Scarlatina: simptome, cauze, tratament

Scarlatina este o afectiune cauzata de infectia cu streptococul de grup A. Aceasta se manifesta printr-o eruptie de culoare rosie la nivelul intregului organism. Patologia se manifesta mai frecvent la pacientii pediatrici. Tabloul clinic al scarlatinei este complex si produce o scadere a calitatii vietii pacientului.

  • Ce inseamna scarlatina
  • Cauze scarlatina
  • Factori de risc
  • Simptome scarlatina
  • Evolutia manifestarilor cutanate
  • Cand este recomandata vizita la medic
  • Diagnostic scarlatina
  • Diagnosticul diferential
  • Tratamentul scarlatinei
  • Complicatii scarlatina
  • Preventie scarlatina

Ce inseamna scarlatina

Infectia determinata de streptococul de grup A poarta denumirea de scarlatina. Aceasta este o boala contagioasa care afecteaza preponderent copiii de varsta prescolara si scolara. Diagnosticul diferential al scarlatinei se poate realiza cu urmatoarele afectiuni:

  • arsurile solare;
  • faringitele streptococice;
  • impetigo;
  • febra reumatica;
  • infectii ale leziunilor cutanate.

Afectiunea are un tablou clinic complex, cu manifestari cutanate si sistemice. In lipsa instituirii tratamentului antibiotic, pacientul prezinta un risc crescut de aparitie a complicatiilor cauzate de migrarea agentului patologic in organism. Medicatia antibiotica contribuie la ameliorarea calitatii vietii pacientului si la scurtarea duratei de boala.

Cauze scarlatina

Agentul patogen se gaseste la nivelul tegumentului, al nasului, al gatului si al urechii. Dupa patrunderea in organism, acesta sintetizeaza si secreta o toxina care determina aparitia unei eruptii generalizate de culoare rosie, care se manifesta caracteristic la nivelul tegumentului si a limbii.

Persoana infectata elibereaza prin tuse si stranut picaturi mici care au continut bacterian. Transmiterea bolii se realizeaza pe cale aerogena (picaturile lui Pflugge) si, mai rar, prin contact direct si prin atingerea unor suprafete sau obiecte contaminate (vesela, obiecte de igiena personala). Scarlatina are o perioada de incubatie de aproximativ 4 zile.

Factori de risc

Scarlatina se manifesta mai frecvent la pacientii pediatrici, cu varsta cuprinsa intre 5 si 15 ani. Boala se transmite usor in colectivitati si apare cu precadere la persoanele aflate in contact direct cu persoana bolnava:

  • membrii familiei;
  • colegi de clasa;
  • profesori;
  • cadre medicale.

Boala se poate manifesta de mai multe ori la aceeasi persoana. Acesta poate aparea secundar unei infectii la nivel tegumentar sau unei leziuni cutanate.

Simptome scarlatina

Simptomatologia debuteaza dupa un interval de aproximativ 2-5 zile dupa contactul cu agentul patogen. Infectia cu streptococ de grup A se manifesta initial prin aparitia febrei si a durerii in gat. In evolutia bolii, pacientul prezinta un tablou clinic complex cu urmatoarele semne si simptome specifice:

  • eritem difuz cu pete rosii;
  • descuamari ale palmelor;
  • febra;
  • frison;
  • greata;
  • varsaturi;
  • gastralgii (dureri de stomac);
  • mialgii (dureri musculare);
  • cefalee;
  • adenopatii (inflamarea ganglionilor limfatici);
  • scaderea apetitului.

La nivelul cavitatii bucale, scarlatina se caracterizeaza prin aparitia urmatoarelor semne si simptome:

  • eritem lingual (limba zmeurie);
  • tumefactia limbii si a amigdalelor;
  • odinofagie (durere la inghitire);
  • colectii purulente albicioase sau galbene;
  • disfagie (dificultate la inghitire).

scarlatina3

Evolutia manifestarilor cutanate

Manifestarile cutanate apar dupa un interval de aproximativ 12-48 de ore de la debutul cefaleei sau durerii in gat. Initial, pacientul prezinta pete de culoare rosie la nivel tegumentar. Treptat, caracteristicile acestora se schimba, transformandu-se intr-o eruptie cutanata de culoare roz-rosie, pruriginoasa (mancarime intensa) si aspra la atingere.

Diagnosticul diferential reprezinta o etapa importanta prin care se exclud afectiunile cu un tablou clinic asemanator. In cazul manifestarilor cutanate, acesta se realizeaza cu leziunile aparute ca urmare a expunerii prelungite la soare care rezulta in arsuri solare. Localizarile de electie ale eruptiei cutanate sunt la nivelul:

  • gatului;
  • urechilor;
  • coapselor;

Evitarea teritoriului fetei este o caracteristica importanta a semnelor cutanate specifice scarlatinei. In unele cazuri, pacientii pot prezenta eritem la nivelul pometilor si paloare periorala (in jurul gurii). Eruptia cutanata se remite dupa aproximativ o saptamana.

scarlatina5

Scarlatina la copii

Scarlatina este o afectiune frecvent diagnosticata in randul copiilor. Aceasta se manifesta prin simptome de intensitate crescuta si un disconfort accentuat cauzat de febra si durerea in gat. Scarlatina poate fi depistata cu usurinta in stadii incipiente in cazul copiilor si nu este considerata o boala grava.

Dupa diagnosticarea afectiunii si instituirea tratamentului corespunzator, este important ca parintii sa respecte modul de administrare al terapiei cu antibiotic. Remiterea simptomelor se realizeaza in scurt timp si copilul poate reveni in colectivitate.

Scarlatina la adulti

Infectia cu streptococul de grup A poate duce la aparitia scarlatinei la adulti. Cel mai frecvent, boala nu asociaza complicatiile specifice daca se instituie tratamentul adecvat. In caz contrar pot aparea:

  • abcese;
  • otita;
  • mastita (inflamatie a tesutului mamar).

Tabloul clinic specific pacientului adult este restrans, acesta fiind format din:

  • durere in gat;
  • adenopatie cervicala (tumefactie a ganglionilor cervicali);
  • febra;
  • eruptie cutanata.

scarlatina4

Cand este recomandata vizita la medic

Se recomanda vizita la cabinetul medical daca pacientul prezinta urmatoarele simptome:

  • adenopatii in regiunea gatului;
  • febra (38℃);
  • eruptii cutanate.

In cazul copiilor si adolescentilor, acestia necesita evaluare medicala de urgenta daca prezinta urmatoarele semne si simptome:

  • dificultate respiratorie in repaus;
  • utilizarea musculaturii respiratorii accesorii;
  • wheezing (respiratie suieratoare);
  • cresterea frecventei respiratorii;
  • dureri toracice;
  • disfagie pentru lichide (incapacitatea de a inghiti lichide);
  • confuzie;
  • alterarea starii generale;
  • tulburari de atentie;
  • sialoree (exces de saliva);
  • deshidratare;
  • varsaturi;

Semnele de alarma specifice scarlatinei, care se manifesta la copii cu varsta mai mica de 2 ani si care necesita evaluare de urgenta includ:

  • tulburari ale ritmului respirator;
  • iritabilitate;
  • temperatura sub 35,5℃;
  • febra (38℃).

Diagnostic scarlatina

Pentru stabilirea diagnosticului corespunzator, se recomanda vizita la cabinetul medical. In cadrul anamnezei, medicul va adresa pacientului o serie de intrebari despre:

  • debutul simptomatologiei;
  • durata simptomelor;
  • istoricul medical de boala;
  • antecedentele heredocolaterale (istoricul medical familial);

Examenul clinic este a doua etapa a procesului de diagnostic. Acesta consta in examinarea manifestarilor de la nivelul pielii si al cavitatii orale. Pentru identificarea agentului patogen, pacientului ii vor fi recomandate o serie de teste specifice.

Cultura bacteriana

Pentru realizarea culturii bacteriene, este necesar ca pacientului sa ii fie recoltat un exudat faringian. Acesta procedura presupune prelevarea cu ajutorul unui tampon a unei mostre de secretie de la nivelul cavitatii orale si a faringelui.

Proba va fi trimisa la laboratorul de analize, unde se va efectua cultura bacteriana. Rezultatul probei va fi furnizat in aproximativ 24-48 de ore. Pentru a stabili tratamentului optim, medicul va recomanda efectuarea unei antibiograme. Aceasta este utilizata pentru a verifica sensibilitatea la antibiotice a agentului patogen.

scarlatina2

Test rapid scarlatina

Testul rapid pentru scarlatina este o investigatie medicala utilizata in stabilirea diagnosticului de scarlatina. Acesta presupune prelevarea unei mostre de saliva de la nivelul faringelui. Rezultatul este furnizat in cateva minute si poate detecta prezenta streptococului din grupul A.

Inainte de procedura, personalul medical va explica pacientului etapele de realizare a testului, pentru a reduce gradul de anxietate. In timpul testului, este recomandat ca persoana sa fie relaxata si sa ramana nemiscata, pentru a putea permite prelevarea cu usurinta a probelor.

Diagnosticul diferential

In diagnosticul diferential al scarlatinei sunt incluse urmatoarele afectiuni:

  • sindromul de soc toxic;
  • boala Kawasaki;
  • sindromul stafilococic al pielii oparite (SSSS);
  • rubeola;
  • rujeola;
  • mononucleoza;
  • artrita juvenila;
  • lupusul eritematos sistemic;
  • infectii virale;
  • reactii alergice la medicamente.

Tabloul clinic asemanator scarlatinei poate fi identificat in infectiile cu urmatorii agenti patogeni:

  • Arcanobacterium haemolyticum;
  • Staphylococcus aureus;
  • Clostridium;
  • Haemophilus influenzae.

Pentru realizarea diagnosticului diferential al scarlatinei cu afectiuni care prezinta simptomatologie asemanatoare, medicul va recomanda pacientului o serie de teste suplimentare. Acestea pot detecta prezenta anticorpilor si a antigenelor specifice altor patologii.

Tratamentul scarlatinei

Cel mai frecvent, in lipsa instituirii tratamentului scarlatinei, simptomatologia specifica scarlatinei dispare dupa un interval de aproximativ o saptamana. Se recomanda vizita la medic si administrarea medicatiei specifice in urmatoarele scopuri:

  • accelerarea recuperarii;
  • reducerea duratei de contagiozitate;
  • scaderea riscului de aparitie al complicatiilor.

Pacientii aflati sub tratament se recupereaza in aproximativ 3-4 zile. De asemenea, acestia se pot intoarce in colectivitate si pot interactiona cu alte persoane dupa un interval de 24 de ore de la inceperea medicatiei antibiotice. Daca pacientul refuza tratamentul antibiotic, durata de contagiozitate se prelungeste pana la aproximativ 1-2 saptamani de la debutul simptomatologiei.

Tratamentul antibiotic

Dupa stabilirea diagnosticului, medicul va prescrie initial pacientului un tratament care cuprinde antibiotice cu spectru larg. Dupa primirea rezultatelor antibiogramei, acesta va schimba medicatia cu antibiotice tintite in functie de agentul patogen incriminat.

Tratamentul antibiotic al scarlatinei are o durata de aproximativ 10 zile. Acesta poate fi administrat sub forma de tablete orale sau injectabil. In cazul persoanelor alergice la tratament, medicul va prescrie o serie de antibiotice alternative.

Cel mai frecvent, simptomatologia se remite dupa aproximativ 24 de ore de la inceperea terapiei antibiotice. Este important ca pacientul sa urmeze cu strictete indicatiile de administrare ale tratamentului antibiotic pentru a:

  • obtine o vindecare completa;
  • reduce riscul de aparitie a rezistentei la antibiotic;
  • evita aparitia complicatiilor specifice bolii.

Tratamentul simptomatic

In functie de severitatea simptomelor, medicul va prescrie o serie de medicamente simptomatice. Printre acestea se regasesc:

  • analgezice;
  • antipiretice;
  • creme anti-prurit;

Pentru ingrijirea pacientului cu scarlatina la domiciliu este importanta:

  • mentinerea unei hidratari corespunzatoare;
  • includerea in meniu a alimentelor moi (supa) in cazul odinofagiei (durere la inghitire);
  • efectuarea clatirii (gargarei) cu apa sarata a cavitatii bucale, pentru scaderea intensitatii durerii de gat.

Complicatii scarlatina

In lipsa diagnosticarii scarlatinei in stadiul incipient si a instituirii tratamentului corespunzator, afectiunea poate evolua prin aparitia complicatiilor. Acestea sunt rare si apar ca urmare a migrarii agentului patogen in alte regiuni ale organismului sau unor reactii de tip imun. Printre complicatiile asociate scarlatinei se regasesc:

  • sinuzita;
  • adenopatiile;
  • mastoidita;
  • abcesul localizat la nivel amigdalian;
  • pneumonia;
  • afectiunile renale (glomerulonefrita);
  • fasceita necrozanta;
  • infectii tegumentare;
  • artrita septica;
  • febra reumatica (reumatismul articular acut);
  • meningita;
  • sepsis;
  • infectiile localizate la nivelul urechii medii;
  • PANDAS (afectiuni neuropsihiatrice autoimune pediatrice asociate cu infectii streptococice).

Preventie scarlatina

Scarlatina este o afectiune contagioasa, care se transmite predominant pe cale aerogena, dar si tegumentara, pentru care nu exista momentan un vaccin. Pentru a preveni infectia cu streptococul de grup A, se recomanda instituirea urmatoarelor masuri:

  • evitarea contactului direct cu persoane infectate;
  • utilizarea solutiilor dezinfectante pe baza de alcool;
  • spalarea mainilor cu apa si sapun pentru o durata de aproximativ 20 de secunde;
  • acoperirea cavitatii bucale si a nasului in timpul stranutului, tusei.

In cazul persoanelor infectate cu streptococul de grup A, diagnosticate cu scarlatina, pentru a limita raspandirea infectiei se recomanda:

  • evitarea contactului direct cu membrii familiei;
  • utilizarii obiectelor de igiena personala proprii (periute de dinti, prosoape, farfurii, tacamuri);
  • evitarea colectivitatilor (scoala, gradinita, loc de munca) si izolarea la domiciliu.

Scarlatina este o afectiune contagioasa care apare ca urmare a infectiei cu streptococul de grup A ( streptococul piogen). In mod fiziologic, acesta se regaseste la nivelul tegumentului, nasului si urechii. Dupa infectare, pacientul se prezinta la cabinetul medical cu un tablou clinic complex. Printre semnele si simptomele specifice scarlatinei se regasesc eruptia cutanata, febra, adenopatii, disfagie, dureri toracice, greata si varsaturi. Diagnosticul afectiunii se stabileste dupa realizarea anamnezei si a examenului clinic. Pentru identificarea agentului patogen si a tratamentului antibiotic corespunzator medicul va recomanda efectuarea testelor specifice.

 

 

Bibliografie: