Infectia cu stafilococ – simptome, diagnostic, tratament

31 august 2021

Autor: Echipa Editoriala Poliana

Infectia cu stafilococ este cauzata de bacteriile din genul Staphylococcus, patogeni ce se pot regasi cu usurinta la nivelul pielii si nasului. Desi stafilococii pot coloniza pielea si mucoasele noastre fara a cauza vreo problema, in momentul aparitiei unei oportunitati de patrundere in profunzime la nivelul organismului, acestia pot determina simptome specifice unor stari inflamatorii si infectioase. Afla, in cele ce urmeaza, cum se produce infectia cu stafilococ, care sunt tipurile principale de stafilococi, ce simptomatologie poate prezenta o astfel de infectie, respectiv cum se poate diagnostica si trata.

• Ce este infectia cu stafilococ si cine se afla la risc
• Tipuri de stafilococ
• Ce este stafilococul auriu (staphylococcus aureus)
• Simptomatologia din infectia cu stafilococ
• Diagnostic si tratament

Ce este infectia cu stafilococ si cine se afla la risc

Staphylococcus este un grup de peste 30 de bacterii de forma sferica (coci), ce prefera sa se adune sub forma de ciorchini (staphylo), adesea colorati. Acestia colonizeaza, in mod normal, pielea si mucoasa nazala, fara a determina procese patologice pentru persoana respectiva. In anumite conditii, spre exemplu, de imunosupresie sau in cazul aparitiei unor porti de intrare catre zone mai profunde ale organismului (ex: plagi), stafilococii pot patrunde in circulatia sangvina si/sau la nivelul unor structuri importante precum inima, plamanii, articulatiile si oasele.

Exista anumite categorii de persoane aflate la risc pentru dezvoltarea unor patologii de cauza infectioasa stafilococica, precum:

• Persoanele cu boli cronice (ex: diabet);
• Persoanele HIV pozitive si/sau ce au dezvoltat SIDA;
• Persoanele ce au o boala neoplazica (ex: cancer) si se afla sub tratament cu chimioterapice;
• Persoanele cu boli vasculare, pulmonare;
• Persoanele cu profesii ce presupun contact direct prelungit cu alte persoane si/sau lucruri utilizate la comun;
• Persoanele ce necesita dializa;
• Persoane imunodeprimate.

Infectia cu stafilococ este contagioasa, astfel ca bacteria se poate transmite de la o persoana la alta, atat prin contact direct, cat si indirect, prin intermediul unor obiecte de uz comun.

Tipuri de stafilococ

Familia din care fac parte stafilococii se imparte in peste 30 de reprezentanti, insa cativa dintre ei sunt mai intalniti in practica clinica. Astfel, principalele tipuri de stafilococi sunt:

• Stafilococ auriu (staphylococcus aureus) – este cel mai popular reprezentant, fiind responsabil pentru majoritatea patologiilor si simptomatologiei asociate infectiei stafilococice;
• Stafilococ epidermidis (staphylococcus epidermidis) – colonizeaza pielea;
• Stafilococ saprofit (staphylococcus saprophyticus) – se hraneste cu celulele descuamate de la nivelul tegumentelor, dar este si o cauza frecventa a infectiilor necomplicate ale tractului urinar, in special la femeile tinere active sexual. De asemenea, este responsabil pentru complicatii, inclusiv pielonefrita acuta, epididimita, prostatita si uretrita;
• Stafilococ warneri (staphylococcus warneri) – responsabil pentru endocardita de cauza stafilococica, a fost asociat si cu discita vertebrala, infectii ale tractului urinar, meningita, infectii ortopedice/osteomielita;
• Stafilococ hemolitic (staphylococcus haemolyticus) – se gaseste frecvent la nivelul pielii, in special in zona axilara, perineala si inghinala; este adesea asociat cu infectiile intraspitalicesti, aparute dupa inserarea dispozitivelor medicale (ex: catetere) si este cel mai rezistent la antibiotice;
• Stafilococ intermedius (staphylococcus intermedius) -produce foarte rar infectii la oameni, de obicei, este asociat cu infectiile animalelor.

Dintre toti reprezentantii, cel mai intalnit si cunoscut in practica clinica este stafilococul auriu. Aceasta popularitate este determinata de implicarea lui in majoritatea patologiilor de cauza stafilococica, dar si de rezistenta sa la antibioticele uzuale.

Ce este stafilococul auriu (staphylococcus aureus)

Stafilococul auriu reprezinta un tip de bacterie de mare interes in lumea medicala. Acesta se regaseste la nivelul mucoasei nazale si pielii, la aproximativ 30% din persoane, fara a cauza vreo problema de sanatate, atat timp cat nu exista leziuni locale sau probleme de imunitate.

In functie de raspunsul la tratamentul antibiotic, stafilococul auriu se imparte in patru mari categorii:

• Stafilococ auriu sensibil la meticilina (methicillin-susceptible Staphylococcus aureus  sau MSSA);
• Stafilococ auriu rezistent la meticilina (methicillin-resistant Staphylococcus aureus  sau MRSA);
• Stafilococ auriu intermediar la vancomicina (vancomycin-intermediate Staphylococcus aureus sau VISA);
• Stafilococ  auriu rezistent la vancomicina (vancomycin-resistant Staphylococcus aureus sau VRSA).

Din cauza rezistentei sale la antibioticele de uz larg de tip beta lactamine (ex: penicilina), stafilococul auriu meticilino-rezistent (MRSA) produce infectii bacteriene destul de dificil de tratat. Stafilococul auriu se transmite de la o persoana la alta, reprezentand, astfel, un interes major pentru domeniul sanatatii publice. Mediile in care acesta este adeseori regasit, producand un numar mare de infectari, sunt unitatile sanitare (mai ales spitalele).

Simptomatologia din infectia cu stafilococ

Manifestarile clinice ale unei infectii cu stafilococ pot varia intre a fi reduse (locale, la nivel tegumentar) pana la afectarea organelor sau chiar bacteriemie (sepsis). Simptomatologia este variata si difera in functie de organul/zona afectata.

Infectii cutanate (afectare tegumentara)

Infectii ale pielii, determinate de catre stafilococ, se pot observa sub forma unor manifestari precum:

• Furuncul – cel mai intalnit tip de afectare tegumentara de cauza stafilococica, usor de recunoscut dupa aspectul sau tipic de colectie purulenta, cu localizare la baza unui folicul de par sau glanda sebacee;
• Celulita – reprezinta o infectie a straturilor profunde ale pielii, identificabila printr-o tumefactie unica, de culoare rosie, vizibila la nivelul straturilor superficiale;
• Impetigo – eruptie cutanata cu multiple vezicule ce se pot sparge si forma cruste cu un aspect asemanator mierii;

• Sindromul pielii oparite – reprezinta o eruptie a pielii, ale carei vezicule se sparg si dau un aspect de piele oparita, intalnita mai ales in cazul nou-nascutilor.

Bacteriemie 

Bacteriemia (prezenta de bacterii in sange) reprezinta patrunderea stafilococilor in circulatia sangvina si transportul lor pana la nivelul organelor vitale, unde pot invada si pot cauza patologii specifice. In timp ce bacteriemia se manifesta prin febra si presiune arteriala (tensiune) scazuta, afectarea organelor importante poate avea urmari precum:

• Pneumonia – afectarea plamanilor;
• Endocardita – afectarea cordului;
• Toxiinfectia alimentara – afectarea sistemului digestiv;
• Osteomielita – afectarea oaselor;
• Artrita septica – afectarea articulatiilor;
• Mastita si abcesul mamar – afectarea glandei mamare, in special in cazul femeilor care alapteaza;
• Septicemia – o urmare severa a patrunderii stafilococilor in circulatia sangvina.

Sindromul de soc toxic

Sindromul de soc toxic reprezinta o complicatie severa a infectiei cu stafilococ, cauzata de toxinele produse de acesta si manifestata prin:

• Febra mare;

• Manifestari digestive – greata, dureri abdominale, varsaturi, diaree;
• Eruptie la nivelul palmelor;
• Confuzie;
• Dureri musculare.

Diagnostic si tratament

Diagnosticul infectiei cu stafilococ poate incepe cu istoricul medical al pacientului si examenul fizic complet, cu scopul efectuarii unui diagnostic diferential si inlaturarii altor cauze ce pot declansa simptomatologia prezenta. Totusi, investigatiile de laborator sunt esentiale in identificarea bacteriei. Astfel, recoltarea probelor atat local (de la nivelul pielii), cat si din sange reprezinta un pas esential in stabilirea diagnosticului de certitudine.

Odata identificat stafilococul drept cauza a patologiei, schema terapeutica este orientata in functie de organul/zona afectata, gradul de severitate, precum si in functie de tulpina de stafilococ responsabila.

In general, tratamentul se aplica in functie de antibiograma si include:

• Antibiotice:
  • In cazul tulpinilor meticilino-rezistente (MRSA) – de prima intentie sunt cefalosporinele sau vancomicina (luandu-se in considerare, totusi, daca stafilococul este de tip VRSA);
  • In cazul Staphylococcus aureus sensibil la meticilina (MSSA), terapia antibiotica optima este reprezentata de oxacilina sau de alte peniciline antistafilococice (dicloxacilina, nafcilina);
• Drenaj – in cazul colectiilor purulente ce nu pot fi tratate doar cu antibiotice;
• Inlaturarea obiectelor predispozante – de exemplu, o proteza care a favorizat cantonarea bacteriana.

Astfel, infectia cu stafilococ reprezinta o stare patologica a organismului, putand lua mai multe forme, incepand cu manifestari moderate, usor tratabile, si ajungand pana la forme severe, amenintatoare de viata. Identificata timpuriu si tratata corespunzator, aceasta infectie poate fi tinuta sub control si se pot preveni urmarile nedorite de capatare a multirezistentei, fapt care ar putea, altfel, pune in pericol sanatatea intregii societati.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

1. Clasificarea stafilococilor https://www.microscopemaster.com/staphylococcus-bacteria.html
2. Generalitati https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21165-staph-infection–staphylococcus-infection
3. Infectia cu stafilococ https://medlineplus.gov/staphylococcalinfections.html
4. Simptomatologie https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/staph-infections/symptoms-causes/syc-20356221
5. Diagnostic si tratament https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/staph-infections/diagnosis-treatment/drc-20356227
6. Stafilococul auriu https://www.cdc.gov/hai/organisms/staph.html