Categories
Uncategorized

Oftalmologie

Afla despre cele mai frecvente afectiuni oftalmologice

Oftalmologie

Afla despre cele mai frecvente afectiuni oftalmologice

Oftalmologie

Oftalmologia este ramura medicinei care se ocupa de tratarea medicala si chirurgicala a bolilor organului vederii, care include ochiul si structurile din jurul ochiului, cum ar fi pleoapele si sistemul lacrimal.

Afectiuni mai frecvente ale ochiului

Ochiul, de forma sferica, este delimitat la exterior de o membrana ferma, fibroasa, alba, numita sclera care in partea anterioara a globului ocular circumscrie o structura transparenta, nevascularizata si bombata numita cornee, prin care razele luminoase patrund in ochi.

Interiorul ochiului este divizat in camera anterioara (contine umoarea apoasa) si camera posterioara (contine corpul vitros), separate printr-o lentila dinamica numita cristalin. Anterior de aceasta lentila se afla irisul care inconjoara pupila, un orificiu de culoare neagra, cu rol de diafragma prin care fasciculul de raze este calibrat sa intre in ochi in functie de intensitatea luminoasa. Pupila se micsoreaza la lumina puternica, devenind punctiforma si se dilata cand lumina este slaba. Dupa strabaterea camerei anterioare si refractia prin cristalin, razele converg spre partea posterioara a ochiului unde imaginea este reconstituita la nivelul retinei, un invelis care este compus din celulele cu conuri si bastonase cu rolul de a translata imaginea optica in impulsuri nervoase care se transmit prin nervul optic spre creier.

Structurile externe ochiului cuprind muschii care asigura mobilitatea globului ocular si a pleoapelor, glandele lacrimale care umecteaza suprafata ochiului si pleoapele cu anexele lor (gene, sprancene, glande exocrine).

Patologia ochiului este astfel foarte diversa, putand afecta oricare dintre aceste structuri, inclusiv sistemul vascular sau nervos al organului vederii. Cateva afectiuni mai frecvente, le vom mentiona in cele ce urmeaza:

Astigmatismul este o imperfectiune in curbura corneei sau a cristalinului (lentila ochiului). Cand corneea are o forma neregulata, vorbim de astigmatism corneean. Cand forma cristalinului este distorsionata, astigmatismul este lenticular. In ambele cazuri, vederea pentru obiecte apropiate si indepartate este neclara sau distorsionata.

Blefarita este inflamatia pleoapelor care devin rosii, umflate, pot da senzatia de arsura sau durere. Este posibil sa apara cruste sau particule uleioase la baza genelor. Blefarita este foarte frecventa, in special in randul persoanelor care au pielea grasa, matreata sau rozacee.

Chalazion este o mica umflatura de consistenta crescuta, rosie si sensibila, la baza pleoapei superioare sau inferioare, cauzat de obstructia orificiului de deschidere a unei glande sebacee aflata in vecinatatea genelor. Este frecvent asociat cu blefarita si are o cauza infectioasa. Chalazionul pe langa faptul ca este inestetic, poate fi dureros, incomod  si poate impiedica vederea normala.

Cheratita bacteriana este o infectie a corneei, segmenul anterior al ochiului, transparent, in forma de cupola. Cheratita bacteriana este produsa de diferite bacterii, cele mai frecvente sunt infectiile cu Staphylococcus aureus si Pseudomonas aeruginosa. Lipsa unui tratament poate duce la orbire.

Conjunctivita acuta. Conjunctiva este membrana protectoare care captuseste la interior pleoapele, precum si partea sclerei care intra in contact cu pleoapele. Are rolul de a secreta substante lubrifiante pentru pelicula lacrimala. De asemenea, conjunctiva indeplineste si o functie de aparare impotriva infectiilor sau factorilor externi (praf, alergeni, fum, etc), la fel ca membranele mucoase ale cailor respiratorii. Se manifesta prin senzatia de nisip in ochi, dureri, arsuri, mancarimi, lacrimare si, uneori, sensibilitate la lumina. Ochii se inrosesc si adesea apare o secretie lipicioasa, vizibila, mai ales, la trezire.

Cataracta este o afectiune oculara care consta in scaderea progresiva a vederii sau incetosarea acesteia din cauza opacifierii si pierderii transparentei cristalinului. Poate fi congenitala sau dobandita. Se estimeaza ca aproximativ 70% dintre persoanele de peste 65 de ani sufera de cataracta.

