Mononucleoza infectioasa: de ce apare, cum se manifesta si cum o poti trata

Mononucleoza infectioasa este o boala comuna in intreaga lume, iar majoritatea oamenilor ajung sa fie expusi la virusul Epstein-Barr la un moment dat in viata. Mai mult decat atat, aproape 90% din populatie este expusa la acest virus pana la varsta de 40 de ani. Citeste mai departe, pentru a afla ce anume declanseaza mononucleoza infectioasa, cum se transmite infectia, care sunt manifestarile specifice si cum poate fi tratata aceasta afectiune.

  • Ce este mononucleoza infectioasa (boala sarutului)
  • Cum se transmite virusul Epstein Barr
  • Simptomele mononucleozei
  • Metode de diagnostic
  • Mononucleoza infectioasa – tratament

Ce este mononucleoza infectioasa (boala sarutului)

Mononucleoza infectioasa, cunoscuta si sub denumirea de „boala sarutului”, este o infectie virala comuna cauzata de virusul Epstein-Barr (EBV), care apartine familiei Herpesviridae. Acest virus este raspandit in intreaga lume si afecteaza, in principal, adolescentii si adultii tineri, dar poate aparea la orice varsta. Mononucleoza infectioasa este o afectiune autolimitanta, ceea ce inseamna ca se vindeca de la sine in timp. Cu toate acestea, odihna si hidratarea sunt deosebit de importante, pentru a ajuta corpul sa lupte impotriva infectiei.

In unele cazuri, mononucleoza poate duce la complicatii mai grave, precum splenomegalia (marirea splinei), hepatita (inflamatia ficatului) sau anumite probleme hematologice. De asemenea, exista riscul de transmitere a virusului altor persoane, mai ales prin sarut sau contact intim, in primele luni de la infectare.

Cum se transmite virusul Epstein Barr

Virusul Epstein-Barr se transmite, de obicei, prin contactul direct cu saliva unei persoane infectate. Principalele cai de transmitere includ:

  • sarutul – de aici provine si denumirea populara a bolii, „boala sarutului”. Transmiterea prin sarut este una dintre cele mai frecvente modalitati de raspandire a virusului, deoarece virusul Epstein-Barr se gaseste in cantitati mari in saliva;
  • tusea sau stranutul – la fel ca in cazul sarutului, tusea si stranutul expun alte persoane la contactul cu saliva infectata, ceea ce poate conduce la transmiterea virusului;
  • contactul fizic strans – contactul direct cu o persoana infectata (de exemplu, prin imbratisari) poate duce la transmiterea virusului;
  • utilizarea de obiecte contaminate – virusul poate supravietui o perioada scurta de timp in afara corpului gazdei. Prin urmare, utilizarea obiectelor contaminate cu saliva unei persoane infectate, precum paharele, tacamurile, periutele de dinti sau alte obiecte personale, poate favoriza transmiterea virusului.

Totusi, nu toate persoanele infectate cu virusul Epstein-Barr vor prezenta simptome sau vor dezvolta mononucleoza infectioasa. De fapt, in multe cazuri, infectia cu EBV poate fi asimptomatica sau poate provoca doar simptome usoare, asemanatoare unei raceli comune. Cu toate acestea, persoanele infectate, chiar si fara simptome, pot transmite virusul altor persoane.

Masurile de igiena sunt importante pentru reducerea riscului de transmitere a virusului Epstein-Barr sau a altor infectii virale. Aceste masuri includ spalarea regulata a mainilor cu apa si sapun, evitarea sarutului sau a contactului strans cu persoanele care prezinta simptome de infectie respiratorie sau mononucleoza si evitarea schimbului de obiecte personale cu alte persoane.

Simptomele mononucleozei

Simptomele mononucleozei infectioase pot varia de la usoare la severe si pot aparea la 4-6 saptamani de la expunerea la virusul Epstein-Barr. Lista simptomelor frecvente asociate cu mononucleoza infectioasa include:

  • febra – persoanele infectate pot prezenta febra moderata pana la inalta, insotita de frisoane si transpiratii;
  • gat inflamat – amigdalele si ganglionii limfatici din gat pot fi umflati si durerosi, ceea ce poate provoca dureri la inghitire. Aceasta este, adesea, una dintre caracteristicile distinctive ale mononucleozei;
  • oboseala severa – persoanele cu mononucleoza se simt deseori extrem de obosite si lipsite de energie, chiar si dupa un somn odihnitor;
  • dureri musculare si articulare – pot aparea dureri la nivelul muschilor si al articulatiilor, ceea ce poate contribui la senzatia de oboseala si disconfort general;
  • umflarea fetei si a ochilor – acest simptom apare in cazuri rare si poarta numele de „masca lui Filatov”;
  • limba incarcata – limba poate fi acoperita cu un strat de depozite albicioase;
  • eruptii cutanate – uneori, pot aparea eruptii cutanate pe corp, insotite sau nu de prurit;
  • durere abdominala – unele persoane care sufera de mononucleoza infectioasa se pot confrunta cu crampe abdominale si disconfort;
  • splenomegalie (marirea splinei): – in cazuri rare, infectia cu virusul Epstein-Barr poate provoca marirea splinei, aceasta devenind sensibila la palpare.

Desi, de cele mai multe ori, este asimptomatica in primii ani din viata, mononucleoza la copii se poate manifesta in mod asemanator adultilor si necesita ingrijire medicala adecvata, astfel incat sa se evite eventualele complicatii.

Amintim ca simptomele mononucleozei pot fi similare cu cele ale altor afectiuni, precum gripa sau amigdalita streptococica. De aceea, pentru un diagnostic corect, este important sa te adresezi medicului, care iti poate recomanda o serie de teste, pentru a identifica prezenta virusului Epstein-Barr sau a altor posibile cauze ale simptomelor.

Metode de diagnostic

Diagnosticul de mononucleoza infectioasa se bazeaza pe identificarea simptomelor clinice, pe istoricul medical al pacientului si pe rezultatele anumitor teste de laborator. Deoarece simptomele mononucleozei pot fi similare cu cele ale altor infectii respiratorii, diagnosticul corect necesita o evaluare medicala adecvata. Iata cum se stabileste de obicei diagnosticul de mononucleoza:

  • anamneza si examinarea fizica – medicul va dori sa stie care sunt simptomele pacientului si va efectua un examen fizic, pentru a identifica semnele specifice mononucleozei, precum inflamarea ganglionilor limfatici si a amigdalelor. De asemenea, prin palparea splinei, medicul poate stabili daca infectia cu EBV a provocat marirea acesteia;
  • teste de laborator – acestea includ testul rapid pentru infectia cu streptococ, testele de sange pentru depistarea virusului Epstein-Barr (care identifica prezenta anticorpilor specifici EBV) si hemoleucograma completa (infectia cu EBV poate declansa o crestere a numarului de limfocite din sange).

Daca testele releva prezenta anticorpilor specifici EBV si sunt excluse alte cauze probabile ale simptomelor, medicul poate confirma diagnosticul de mononucleoza infectioasa. In unele cazuri, medicul poate solicita si teste suplimentare pentru a evalua starea splinei sau pentru a exclude complicatii mai grave.

mononucleoza1

Mononucleoza infectioasa – tratament

Tratamentul mononucleozei infectioase (boala sarutului) este, in principal, simptomatic, deoarece aceasta este o infectie virala si nu exista un tratament specific pentru virusul in sine. De obicei, mononucleoza se vindeca de la sine in cateva saptamani sau luni, iar tratamentul se concentreaza pe ameliorarea simptomelor si sustinerea confortului pacientului. Iata cateva masuri terapeutice aplicabile pentru pacientii care sufera de mononucleoza infectioasa:

  • odihna si hidratare – odihna adecvata este esentiala pentru ca sistemul imunitar sa lupte impotriva infectiei. De asemenea, asigura-te ca bei suficiente lichide, pentru a preveni deshidratarea;
  • medicamente pentru reducerea febrei si a durerii – paracetamolul sau ibuprofenul pot ajuta la scaderea temperaturii si la ameliorarea durerilor provocate de infectia cu EBV. Este important ca, in acest caz, sa respecti doza recomandata de catre medicul tau;
  • gargara cu apa sarata – gargara cu apa calduta si sarata poate ajuta la reducerea inflamatiei de la nivelul gatului si al amigdalelor;
  • evita efortul fizic excesiv – incearca sa pastrezi activitatea fizica la un nivel moderat si sa eviti efortul exagerat, deoarece acest lucru poate agrava starea de oboseala;
  • evita sarutul si contactul intim – deoarece mononucleoza se raspandeste prin saliva, este important sa eviti sa ai un contact prea apropiat cu alte persoane, pe durata infectiei, pentru a preveni raspandirea virusului;
  • evita consumul de alcool – alcoolul poate suprasolicita ficatul, care poate fi afectat de mononucleoza, deoarece EBV poate fi responsabil de aparitia hepatitei (inflamatia ficatului).

Este important sa urmezi sfaturile medicului si sa te odihnesti suficient pe durata bolii. In cazul in care simptomele persista sau se inrautatesc, ori daca apar complicatii, precum marirea excesiva a splinei sau icterul (colorarea pielii si ochilor in galben), contacteaza medicul, pentru a beneficia de o evaluare suplimentara.

Regimul alimentar in mononucleoza infectioasa

Un regim alimentar sanatos si echilibrat joaca un rol important in mentinerea starii de sanatate si in sustinerea sistemului imunitar, pentru pacientii cu mononucleoza infectioasa. Astfel, daca suferi de mononucleoza, este recomandat ca dieta ta sa includa:

  • multe lichide – este important sa consumi apa, supa si alte lichide, pentru a mentine un nivel optim de hidratare;
  • alimente moi – este posibil sa intampini dificultati in a consuma alimente solide, atunci cand ai mononucleoza infectioasa, pe fondul durerilor de gat si al inflamatiei amigdalelor. Alege alimente moi, precum iaurtul, piureul de cartofi sau supele;
  • proteine – este important sa consumi suficiente proteine, daca te confrunti cu infectia cu EBV, intrucat proteinele iti ajuta corpul sa se recupereze mai usor. Alege surse sanatoase de proteine, precum carnea de pui, pestele, ouale sau leguminoasele;
  • fructe si legume – acestea reprezinta o sursa bogata de vitamine, minerale si antioxidanti. Fructele si legumele iti pot ajuta corpul sa lupte impotriva infectiei si sa se vindece mai rapid;
  • evita alimentele picante, grase si dulci – acestea pot irita gatul si pot agrava simptomele. De asemenea, zaharul in exces poate stimula procesul inflamator si poate intensifica durerile resimtite.

Daca ai nevoie de mai multe informatii cu privire la regimul alimentar din timpul mononucleozei infectioase, discuta cu medicul tau sau cu un specialist in nutritie. Astfel, vei putea primi sfaturi avizate si adaptate situatiei tale.

Desi nu exista un tratament specific pentru mononucleoza infectioasa, adoptarea unui regim alimentar sanatos, odihna adecvata si gestionarea simptomelor pot ajuta la accelerarea recuperarii. In cazul unor simptome persistente sau al unor complicatii, este recomandat sa soliciti asistenta medicala de specialitate.