Categories
Articol medical

Articol medical

Hipertiroidismul: cauze, simptome, diagnosticare, tratament

Hipertiroidism: cauze, diagnostic, tratament

Hipertiroidismul apare atunci cand glanda tiroida produce prea multi hormoni tiroidieni, in special tiroxina. Ca urmare a acestui dezechilibru hormonal, poate fi afectat metabolismul, se pierde in greutate fara un motiv aparent si apar batai neregulate ale inimii. Detectata timpuriu si tratata corespunzator, boala are un prognostic bun.

  • Care sunt cauzele hipertiroidismului
  • Care sunt simptomele hipertiroidismului
  • Cum este diagnosticat hipertiroidismul
  • Cum se trateaza hipertiroidismul
  • Dieta in hipertiroidism
  • Cum poate fi prevenit

Care sunt cauzele hipertiroidismului

Hipertiroidismul apare, de obicei, ca urmare a existentei unei afectiuni tiroidiene anterioare, dar poate fi provocat si de doze excesive de iod sau de anumite medicamente. Mai jos sunt principalele cauze ale hipertiroidismului:

  • Boala Graves – este cea mai frecventa cauza a hipertiroidismului. Nu se stie cauza exacta a aparitiei bolii, insa se crede ca este determinata de o combinatie de factori, printre care predispozitia genetica, varsta, stresul, hormonii sexuali si prezenta unei afectiuni a sistemului imunitar. In functie de anomaliile sistemului imunitar, apare ceea ce numim popular „gusa”, in fapt, cresterea anormala a glandei tiroide si stimularea functiilor sale. Cu toate acestea, nu exista o legatura intre marimea glandei tiroide si gradul de hipertiroidism. Este posibil, deci, sa ai o glanda tiroida marita usor, care sa produca o cantitate mare de hormoni; alternativ, gusa mare poate produce hormoni tiroidieni in exces, insa la un nivel putin peste normal. Afecteaza mai ales femeile cu varsta cuprinsa intre 20 si 50 de ani;
  • Gusa nodulara toxica – este cunoscuta drept boala Plummer, fiind o alta cauza frecventa a hipertiroidismului, responsabila mai ales pentru cazurile ce afecteaza persoanele de peste 60 de ani. Poate fi corelata cu un deficit de iod. In aceasta situatie, glanda tiroida este marita, iar nodulii produc o cantitate prea mare de hormoni tiroidieni. De multe ori, acest tip de gusa se dezvolta dintr-o glanda marita, prezenta multi ani la rand; tiroida devine tot mai hiperactiva, pana la instalarea hipertiroidismului. Nu se stie de ce apare hiperactivitatea gusei nodulare;
  • Nodulul tiroidian cald – se dezvolta independent de nodulii care produc hormoni in mod normal. Nodulii calzi ajung sa produca hormoni tiroidieni in mod normal si pot duce la hipertiroidism. Daca doar un singur nodul cald cauzeaza hipertiroidismul, acesta poarta numele de adenom toxic solitar;
  • Tiroidita – este responsabila mai ales pentru formele temporare de hipertiroidism. Pe scurt, glanda tiroida produce hormoni tiroidieni, care ajung in sange, pana in momentul in care incetineste si ajunge sa produca o cantitate insuficienta de hormoni, fapt care duce la aparitia hipotiroidismului, un fenomen temporar;
  • Administrarea excesiva a medicamentelor pentru hipotiroidism – persoanele care se confrunta cu hipotiroidism, deci glanda tiroida produce o cantitate insuficienta de hormoni, iau tratament de substitutie hormonala. Daca doza de medicament este prea ridicata, poate aparea hipertiroidismul (temporar). De regula, reducerea dozei duce la ameliorarea problemei;
  • Consumul excesiv de iod – acesta poate fi luat din alimente, din medicamente si/sau din unele suplimente alimentare. Cele mai multe cazuri de acest fel afecteaza mai ales persoanele predispuse genetic la hipertiroidism.

Factori de risc

Exista un risc mai mare de hipertiroidism, in cazul urmatoarelor categorii de persoane:

  • Persoanele care au mai avut hipertiroidism;
  • Femeile – au un risc mai mare decat barbatii, din cauza diferentelor in modul de functionare al sistemului imunitar;
  • Persoanele care au afectiuni cronice, mai ales diabet de tip 1, anemie pernicioasa sau insuficienta suprarenala primara;
  • Persoanele de peste 60 de ani;
  • Persoanele care au nascut in ultimele sase luni si gravidele;
  • Persoanele care au avut o interventie chirurgicala in zona tiroidei sau se confrunta cu o alta problema a tiroidei (boala Graves, guta etc.);
  • Persoanele cu rude apropiate (parinti sau frati), care au sau au avut boli tiroidiene.

Care sunt simptomele hipertiroidismului

Simptomele hipertiroidismului apar lent si pot exista diferente de la o persoana la alta. Mai jos sunt principalele simptome asociate hipertiroidismului:

  • Glanda tiroida marita, vizibila, sub forma gusei. Uneori, se poate simti o anomalie si la atingere;
  • Intoleranta la caldura – metabolismul accelerat determina cresterea temperaturii corporale. Frecvent, persoana cu hipertiroidism este singura din incapere care propune deschiderea ferestrei sau poarta maneca scurta, in timp ce altii poarta pulovere;
  • Oboseala – un organism hiperactiv oboseste mai repede. Poti ramane fara suflu dupa traversarea strazii, urcarea scarilor sau cararea cumparaturilor;
  • Transpiratia si setea – cresterea temperaturii corporale duce la functionarea excesiva a glandelor sudoripare. Transpiratia in exces determina multi bolnavi sa inlocuiasca lichidele pierdute;
  • Foamea – hipertiroidismul cauzeaza un consum mai mare de energie din partea organismului. Pentru refacerea rezervelor, corpul cere mai multa mancare, iar bolnavii au un apetit constant;
  • Scaderea in greutate – in ciuda unui consum alimentar ridicat, pacientul cu hipertiroidism poate pierde 2,5-5 kg, mai ales pe fondul accelerarii metabolismului;
  • Diareea – hipertiroidismul provoaca inclusiv accelerarea tranzitului intestinal, ceea ce duce la scaune frecvente si moi;
  • Pulsul ridicat – daca masori pulsul, vei constata ca este mai rapid decat de obicei. O activitate obisnuita, precum statul pe canapea, genera, in trecut, un ritm cardiac de 60-70 de batai pe minut; acum, acesta poate creste pana la 80-100 de batai pe minut;
  • Palpitatiile – hipertiroidismul cauzeaza un ritm cardiac anormal. Este ceva obisnuit pentru un bolnav sa simta, din senin, ca inima ii bate foarte tare. Se poate intampla atat cand faci miscare, cat si in repaus;
  • Schimbarea de dispozitie – epuizarea fizica si suprastimularea sistemului nervos central pot cauza o gama larga de schimbari emotionale. Anxietatea poate alterna cu depresia, insomnia sau nervozitatea;
  • Slabiciunea musculara – o productie ridicata de hormoni tiroidieni duce la slabirea musculaturii. Slabiciunea afecteaza mai ales mainile si picioarele. Daca ai un stil de viata activ, probabil ca ai observat efectele bolii asupra performantelor tale;
  • Tremurul mainilor – suprastimularea nervoasa poate explica tremurul mainilor. Acesta poate fi subtil sau suficient de vizibil, incat iti este imposibil sa tii un pahar cu apa in mana, fara sa-l versi;
  • Problemele de vedere – sunt asociate mai ales cu persoanele care au boala Graves. Cel mai frecvent simptom este retractia pleoapelor, care face ochii sa para bulbucati. De asemenea, te poti confrunta cu vedere dubla, vedere incetosata, sensibilitate la lumina, ochi umflati si umezi;
  • Schimbarile menstruale si de fertilitate – persoanele care sufera de hipertiroidism au menstre abundente sau absente. Aceste schimbari ale ciclului menstrual pot afecta ovulatia si fertilitatea;
  • Infertilitatea masculina – hipertiroidismul poate duce la scaderea productiei de sperma si creste riscul de infertilitate temporara;
  • Urticaria – o eruptie insotita de prurit (mancarimi).

Simptomele hipertiroidismului la varstnici

Hipertiroidismul la varstnici se poate manifesta prin simptome clasice sau specifice, motiv pentru care diagnosticarea este amanata, timp in care boala progreseaza. In general, varstnicii prezinta unul sau mai multe dintre simptomele de mai jos:

  • Depresie – exista un risc mai mare la varstnicii cu hipertiroidism decat la tineri;
  • Fibrilatie atriala – afecteaza aproximativ 35% dintre varstnicii cu hipertiroidism. Fibrilatia atriala inseamna o anomalie a ritmului cardiac, aparuta din cauza unor probleme ale atriilor, camerele superioare ale inimii. Un simptom tipic al fibrilatiei atriale este pulsul de peste 100 de batai pe minut;
  • Anxietate si epuizare fizica – predominante la tineri, aceste simptome afecteaza aproximativ 20% dintre varstnici;
  • Insuficienta cardiaca – se manifesta prin slabiciune fizica, oboseala, dificultati respiratorii si umflarea gleznelor. Aceste probleme apar, deoarece inima trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a pompa sange;
  • Pierdere in greutate – daca tinerii slabesc aproximativ 2-3 kg, varstnicii se confrunta cu o pierdere in greutate profunda, persoanele afectate parand subnutrite.

Impactul asupra inimii

Simptomele cardiace sunt prezente la majoritatea persoanelor cu hipertiroidism. Acestea includ:

  • Hipertensiune arteriala – bolnavii se confrunta mai ales cu un nivel ridicat al tensiunii sistolice (cifra cea mare, atunci cand citesti tensiunea arteriala). Afecteaza mai ales persoanele varstnice;
  • Tulburari ale ritmului cardiac – sunt frecvente fibrilatiile atriale sau tahicardia sinusala, atunci cand ritmul cardiac este de peste 100 de batai pe minut. Pot fi insotite si de palpitatii, constientizarea batailor inimii;
  • Durere in piept – apare mai ales la varstnici. O productie crescuta de hormoni tiroidieni determina un efort suplimentar din partea inimii. Drept urmare, muschiul cardiac necesita mai mult oxigen, iar daca arterele coronare sunt obstruate, inima face fata cu greu si apare durerea in piept (angina pectorala).
Hipertiroidism simptome Tratament hipertiroidism Alimentatie hipertiroidism

Impactul asupra sarcinii

Hipertiroidismul poate afecta gravida si copilul, inainte si dupa nastere. De cele mai multe ori, boala este prezenta inainte de sarcina, insa este descoperita pe durata graviditatii sau dupa nastere.

In lipsa tratamentului, exista un risc mai mare de probleme fetale, copilul putand avea dificultati neuro-intelectuale la nastere. Totodata, este posibil sa apara fenomenul de preeclampsie. Aceasta se manifesta prin hipertensiune arteriala, probleme de rinichi si ficat si o greutate redusa la nastere. Un alt aspect important se refera la riscul crescut de nastere prematura. In ceea ce priveste transmiterea bolii, datele actuale arata ca hipertiroidismul se transmite la fat in 1% dintre copiii nascuti din mame cu boala Graves.

Tratamentul poate fi diferit fata de alti pacienti cu hipertiroidism. Se pot administra medicamente precum metimazol sau propiltiouracil, insa nu se recomanda iodul radioactiv si carbimazolul, deoarece pot duce la defecte la nastere. Atunci cand medicatia nu da rezultate, medicul poate propune interventia chirurgicala, care este perfect sigura. Chiar daca are hipertiroidism, mama poate alapta fara probleme.

Pe de alta parte, daca urmezi tratament pentru hipertiroidism, medicii recomanda folosirea anticonceptionalelor, deoarece medicatia poate afecta dezvoltarea copilului din primul trimestru.

Complicatii ale hipertiroidismului

In absenta tratamentului, hipertiroidismul poate avea complicatii grave, precum:

  • Oasele casante – oasele slabite pot creste riscul de osteoporoza. Acest lucru apare, deoarece o productie ridicata de hormoni tiroidieni impiedica absorbtia calciului in oase, un aspect important in mentinerea rezistentei lor;
  • Problemele de vedere – afecteaza mai ales persoanele care au si boala Graves. Daca in stadiile timpurii ale bolii, ochii sunt rosii si umflati, in timp, problemele pot evolua, pana la pierderea vederii;
  • Umflarea si inrosirea labei piciorului si a tibiei, zona de la genunchi in jos;
  • Criza tireotoxica – fara tratament, simptomele hipertiroidismului se pot intensifica, febra continua, iar pulsul accelerat si delirul pot necesita interventia medicala de urgenta;
  • Insuficienta cardiaca – apare atunci cand inima nu mai poate pompa suficient sange pentru a ajunge in tot corpul. De asemenea, exista un risc mai mare de atac vascular cerebral.

Cum este diagnosticat hipertiroidismul

Medicul specialist pune diagnosticul pe baza istoricului medical, a examenului fizic si a investigatiilor.

In timpul istoricului medical, doctorul va pune mai multe intrebari referitoare la simptome, cand au aparut, care este frecventa si intensitatea lor. De asemenea, va dori sa stie daca ai rude cu hipertiroidism, daca suferi de alte afectiuni ale tiroidei si daca iei medicamente pentru a trata alte probleme de sanatate.

Examenul fizic presupune masurarea inaltimii, a greutatii, pulsului si tensiunii arteriale. Medicul va palpa zona gatului, pentru a vedea daca exista umflaturi specifice gusii. Urmatorul pas este examinarea ochilor, pentru a vedea daca prezinta semne specifice bolii Graves: durere la palpare, ochi inflamati si rosii, sensibilitate la lumina.

Desi istoricul medical si examenul fizic sunt, de multe ori, suficiente pentru a pune diagnosticul, realizarea unor investigatii suplimentare permite medicului sa determine stadiul bolii, daca exista sau nu complicatii, precum si daca este necesara o interventie chirurgicala. Mai jos sunt principalele investigatii recomandate in diagnosticarea hipertiroidismului.

Analize de sange

Analizele de sange ajuta la cimentarea diagnosticului si pot include:

  • TSH (hormonul de stimulare tiroidiana) si FT4 (tiroxina libera) – atunci cand nivelul TSH este prea scazut, mai mic de 0,45 mIU/L, este nevoie de testarea FT4 sau de o alta analiza, pentru estimarea nivelului tiroxinei libere. Daca nivelul FT4 depaseste 2 ng/dL, se poate stabili diagnosticul de hipertiroidism;
  • T3 (hormonul triiodotironina) – testarea nivelului acestui hormon poate fi folosita pentru stabilirea diagnosticului. Testul masoara cantitatea de hormon existenta in circulatia sanguina, iar testul suplimentar FT3 (triiodotironina libera) masoara nivelul hormonilor ce pot fi folositi in organism. Un nivel foarte ridicat al FT3 indica prezenta hipertiroidismului. Acelasi test poate ajuta la determinarea severitatii bolii;
  • Anticorpii tiroidieni – prezenta unor anticorpi precum TRAb (anticorpi anti-receptor TSH) si TSI (imunoglobulina stimulatoare a tiroidei) confirma boala Graves si hipertiroidismul.

Alte investigatii

Uneori, este posibil sa se efectueze teste ce folosesc iod radioactiv. Pentru acestea, medicul iti va spune sa nu mananci cu o seara inainte de realizarea testului. De asemenea, daca urmezi tratament pentru o alta problema a tiroidei, va trebui sa opresti administrarea sa cu 3-5 zile inainte de test, potrivit indicatiilor doctorului.

Cel mai folosit este testul de captare a iodului radioactiv. Medicul va efectua acest test pentru a masura nivelul de iod ce poate fi captat de glanda tiroida. Pentru realizarea sa, vei inghiti o cantitate mica de iod radioactiv, cu o zi inainte de test. A doua zi, un tehnician in medicina nucleara iti va scana gatul cu o sonda.

Examenul nu este dureros, iar aparatul nu atinge pielea. Testul va ajuta medicul se determine modul de functionare al glandei tiroide. In cazul in care glanda tiroida absoarbe o cantitate mica de iod, inseamna ca glanda este hipoactiva, insa poate indica si alte lucruri. Daca nivelul hormonilor tiroidieni este ridicat, iar captarea de iod scazuta, inseamna ca tiroida secreta cantitati mari de hormoni tiroidieni. Cu toate acestea, testul poate indica, pur si simplu, prezenta unei cantitati mari de iod in organism.

Un nivel anormal de iod radioactiv absorbit poate indica si faptul ca glanda mai degraba produce hormoni, decat secreta, fapt ce indica un deficit de iod in organism.

O alta investigatie utila in diagnosticarea hipertiroidismului este scintigrafia tiroidiana. Aceasta ajuta la depistarea anomaliilor structurale ale tiroidei. Este necesara inghitirea unei cantitati mici de iod radioactiv sau administrarea intravenoasa a unui alt material radioactiv, technetiul.

Ulterior, se introduce, prin cavitatea bucala, un tub prevazut cu o camera video si un bec. Acest dispozitiv ofera imagini ale glandei tiroide din unghiuri diferite. In timpul procedurii, trebuie sa stai nemiscat si cu gatul intins, pentru a limita disconfortul. Testul dureaza aproximativ 30 de minute.

Scintigrafia cu un rezultat anormal poate indica o glanda tiroida marita sau mica. Mai mult, investigatia evidentiaza zonele cu activitate intensa ori redusa.

Cum se trateaza hipertiroidismul

Prin administrarea tratamentului, se doreste normalizarea functiei glandei tiroide. Acest lucru poate fi obtinut prin administrarea de iod radioactiv sau de alte medicamente ori prin interventie chirurgicala, atunci cand glanda tiroida este indepartata partial sau total. Mai jos sunt principalele forme de tratament pentru hipertiroidism.

Administrarea de betablocante

Inainte de administrarea de iod radioactiv, doctorii recomanda betablocante. Aceste medicamente ajuta la ameliorarea simptomelor, reduc tensiunea arteriala si angina pectorala si contribuie la blocarea actiunii hormonilor tiroidieni asupra tesuturilor.

Administrarea de iod radioactiv

Administrarea de iod radioactiv sau ablatia cu iod radioactiv este eficienta in tratarea hipertiroidismului. Foarte raspandita in SUA, este folosita rareori in Europa. Tratamentul functioneaza, deoarece distruge o parte a glandei tiroide si, astfel, reduce productia de hormoni.

Prin aceasta procedura, se doreste ca organismul sa ajunga sa produca o cantitate normala de hormoni tiroidieni, insa, frecvent apare hipotiroidismului; acesta va necesita tratament de substitutie hormonala pe viata. Vestea buna este ca, astfel, hormonii tiroidieni vor ramane in limite normale, iar simptomele se vor ameliora.

Administrarea iodului radioactiv este destul de simpla. Vei lua iodul sub forma de pilula sau diluat in apa. Spre deosebire de iodul radioactiv din timpul diagnosticarii, acum este vorba de o cantitate putin mai mare.

Tiroida hiperactiva va capta iodul, iar moleculele radioactive vor incepe sa distruga celulele tiroidei. Dupa cateva zile, iodul necaptat va fi eliminat prin urina. Poate fi nevoie de 6-12 saptamani de tratament, pana la normalizarea nivelului hormonilor tiroidieni. De multe ori, se poate instala hipotiroidismul si va trebui sa incepi un tratament de substitutie hormonala. Printre efectele secundare ale administrarii de iod radioactiv se numara uscarea gurii si o sensibilitate a gatului.

Dupa tratament, va trebui sa te autoizolezi pentru cateva zile, pentru a evita expunerea copiilor sau a gravidelor la radiatiile din fluidele corpului tau.

Administrarea de antitiroidiene de sinteza

Medicamentele antitiroidiene au rolul de a bloca productia de hormoni tiroidieni si ajuta la reducerea nivelului lor din organism. Spre deosebire de administrarea de iod radioactiv, aceste medicamente nu afecteaza iremediabil glanda tiroida.

Cu toate acestea, tratamentul trebuie administrat timp de 1-2 ani, iar in 20-30% dintre cazuri, boala revine. Antitiroidienele sunt recomandate inainte de tratamentul cu iod radioactiv sau de interventia chirurgicala de indepartare a glandei, deoarece au rolul de a reduce simptomele cardiovasculare asociate hipertiroidismului.

Tratamentul pentru oftalmopatia Graves

Daca boala Graves, asociata hipertiroidismului, afecteaza ochii, poti folosi lacrimi artificiale sau geluri lubrifiante, insa doar la recomandarea medicului. De asemenea, sunt de evitat vantul si lumina puternica. Daca simptomele sunt severe, doctorul poate recomanda corticosteroizi, care vor reduce ochii bulbucati.

Interventia chirurgicala

In general, inainte de operatie, se recomanda o cura de medicamente antitiroidiene, iar in cazurile severe, in care nivelul hormonilor tiroidieni este foarte crescut, pot fi folosite si medicamente pe baza de iod.

In timpul interventiei chirurgicale, glanda tiroida este indepartata printr-o incizie de dimensiuni medii. Uneori, se efectueaza endoscopic, adica prin incizii minuscule la nivelul pielii, insa o astfel de procedura nu este tipica.

Indepartarea partiala sau totala a tiroidei are o eficienta ridicata, iar complicatiile afecteaza mai putin de 2% dintre pacienti. Acestea pot include deteriorarea glandelor paratiroide, situate in spatele tiroidei si care controleaza nivelul calciului din organism. Totodata, este posibila deteriorarea celor doi nervi laringieni; acest lucru poate duce la raguseala si pierderea vocii. Daca se deterioreaza doar un nerv laringian, pierderea vocii este, in general, temporara. In cazul in care sunt afectati ambii nervi, pierderea vocii poate fi severa si, foarte rar, se vindeca de la sine.

Mai mult, daca glanda tiroida a fost extirpata in totalitate, nu va mai exista tesut tiroidian pentru a produce hormoni, se va instala hipotiroidismul si va trebui sa iei medicamente de substitutie hormonala pentru tot restul vietii.

Hipertiroidism simptome Tratament hipertiroidism Alimentatie hipertiroidism

Dieta in hipertiroidism

Dieta unui bolnav de hipertiroidism ar trebui sa includa alimente cu un continut redus de iod. Sunt indicate alimente precum:

  • Fructele proaspete;
  • Nucile si semintele fara sare;
  • Painea fara sare, laptele si ouale;
  • Cerealele integrale;
  • Cartofii;
  • Mierea;
  • Broccoli;
  • Varza;
  • Varza de Bruxelles;
  • Conopida;
  • Varza kale;
  • Spanacul;
  • Fasolea;
  • Lintea;
  • Carnea slaba de pui sau curcan;
  • Cuscusul;
  • Nucile braziliene;
  • Semintele de chia;
  • Ciupercile;
  • Carnea de vita sau miel;
  • Orezul;
  • Nautul;
  • Uleiul de masline /cocos;
  • Avocado;
  • Condimentele, in special turmericul, piperul si ardeiul iute.

De asemenea, este bine sa eviti:

  • Conservele de peste/alge/sushi etc. ce contin sare;
  • Branza sarata;
  • Albusul – contine cantitati mari de iod;
  • Colorantii alimentari – contin iod;
  • Cerealele cu gluten – cauzeaza inflamatii si pot dauna tiroidei;
  • Produsele din soia – pot interfera cu unele medicamente pentru hipertiroidism;
  • Cafeina (cafea, ceai verde/negru, bauturi energizante, unele ciocolate) – pot exacerba simptomele hipertiroidismului. Le poti inlocui cu apa fructata, ceai de plante sau sucuri de fructe.

Cum poate fi prevenit

In cele mai multe cazuri, hipertiroidismul nu poate fi prevenit. Boala Graves este, de multe ori, mostenita, iar hipertiroidismul poate aparea in momentul unei productii ridicate de hormoni tiroidieni, de exemplu, inainte sau dupa sarcina.

Singura forma de hipertiroidism care poate fi prevenita este cea cauzata de consumul excesiv de iod. Aceasta substanta este utila, iar inlaturarea sa cu totul poate duce la hipotiroidism. In acest context, iodul nu trebuie interzis, ci limitat. Poti face acest lucru prin adoptarea unei diete sanatoase, variate si echilibrate, din care sa nu lipseasca fructele, legumele, cerealele integrale, carnea slaba si pestele. Activitatea fizica moderata si tinerea sub control a stresului ajuta si ele la reducerea riscului de aparitie a bolii.

Hipertiroidismul este o afectiune des intalnita, ce apare, de regula, alaturi de alte probleme ale glandei tiroide. Diagnosticarea timpurie si administrarea tratamentului recomandat de medic reduc riscul necesitatii interventiei chirurgicale, iar in cazul in care aceasta este imperioasa, operatia de indepartare partiala a glandei tiroide previne urmarea unui tratament hormonal pe viata.

Sursa foto: Shutterstock