Dezlipirea de retina apare atunci cand straturile retinei se separa. Orice portiune a retinei care este dezlipita nu poate transmite semnale vizuale la creier. Netratata, poate avea consecinte devastatoare asupra vederii, de aceea este clasificata a urgenta oculara care necesita atentie medicala imediata.

Glaucomul este o afectiune oftalmologica cronica, de cele mai multe ori bilaterala, asociata cu cresterea presiunii intraoculare peste nivelul tolerat de nervul optic si care provoaca, in timp, deteriorarea acestuia. Daca presiunea intraoculara se mentine crescuta, se poate ajunge la pierderea vederii (cecitate).

Degenerescenta maculara legata de varsta retinei reprezinta deteriorarea zonei centrale a retinei, denumita macula, responsabila cu acuitatea vizuala maxima. Pacientul are o vedere periferica buna, insa vederea centrala este tulbure, incetosata, imaginile distorsionate, bolnavul intampinand dificultati in a recunoaste chipurile persoanelor din fata sa.

Exista doua tipuri de DMLV. Varianta uscata, afecteaza 85%-90% dintre bolnavi si varianta umeda (10%-15% dintre cazuri). Ultima are o evolutie mult mai rapida si determina pierderea vederii centrale intr-un timp foarte scurt.

Hipermetropia este un viciu de refractie a razelor luminoase, ceea ce inseamna ca ochiul nu refracteaza lumina in mod corespunzator pentru a asigura claritate imaginilor. In hipermetropie, obiectele indepartate arata oarecum clare, dar obiectele apropiate par mai neclare, fiind afectat de exemplu cititul sau cusutul. Cauza poate fi aplatizarea corneei sau un glob ocular scurt.

Prezbitie Pe masura ce inainteaza in varsta, mai evident dupa varsta de 40 de ani, ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificarea supletei cristalinului asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Tulburarile de focalizare datorate varstei, poarta denumirea de prezbitie si antreneaza un deficit al vederii de aproape.

Miopia este un viciu de refractie cauzat de un defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor indepartate pe retina, ci inaintea ei, fiind denumit si vedere scurta. Persoana mioapa vede bine de aproape, dar are o vedere neclara la departare. Pe masura avansarii in varsta si instalarii prezbitiei, miopia se poate ameliora.

Orjeletul (ulciorul) apare cand una dintre glandele situate la marginea pleoapei se infecteaza. Asemanator cu un cos, un ulcior poate creste in interiorul sau in afara pleoapei. Zona afectata este rosie (eritematoasa), sensibila si tumefiata. In general, nu afecteaza vederea.

Ptoza palpebrala (pleoapa cazuta) consta in coborarea uni sau bilaterala a pleoapei superioare ca urmare a unei leziuni musculare sau nervoase, care are drept rezultat ingustarea fantei palpebrale si micsorarea campului vizual.

Retinopatie – orice afectiune a retinei, indiferent de cauza ei.

  • Retinopatia diabetica – apare la pacientii diabetici cu o evolutie de cel putin un deceniu a bolii si consta in degenerescenta capilarelor care iriga retina. Boala este favorizata de hipertensiunea arteriala. O scadere a vederii poate surveni in formele evoluate.
  • Retinopatia hipertensiva – reprezinta afectarea circulatiei retinei din cauza unei hipertensiuni arteriale persistente, cu valori necontrolate. Arterele au peretii vasculari ingrosati, au un calibru ingustat, pe cand venele sunt adesea dilatate. Persoanele cu retinopatie hipertensiva au, de asemenea, un risc crescut de a suferi un accident vascular cerebral sau atac de cord, dar in faze avansate ala bolii, ele isi pot pierde vederea.

Sindromul ochiului uscat este frecvent la persoanele in varsta, dar si persoanele tinere pot suferi de aceasta afectiune. Disconfortul este asociat adesea cu anumite activitati, ca expunerea prelungita a ochilor in fata ecranului calculatorului sau cititul. Majoritatea resimte senzatia de oboseala, nisip in ochi, iritatie, inrosire sau durere. Cauza este absenta filmului lacrimal care face imposibila mentinerea umiditatii la nivelul globului ocular. Aceasta determina aparitia unor leziuni minore, a iritatiilor si a senzatiei de corp strain.

Servicii medicale

Consultul oftalmologic

Examinarea oftalmologica completa cuprinde anamneza, examinarea clinica a ochiului si investigatia functiei vizuale prin diverse procedee specifice oftalmologice:

Anamneza

Reprezinta discutia dintre medic si pacient, referitoare la circumstantele in care au aparut simptomele, evolutia lor si istoricul medical anterior, antecedentele medicale (boli asociate, tratamente efectuate, eventuale alergii) si antecedentele familiale.

Examinarea aspectului exterior al ochilor si pleoapelor

Constata probleme legate de asimetria oculara, marginile pleoapei si tesutul subcutanat, aspectul conjunctivelor, sclerelor, marimea si forma pupilelor, reactia pupilei la lumina, formatiuni prezente la nivelul ochiului, modificari ale transparentei corneei, mobilitatea globilor oculari, starea anexelor ochiului.

Examinarea cu lampa in fanta

Lampa cu fanta focalizeaza inaltimea si largimea unei raze de lumina pentru o vizualizare stereoscopica exacta a pleoapei, conjunctivei, corneei, camerei anterioare, cristalinului, irisului si corpului vitros.

Autorefractometria

Permite masurarea dioptriilor cu ajutorul unui aparat special denumit dioptron. In unele situatii (in special la tineri), este necesara contracararea reglajelor musculare ale ochiului prin utilizarea unor picaturi cicloplegice (determina paralizia temporara a muschilor ciliari ai ochiului, care controleaza diametrul pupilar) si repetarea acestei masuratori (refractometrie cu cicloplegie) pentru a determina cu acuratete dioptriile oculare.

Dupa instilarea acestor picaturi, pentru cateva ore, acomodarea vederii de aproape este deficitara si apare fotofobia in special la vederea la distanta (lumina deranjeaza).

Determinarea acuitatii vizuale

Consta in citirea de catre pacient, a unui panou luminos care contine cifre si litere, situat la distanta de 6 m, apoi citirea unui text imprimat (testarea vederii la aproape). Acuitatea vizuala a fiecarui ochi va fi testata in timp ce celalalt ochi va fi acoperit. In functie de rezultat, medicul prescrie reteta de ochelari.

Examinarea vederii colorate

Se efectueaza cu ajutorul unor placi pseudoizocromatice. Pacientul este rugat sa identifice numere printre diferitele puncte colorate. Persoanele cu vedere normala a culorilor disting un numar, in timp ce cei cu deficienta nu il pot vedea.

Testarea campului vizual

Campul vizual poate fi apreciat fie prin testare directa sau prin metode cu grad ridicat de precizie.

  • Testarea directa consta in mentinerea privirii fixe spre ochiul sau nasul examinatorului si urmarirea unei tinte, de obiceiul degetul medicului, care este adus gradual in campul vizual periferic, in cele patru cadrane vizuale. Pacientul indica pozitia si momentul la care observa tinta in periferia campului sau vizual. Fiecare ochi este testat separat.
  • Metodele precise includ folosirea unui „ecran tangent” sau a perimetriei automate computerizata.

Verificarea motilitatii oculare (a miscarilor ochilor) – pentru depistarea unui strabism (vedere incrucisata), a unei pareze (lipsa de reactivitate a unui muschi al ochiului din cauza afectarii inervatiei sale) si apoi, testarea vederii binoculare (capacitatea celor doi ochi de a functiona simultan).

Examinarea fundului de ochi (interiorul ochiului) – pentru vizualizarea retinei, vaselor de sange si nervului optic. In general se efectueaza dupa dilatarea pupilei (prin utilizarea picaturilor cicloplegice) cu ajutorul oftalmoscopului.

Masurarea tensiunii oculare

Masuratoarea se poate face prin metoda non-contact (tensiunea oculara se masoara cu ajutorul unui jet de aer, fara sa se atinga ochiul) sau prin metoda contact, cu atingere. Aceasta din urma este mai precisa si presupune administrarea prealabila a unor picaturi de anestezic (care nu modifica vederea). Masurarea tensiunii oculare permite depistarea glaucomului, afectiune care poate duce la orbire.

Biomicroscopia

Permite examinarea partii anterioare a globului ocular (cornee, iris, cristalin), in majoritatea cazurilor utilizand fluoresceina, o substanta colorata. Metoda vizualizeaza eventuale leziuni la nivelul segmentului anterior al globului ocular.

Discutia finala dintre pacient si medic

Stabileste diagnosticul, conduita terapeutica si data controlului. In unele cazuri se recomanda anumite investigatii suplimentare

In general, daca nu exista afectiuni ale ochilor, este necesar un consult oftalmologic in functie de varsta:

  • la fiecare cinci pana la 10 ani intre 20 si 30 de ani;
  • la fiecare doi-patru ani, de la 40 la 54 de ani;
  • o data la trei ani, de la 55 la 64 de ani;
  • o data la doi ani dupa 65 de ani;

Frecventa unui examen clinic oftalmologic creste atunci cand pacientul sufera de o afectiune oftalmologica.

Testul Schirmer

Testul Schirmer este folosit in principal pentru diagnosticul sindromului de ochi uscat, o afectiune in care productia glandelor lacrimale nu este suficienta pentru a asigura pelicula lacrimala necesara mentinerii umiditatii ochilor. Ca urmare, particulele de praf si alti factori iritanti pot fi indepartati si lezeaza suprafata oculara.

Testul implica anestezia suprafetei oculare prin instilarea unor picaturi de anestezic. Ulterior, pleoapa inferioara va fi trasa in jos si se va aplica o banda speciala de hartie la nivelul ambilor ochi. Se tin ochii inchisi timp de aproximativ cinci minute cu banda de hartie mentinuta in aceeasi pozitie si se evita atingerea ochilor, pentru a nu se altera rezultatul testului.

Dupa cinci minute, medicul va indeparta benzile de hartie si va masura nivelul de umiditate al fiecarei bande.

Gonioscopia

Gonioscopia este o procedura de diagnostic oftalmologica utilizata pentru a inspecta unghiul dintre iris si cornee (iridocornean). In acest unghi se afla canalul Schlemm prin care se scurge umoarea apoasa, care este un fluid nutritiv din camera anterioara care scalda cristalinul si suprafata interioara a corneei. Daca umoarea apoasa nu poate fi reabsorbita, de exemplu, datorita unui unghi prea ingust, apare o crestere a presiunii intraoculare (glaucom). Gonioscopia trebuie efectuata in caz de suspiciune sau diagnostic confirmat de glaucom.

Scopul examinarii este de a vizualiza unghiul iridocornean, cu ajutorul unei lentile conice in interiorul careia se afla o oglinda inclinata care permite sa se analizeze interiorul unghiului iridocornean, care nu este vizibil cu ochiul liber. Scopul examinarii consta in identificarea mecanismelor patogene ale glaucomului si clasificarea unghiului irido-cornean pentru a evalua riscul de glaucom cu unghi inchis.

Extractie de corpi straini

Corneea este o lentila protectoare care acopera suprafata frontala a ochiului. Un obiect strain proiectat in partea anterioara a ochiului poate provoca leziuni pe cornee, de obicei, minore. Cu toate acestea, unele obiecte straine pot provoca infectii sau pot periclita vederea. Simptomele care urmeaza agresarii corneei sunt:

  • presiune sau disconfort
  • senzatia de corp strain in ochi
  • durere oculara
  • dilacerare extrema
  • clipit excesiv
  • roseata sau sange in ochi

Tratamentul consta in:

  • anestezia suprafetei oculare prin instilarea de picaturi anestezice
  • aplicarea de fluoresceina sub forma de picaturi, care straluceste sub lumina speciala si poate identifica obiecte pe suprafata corneei si abraziuni
  • examinarea la biomicroscop pentru a localiza si elimina orice obiect strain
  • indepartarea corpilor straini de catre medic prin tehnici delicate, specifice, adaptate consistentei si marimii acestora
  • Daca obiectul strain a cauzat abraziuni corneene, se recomanda un unguent antibiotic pentru a preveni infectia si totodata se aplica un bandaj local. In una pana la doua ore, simptomatologia se remite. O senzatie iritanta sau un disconfort minor poate ramane o zi sau doua.

Examenul de fund de ochi

Examinarea fundului de ochi (partea posterioara a ochiului)  – pentru vizualizarea retinei, vaselor de sange si nervului optic. In general se efectueaza dupa dilatarea pupilei (prin utilizarea picaturilor cicloplegice).  Oftalmoscopia permite oftalmologului sa examineze fundul de ochi, dar tehnica este nedureroasa. Exista trei tipuri diferite de examinari care pot fi efectuate:

  • examinare directa
  • examinare indirecta
  • testul cu lampa

Indicatiile testului sunt:

  • afectarea nervului optic
  • dezlipirea sau ruptura de retina
  • glaucom
  • degenerescenta maculara, pierderea vederii in centrul campului vizual
  • melanom, un tip de cancer care poate afecta globul ocular
  • hipertensiune arteriala
  • la toti pacientii cu diabet cel putin o data pe an

Noutati

Citeste alte articole

menopauza-preview
19 septembrie 2022
Menopauza: tot ce trebuie sa stii despre ea
boli-ale-pielii-preview
19 septembrie 2022
Boli de piele
Transmitere-Sexuala-preview
19 septembrie 2022
Bolile cu transmitere sexuală
Suna acum Cere programare