarea disconfortului cauzat de febra si dureri. De asemenea, ti se va recomanda sa ramai acasa, pentru a preveni raspandirea virusului.

Femeile insarcinate pot fi tratate cu anticorpi numiti globulina hiperimuna, pentru a lupta impotriva virusului. Acest lucru poate ajuta la reducerea simptomelor. Cu toate acestea, exista inca riscul ca fatul sa dezvolte sindromul rubeolic congenital. Bebelusii care se nasc cu rubeola congenitala vor necesita tratament din partea unei echipe de specialisti.

De retinut ca niciun tratament nu scurteaza cursul infectiei cu rubeola, iar simptomele nu trebuie de obicei tratate, deoarece sunt adesea usoare.

 

Surse: