Etichetă: analize medicale

Categories
Articol medical
diabetul zaharat

Metaforic vorbind, viata pacientilor cu diabet este putin mai dulce decat in mod normal. Concentratia mare a glucozei in sange sta la baza afectiunii cronice numite diabet. Chiar daca este o boala cronica ce necesita multa atentie, efort, implicare, ea poate fi tinuta sub control printr-o serie de masuri. Accesul la informatii ne ajuta sa stim ce avem de facut in situatia in care am fost diagnosticati cu aceasta problema sau ne aflam pe lista persoanelor cu risc. De aceea, prezentam in acest ghid mai multe detalii despre: 

  • Ce este diabetul zaharat. Tipuri de diabet
  • Simptomele diabetului de tip 1
  • Simptomele diabetului de tip 2 
  • Cauzele aparitiei diabetului de tip 1
  • Cauzele si factorii de risc pentru diabetul de tip 2
  • Care sunt valorile normale ale glicemiei 
  • Analize pentru depistarea diabetului
  • Diabetul zaharat in timpul sarcinii
  • Tratamentul diabetului zaharat
  • Complicatiile diabetului 
  • Rolul alimentatiei in diabet
  • Preventia diabetului

Ce este diabetul. Tipuri de diabet

In termeni simpli, diabetul zaharat reprezinta acea afectiune in care nivelurile glicemiei (zaharul din sange) cresc peste normal. 

In mod normal, pentru a asigura cursul firesc al tuturor proceselor vitale , organismul transforma alimentele in glucoza, pe care o trimite in sange. De aici, insulina (hormon secretat de celulele beta, care se afla in pancreasul endocrin, avand rol important in metabolismul glucidelor) transporta glucoza din sange catre toate celulele. Ajunsa la nivelul celulelor, glucoza fie este transformata in energie necesara corpului pentru a indeplini anumite activitati (mentale, dar si fizice), fie este stocata pentru a fi utilizata mai tarziu. In cazul persoanelor care au diabet, organismul lor nu poate folosi corect insulina produsa ori nu are capacitatea de a secreta deloc insulina. Astfel, in functie de modul de manifestare al bolii, exista doua forme de diabet:

Diabetul de tip 1 

Este numit si diabet juvenil, deoarece apare mai ales la varste fragede, la copii, adolescenti si la persoanele pana in 35 de ani. In diabetul de tip 1, anticorpii produsi de sistemul imunitar ataca si distrug o parte sanatoasa a organismului, mai exact celulele beta ale pancreasului, care produc insulina. Astfel, diabetul de tip 1 este o boala autoimuna, care nu poate fi vindecata, insa, prin tratament, poate fi tinuta sub control. 

Diabetul de tip 2 

Se manifesta prin rezistenta corpului la insulina, plus deficiente la nivelul pancreasului. In cazul persoanelor cu diabet de tip 2, pancreasul poate produce insulina, insa celulele nu stiu sa o foloseasca eficient, prin urmare, glucoza se acumuleaza in sange. Atunci cand aceste celule dezvolta rezistenta la insulina, pancreasul ompenseaza deficitul, eliberand si mai multa insulina, incercand sa mentina un nivel normal al zaharului din sange. Spre deosebire de diabetul de tip 1, care nu se poate vindeca, in cazul diabetului de tip 2, rezistenta la insulina poate fi imbunatatita prin schimbarea stilului de viata, mai ales cand este depistat din timp. Este cea mai frecventa forma de diabet, fiind adesea asociata cu obezitatea. Pacientii nu sunt dependenti de tratamentul cu insulina, insa au nevoie sa isi corecteze nivelul glicemiei din organism printr-o alimentatie corespunzatoare, sport si tratamentul recomandat de medic, daca este necesar. 

Simptomele diabetului de tip 1

In cazul pacientilor cu diabet zaharat de tip 1, simptomele se manifesta destul de brusc. Corpul poate da urmatoarele semnale de alarma:  

  • Pierderea brusca si masiva in greutate, fara sa fi schimbat obiceiurile alimentare. Nemaiavand insulina, corpul incepe sa isi ia energia din muschi, grasimi si propriile resurse;
  • Setea intensa – este provocata de necesitatea corpului de a elimina excesul de zahar si glucide din organism; 
  • Urinatul des – este un simptom dat de nevoia organismului de a spala si de a elimina excesul de glucide; 
  • Oboseala acuta – in lipsa insulinei, corpul nu mai metabolizeaza alimentele si nu le mai poate transforma in energie;  
  • Vederea incetosata; 
  • Irascibilitatea, lipsa puterii de concentrare – glucoza este printre principalele surse de hrana ale creierului; in lipsa de insulina, celulele nu mai pot transporta glucoza din sange catre creier; 
  • Varsaturi – adesea, sunt cauzate de excesul de zahar din sange. 

Simptomele diabetului de tip 2 

In cazul pacientilor cu diabet de tip 2, simptomele pot fi mai vagi si ele apar in timp:

  • Sezatia de sete; 
  • Polifagie – pofta crescuta de mancare;
  • Poliurie – nevoia de urinare frecventa;
  • Infectii repetate  la nivelul pielii, gurii; 
  • Infectii urinare frecvente;
  • Tulburari de vedere;
  • Rani care se vindeca greu;
  • Amorteala mainilor si picioarelor. 

Cauzele aparitiei diabetului de tip 1

Cauza exacta a diabetului de tip 1 nu este pe deplin cunoscuta. Se stie ca anticorpii produsi de sistemul imunitar nu mai recunosc celulele beta-pancreatice ca fiind ale pancreasului, ci le vad ca pe niste „inamici” pe care trebuie sa ii distruga pentru a proteja corpul de un potential pericol. Motivul pentru care organismul reactioneaza pe acest tipar autoimun nu a fost inca descoperit. Studii moleculare se fac in continuare, in incercarea de a intelege adevaratele cauze ale aparitiei diabetului zaharat de tip 1. 

Cauzele si factorii de risc pentru diabetul de tip 2

Daca, in situatia diabetului zaharat de tip 1, nu sunt cunoscute cauzele clare, totul fiind doar la nivel de ipoteza, in cazul diabetului zaharat de tip 2, o parte dintre cauze sunt deja cunoscute. Prima si cea mai importanta cauza este considerata rezistenta la insulina, definita ca fiind un fenomen in care organismul produce insulina, insa celulele nu stiu sa o foloseasca asa cum ar trebui. De regula, aparitia acestei rezistente poate fi influentata de:

  • obezitate – in cazul persoanelor care sufera de obezitate in corp, in special in zona abdominala, exista o cantitate mare de celule grase, care impiedica metabolizarea corecta a insulinei produse de pancreas. Practic, insulina ramane „prinsa” in celulele de grasime;
  • istoricul familial – s-a observat ca, daca un membru al familiei, ruda de gradul 1, are diabet zaharat de tip 2, exista sanse ca boala sa fie transmisa la urmatoarea generatie;  
  • macrosomia – este intalnita in cazul copiilor cu greutatea la nastere de peste 4 kilograme. Femeile care au dat nastere unor feti macrosomi sunt predispuse in a dezvolta diabetul de tip 2 in decursul vietii lor; 
  • tratamente alopate pe termen lung – unele medicamente, cum ar fi glucocorticoizii, pot reduce raspunsul organismului la insulina.

Care sunt valorile normale ale glicemiei 

Valoarea normala a glicemiei sau a glucozei serice este de 60-90 mg/dl. In cazul unei persoane sanatoase, valorile glicemiei nu trebuie sa depaseasca 100 mg/dl. Glicemia bazala modificata are valori de 100-125 mg/dl, iar diabetul zaharat poate fi depistat la persoanele care au glicemia (glucoza serica) mai mare de 126 mg/dl, in cel putin doua zile diferite.

Analize pentru depistarea diabetului zaharat

diabetul zaharat

Masurarea glicemiei este metoda cea mai simpla prin care o persoana poate afla daca este sau nu predispusa la diabet zaharat. De regula, medicii folosesc testarea glucozei serice (glicemia bazala), testul de rutina al glucozei plasmatice si testul HBA1C pentru diagnosticarea diabetului. 

Testarea glucozei serice (glicemiei) dimineata 

Testul se face prin prelevarea de sange, dimineata, pe nemancate. Cel putin cu 8 ore inainte de testare, pacientul nu trebuie sa bea sau sa manance. Diagnosticul se poate pune pe baza a cel putin doua recoltari, in zile diferite. In cazul unei persoane sanatoase, valorile glicemiei serice nu depasesc 100 mg/dl. Daca, in trei zile diferite, valorile glicemiei depasesc 126 mg/dl, medicii pot pune diagnosticul de diabet.

Testarea hemoglobinei glicate HBA1C

Este o analiza de sange care se poate face si dupa masa. Testarea HBA1C furnizeaza informatii estimative privind nivelurile glicemiei din ultimele 3 luni. La pacientii sanatosi, valorile analizei sunt sub 5,7% sau 4.8-6 mg/dl. Persoana care sufera de prediabet si prezinta risc crescut de diabet poate prezenta valori de peste 6,5%.

Testul de rutina al glucozei plasmatice

Acest test se poate realiza in orice moment al zilei, independent de masa. Se face doar in cadrul laboratoarelor specializate, avantajul fiind ca rezultatul se primeste mai rapid decat in cazul testarii glucozei serice.

In cadrul clinicii Poliana, poti beneficia de aceste analize la preturi avantajoase. Clinica vine in ajutor cu cele mai noi metode de investigatie, care iti dau siguranta diagnosticului corect. Afla mai multe detalii pe pagina: analize medicale diabet.

Testul de toleranta la glucoza 

Numit si TTGO, este utilizat in principal pentru femeile insarcinate, care au avut niveluri crescute ale glicemiei in timpul sarcinii, sau in cazul persoanelor care au simptomele diabetului zaharat. Daca exista suspiciunea de prediabet sau diabet, se va efectua TTGO. In noaptea de dinainte si in dimineata testului, nu va trebui sa mananci nimic, insa poti bea apa. Dupa prima recoltare a sangelui, vei bea o bautura cu zahar (75 grame de glucoza) si dupa o ora, respectiv doua ore, o asistenta va recolta din nou sange, pentru a vedea cum a raspuns organismul la glucoza. De regula, testul de TTGO presupune efectuarea a trei glicemii: pe nemancate (la pacientii fara probleme de diabet, valoarea normala a glicemiei este sub 92 mg/dl), la o ora dupa ingestia a 75 g glucoza (normal < 180 mg/dl) si la doua ore dupa ingestia a 75 g glucoza (normal < 153 mg/dl).

Alte rezultate sau valori care pot indica riscul de a avea diabet sunt:

  • un nivel scazut al colesterolului HDL (< 50 mg/dl la femei, < 40 mg/dl la barbati);
  • un nivel crescut al trigliceridelor > 150 mg/dl;
  • o tensiune arteriala mare.

Clinica Poliana iti pune la dispozitie seturi de analize la preturi avantajoase. Acum poti verifica nivelul de glucoza cu ajutorul pachetului de analize medicale pentru depistarea diabetului zaharat. Pachetul include analize precum:

  • CREATININA SERICA
  • GLICEMIE
  • HEMOGLOBINA GLICOZILATA
  • UREE SERICA
  • EXAMEN COMPLET DE URINA

Afla mai multe detalii pe pagina: Pachet analize diabet

Diabetul zaharat in timpul sarcinii

diabetul zaharat

Diabetul gestational apare pe perioada sarcinii si necesita o monitorizare atenta. Conform statisticilor, aceasta forma de diabet se manifesta la una din 25 de sarcini pe plan mondial. In cazul anumitor femei gravide, in timpul sarcinii, hormonii secretati de placenta pot bloca actiunea insulinei secretate in corp. Astfel, apare riscul de a se instala rezistenta la insulina (insulinorezistenta). Nevoia de insulina poate creste chiar si de trei ori peste valoarea normala. Factorii de risc exista in caz de: 

  • Obezitate, greutate corporala crescuta;
  • Macrosomie – daca anterior ai nascut un copil cu greutatea > 4,5 kg;
  • Diabet gestational  la o sarcina anterioara;
  • Istoric familial – ai rude de gradul 1 cu diabet.

Tratamentul diabetului zaharat 

In cazul diabetului zaharat de tip 1, tratamentul se face exclusiv prin administrarea de insulina, conform recomandarilor medicului diabetolog. La acest tratament, se adauga si imbunatatirea stilului de viata, monitorizarea cantitatilor de carbohidrati din alimentatie, plus alte recomandari care ajuta pacientul sa mentina nivelul de glucoza si lipide la normal sau aproape de normal.

Insa, in cazul diabetului zaharat de tip 2, tratamentul depinde de gravitatea bolii, de momentul in care a fost diagnosticat, de varsta pacientului si de alte afectiuni prezente. Astfel, in tratarea diabetului de tip 2, exista mai multe solutii:

  • Controlul aportului de carbohidrati din alimentatie, pentru a reduce nivelul de glucide din sange si rezistenta la insulina; 
  • Diminuarea greutatii corporale, pentru a reduce grasimea viscerala din ficat si din pancreas;
  • Imbunatatirea stilului de viata, evitarea stresului si respectarea celor 7-8 ore de somn; 
  • Tratamentul medicamentos cu antidiabetice orale sau injectabile, care au rolul de a reduce rezistenta la insulina si de a imbunatati functia pancreasului;
  • Tratamentul prin chirurgie bariatrica – are ca obiectiv scaderea ponderala durabila, iar studiile au demonstrat ca exista o serie de efecte benefice pe termen lung in tratarea diabetului zaharat de tip 2.

Citeste si: 6 schimbari care va ajuta sa controlati diabetul zaharat

Complicatiile diabetului 

Fara a acorda atentie tratamentului, fara a imbunatati stilul de viata si fara a monitoriza modul de alimentatie, persoanele cu diabet zaharat au un risc crescut pentru o serie de probleme grave de sanatate, precum:  

  • Coma diabetica – poate fi cauzata de hipoglicemia severa sau de cetoacidoza diabetica (are loc cand organismul produce niveluri mari ale unor acizi in sange, numiti cetone). Coma diabetica poate duce la leziuni la nivelul creierului sau chiar la decesul pacientului;
  • Bolile cardiovasculare – din cauza nivelului ridicat de glucoza din sange, inima, arterele, vasele sanguine sunt afectate, ceea ce poate duce la instalarea hipertensiunii arteriale; 
  • Bolile renale – diabetul zaharat poate afecta functionarea corecta a vaselor sanguine de la nivelul rinichilor, ceea ce duce la scaderea eficientei functiei renale si insuficienta renala. Boala renala e mai frecventa la persoanele cu diabet fata de cele care nu au diabet;
  • Bolile oculare – nivelurile foarte ridicate ale glicemiei si ale tensiunii arteriale pot duce, in timp, la diminuarea sau chiar la pierderea vederii. 

Rolul alimentatiei in diabetul zaharat

Alimentatia este una dintre preocuparile importante ale persoanelor care sufera de diabet. Atentia lor merge mai ales in directia cantitatilor de carbohidrati si glucide din alimentele pe care le consuma. Chiar daca, la inceput, oricarui pacient i se pare greu sa calculeze tot ce pune pe farfurie, prin practica si atentie constanta, lucrurile devin mai usoare. Iata cateva directii pe care orice persoana cu diabet sau risc de diabet le poate urma: 

  • Se recomanda consumul in proportie mai mare a produselor vegetale si mai putine produse de origine animala; 
  • Evita consumul alimentelor procesate; 
  • Alege apa, cafea sau ceai in locul sucului de fructe, al bauturilor acidulate, indulcite cu zahar;
  • Limiteaza cat mai mult consumul de alcool;
  • Include in alimentatie grasimi nesaturate (uleiuri de masline, ulei de floarea-soarelui) si evita grasimile saturate (grasime de origine animala, uleiul de cocos, de palmier, untul); 
  • Evita consumul de alimente din faina alba si alege faina integrala; 
  • Pe langa faina integrala, principalele surse de carbohidrati permisi in diabet zaharat pot fi orezul, cartofii, legumele, fructele, leguminoasele lactatele, cerealele. 

Preventia diabetului

In cazul diabetului de tip 1, boala nu poate fi prevenita. Nestiind exact cauza aparitiei sale, devine dificil sa o previi. In schimb, in situatia diabetului de tip 2, exista un numar de factori care pot duce la instalarea bolii si care trebuie evitati din timp. Preventia diabetului de tip 2 se poate face prin:

  • Evitarea  consumului de alimente nesanatoase si adoptarea unor obiceiurile alimentare echilibrate; 
  • Evitarea aportului de zahar si grasimi saturate;
  • Evitarea unui stil de viata sedentar; 
  • Stoparea fumatului;
  • Mentinerea unei greutati corporale normale; 
  • Controlul tensiunii arteriale, evitarea factorilor de stres. 

Viata cu diabet poate parea mult diferita fata de cea „normala”, insa, cu ajutorul medicului si facand cateva schimbari cheie, poti tine sub control diabetul zaharat, astfel incat sa te bucuri din plin de fiecare zi. 

Sursa foto: Shutterstock

Categories
Articol medical
Importanta monitorizarii post-COVID

Te-ai confruntat cu simptomele COVID-19: te-ai simtit rau, extrem de obosit, letargic, ai stat in pat si nu ai avut pofta de mancare multe zile. Totodata, a devenit dificil pentru tine sa te implici in activitatile cotidiene asa cum o faceai cand nivelul energiei era maximum si nu te simteai epuizat atat fizic, cat si psihic.

Au urmat 2 saptamani cu stare febrila, transpiratie abundenta, dificultati in respiratie care apareau in valuri, durere in piept, dureri in tot corpul, lipsa puterii de concentrare, senzatie de “ceata” pe creier, cefalee persistenta si toate aceste simptome parca nu voiau sa cedeze in ciuda tratamentului medicamentos.

Dupa ce rezultatele analizelor, efectuate dupa cateva saptamani, au aratat ca te-ai vindecat, unele manifestari au continuat si inca iti creeaza disconfort, desi tu sperai ca te vei simti bine. In situatia descrisa se afla pana la 50-80% dintre persoanele diagnosticate cu aceasta boala, considerata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) la debutul pandemiei o afectiune pe termen scurt, cu recuperare in aproximativ 2 saptamani in cazurile usoare si 3-6 saptamani in cazul pacientilor
cu forme severe sau critice. In prezent, statisticile arata ca exista cazuri in care recuperarea completa este estimata la peste 50 de zile si, uneori, depaseste 90 de zile, persoanele respective ajungand sa fie diagnosticate cu ceea ce se numeste “sindromul post-COVID”, care inseamna simptome persistente sau complicatii ale bolii. Prin urmare, devine importanta monitorizarea pacientilor post-infectie si verificarea starii generale de sanatate.

Care sunt cauzele si simptomele post-COVID

Potrivit OMS, majoritatea sechelelor presupun afectarea anumitor organe in urma fazei de infectare acuta, manifestarea unei stari hiperinflamatorii, reducerea circulatiei sanguine la nivel cerebral, viremie persistenta sau raspuns inadecvat al anticorpilor
(ca o consecinta a unei boli autoimune, precum mononucleoza ori boala Lyme, de exemplu).
Cele mai frecvente simptome raportate includ oboseala, dispnee, tuse, durere articulara, durere in piept, cefalee, febra si palpitatii; mai rar, declin cognitiv, depresie, dureri musculare, tulburari de coagulare (care pot avea impact la nivelul muschiului cardiac, plamanilor, picioarelor, ficatului si rinichilor). Complicatiile severe nusunt obisnuite, insa acestea pot afecta numeroase organe si pot sa apara si in cazul
persoanelor care s-au confruntat cu forme usoare de COVID-19:

  • Cardiovasculare (inflamatie de miocard, disfunctie ventriculara, insuficienta
    cardiaca)
  • Respiratorii (probleme pulmonare, pneumomie asociata cu tesut cicatricial
    si afectarea respiratiei pe termen lung, embolism pulmonar)
  • Renale (traumatism renal acut)
  • Dermatologice (rash (roseata), alopecie, leziuni la nivelul extremitatilor)
  • Neurologice (disfunctii olfactive si gustative, tulburari de somn,
    probleme de memorie, ameteala)
  • Psihiatrice (depresie, anxietate, tulburari de dispozitie)
  • Musculo-scheletice (slabiciune si dureri musculare)

Nu sunt cunoscute deocamdata cu exactitate cauzele si consecintele pe termen lung ale acestor simptome persistente. Specialistii afirma ca acest sindrom post-COVID poate avea efecte asupra calitatii vietii, insa nu se asteapta la un impact sever asupra unor organe afectate.

Categorii afectate

Simptomele post-COVID pot aparea atat la persoanele care au trecut printr-o forma usoara, dar si in randul celor cu episoade severe, care au necesitat spitalizare. Insa, categoriile cu risc crescut sunt urmatoarele: adultii peste 50 de ani, persoanele diagnosticate cu o forma severa, persoanele cu afectiuni preexistente, in special cardiopulmonare,
hipertensiune, diabet sau obezitate. Mergi la medic daca te confrunti cu simptome persistente. Specialitatile recomandate sunt: cardiologie, pneumologie, gastroenterologie, hematologie, nefrologie, neurologie, endocrinologie. Si nu uita sa ai in vedere in continuare masurile de preventie: distantarea sociala, purtarea mastii, evitarea
aglomeratiei, igiena corecta a mainilor si evitarea atingerii fetei. Trebuie sa stii ca exista cazuride reinfectare cu SARS-CoV-2, chiar daca aceste situatii sunt rare.

Gestionarea reactiilor post-infectie

In general, recuperarea trebuie sa fie de natura holistica – aceasta implica tratament cu medicamente antipiretice, antiinflamatorii, anticoagulante, precum si tehnici de respiratie profunda (diafragmatica),
exercitii yoga, folosirea pulsoximetrului pentru monitorizarea pulsului si a nivelului de oxigen (nivelul optim trebuie sa fie 94-98%, iar la sub 92% este necesara suplimentarea de oxigen), miscari fizice usoare.

In urma examenului clinic (fizic) si a studierii istoricului medical, specialistul poate recomanda un set de investigatii, precum CT-ul, RMN-ul, ecocardiografia sau radiografia toracica (in cazul sechelelor respiratorii sau cardiace), precum si analize de sange specifice
cum sunt, printre altele: proteina C reactiva (creste in infectie acuta), hemoleucograma completa (pentru stabilirea raspunsului inflamator), feritina (pentru observarea starii protrombotice), troponina (in caz de sindrom coronarian acut sau miocardita).

Laboratoarele Poliana va pun la dispozitie pachete de analize de sange pentru monitorizarea pacientilor
care au trecut prin infectia cu SARS-CoV-2, cu scopul verificarii starii generale
de sanatate. Acestea sunt urmatoarele:
Pachet minim analize post-COVID

1. TGP
2. TGO
3. CREATININA SERICA
4. CREATINKINAZA
5. EXAMEN COMPLET DE URINA
6. FIBRINOGEN
7. GLUCOZA SERICA (GLICEMIE)
8. HEMOLEUCOGRAMA COMPLETA
9. PROTEINA C REACTIVA (CRP)
10. TIMP DE PROTROMBINA QUICK si INR
11. UREE SERICA
12. VSH

Pachet monitorizare post-COVID

1. TGP
2. Anticorpi totali anti-2019-Ncov IgM/IgG
3. TGO
4. CREATININA SERICA
5. CREATINKINAZA
6. D DIMERI
7. EXAMEN COMPLET DE URINA
8. FERITINA
9. FIBRINOGEN
10. GLUCOZA SERICA (GLICEMIE)
11. HEMOLEUCOGRAMA COMPLETA
12. PROTEINA C REACTIVA (CRP)
13. TIMP DE PROTROMBINA QUICK si INR
14. TROPONINA
15. UREE SERICA
16. VSH

Despre utilitatea analizelor de laborator incluse in pachetele de analize pentru monitorizarea post-COVID

Patologia cardiaca implicata sau exacerbarea celei existente in infectia cu virusul SARS-CoV-2 poate fi depistata sau tinuta sub observatie prin efectuarea analizelor medicale de sange. Acestea, CREATINKINAZA si TROPONINA, arata afectarea muschiului cardiac si ghideaza medicul catre prescrierea unui tratament adecvat.

Posibilitatea afectarii renale la pacientii cu COVID-19, cat si a celor care au deja boli renale asociate, induce o conduita (terapeutica) de monitorizare a analizelor (CREATININA SERICA, UREE SERICA, EXAMEN COMPLET DE URINA SUMAR SI SEDIMENT URINAR) ce pot indruma catre stabilirea tratamentului corespunzator.

Maladia COVID-19 poate provoca inflamare vasculara, ce duce la tulburari ale circulatiei sanguine, tulburari ce pot provoca trombi sau sangerari abundente. O atenta urmarire a TIMPULUI DE PROTROMBINA QUICK si INR si a FIBRINOGENULUI poate sa reduca riscurile unei hemoragii sau ale producerii unui accident vascular cerebral.

TGP si TGO sunt analize medicale care arata in ce fel a fost afectat ficatul de medicamentele luate.  In cazul in care ficatul a fost afectat, valorile TGP si TGO vor iesi in afara limitelor normale ceea ce va ajuta medicul sa prescrie o conduita terapeutica care sa ajute la refacerea functiei hepatice.

Pentru mai multe informatii si detalii, contactati unul dintre cele 20 de Puncte de recoltare Poliana, care deservesc toate cele 8 orase in care Poliana este prezenta.

Surse:

www.bmj.com

www.cdc.gov

www.health.harvard.edu

www.msdmanuals.com

www.houstonmethodist.org

www.mayoclinic.org

Categories
Articol medical
?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Ce este sumarul de urina

Sumarul de urina este una din analizele pe care ar trebui sa le facem periodic, chiar daca nu avem probleme de sanatate. Este o analiza simpla care ne poate ajuta sa descoperim din timp boli grave precum afectiunile renale, hepatice si diabetul.

Analiza urinei este un test cu rezultate relativ rapide si care se obtin usor, insa cu o incarcatura informationala deosebita pentru medicul curant. Poate fi recomandata la internarea in spital, ca analiza de rutina, ca parte a unei evaluari de sarcina sau parte a setului de analize necesare inainte de realizarea unei interventii chirurgicale. De asemenea, examenul de urina este efectuat atunci cand o persoana prezinta simptome ale unei afectiuni renale sau probleme la nivelul tractului urinar.

Examenul de urina este recomandat cand o persoana prezinta:

  • Dureri abdominale
  • Dureri de spate
  • Dureri la urinare sau urinari frecvente
  • Sange in urina

Daca ati fost diagnosticat deja ca suferind de o afectiune renala, aceasta analiza poate fi recomandata la intervale regulate de timp ca o metoda de monitorizare a functiei organelor, starii de sanatate si a raspunsului la tratament.

Cum functioneaza

Exista trei modalitati diferite de a analiza urina, iar un sumar de urina poate cuprinde toate aceste trei etape si anume: un examen vizual, unul microscopic si un test dipstick.

Examenul vizual

– este evaluata culoarea, claritatea, nebulozitatea si concentratia urinei. Urina este de obicei clara. Nebulozitatea sau mirosul neobisnuit pot indica o problema. Prezenta sangelui in urina ii confera un aspect rosu sau maro. Un aspect tulbure poate indica o infectie.

Examenul microscopic

– elementele si formatiunile solide din urina cum sunt celulele rosii, celulele albe, bacteriile sau cristalele se pot observa numai la microscop. Cand aceste elemente sunt putine, nu au importanta pentru sanatate, dar cand depasesc o anumita cantitate, pot indica anumite afectiuni sau infectii.

Testul dipstick

– pentru a face acest test, se foloseste un betisor subtire din plastic tratat cu substante chimice. Acesta este cufundat in urina, iar substantele chimice de pe betisor reactioneaza si isi schimba culoarea daca anumite substante sunt prezente sau daca nivelurile lor sunt peste limitele normale.

Testul dipstick verifica urmatoarele:

  • Aciditatea (sau pH-ul) – un nivel ridicat al acidului din urina poate indica pietre la rinichi, o infectie a tractului urinar sau o alta afectiune.
  • Proteinele – daca sunt in cantitati mai mari pot indica o afectiune renala
  • Glucoza – un continut ridicat de zahar (glucoza) in urina poate fi un marker pentru diabet zaharat
  • Celulele albe – prezenta lor in urina sunt un semn de infectie
  • Bilirubina – in mod normal, bilirubina este transportata in sange si eliminata de ficat. Prezenta bilirubinei in urina poate indica o afectiune a ficatului.
  • Sangele – poate fi un semn de infectii sau anumite boli. Prezenta sangelui in urina necesita teste suplimentare.

Cum ne pregatim pentru analiza de urina

Pentru a ne asigura ca testul ofera rezultate concludente, pacientul trebuie sa aduca la cunostinta medicului daca ia medicamente si ce fel de tratamente urmeaza, intrucat acestea pot influenta parametrii unei analize corecte a urinii. Pacientul nu trebuie sa consume alimente care pot colora urina, cum ar fi, de exemplu, sfecla rosie. Se va evita recoltarea urinei la femei in timpul menstruatiei.

Recoltarea urinei pentru test poate fi facuta fie acasa, fie la cabinetul medical, dimineata, dupa efectuarea unei toalete riguroase. Urina este recoltata in recipiente speciale pentru a fi evitate eventualele erori.

Iata pasii care trebuie urmati pentru a fi siguri ca rezultatele vor fi concludente:

  • Pacientul trebuie sa se spele pe maini si sa spele zona genitala.
  • Pacientul va incepe sa urineze in toaleta.
  • Dupa ce urina a curs timp de cateva secunde, recipientul colector se aseaza sub fluxul urinar si se colecteaza aproximativ 60 ml de urina din ”jetul mijlociu”.
  • La sfarsit recipientul este transportat la laborator.

Colectarea unei probe de urina de la un copil mic, un sugar sau de la pacientii care nu pot preleva proba singuri poate implica folosirea unui cateter inserat prin uretra in vezica urinara.

Ce ne indica rezultatele

Un test obisnuit de urina poate depista cauzele unor simptome. Investigatia poate oferi informatii despre starea de sanatate sau eventualele probleme ale pacientului precum si necesitatea de a face si eventuale alte analize mai amanuntite.

Categories
Articol medical
?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Ce este testul de bilirubina

Testul de bilirubina masoara cantitatea de bilirubina din sange. In general, testul pentru stabilirea nivelului de bilirubina din sange este efectuat pentru a se monitoriza activitatea ficatului sau pentru depistarea unor boli precum icter, anemie si boli hepatice.

Bilirubina este o substanta de culoare galben-maronie, produsa de catre bila. Bilirubina este formata prin distrugerea celulelor rosii (hematiile) imbatranite la nivelul ficatului, fiind eliminata din organism prin defecatie.

Daca nivelul bilirubinei este mai mare decat normal, este un semn fie ca celulele rosii ale sangelui se descompun intr-un ritm neobisnuit, fie ca ficatul nu o poate metaboliza sau nu se poate elimina in mod corespunzator in intestin.

De ce se face acest test

La copii si adulti, testul de bilirubina se face pentru a evalua functiile ficatului si a monitoriza afectiuni ale ficatului precum ciroza, hepatita si calculi biliari. De asemenea, se foloseste in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulele rosii), cum ar fi in cazul anemiei hemolitice. Aceasta este o afectiune care presupune distrugerea celulelelor rosii din sange mai rapid decat sunt produse de organism.

Nivelul ridicat de bilirubina poate provoca o ingalbenire a pielii si a ochilor, afectiune cunoscuta sub numele de icter. Excesul de bilirubina este frecvent la nou-nascuti. Icterul neonatal necesita tratament cum ar fi fototerapia, care trateaza icterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si de o transfuzie sangvina.

Cum se face testul

Proba pentru testul de determinare a nivelului bilirubinei este asemanatoare oricarei alte analize de sange. Asistenta medicala va lega un garou in jurul bratului, pentru evidentierea venei din care se va lua proba de sange. Zona in care va fi introdus acul va fi stearsa in prealabil cu alcool sanitar pentru a evita riscul unei infectii. Dupa ce acul a fost corect introdus in vena, se ataseaza de acesta un recipient si sangele va fi colectat in acest tub. Dupa ce se va colecta destul sange pentru analiza, asistenta va dezlega garoul si va pansa zona. La nou-nascuti, sangele este de obicei prelevat de la nivelul calcaiului.

Este necesar sa informati medicul inainte de test despre cat de activ ati fost, despre ce alimente ati consumat si ce medicamente ati luat. Dieta, medicamentele si exercitiile fizice pot influenta rezultatele. Dupa test, va veti putea relua activitatile normale imediat.

Scopul testului de bilirubina

Acest test poate fi recomandat de medic daca dati semne de icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor), aveti anemie sau un nivel scazut de celule rosii, aveti reactie toxica la medicamente, in cazul pacientilor aloolici, celor care au fost expusi virusilor hepatici, au urina inchisa, au greata si varsaturi, au dureri abdominale sau umflaturi abdominale, scaun de culoarea argilei, celor care dau semne de oboseala nejustificat.

Interpretarea rezultatelor

Testul de bilirubina masoara bilirubina totala. Aceasta exista in sange sub doua forme:

  • bilirubina indirecta (sau neconjugata) si
  • bilirubina directa (sau conjugata).

Bilirubina indirecta (sau neconjugata): rezulta din distrugerea excesiva a hematiilor (celulelor rosii in sange). Ea traverseaza fluxul sangvin pana la ficat.

Bilirubina directa (conjugata) rezulta din bilirubina indirecta datorita transformarii ce are loc la nivelul ficatului. Ea trece prin intestine si este eliminata prin scaun.

Bilirubina totala masoara toata bilirubina din sange (directa si indirecta). In timp ce bilirubina totala si bilirubina directa sunt masurate direct din sange, bilirubina indirecta este derivata din masuratorile celorlalte doua.

Pentru adultii cu varsta de peste 18 ani, bilirubina totala normala poate fi de pana la 1,2 miligrame pe decilitru (mg / dL) de sange. Pentru cei sub 18 ani, nivelul normal va fi de 1 mg/dL. Rezultatele normale pentru bilirubina directa (conjugata) trebuie sa fie mai mici de 0,3 mg / dL.

Barbatii au tendinta de a avea niveluri de bilirubina putin mai ridicate decat femeile. Afro-americanii tind sa aiba niveluri mai mici de bilirubina decat cei din alte rase.

Bilirubina totala ridicata, care este in cea mai mare parte bilirubina indirecta (neconjugata) poate fi cauzata de:

  • Anemie
  • Ciroza
  • O reactie la transfuzia de sange
  • Sindromul Gilbert – o afectiune ereditara comuna,in care exista o deficienta a unei enzime care ajuta la descompunerea bilirubinei.
  • Hepatita virala
  • O reactie la medicamente
  • Boala hepatica cauzata de alcool
  • Calculi biliari

Exercitiile fizice sustinute pot creste nivelul de bilirubina, in vreme ce cofeina, penicilina, barbituricele si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) numite salicilate reduc nivelul de bilirubina.

In cazul in care aveti un nivel al bilirubinei mai scazut decat cel normal nu trebuie sa va ingrijorati: acesta nu reprezinta o problema.

La nou-nascuti, nivelurile ridicate de bilirubina care nu se ajusteaza in maxim 2 saptamani pot fi un semn al:

  • incompatibilitatii tipului de sange intre mama si copil,
  • lipsei de oxigen,
  • a unei infectii mostenite sau
  • a unei boli care afecteaza ficatul.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Helicobacter pylori: cauze, simptome, tratament, preventie

Descoperita relativ recent de catre cercetatorii din domeniul medical, Helicobacter pylori, o bacterie gram-negativa, s-a dovedit a fi deosebit de raspandita in randul populatiei, avand efecte nocive asupra sistemului digestiv superior. In cele ce urmeaza, vei afla cum apare infectia cu Helicobacter pylori, care sunt afectiunile pe care aceasta le poate provoca si care sunt cele mai eficiente metode de diagnostic si tratament.

  • Ce este Helicobacter pylori
  • Care sunt cauzele infectiei cu Helicobacter pylori
  • Persoane predispuse la infectia cu Helicobacter pylori
  • Helicobacter pylori – principalele simptome
  • Complicatii cauzate de infectia cu Helicobacter pylori
  • Cum putem diagnostica infectia cu Helicobacter pylori
  • Helicobacter pylori – tratament
  • Cum prevenim infectia cu Helicobacter pylori

Ce este Helicobacter pylori

Helicobacter pylori este o bacterie localizata la nivelul mucoasei stomacului si al duodenului. Dupa o evolutie cronica de mai multi ani, poate cauza ulceratii ale mucoasei gastrice sau ale celei duodenale. In unele cazuri, infectia cu Helicobacter pylori poate conduce chiar la cancer de stomac.

Infectia cu Helicobacter pylori este una dintre cele mai raspandite afectiuni (aproape doua treimi din populatia lumii este afectata). Ea este, de cele mai multe ori, asimptomatica si nu provoaca ulcere. Odata fixata in stomac, ea continua sa se raspandeasca pe toata durata vietii, uneori fara sa fie observata si fara sa determine consecinte negative asupra sanatatii persoanei infectate. Totusi, pe masura ce din ce in ce mai multa lume primeste acces la apa curata si salubrizare, riscul de contaminare cu bacteria scade si el.

Care sunt cauzele infectiei cu Helicobacter pylori

Multa vreme, medicii au crezut ca principalii vinovati pentru aparitia ulcerului sunt alimentele condimentate, fumatul, stresul cotidian, consumul de alcool sau alte obiceiuri nesanatoase. In 1982, oamenii de stiinta au descoperit Helicobacter pylori si au constatat ca germenii sunt cauza celor mai multe tipuri de ulcer.

Infectia cu bacteria Helicobacter pylori se transmite pe cale orala, prin intermediul hranei contaminate, apei si al salivei. Helicobacter pylori este mai frecvent intalnita in tarile sau comunitatile care nu dispun de surse de apa potabila corespunzator tratate sau de sisteme bune de canalizare. Infectia este dobandita, cel mai frecvent, in copilarie.

Persoane predispuse la infectia cu Helicobacter pylori

Intrucat este un agent patogen care se transmite pe calea aerului, prin saliva si prin fecale, contractarea bacteriei Helicobacter pylori poate avea loc in numeroase conditii. Cu toate acestea, categoriile de pacienti care sunt cele mai expuse in fata unei infectii cu Helicobacter pylori sunt:

  • persoanele care traiesc in conditii de viata insalubre, fara acces sau cu acces limitat la apa curenta, canalizare si produse de igiena;
  • cei care provin din familii numeroase, care locuiesc in aceeasi casa;
  • pacientii cu o imunitate scazuta;

Helicobacter pylori – principalele simptome

Principalul rol al mucoasei gastrice este acela de a proteja stomacul de acidul produs in timpul digestiei. Dupa ce Helicobacter pylori patrunde in organism, ataca mucoasa stomacului. Odata ce bacteria a afectat stratul de mucus protector, acidul trece prin mucoasa, ducand, astfel, la ulcer. Din aceasta cauza pot aparea hemoragii digestive sau dureri, iar tractul digestiv nu isi mai indeplineste functiile in mod corespunzator. Durerea nu este una constanta, ea poate aparea sau disparea, fiind accentuata in momentele in care stomacul este gol, cum ar fi intre mese sau in timpul somnului. Durerea poate dura cateva minute sau chiar ore. Simptomele pot fi ameliorate rapid dupa consumul de lactate, alimente, sau dupa administrarea de medicatie antiacida.

Alte simptome ale ulcerului includ:

  • balonarea;
  • flatulenta;
  • lipsa poftei de mancare;
  • greata insotita de stari de voma;
  • scaderea nejustificata in greutate.

Complicatii cauzate de infectia cu Helicobacter pylori

Ulcerul format in urma infectiei cu Helicobacter pylori poate provoca sangerari ale mucoasei gastrice si intestinale. Daca prezinti urmatoarele simptome, consulta de urgenta medicul:

  • scaun cu urme de sange, de culoare rosu inchis sau negru;
  • probleme de respiratie;
  • ameteli sau stari de lesin;
  • oboseala nejustificata;
  • voma cu sange;
  • dureri abdominale intense.

Chiar daca nu este considerata o cauza principala, Helicobacter pylori poate cauza cancer gastric, simptomele acestuia fiind urmatoarele:

  • dureri abdominale sau balonare;
  • greata;
  • stari de voma;
  • lipsa apetitului;
  • senzatie de satietate dupa consumul unei cantitati mici de alimente;
  • scaderea nejustificata in greutate.

helicobacter1Cum putem diagnostica infectia cu Helicobacter pylori

Daca prezinti sau ai avut in trecut simptome specifice infectiei cu Helicobacter pylori, este indicat sa faci un test pentru depistarea acestei bacterii. Unele medicamentele, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), pot afecta mucoasa gastrica. De aceea, este important sa afli care este cauza simptomelor prezentate, pentru a putea beneficia de un tratament corespunzator.

Examinare fizica

Pentru inceput, specialistul va analiza istoricul tau medical, simptomele pe care le prezinti si tratamentele pe care le urmezi. Urmeaza o examinare fizica generala, care include verificarea abdomenului prin palpare, pentru a verifica daca exista umflaturi, sensibilitate sau durere. De asemenea, medicul iti va recomanda efectuarea unui set de analize de laborator, precum si a unei serii de investigatii suplimentare.

Analize de sange

Testul pentru anticorpi anti-Helicobacter pylori IgG are ca obiectiv identificarea unei infectii cronice cu Helicobacter pylori, fara a determina, insa, daca respectiva infectie este sau nu activa. Acest tip de investigatie este recomandat, de regula, atunci cand in familia pacientului exista cazuri de infectie cu Helicobacter pylori, iar acesta nu manifesta simptome.

Test respirator

Testul respirator cu uree pentru depistarea infectiei cu Helicobacter pylori este efectuat relativ rar, pe fondul costului ridicat. Procedura este una simpla: pacientul ingereaza o solutie pe baza de uree, urmand ca apoi sa sufle intr-un dispozitiv care poate detecta prezenta bacteriei Helicobacter pylori in aerul expirat.

Probe de scaun

Testul antigen Helicobacter pylori din materii fecale este efectuat in vederea diagnosticarii unei infectii active. De asemenea, este util pentru monitorizarea starii pacientului, ulterior administrarii tratamentului specific infectiei cu Helicobacter pylori.

Pentru ca analiza sa fie una elocventa, este important sa se efectueze dupa minimum patru saptamani de la finalizarea tratamentului, astfel incat sa nu mai existe in organism antibiotice sau medicamente antisecretoare, ce pot influenta rezultatul testului antigen. Daca bacteria este identificata in urma acestei analize, este necesara efectuarea unei antibiograme, pentru a determina cu exactitate care sunt antibioticele la care acest agent patogen este sensibil.

Endoscopie

Endoscopia digestiva superioara presupune introducerea unui tub flexibil dotat cu o camera de luat vederi de-a lungul esofagului pana in stomac si duoden. Cu ajutorul acestui instrument, medicul preleveaza mostre de tesut care vor fi examinate pentru a depista prezenta bacteriilor.

Computer tomograf (CT)

Computerul tomograf (CT) este o investigatie imagistica prin intermediul careia se pot obtine fotografii detaliate ale interiorului corpului. Medicul specialist apeleaza la aceasta investigatie pentru a putea vizualiza in amanunt eventualele leziuni provocate de catre infectia cu Helicobacter pylori la nivelul mucoasei gastrice si al celei duodenale.

Daca primesti diagnosticul de infectie cu Helicobacter Pylori, medicul poate considera necesara efectuarea unor teste suplimentare, care vizeaza cancerul de stomac. Acestea includ:

  • teste de sange pentru a verifica anemia, cand organismul nu are suficiente globule rosii. Acest lucru se poate intampla daca ai o tumoare care sangereaza;
  • biopsia – medicul preleveaza o bucata mica de tesut din stomac pentru a cauta modificari specifice cancerului. Biopsia se poate face simultan cu endoscopia;
  • imagistica prin rezonanta magnetica (RMN).

helicobacter2Helicobacter pylori – tratament

In prezent, metodele de tratament disponibile pentru pacientii cu Helicobacter pylori sunt suficient de avansate, incat sa ofere un prognostic favorabil, atata vreme cat sunt administrate in mod corespunzator.

Durata tratamentului poate varia intre una si trei saptamani, iar medicamentele recomandate depind intr-o mare masura de stadiul afectiunii, de simptomele manifestate, dar si de rezultatele analizelor.

Cand este necesar tratamentul infectiei cu Helicobacter pylori

Multi dintre pacientii cu Helicobacter pylori pot trai ani la rand fara sa stie ca au aceasta infectie, intrucat sunt asimptomatici. Cu toate acestea, exista situatii cand infectia devine activa si ajunge sa provoace neplaceri.

Daca experimentezi in mod frecvent simptome specifice infectiei cu Helicobacter pylori (dureri abdominale, arsuri gastrice, stari de greata sau voma etc.), este indicat sa te adresezi cat mai curand medicului gastroenterolog, pentru a identifica exact cauzele care au condus la aparitia respectivelor manifestari, urmand ca specialistul sa-ti recomande o schema de tratament adecvata.

Helicobacter pylori tratament medicamentos si combinatii de medicamente

Daca prezinti ulceratii cauzate de Helicobacter pylori, vei avea nevoie de tratament pentru a distruge germenii, pentru a sprijini vindecarea mucoasei gastrice si pentru a preveni reaparitia ulceratiilor. Tratamentul dureaza, de obicei, 1-2 saptamani si include medicamente precum:

  • Antibiotice sau medicamente antimicrobiene pentru a distruge bacteriile din organism, cum ar fi amoxicilina, claritromicina, metronidazol, tetraciclina sau tinidazol. Cel mai frecvent, tratamentul cu antibiotice pentru Helicobacter pylori presupune administrarea unei combinatii de cel putin doua antibiotice care sa distruga bacteria, pentru a eradica infectia;
  • Medicamente antiacide, pe baza de saruri minerale (carbonat de sodiu, carbonat acid de sodiu, carbonat de calciu, alginat de sodiu etc.), care reduc cantitatea de acid clorhidric din stomac;
  • Saruri de bismut, cu rol absorbant, care pot ajuta la tratarea infectiei cu Helicobacter pylori, daca sunt administrate in combinatie cu antibioticele;
  • Inhibitorii pompei de protoni (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol etc.), responsabili de reglarea secretiei de acid gastric si mentinerea concentratiei acestuia in limite optime;
  • Medicamente antihistaminice H2 (antagonisti ai receptorilor H2), care blocheaza actiunea histaminei asupra receptorilor de tip H2 prezenti la nivelul mucoasei gastrice. Astfel, administrarea medicamentelor din aceasta clasa inhiba secretia excesiva de acid clorhidric in stomac.

Tratamentul poate insemna administrarea mai multor pastile pe zi, timp de cateva saptamani. Este foarte important sa urmezi intocmai schema de tratament prescrisa de medic deoarece, daca nu administrezi antibioticele in mod corect, bacteriile din organism pot deveni rezistente la antibiotic, ceea ce face ca infectiile sa fie mai greu de tratat.

Tratamentul infectiei cu Helicobacter pylori este urmat, la majoritatea pacientilor, de o testare a eficientei eradicarii, fie prin test respirator, fie prin testarea materiilor fecale efectuata la 3-4 saptamani de la terminarea tratamentului.

Factori care pot incetini evolutia infectiei cu Helicobacter pylori

Odata diagnosticata infectia cu Helicobacter pylori, este necesar sa acorzi o atentie deosebita atat tratamentului recomandat de catre medicul gastroenterolog, cat si stilului de viata. In orice problema de sanatate, un stil de viata echilibrat joaca un rol esential in procesul de vindecare, conditie valabila si in privinta afectiunilor provocate de catre Helicobacter pylori.

Asadar, pentru a incetini evolutia infectiei cu aceasta bacterie, este bine sa iei in considerare urmatoarele aspecte:

  • regimul alimentar – o dieta care contine un aport echilibrat de nutrienti va sprijini imunitatea organismului si il va ajuta sa lupte impotriva infectiei cu Helicobacter pylori. De asemenea, este deosebit de util sa consumi rar sau cu moderatie anumite alimente si bauturi care pot irita mucoasa stomacului (alimente prajite sau picante, bauturi dulci sau acidulate etc.);
  • renuntarea la obiceiurile vicioase – fumatul si consumul de alcool pot deveni o reala piedica in calea vindecarii unei infectii, asa cum este cea provocata de Helicobacter pylori. Renuntarea sau diminuarea unor astfel de vicii se poate dovedi a fi utila pentru persoanele care se confrunta cu aceasta problema de sanatate;
  • protejarea mucoasei gastrice – fie ca apelezi la medicamente, la suplimente alimentare sau la ceaiuri pentru a obtine acest efect, protejarea mucoasei gastrice este un ajutor de nadejde pentru o recuperare mai rapida si pentru a preveni agravarea infectiei cu Helicobacter pylori. Este important, insa, sa te consulti cu medicul specialist inainte de a incepe orice fel de tratament.

Cum prevenim infectia cu Helicobacter pylori

Pentru prevenirea infectarii cu Helicobacter Pylori, este recomandat sa se adopte masurile generale aplicate in cazul infectiilor digestive:

  • spala-te des pe maini cu apa si cu sapun;
  • bea apa numai din surse sigure;
  • mentine o buna igiena in bucatarie;
  • prepara hrana in conditii sigure, conform indicatiilor;
  • evita sa consumi alimente servite de persoane care nu au o igiena corespunzatoare a mainilor.

Desi stresul, alimentele condimentate, alcoolul si fumatul nu provoaca ulcere, ele pot ingreuna o vindecare rapida sau pot intensifica durerea. Consulta specialistul pentru a afla modalitati de a gestiona stresul, de a-ti imbunatati dieta si, daca esti fumator, modalitati de a renunta la fumat.

Categories
Articol medical

Prezentare generala

Testul Babes – Papanicolau (PAP) se face cu scopul identificării modificărilor celulare anormale de la nivelul colului uterin. În timpul acestuia se va recolta un eșantion mic de celule de pe suprafața colului uterin. Proba este apoi transferată pe o lamelă sau amestecată cu o substanță lichidă (citologie pe bază de lichid) și trimisă la laborator pentru a fi analizată la microscop. Celulele sunt examinate pentru a fi identificate schimbările anormale la nivelul celulelor care pot indica displazie cervicală sau cancer de col uterin.

Recomandarea efectuării testului Papanicolau se bazează pe vârsta pacientei şi pe prezenţa sau absenţa factorilor care cresc riscul apariţiei afecţiunilor ginecologice. Consultaţi-vă medicul pentru a afla cât de des este necesar să efectuaţi acest test.

De cele mai multe ori, modificările anormale ale celulelor de pe colul uterin sunt cauzate de anumite tipuri de papilomavirus uman sau HPV. În cele mai multe cazuri, HPV este cauza principală de cancer de col uterin. La femeile cu vârstă de peste 30 de ani, testul HPV poate fi facut în același timp ca testul Papanicolau. În cazul în care pacienta are până în 26 de ani, este recomandată administrarea vaccinului HPV pentru a preveni infecţia cu HPV care poate provoca, de cele mai multe ori, cancer de col uterin.

De ce este indicat sa faceti testul Babes – Papanicolau

Rolul testului Papanicolau este de a depista eventualele modificări anormale ale celulelor din colul uterin. Depistarea timpurie a acestor modificări și tratarea lor, dacă este necesar, reduc considerabil probabilitatea de a face cancer de col uterin.

Cum vă pregatiti pentru testul Babes – Papanicolau

Inainte de test:

  • Faceți-vă programare atunci când nu sunteți la menstruație deoarece sângele poate interfera cu rezultatul testului.
  • Evitați spălăturile vaginale, utilizarea tampoanelor interne, a ovulelor, spermicidelor etc. cu cel puțin 24 de ore înainte de efectuarea testului.
  • Evitați contactul sexual cu 24 – 48 ore înainte de efectuarea testului.

Este indicat să precizați medicului ginecolog și următoarele aspecte:

  • dacă sunteți însărcinată.
  • dacă aveți în zona genitală dureri, mâncărimi, roșeață, răni, umflături sau secreție vaginală vâscoasă sau urât mirositoare.
  • dacă luați pilule contraceptive.
  • dacă este primul test Papanicolau pe care îl faceți.
  • care a fost prima și ultima zi de menstruație și cât a durat ciclul menstrual.
  • dacă ați suferit intervenții chirurgicale sau alte proceduri cum ar fi radioterapia la nivelul vaginului, colului uterin, uterului sau vulvei.
  • dacă ați efectuat în trecut un test Papanicolau care a avut rezultate anormale

Pentru confortul dumneavoastră este indicat să urinați înainte de efectuarea testului.

Cum se face un test Babes – Papanicolau

Odată ajunsă în cabinetul ginecologic vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos și să vă întindeți pe spate pe masa ginecologică, cu picioarele ridicate și așezate pe niste suporturi speciale. Acest lucru permite medicului ginecolog să examineze zona genitală, vaginul și colul uterin.

Medicul folosește un instrument numit specul, care ține vaginul deschis, iar cu o spatulă sau o perie fină, recoltează celule din colul uterin. Proba este apoi transferată pe o lamelă sau amestecată cu o substanță lichidă și trimisă la laborator pentru a fi analizată la microscop.

Ce simtiti în timpul testului Babes – Papanicolau

Cu siguranță vă veți simți mai confortabil în timpul testului dacă sunteți relaxată. Evitați să vă țineți respirația sau să încordați mușchii pentru a nu vă spori disconfortul.

Este posibil să aveți o senzație de disconfort atunci când este introdus speculul, mai ales dacă vaginul este iritat, sensibil sau îngust. De asemenea, este posibil să simțiți o anumită presiune atunci când se recoltează proba.

Riscuri

Sunt foarte puține șanse să aveți probleme în urma efectuării testului Babes – Papanicolau. Foarte rar, poate apărea o mică sângerare, de aceea este indicat să folosiți un tampon zilnic după efectuarea testului.

Rezultate

Testul Babes – Papanicolau se face pentru a detecta apariția unor modificări anormale în celulele colului uterin. Rezultatele sunt de obicei disponibile în o săptămână sau două. Adresați-vă medicului pentru a ști cu exactitate în cât timp veți primi rezultatele.

Clasificare

Rezultat test Papanicolau normal – proba recoltată conține suficiente celule și nu au fost detectate celule anormale.

Rezultat test Papanicolau anormal – proba recoltată nu conține suficiente celule sau au fost detectate celule anormale.

Cateva elemente care pot afecta rezultatul testului Babes – Papanicolau:

  • sânge menstrual pe lamelă: acest lucru poate îngreuna examinarea celulelor cervicale.
  • existența unei infecții vaginale.
  • spălăturile vaginale sau folosirea de creme sau preparate pentru uz ginecologic cu 24 de ore înainte de efectuarea testului.
  • insuficiente celule recoltate.

Cateva sfaturi

Un rezultat normal al testului Babes – Papanicolau nu exclude complet prezența celulelor anormale (displazia cervicală) sau a cancerului de col uterin. Uneori, testul nu depistează celulele anormale chiar dacă acestea sunt prezente (rezultat fals negativ). Dacă totuși ați avut 3 rezultate normale consecutive, se reduce șansa de rezultate fals negative. Există și cazuri în care testul poate indica celule anormale atunci când acestea nu sunt prezente (rezultat fals-pozitiv). Consultați-vă medicul pentru interpretarea rezultatelor testului Papanicolau.

Pacientele cu rezultate ale testului Papanicolau anormale sau cele cu vârsta de peste 30 de ani pot fi testate pentru papilomavirus uman (HPV), o infecție cu transmitere sexuală, care provoacă veruci genitale. Unele tipuri de HPV pot provoca cancer de col uterin. Testul HPV poate sau nu poate fi efectuat în același timp cu testul Babes – Papanicolau. Rezultatele testului HPV poate ajuta medicul să decidă dacă se impun teste sau tratamente suplimentare.

În cazul examenului Papanicolau în mediu lichid, proba este introdusă într-un flacon care conține un mediu special și trimisă la laborator pentru procesare. În plus, testul Babes – Papanicolau în mediu lichid permite testarea concomitenta, din aceeași probă, a prezentei tipurilor HPV (virusul papilloma uman) cu grad ridicat de risc. Totuși, studiile arata ca testele Papanicolau în mediu lichid pot indica mai multe rezultate fals – pozitive față de testul convențional.

Nu este suficientă doar efectuarea unui test Babes – Papanicolau pentru diagnosticarea displaziei cervicale sau a cancerului de col uterin. De cele mai multe ori sunt necesare teste suplimentare, cum ar fi colposcopia sau biopsia cervicală.

Testul Babes – Papanicolau nu este folosit pentru a determina infecțiile cu transmitere sexuală sau alte tipuri de cancer, altele decât cel de col uterin. Dacă se suspectează infecții cu transmitere sexuală, sunt necesare alte teste de specialitate pentru a confirma un diagnostic și anume:

  • Teste pentru vaginita bacteriană
  • Teste pentru herpes genital
  • Teste de sifilis
  • Teste de Chlamydia
  • Teste de gonoree

auto-examinarea vaginală vă poate ajuta să vă cunoașteți mai bine corpul, să știți ce este normal pentru dumneavoastră și să descoperiți simptome precoce de infecții sau alte afecțiuni, dar aceasta nu poate să înlocuiască un examen pelvian regulat și testul Babes – Papanicolau făcut de un medic. Apelați așadar la un specialist ori de câte ori este nevoie!

Sursa text: WebMD
Foto: freeimages.com

Categories
Articol medical
Sodiu seric
Sodiu

Testul pentru sodiu seric este efectuat pentru stabilirea nivelului de sodiu (natriu, NA) din sânge. Sodiul este atât un electrolit cât și un mineral, care joacă un rol foarte important în păstrarea echilibrului electroliților și a apei (cantitatea de lichid din interiorul și exteriorul celulelor) din sânge. Sodiul este important și pentru modul în care funcționează nervii și mușchii.

Cea mai mare parte din cantitatea de sodiu din organism (aproximativ 85%) se găsește în sânge și în lichidul limfatic, fiind partial controlată de hormonul numit aldosteron, produs la nivelul glandelor suprarenale. Nivelul aldosteronului din organism acționează ca un indice pentru rinichi în ceea ce privește cantitatea de sodiu eliminată prin urină. De asemenea, cantități mici de sodiu sunt eliminate prin piele atunci când transpirați.

În natură sodiul este regăsit în majoritatea alimentelor sau ca ingredient al mâncărurilor gătite, sub forma sării de masă sau a bicarbonatului de sodiu. Sodiul poate fi întâlnit și în industria farmaceutică, intrând în componența unor medicamente precum laxativele, aspirina, apa de gură sau pasta de dinți.

În general nivelul scăzut de sodiu în organism este întâlnit doar la persoanele care suferă de insuficiență cardiacă, malnutriție și diaree.

Pentru a stabili nivelul sodiului din sânge se efectează un test de sânge. Alți electroliți, cum ar fi potasiu, calciu, clor, magneziu și fosfat, pot fi verificați într-o probă de sânge în același timp cu testul de sânge pentru sodiu.

De ce se face testul

Testul de sânge pentru a verifica nivel de sodiu din organism este efectuat pentru:

  • a verifica echilibrului electroliților și al apei din organism.
  • a determina cauzele care duc la simptomelor variațiilor nivelurilor scăzute sau ridicate de sodiu.
  • a monitoriza evoluția bolilor rinichilor sau a glandelor suprarenale

Rezultate

Parametrii normali ai nivelului de sodiu din sânge au fost stabiliți după cum urmează:

  • Adulti: 136-145 mEq/L (miliechivalenti per litru);
  • Copii: 138-145 mEq/L.

Dacă rezultatele testului indică valori mai mari decât media normală (hipernatremie), acest lucru se poate datora unei diete bogate în sodiu sau deshidratării organismului. Deshidratarea poate fi cauzată și de unele afecțiuni medicale precum: diaree sau stări de vomă severe, sindromul Cushing, boli sau leziuni ale rinichilor, cetoacidoza diabetică sau diabetului insipid.

Dacă, dimpotrivă, rezultatele testului indică valori mai mici ale nivelului de sodiu (hiponatremie) acest lucru poate fi cauzat de: transpirație în exces, arsuri, diaree sau stări de vomă severe, exces de lichide (cu precădere apă), alimentația săracă, activitatea scazută a glandelor suprarenale sau a glandei tiroide, insuficiență cardiacă, boli ale rinichilor, ciroza, fibroza chistica sau sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH).

Ce poate afecta testul?

Rezultatele testului pot fi influențate de:

  • administarea unor medicamente precum: anticoncepționale orale, corticosteroizi, antibiotice, estrogen, antidepresive triciclice, heparină, medicamente noninflamatorii nesteroidiene, diuretice, litium și multe medicamente menite să trateze presiunea arterială crescută.
  • nivelul crescut de glucoză, trigliceride sau proteine;
  • administrarea intravenoasă de lichide (IV) în urma unei spitalizări sau intervenții chirurgicale recente.

Important!

Cereți medicului să vă interpreteze rezultatele testului. Chiar dacă testul indică un nivel ridicat sau scăzut de sodiu seric, acest fapt nu înseamnă că sunteți în mod automat bolnav. Medicul va decide dacă sunt necesare teste adiționale pentru depistarea vreunei afecțiuni medicale de care puteti fi suspect.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical
Creatinina și Clearance-ul creatininei
Creatinina și Clearance-ul creatininei

Creatinina este o substanță reziduală generată de metabolismul muscular. Creatinina este transportată la rinichi prin sânge de unde este filtrată și eliminată din organism prin urină. Este important să verificăm nivelul de creatinină din sânge pentru că s-a dovedit că aceasta este un indicator fiabil pentru a stabili dacă rinichii functionează bine. Capacitatea rinichilor de a gestiona creatinina este numită clearance-ul creatininei. Testul pentru clearance-ul creatininei reflectă rata la care rinichii filtrează sângele, numită de medici rata de filtrare glomerulară (RFG). Acest test este folosit pentru a ajuta la detectarea şi diagnosticarea disfuncţiei renale şi/sau la detectarea scăderii fluxului de sânge la rinichi.

Funcția renală normală si rata de filtrare glomerulară (RFG)

Sângele din corp se filtează prin rinichi de sute de ori în fiecare zi prin niște filtre mici numite nefroni. Substanțele reziduale rezultate din acest proces nu se reabsorb în sânge ci se excretă prin urină. Rata fluxului sanguin care trece prin rinichi este cunoscută sub numele de rată de filtrare glomerulară, sau RFG. Glomerul reprezintă o structură anatomică microscopică a vaselor de sânge din interiorul nefronilor și este o parte esențială a sistemului de filtrare. Rata de filtrare glomerulară nu poate fi măsurată direct de aceea se recurge la măsurarea creatininei și clearance-ul creatininei.

Ce este creatinina si clearance-ul creatininei?

Creatinina este o moleculă generată de metabolismul muscular prezentă în serul din sânge. Creatinina este un produs rezidual, care este produs în mod continuu în timpul defalcării musculare normale. Rinichii filtrează creatinina din sânge în urină. Clearance-ul creatininei se efectuează pentru a evalua funcția renală și excreția creatininei. De asemenea, clearance-ul creatininei este folosit pentru a monitoriza evoluția bolilor renale. Clearance-ul creatininei exprimă cantitatea de plasma epurată de rinichi într-un minut. La o persoană tânără și sănătoasă, acesta este de aproximativ 125 mililitri pe minut – ceea ce înseamnă că în fiecare minut, rinichii epurează 125 ml de sânge. Rata de filtrare glomerulară (RFG) poate varia în funcție de vârstă, sex și greutate.

Măsurarea clearance-ul creatininei si a funcției renale

Clearance-ul creatininei este, după cum am mai precizat, efectuat pentru a putea compara nivelul de creatinină din urină cu cel din sânge, iar ca metodă se folosește recoltarea unei probe de 24 de ore de urină sau prelevarea unei mostre de sânge.

Probă de urină: urina este colectată într-un interval de 24 de ore. Colectarea începe la ora 8 dimineața. Prima urină, de la ora 8, se aruncă. Întreaga cantitate de urină evacuată în decursul următoarelor 24 ore (inclusiv urina evacuată la ora 8 dimineața în ziua următoare) va fi recoltată într-un recipient, care va fi ținut la rece. Proba trebuie transportată apoi cât mai repede la laborator.

Proba de sânge: Procedura pentru stabilirea nivelului clearance-ului creatininei în organism urmează pașii unei analize simple a sângelui și prin urmare nu necesită pregătiri speciale. Este foarte important însă să vă informați medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care îl urmați. Clearance-ul creatininei se calculează pe baza concentrației creatininei serice și a unor coordonate ale pacientului precum sex, vârstă și greutate. Cu cât este mai mare nivelul creatininei din sânge, cu atât mai mică este rata de filtrare glomerulară și clearance-ul creatininei.

În general, din motive practice, metoda de recoltare a unei probe de sânge este folosită mult mai des decât testul de colectare a urinei.

Interpretare rezultate

O rată de filtrare glomerulară sau un clearance al creatininei scăzut indică afecțiuni ale rinichilor. Tinerii cu o musculatură dezvoltată sau persoanele de vârstă medie pot avea un nivel de creatinină mai mare decât persoanele în vârstă. Persoanele în vârstă au adeseori nivelul de creatinină din sânge mai mic decât cel normal indicat. Medicii stabilesc severitatea bolii renale cronice, cu un sistem care utilizează rata de filtrare glomerulară (RFG):

  • Stadiul 1: RFG 90 sau mai mare (funcție renală normală)
  • Stadiul 2: RFG 60-90 (scădere ușoară a funcției renale)
  • Stadiul 3: RFG 30-59 (scădere moderată a funcției renale)
  • Stadiul 4: RFG 15-29 (scădere severă a funcției renale)
  • Stadiul 5: RFG mai mică de 15 (insuficiență renală care necesită, de obicei, dializă)

Ce se poate face dacă aveți clearance-ul creatininei scăzut

Dacă aveți RFG sau clearance-ul creatininei scăzut, medicul va concepe un plan de tratament. Principalele cauze ale bolilor renale cronice sunt hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. Dacă suferiți de aceste afecțiuni, primul pas este de a le ține sub control cu o dietă adecvată, exerciții fizice și medicamente. În cazul în care aceste afecțiuni nu sunt prezente, pot fi necesare teste suplimentare pentru a identifica cauza bolii renale.

Verificarea periodică a RFG sau a clearance-ul creatininei permit depistarea, diagnosticarea și eventual administrarea unei medicații adecvate afecțiunii renale de care suferiți. Aceste teste pot fi, de asemenea, utilizate pentru a determina dacă şi când este necesară introducerea dializei renale. Totuși, cei mai mulți oameni nu au nevoie de dializă, până când RFG și clearance-ul creatininei nu sunt foarte scăzute.

Așadar, atunci când ne facem analize medicale este recomandabil să fim atenți și la rezultatele privind creatinina. Putem fi aparent sănătoși dar e posibil totuși să avem probleme cu funcția renală iar boala cronică de rinichi să fie într-un stadiu inițial. Dacă boala cronică de rinchi este tratată din timp, rata de deteriorare a funcției renale rămâne foarte mică și evoluează foarte lent. Tratamentul afecțiunii va fi stabilit de medicul specialist în funcție de circumstanțe și de particularitățile individuale.

Sursa text:          WebMD
Foto:     Freepik.com

Categories
Articol medical

O parte din glucoza din sange se leaga de hemoglobina (proteina care transporta oxigenul in globulele rosii). Aceasta combinatie de glucoza si hemoglobina se numeste hemoglobina glicata (glicozilata) sau HbA1C. Cantitatea de HbA1C este determinata direct de concentratia de glucoza din sange. Pentru ca globulele rosii au o viata de 2-3 luni, HbA1C reflecta nivelul mediu de glucoza din sange pe parcursul acestei durate de viata a celulelor rosii. Daca diabetul zaharat nu este tinut sub control, acest lucru va duce la cresterea nivelului hemoglobinei glicate.

Cu cat nivelul procentajului HbA1C este mai mare, cu atat exista un risc crescut de a face diabet sau complicatii ale diabetului.

Poliana va propune Pachetul Analize Diabet care contine cinci analize medicale pentru monitorizarea nivelului de glucoza si pentru depistarea diabetului zaharat in stadiul incipient.
Programeaza-te aici.

Cand este indicata analiza?

Hemoglobina glicata este unul dintre testele recomandate pentru diagnosticarea prediabetului (stare care reprezinta un nivel al glicemiei mai ridicat decat normal, dar nu atat de mare incat sa fie considerat diabet de tip 2) si a diabetului zaharat.

Hemoglobina glicozilata este o analiza de rutina recomandata persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat. Potrivit recomandarilor Asociatiei Americane de Diabet, testul HbA1C este indicat la fiecare 6 luni pacientilor care au un control glicemic optim si la 3 luni celor care incearca sa isi stabilizeze glicemia.

Analiza HbA1C este indicata si cu rol predictiv in ceea ce priveste evaluarea riscului de complicatii ale diabetului (retinopatie diabetica, nefropatie etc.)

Cum se face analiza

Hemoglobina glicata este o analiza de sange. De obicei, se recolteaza sange dintr-o vena a bratului.  

Cum te pregatesti

Nu este nevoie de o pregatire anume inainte de a face testul HbA1C. Analiza nu necesita repaus alimentar.

Care sunt valorile normale?

Rezultatele hemoglobinei glicate sunt exprimate sub forma de procentaj.

  • Nivelul normal al hemoglobinei glicate este sub 5,7%.
  • Nivelul HbA1C cuprins intre 5,7% si 6,4% corespunde prediabetului, conditie medicala premergatoare diabetului si care este reversibila daca se iau masuri de dieta si miscare.
  • Valorile HbA1C de 6,5% si peste determinate in doua momente separate arata existenta diabetului zaharat.  
  • Un rezultat HbA1C mai mare de 8% arata un diabet necontrolat, care implica riscuri mai mari de aparitie a complicatiilor bolii.

Pentru pacientii cu diabet, tinta terapeutica a HbA1C este sub 7%.

Interpretare analiza: cand creste nivelul?

Un nivel prea mare al HbA1C arata: hiperglicemie in ultimele 2-3 luni, existenta diabetului zaharat, un control ineficient al glicemiei, anemie feripriva sau policitemie.

Interpretare analiza: cand scade nivelul?

Nivelul HbA1C mai mic decat normal poate sa apara in: sarcina, dupa transfuzie, cand exista pierderi de sange, hemodializa, anemii hemolitice.

In cat timp este disponibil rezultatul?

Rezultatul testului HbA1C este disponibil in cateva zile lucratoare, in functie de laborator.

Surse de informatie:

https://labtestsonline.org.uk/tests/hba1c-test

https://medlineplus.gov/a1c.html