Categories
Articol medical

Sumarul de urina

Ce este sumarul de urina

Sumarul de urina este una din analizele pe care ar trebui sa le facem periodic, chiar daca nu avem probleme de sanatate. Este o analiza simpla care ne poate ajuta sa descoperim din timp boli grave precum afectiunile renale, hepatice si diabetul.

Analiza urinei este un test cu rezultate relativ rapide si care se obtin usor, insa cu o incarcatura informationala deosebita pentru medicul curant. Poate fi recomandata la internarea in spital, ca analiza de rutina, ca parte a unei evaluari de sarcina sau parte a setului de analize necesare inainte de realizarea unei interventii chirurgicale. De asemenea, examenul de urina este efectuat atunci cand o persoana prezinta simptome ale unei afectiuni renale sau probleme la nivelul tractului urinar.

Examenul de urina este recomandat cand o persoana prezinta:

  • Dureri abdominale
  • Dureri de spate
  • Dureri la urinare sau urinari frecvente
  • Sange in urina

Daca ati fost diagnosticat deja ca suferind de o afectiune renala, aceasta analiza poate fi recomandata la intervale regulate de timp ca o metoda de monitorizare a functiei organelor, starii de sanatate si a raspunsului la tratament.

Cum functioneaza

Exista trei modalitati diferite de a analiza urina, iar un sumar de urina poate cuprinde toate aceste trei etape si anume: un examen vizual, unul microscopic si un test dipstick.

Examenul vizual

– este evaluata culoarea, claritatea, nebulozitatea si concentratia urinei. Urina este de obicei clara. Nebulozitatea sau mirosul neobisnuit pot indica o problema. Prezenta sangelui in urina ii confera un aspect rosu sau maro. Un aspect tulbure poate indica o infectie.

Examenul microscopic

– elementele si formatiunile solide din urina cum sunt celulele rosii, celulele albe, bacteriile sau cristalele se pot observa numai la microscop. Cand aceste elemente sunt putine, nu au importanta pentru sanatate, dar cand depasesc o anumita cantitate, pot indica anumite afectiuni sau infectii.

Testul dipstick

– pentru a face acest test, se foloseste un betisor subtire din plastic tratat cu substante chimice. Acesta este cufundat in urina, iar substantele chimice de pe betisor reactioneaza si isi schimba culoarea daca anumite substante sunt prezente sau daca nivelurile lor sunt peste limitele normale.

Testul dipstick verifica urmatoarele:

  • Aciditatea (sau pH-ul) – un nivel ridicat al acidului din urina poate indica pietre la rinichi, o infectie a tractului urinar sau o alta afectiune.
  • Proteinele – daca sunt in cantitati mai mari pot indica o afectiune renala
  • Glucoza – un continut ridicat de zahar (glucoza) in urina poate fi un marker pentru diabet zaharat
  • Celulele albe – prezenta lor in urina sunt un semn de infectie
  • Bilirubina – in mod normal, bilirubina este transportata in sange si eliminata de ficat. Prezenta bilirubinei in urina poate indica o afectiune a ficatului.
  • Sangele – poate fi un semn de infectii sau anumite boli. Prezenta sangelui in urina necesita teste suplimentare.

Cum ne pregatim pentru analiza de urina

Pentru a ne asigura ca testul ofera rezultate concludente, pacientul trebuie sa aduca la cunostinta medicului daca ia medicamente si ce fel de tratamente urmeaza, intrucat acestea pot influenta parametrii unei analize corecte a urinii. Pacientul nu trebuie sa consume alimente care pot colora urina, cum ar fi, de exemplu, sfecla rosie. Se va evita recoltarea urinei la femei in timpul menstruatiei.

Recoltarea urinei pentru test poate fi facuta fie acasa, fie la cabinetul medical, dimineata, dupa efectuarea unei toalete riguroase. Urina este recoltata in recipiente speciale pentru a fi evitate eventualele erori.

Iata pasii care trebuie urmati pentru a fi siguri ca rezultatele vor fi concludente:

  • Pacientul trebuie sa se spele pe maini si sa spele zona genitala.
  • Pacientul va incepe sa urineze in toaleta.
  • Dupa ce urina a curs timp de cateva secunde, recipientul colector se aseaza sub fluxul urinar si se colecteaza aproximativ 60 ml de urina din ”jetul mijlociu”.
  • La sfarsit recipientul este transportat la laborator.

Colectarea unei probe de urina de la un copil mic, un sugar sau de la pacientii care nu pot preleva proba singuri poate implica folosirea unui cateter inserat prin uretra in vezica urinara.

Ce ne indica rezultatele

Un test obisnuit de urina poate depista cauzele unor simptome. Investigatia poate oferi informatii despre starea de sanatate sau eventualele probleme ale pacientului precum si necesitatea de a face si eventuale alte analize mai amanuntite.

Categories
Articol medical

Testul de bilirubina

Ce este testul de bilirubina

Testul de bilirubina masoara cantitatea de bilirubina din sange. In general, testul pentru stabilirea nivelului de bilirubina din sange este efectuat pentru a se monitoriza activitatea ficatului sau pentru depistarea unor boli precum icter, anemie si boli hepatice.

Bilirubina este o substanta de culoare galben-maronie, produsa de catre bila. Bilirubina este formata prin distrugerea celulelor rosii (hematiile) imbatranite la nivelul ficatului, fiind eliminata din organism prin defecatie.

Daca nivelul bilirubinei este mai mare decat normal, este un semn fie ca celulele rosii ale sangelui se descompun intr-un ritm neobisnuit, fie ca ficatul nu o poate metaboliza sau nu se poate elimina in mod corespunzator in intestin.

De ce se face acest test

La copii si adulti, testul de bilirubina se face pentru a evalua functiile ficatului si a monitoriza afectiuni ale ficatului precum ciroza, hepatita si calculi biliari. De asemenea, se foloseste in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulele rosii), cum ar fi in cazul anemiei hemolitice. Aceasta este o afectiune care presupune distrugerea celulelelor rosii din sange mai rapid decat sunt produse de organism.

Nivelul ridicat de bilirubina poate provoca o ingalbenire a pielii si a ochilor, afectiune cunoscuta sub numele de icter. Excesul de bilirubina este frecvent la nou-nascuti. Icterul neonatal necesita tratament cum ar fi fototerapia, care trateaza icterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si de o transfuzie sangvina.

Cum se face testul

Proba pentru testul de determinare a nivelului bilirubinei este asemanatoare oricarei alte analize de sange. Asistenta medicala va lega un garou in jurul bratului, pentru evidentierea venei din care se va lua proba de sange. Zona in care va fi introdus acul va fi stearsa in prealabil cu alcool sanitar pentru a evita riscul unei infectii. Dupa ce acul a fost corect introdus in vena, se ataseaza de acesta un recipient si sangele va fi colectat in acest tub. Dupa ce se va colecta destul sange pentru analiza, asistenta va dezlega garoul si va pansa zona. La nou-nascuti, sangele este de obicei prelevat de la nivelul calcaiului.

Este necesar sa informati medicul inainte de test despre cat de activ ati fost, despre ce alimente ati consumat si ce medicamente ati luat. Dieta, medicamentele si exercitiile fizice pot influenta rezultatele. Dupa test, va veti putea relua activitatile normale imediat.

Scopul testului de bilirubina

Acest test poate fi recomandat de medic daca dati semne de icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor), aveti anemie sau un nivel scazut de celule rosii, aveti reactie toxica la medicamente, in cazul pacientilor aloolici, celor care au fost expusi virusilor hepatici, au urina inchisa, au greata si varsaturi, au dureri abdominale sau umflaturi abdominale, scaun de culoarea argilei, celor care dau semne de oboseala nejustificat.

Interpretarea rezultatelor

Testul de bilirubina masoara bilirubina totala. Aceasta exista in sange sub doua forme:

  • bilirubina indirecta (sau neconjugata) si
  • bilirubina directa (sau conjugata).

Bilirubina indirecta (sau neconjugata): rezulta din distrugerea excesiva a hematiilor (celulelor rosii in sange). Ea traverseaza fluxul sangvin pana la ficat.

Bilirubina directa (conjugata) rezulta din bilirubina indirecta datorita transformarii ce are loc la nivelul ficatului. Ea trece prin intestine si este eliminata prin scaun.

Bilirubina totala masoara toata bilirubina din sange (directa si indirecta). In timp ce bilirubina totala si bilirubina directa sunt masurate direct din sange, bilirubina indirecta este derivata din masuratorile celorlalte doua.

Pentru adultii cu varsta de peste 18 ani, bilirubina totala normala poate fi de pana la 1,2 miligrame pe decilitru (mg / dL) de sange. Pentru cei sub 18 ani, nivelul normal va fi de 1 mg/dL. Rezultatele normale pentru bilirubina directa (conjugata) trebuie sa fie mai mici de 0,3 mg / dL.

Barbatii au tendinta de a avea niveluri de bilirubina putin mai ridicate decat femeile. Afro-americanii tind sa aiba niveluri mai mici de bilirubina decat cei din alte rase.

Bilirubina totala ridicata, care este in cea mai mare parte bilirubina indirecta (neconjugata) poate fi cauzata de:

  • Anemie
  • Ciroza
  • O reactie la transfuzia de sange
  • Sindromul Gilbert – o afectiune ereditara comuna,in care exista o deficienta a unei enzime care ajuta la descompunerea bilirubinei.
  • Hepatita virala
  • O reactie la medicamente
  • Boala hepatica cauzata de alcool
  • Calculi biliari

Exercitiile fizice sustinute pot creste nivelul de bilirubina, in vreme ce cofeina, penicilina, barbituricele si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) numite salicilate reduc nivelul de bilirubina.

In cazul in care aveti un nivel al bilirubinei mai scazut decat cel normal nu trebuie sa va ingrijorati: acesta nu reprezinta o problema.

La nou-nascuti, nivelurile ridicate de bilirubina care nu se ajusteaza in maxim 2 saptamani pot fi un semn al:

  • incompatibilitatii tipului de sange intre mama si copil,
  • lipsei de oxigen,
  • a unei infectii mostenite sau
  • a unei boli care afecteaza ficatul.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Helicobacter Pylori

helicobacter pylori

Ce este Helicobacter Pylori

Helicobacter Pylori este o bacterie localizata la nivelul mucoasei stomacului si a duodenului. Dupa o evolutie cronica de mai multi ani, poate cauza ulceratii ale mucoasei gastrice sau duodenale. In unele cazuri, infectia cu Helicobacter Pylori poate poate duce chiar la cancer de stomac.

Infectia cu Helicobacter Pylori este una dintre cele mai raspandite afecţiuni (aproape doua treimi din populatia lumii este afectata). In majoritatea cazurilor, Helicobacter Pylori este de cele mai multe ori asimptomatica si nu provoaca ulcere. Odata fixata in stomac, ea continua sa se raspandeasca pe toata durata vietii, uneori fara sa fie observata si fara sa determine consecinte negative asupra sanatatii persoanei infectate. Totusi, pe masura ce din ce in ce mai multa lume primeste acces la apa curata si salubrizare, riscul de contaminare cu bacteria scade si el.

Multa vreme medicii au crezut ca principalii vinovati pentru aparitia ulcerului sunt alimentele condimentate, fumatul, stresul cotidian, consumul de alcool sau alte obiceiuri nesanatoase. In 1982, oamenii de stiinta au descoperit Helicobacter Pylori si au constatat ca germenii sunt cauza celor mai multe tipuri de ulcer.

Infectia cu Helicobacter Pylori se transmite pe cale orala, prin intermediul hranei contaminate, apei, salivei. Helicobacter Pylori este mai frecvent intalnita in tarile sau comunitatile care nu dispun de surse de apa potabila corespunzator tratate sau de sisteme de canalizare bune. Infectia este cel mai frecvent dobandita in copilarie.

Simptome

Dupa ce Helicobacter Pylori patrunde in organism, ataca mucoasa stomacului care are rolul de protectie de acidul pe care stomacul il produce in timpul digestiei. Odata ce bacteria a afectat stratul de mucus protector, acidul trece prin mucoasa ducand astfel la ulcer. Din aceasta cauza pot aparea hemoragii digestive, dureri, iar tractul digestiv nu isi mai indeplineste functiile in mod corespunzator. Durerea nu este una constanta, ea poate aparea sau disparea, fiind accentuata in momentele in care stomacul este gol, cum ar fi intre mese sau in timpul somnului. Durerea poate dura cateva minute sau chiar ore. Simptomele pot fi ameliorate rapid dupa consumul de lactate, alimente, sau administrarea de medicatie antacida. Alte simptome ale ulcerului includ: balonare, flatulenta, lipsa poftei de mancare, greata insotita de stari de voma, scaderea nejustificata in greutate.

Ulcerul poate provoca sangerari ale mucoasei gastrice si intestinale. Daca prezentati urmatoarele simptome, consultati de urgenta medicul: scaun cu urme de sange, de culoare rosu inchis sau negru, probleme de respiratie, ameteli sau stari de lesin, oboseala nejustificata,voma cu sange, dureri intense abdominale.

Chiar daca nu este considerata o cauza principala, Helicobacter Pylori poate cauza cancer de stomac, simptomele fiind urmatoarele: dureri abdominale sau balonare, greata, lipsa apetitului, senzatie de satietate dupa consumul unei cantitati mici de alimente, stari de voma, scaderea nejustificata in greutate.

Stabilirea diagnosticului

Daca nu aveti simptome de ulcer, este posibil ca medicul sa nu va testeze pentru Helicobacter Pylori. Totusi, daca prezentati sau ati avut astfel de simptome in trecut, este indicat sa faceti un test pentru depistarea Helicobacter Pylori. Medicamentele, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot afecta mucoasa gastrica, de aceea este important sa aflati care este cauza simptomelor prezentate pentru a putea beneficia de un tratament corespunzator.

Pentru inceput, specialistul va analiza istoricul dumneavoastra medical, simptomele si medicamentele pe care le luati. Urmeaza o examinare fizica care include verificarea abdomenului prin palpare, pentru a verifica daca exista umflaturi, sensibilitate sau durere. De asemenea, medicul va va indica efectuarea unui set de analize de laborator.

Cum putem diagnostica infectia cu Helicobacter Pylori

Pentru a putea diagnostica infectia cu Helicobacter Pylori medicul specialist poate apela la teste precum:

  • Endoscopia digestiva superioara – presupune introducerea unui tub flexibil dotat cu o camera de luat vederi de-a lungul esofagului pana in stomac si duoden. Cu ajutorul acestui instrument, medicul preleva mostre de tesut care vor fi examinate pentru a depista prezenta bacteriilor.
  • Computerul tomograf (CT) – care face fotografii detaliate ale interiorului corpului.

Daca sunteti diagnosticat cu Helicobacter Pylori, medicul poate considera necesara efectuarea unor teste care vizeaza cancerul de stomac. Acestea includ:

  • Examenul fizic
  • Teste de sange pentru a verifica anemia, cand organismul nu are suficiente globule rosii. Acest lucru se poate intampla daca aveti o tumoare care sangereaza.
  • Analiza materiilor fecale
  • Endoscopie
  • Biopsia – medicul preleveaza o bucata mica de tesut din stomac pentru a cauta semne de cancer. Biopsia se poate face simultan cu endoscopia.
  • Teste care fac fotografii detaliate din interiorul corpului, cum ar fi scanarea CT sau imagistica prin rezonanta magnetica (RMN)

Tratament

Daca prezentati ulceratii cauzate de Helicobacter Pylori, veti avea nevoie de tratament pentru a distruge germenii, pentru a va vindeca mucoasa stomacala si pentru a preveni reaparitia ulceratiilor. Tratamentul dureaza, de obicei 1-2 saptamani si include medicamente ca:

  • Antibiotice pentru a distruge bacteriile din organism, cum ar fi amoxicilina, claritromicina (Biaxin), metronidazol (Flagyl), tetraciclina (Sumycin) sau tinidazol (Tindamax). Cel mai probabil vi se va administra o combinatie de cel putin 2 antibiotice care sa distruga bacteria, pentru a eradica infectia.
  • Medicamente care reduc cantitatea de acid din stomac.
  • Subsalicilatul de bismut, care poate ajuta la tratarea completa a Helicobacter Pylori daca este administrat in combinatie cu antibioticele.
  • Medicamente care blocheaza histamina chimica, responsabila de aciditatea din stomac.

Tratamentul poate insemna administrarea mai multor pastile pe zi timp de cateva saptamani. Este foarte important sa luati toata medicatia prescrisa de medic deoarece, daca nu luati antibiotice in mod corect, bacteriile din organism pot deveni rezistente la antibiotic, ceea ce face ca infectiile sa fie mai greu de tratat.

Tratamentul infectiei cu Helicobacter Pylori este urmat la majoritatea pacientilor de o testare a eficientei eradicarii fie prin test respirator, fie prin testarea materiilor fecale efectuata la 1-2 saptamani de la terminarea tratamentului.

Preventie

Pentru prevenirea infectarii cu Helicobacter Pylori adoptati masurile generale aplicate in cazul infectiilor digestive: spalati-va des pe maini cu apa si cu sapun, beti apa numai din surse sigure, mentineti o buna igiena in bucatarie, preparati hrana in conditii sigure, conform indicatiilor, evitati sa consumati alimente servite de persoane care nu s-au spalat pe maini.

Desi stresul, alimentele condimentate, alcoolul si fumatul nu provoaca ulcere, ele pot ingreuna o vindecare rapida sau pot intensifica durerea. Consultati specialistul pentru a afla modalitati de a gestiona stresul, de a va imbunatati dieta si, daca fumati, modalitati de a renunta la fumat.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Testul Babes – Papanicolau

Testul Babes – Papanicolau

Prezentare generala

Testul Babes – Papanicolau (PAP) se face cu scopul identificării modificărilor celulare anormale de la nivelul colului uterin. În timpul acestuia se va recolta un eșantion mic de celule de pe suprafața colului uterin. Proba este apoi transferată pe o lamelă sau amestecată cu o substanță lichidă (citologie pe bază de lichid) și trimisă la laborator pentru a fi analizată la microscop. Celulele sunt examinate pentru a fi identificate schimbările anormale la nivelul celulelor care pot indica displazie cervicală sau cancer de col uterin.

Recomandarea efectuării testului Papanicolau se bazează pe vârsta pacientei şi pe prezenţa sau absenţa factorilor care cresc riscul apariţiei afecţiunilor ginecologice. Consultaţi-vă medicul pentru a afla cât de des este necesar să efectuaţi acest test.

De cele mai multe ori, modificările anormale ale celulelor de pe colul uterin sunt cauzate de anumite tipuri de papilomavirus uman sau HPV. În cele mai multe cazuri, HPV este cauza principală de cancer de col uterin. La femeile cu vârstă de peste 30 de ani, testul HPV poate fi facut în același timp ca testul Papanicolau. În cazul în care pacienta are până în 26 de ani, este recomandată administrarea vaccinului HPV pentru a preveni infecţia cu HPV care poate provoca, de cele mai multe ori, cancer de col uterin.

De ce este indicat sa faceti testul Babes – Papanicolau

Rolul testului Papanicolau este de a depista eventualele modificări anormale ale celulelor din colul uterin. Depistarea timpurie a acestor modificări și tratarea lor, dacă este necesar, reduc considerabil probabilitatea de a face cancer de col uterin.

Cum vă pregatiti pentru testul Babes – Papanicolau

Inainte de test:

  • Faceți-vă programare atunci când nu sunteți la menstruație deoarece sângele poate interfera cu rezultatul testului.
  • Evitați spălăturile vaginale, utilizarea tampoanelor interne, a ovulelor, spermicidelor etc. cu cel puțin 24 de ore înainte de efectuarea testului.
  • Evitați contactul sexual cu 24 – 48 ore înainte de efectuarea testului.

Este indicat să precizați medicului ginecolog și următoarele aspecte:

  • dacă sunteți însărcinată.
  • dacă aveți în zona genitală dureri, mâncărimi, roșeață, răni, umflături sau secreție vaginală vâscoasă sau urât mirositoare.
  • dacă luați pilule contraceptive.
  • dacă este primul test Papanicolau pe care îl faceți.
  • care a fost prima și ultima zi de menstruație și cât a durat ciclul menstrual.
  • dacă ați suferit intervenții chirurgicale sau alte proceduri cum ar fi radioterapia la nivelul vaginului, colului uterin, uterului sau vulvei.
  • dacă ați efectuat în trecut un test Papanicolau care a avut rezultate anormale

Pentru confortul dumneavoastră este indicat să urinați înainte de efectuarea testului.

Cum se face un test Babes – Papanicolau

Odată ajunsă în cabinetul ginecologic vi se va cere să vă dezbrăcați de la talie în jos și să vă întindeți pe spate pe masa ginecologică, cu picioarele ridicate și așezate pe niste suporturi speciale. Acest lucru permite medicului ginecolog să examineze zona genitală, vaginul și colul uterin.

Medicul folosește un instrument numit specul, care ține vaginul deschis, iar cu o spatulă sau o perie fină, recoltează celule din colul uterin. Proba este apoi transferată pe o lamelă sau amestecată cu o substanță lichidă și trimisă la laborator pentru a fi analizată la microscop.

Ce simtiti în timpul testului Babes – Papanicolau

Cu siguranță vă veți simți mai confortabil în timpul testului dacă sunteți relaxată. Evitați să vă țineți respirația sau să încordați mușchii pentru a nu vă spori disconfortul.

Este posibil să aveți o senzație de disconfort atunci când este introdus speculul, mai ales dacă vaginul este iritat, sensibil sau îngust. De asemenea, este posibil să simțiți o anumită presiune atunci când se recoltează proba.

Riscuri

Sunt foarte puține șanse să aveți probleme în urma efectuării testului Babes – Papanicolau. Foarte rar, poate apărea o mică sângerare, de aceea este indicat să folosiți un tampon zilnic după efectuarea testului.

Rezultate

Testul Babes – Papanicolau se face pentru a detecta apariția unor modificări anormale în celulele colului uterin. Rezultatele sunt de obicei disponibile în o săptămână sau două. Adresați-vă medicului pentru a ști cu exactitate în cât timp veți primi rezultatele.

Clasificare

Rezultat test Papanicolau normal – proba recoltată conține suficiente celule și nu au fost detectate celule anormale.

Rezultat test Papanicolau anormal – proba recoltată nu conține suficiente celule sau au fost detectate celule anormale.

Cateva elemente care pot afecta rezultatul testului Babes – Papanicolau:

  • sânge menstrual pe lamelă: acest lucru poate îngreuna examinarea celulelor cervicale.
  • existența unei infecții vaginale.
  • spălăturile vaginale sau folosirea de creme sau preparate pentru uz ginecologic cu 24 de ore înainte de efectuarea testului.
  • insuficiente celule recoltate.

Cateva sfaturi

Un rezultat normal al testului Babes – Papanicolau nu exclude complet prezența celulelor anormale (displazia cervicală) sau a cancerului de col uterin. Uneori, testul nu depistează celulele anormale chiar dacă acestea sunt prezente (rezultat fals negativ). Dacă totuși ați avut 3 rezultate normale consecutive, se reduce șansa de rezultate fals negative. Există și cazuri în care testul poate indica celule anormale atunci când acestea nu sunt prezente (rezultat fals-pozitiv). Consultați-vă medicul pentru interpretarea rezultatelor testului Papanicolau.

Pacientele cu rezultate ale testului Papanicolau anormale sau cele cu vârsta de peste 30 de ani pot fi testate pentru papilomavirus uman (HPV), o infecție cu transmitere sexuală, care provoacă veruci genitale. Unele tipuri de HPV pot provoca cancer de col uterin. Testul HPV poate sau nu poate fi efectuat în același timp cu testul Babes – Papanicolau. Rezultatele testului HPV poate ajuta medicul să decidă dacă se impun teste sau tratamente suplimentare.

În cazul examenului Papanicolau în mediu lichid, proba este introdusă într-un flacon care conține un mediu special și trimisă la laborator pentru procesare. În plus, testul Babes – Papanicolau în mediu lichid permite testarea concomitenta, din aceeași probă, a prezentei tipurilor HPV (virusul papilloma uman) cu grad ridicat de risc. Totuși, studiile arata ca testele Papanicolau în mediu lichid pot indica mai multe rezultate fals – pozitive față de testul convențional.

Nu este suficientă doar efectuarea unui test Babes – Papanicolau pentru diagnosticarea displaziei cervicale sau a cancerului de col uterin. De cele mai multe ori sunt necesare teste suplimentare, cum ar fi colposcopia sau biopsia cervicală.

Testul Babes – Papanicolau nu este folosit pentru a determina infecțiile cu transmitere sexuală sau alte tipuri de cancer, altele decât cel de col uterin. Dacă se suspectează infecții cu transmitere sexuală, sunt necesare alte teste de specialitate pentru a confirma un diagnostic și anume:

  • Teste pentru vaginita bacteriană
  • Teste pentru herpes genital
  • Teste de sifilis
  • Teste de Chlamydia
  • Teste de gonoree

auto-examinarea vaginală vă poate ajuta să vă cunoașteți mai bine corpul, să știți ce este normal pentru dumneavoastră și să descoperiți simptome precoce de infecții sau alte afecțiuni, dar aceasta nu poate să înlocuiască un examen pelvian regulat și testul Babes – Papanicolau făcut de un medic. Apelați așadar la un specialist ori de câte ori este nevoie!

Sursa text: WebMD
Foto: freeimages.com

Categories
Articol medical

Nivelul de sodiu din sânge

Sodiu

Nivelul de sodiu din sânge

Testul pentru sodiu seric este efectuat pentru stabilirea nivelului de sodiu (natriu, NA) din sânge. Sodiul este atât un electrolit cât și un mineral, care joacă un rol foarte important în păstrarea echilibrului electroliților și a apei (cantitatea de lichid din interiorul și exteriorul celulelor) din sânge. Sodiul este important și pentru modul în care funcționează nervii și mușchii.

Cea mai mare parte din cantitatea de sodiu din organism (aproximativ 85%) se găsește în sânge și în lichidul limfatic, fiind partial controlată de hormonul numit aldosteron, produs la nivelul glandelor suprarenale. Nivelul aldosteronului din organism acționează ca un indice pentru rinichi în ceea ce privește cantitatea de sodiu eliminată prin urină. De asemenea, cantități mici de sodiu sunt eliminate prin piele atunci când transpirați.

În natură sodiul este regăsit în majoritatea alimentelor sau ca ingredient al mâncărurilor gătite, sub forma sării de masă sau a bicarbonatului de sodiu. Sodiul poate fi întâlnit și în industria farmaceutică, intrând în componența unor medicamente precum laxativele, aspirina, apa de gură sau pasta de dinți.

În general nivelul scăzut de sodiu în organism este întâlnit doar la persoanele care suferă de insuficiență cardiacă, malnutriție și diaree.

Pentru a stabili nivelul sodiului din sânge se efectează un test de sânge. Alți electroliți, cum ar fi potasiu, calciu, clor, magneziu și fosfat, pot fi verificați într-o probă de sânge în același timp cu testul de sânge pentru sodiu.

De ce se face testul

Testul de sânge pentru a verifica nivel de sodiu din organism este efectuat pentru:

  • a verifica echilibrului electroliților și al apei din organism.
  • a determina cauzele care duc la simptomelor variațiilor nivelurilor scăzute sau ridicate de sodiu.
  • a monitoriza evoluția bolilor rinichilor sau a glandelor suprarenale

Rezultate

Parametrii normali ai nivelului de sodiu din sânge au fost stabiliți după cum urmează:

  • Adulti: 136-145 mEq/L (miliechivalenti per litru);
  • Copii: 138-145 mEq/L.

Dacă rezultatele testului indică valori mai mari decât media normală (hipernatremie), acest lucru se poate datora unei diete bogate în sodiu sau deshidratării organismului. Deshidratarea poate fi cauzată și de unele afecțiuni medicale precum: diaree sau stări de vomă severe, sindromul Cushing, boli sau leziuni ale rinichilor, cetoacidoza diabetică sau diabetului insipid.

Dacă, dimpotrivă, rezultatele testului indică valori mai mici ale nivelului de sodiu (hiponatremie) acest lucru poate fi cauzat de: transpirație în exces, arsuri, diaree sau stări de vomă severe, exces de lichide (cu precădere apă), alimentația săracă, activitatea scazută a glandelor suprarenale sau a glandei tiroide, insuficiență cardiacă, boli ale rinichilor, ciroza, fibroza chistica sau sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH).

Ce poate afecta testul?

Rezultatele testului pot fi influențate de:

  • administarea unor medicamente precum: anticoncepționale orale, corticosteroizi, antibiotice, estrogen, antidepresive triciclice, heparină, medicamente noninflamatorii nesteroidiene, diuretice, litium și multe medicamente menite să trateze presiunea arterială crescută.
  • nivelul crescut de glucoză, trigliceride sau proteine;
  • administrarea intravenoasă de lichide (IV) în urma unei spitalizări sau intervenții chirurgicale recente.

Important!

Cereți medicului să vă interpreteze rezultatele testului. Chiar dacă testul indică un nivel ridicat sau scăzut de sodiu seric, acest fapt nu înseamnă că sunteți în mod automat bolnav. Medicul va decide dacă sunt necesare teste adiționale pentru depistarea vreunei afecțiuni medicale de care puteti fi suspect.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical

Creatinina si Clearance-ul creatininei

Creatinina și Clearance-ul creatininei

Creatinina si Clearance-ul creatininei

Creatinina este o substanță reziduală generată de metabolismul muscular. Creatinina este transportată la rinichi prin sânge de unde este filtrată și eliminată din organism prin urină. Este important să verificăm nivelul de creatinină din sânge pentru că s-a dovedit că aceasta este un indicator fiabil pentru a stabili dacă rinichii functionează bine. Capacitatea rinichilor de a gestiona creatinina este numită clearance-ul creatininei. Testul pentru clearance-ul creatininei reflectă rata la care rinichii filtrează sângele, numită de medici rata de filtrare glomerulară (RFG). Acest test este folosit pentru a ajuta la detectarea şi diagnosticarea disfuncţiei renale şi/sau la detectarea scăderii fluxului de sânge la rinichi.

Funcția renală normală si rata de filtrare glomerulară (RFG)

Sângele din corp se filtează prin rinichi de sute de ori în fiecare zi prin niște filtre mici numite nefroni. Substanțele reziduale rezultate din acest proces nu se reabsorb în sânge ci se excretă prin urină. Rata fluxului sanguin care trece prin rinichi este cunoscută sub numele de rată de filtrare glomerulară, sau RFG. Glomerul reprezintă o structură anatomică microscopică a vaselor de sânge din interiorul nefronilor și este o parte esențială a sistemului de filtrare. Rata de filtrare glomerulară nu poate fi măsurată direct de aceea se recurge la măsurarea creatininei și clearance-ul creatininei.

Ce este creatinina si clearance-ul creatininei?

Creatinina este o moleculă generată de metabolismul muscular prezentă în serul din sânge. Creatinina este un produs rezidual, care este produs în mod continuu în timpul defalcării musculare normale. Rinichii filtrează creatinina din sânge în urină. Clearance-ul creatininei se efectuează pentru a evalua funcția renală și excreția creatininei. De asemenea, clearance-ul creatininei este folosit pentru a monitoriza evoluția bolilor renale. Clearance-ul creatininei exprimă cantitatea de plasma epurată de rinichi într-un minut. La o persoană tânără și sănătoasă, acesta este de aproximativ 125 mililitri pe minut – ceea ce înseamnă că în fiecare minut, rinichii epurează 125 ml de sânge. Rata de filtrare glomerulară (RFG) poate varia în funcție de vârstă, sex și greutate.

Măsurarea clearance-ul creatininei si a funcției renale

Clearance-ul creatininei este, după cum am mai precizat, efectuat pentru a putea compara nivelul de creatinină din urină cu cel din sânge, iar ca metodă se folosește recoltarea unei probe de 24 de ore de urină sau prelevarea unei mostre de sânge.

Probă de urină: urina este colectată într-un interval de 24 de ore. Colectarea începe la ora 8 dimineața. Prima urină, de la ora 8, se aruncă. Întreaga cantitate de urină evacuată în decursul următoarelor 24 ore (inclusiv urina evacuată la ora 8 dimineața în ziua următoare) va fi recoltată într-un recipient, care va fi ținut la rece. Proba trebuie transportată apoi cât mai repede la laborator.

Proba de sânge: Procedura pentru stabilirea nivelului clearance-ului creatininei în organism urmează pașii unei analize simple a sângelui și prin urmare nu necesită pregătiri speciale. Este foarte important însă să vă informați medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care îl urmați. Clearance-ul creatininei se calculează pe baza concentrației creatininei serice și a unor coordonate ale pacientului precum sex, vârstă și greutate. Cu cât este mai mare nivelul creatininei din sânge, cu atât mai mică este rata de filtrare glomerulară și clearance-ul creatininei.

În general, din motive practice, metoda de recoltare a unei probe de sânge este folosită mult mai des decât testul de colectare a urinei.

Interpretare rezultate

O rată de filtrare glomerulară sau un clearance al creatininei scăzut indică afecțiuni ale rinichilor. Tinerii cu o musculatură dezvoltată sau persoanele de vârstă medie pot avea un nivel de creatinină mai mare decât persoanele în vârstă. Persoanele în vârstă au adeseori nivelul de creatinină din sânge mai mic decât cel normal indicat. Medicii stabilesc severitatea bolii renale cronice, cu un sistem care utilizează rata de filtrare glomerulară (RFG):

  • Stadiul 1: RFG 90 sau mai mare (funcție renală normală)
  • Stadiul 2: RFG 60-90 (scădere ușoară a funcției renale)
  • Stadiul 3: RFG 30-59 (scădere moderată a funcției renale)
  • Stadiul 4: RFG 15-29 (scădere severă a funcției renale)
  • Stadiul 5: RFG mai mică de 15 (insuficiență renală care necesită, de obicei, dializă)

Ce se poate face dacă aveți clearance-ul creatininei scăzut

Dacă aveți RFG sau clearance-ul creatininei scăzut, medicul va concepe un plan de tratament. Principalele cauze ale bolilor renale cronice sunt hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. Dacă suferiți de aceste afecțiuni, primul pas este de a le ține sub control cu o dietă adecvată, exerciții fizice și medicamente. În cazul în care aceste afecțiuni nu sunt prezente, pot fi necesare teste suplimentare pentru a identifica cauza bolii renale.

Verificarea periodică a RFG sau a clearance-ul creatininei permit depistarea, diagnosticarea și eventual administrarea unei medicații adecvate afecțiunii renale de care suferiți. Aceste teste pot fi, de asemenea, utilizate pentru a determina dacă şi când este necesară introducerea dializei renale. Totuși, cei mai mulți oameni nu au nevoie de dializă, până când RFG și clearance-ul creatininei nu sunt foarte scăzute.

Așadar, atunci când ne facem analize medicale este recomandabil să fim atenți și la rezultatele privind creatinina. Putem fi aparent sănătoși dar e posibil totuși să avem probleme cu funcția renală iar boala cronică de rinichi să fie într-un stadiu inițial. Dacă boala cronică de rinchi este tratată din timp, rata de deteriorare a funcției renale rămâne foarte mică și evoluează foarte lent. Tratamentul afecțiunii va fi stabilit de medicul specialist în funcție de circumstanțe și de particularitățile individuale.

Sursa text:          WebMD
Foto:     Freepik.com

Categories
Articol medical

Hemoglobina glicata (glicozilata) (HbA1C)

Hemoglobina glicata (glicozilata) (HbA1C)

O parte din glucoza din sange se leaga de hemoglobina (proteina care transporta oxigenul in globulele rosii). Aceasta combinatie de glucoza si hemoglobina se numeste hemoglobina glicata (glicozilata) sau HbA1C. Cantitatea de HbA1C este determinata direct de concentratia de glucoza din sange. Pentru ca globulele rosii au o viata de 2-3 luni, HbA1C reflecta nivelul mediu de glucoza din sange pe parcursul acestei durate de viata a celulelor rosii. Daca diabetul zaharat nu este tinut sub control, acest lucru va duce la cresterea nivelului hemoglobinei glicate.

Cu cat nivelul procentajului HbA1C este mai mare, cu atat exista un risc crescut de a face diabet sau complicatii ale diabetului.

Poliana va propune Pachetul Analize Diabet care contine cinci analize medicale pentru monitorizarea nivelului de glucoza si pentru depistarea diabetului zaharat in stadiul incipient.
Programeaza-te aici.

Cand este indicata analiza?

Hemoglobina glicata este unul dintre testele recomandate pentru diagnosticarea prediabetului (stare care reprezinta un nivel al glicemiei mai ridicat decat normal, dar nu atat de mare incat sa fie considerat diabet de tip 2) si a diabetului zaharat.

Hemoglobina glicozilata este o analiza de rutina recomandata persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat. Potrivit recomandarilor Asociatiei Americane de Diabet, testul HbA1C este indicat la fiecare 6 luni pacientilor care au un control glicemic optim si la 3 luni celor care incearca sa isi stabilizeze glicemia.

Analiza HbA1C este indicata si cu rol predictiv in ceea ce priveste evaluarea riscului de complicatii ale diabetului (retinopatie diabetica, nefropatie etc.)

Cum se face analiza

Hemoglobina glicata este o analiza de sange. De obicei, se recolteaza sange dintr-o vena a bratului.  

Cum te pregatesti

Nu este nevoie de o pregatire anume inainte de a face testul HbA1C. Analiza nu necesita repaus alimentar.

Care sunt valorile normale?

Rezultatele hemoglobinei glicate sunt exprimate sub forma de procentaj.

  • Nivelul normal al hemoglobinei glicate este sub 5,7%.
  • Nivelul HbA1C cuprins intre 5,7% si 6,4% corespunde prediabetului, conditie medicala premergatoare diabetului si care este reversibila daca se iau masuri de dieta si miscare.
  • Valorile HbA1C de 6,5% si peste determinate in doua momente separate arata existenta diabetului zaharat.  
  • Un rezultat HbA1C mai mare de 8% arata un diabet necontrolat, care implica riscuri mai mari de aparitie a complicatiilor bolii.

Pentru pacientii cu diabet, tinta terapeutica a HbA1C este sub 7%.

Interpretare analiza: cand creste nivelul?

Un nivel prea mare al HbA1C arata: hiperglicemie in ultimele 2-3 luni, existenta diabetului zaharat, un control ineficient al glicemiei, anemie feripriva sau policitemie.

Interpretare analiza: cand scade nivelul?

Nivelul HbA1C mai mic decat normal poate sa apara in: sarcina, dupa transfuzie, cand exista pierderi de sange, hemodializa, anemii hemolitice.

In cat timp este disponibil rezultatul?

Rezultatul testului HbA1C este disponibil in cateva zile lucratoare, in functie de laborator.

Surse de informatie:

https://labtestsonline.org.uk/tests/hba1c-test

https://medlineplus.gov/a1c.html

Categories
Articol medical

Ce trebuie sa stii despre glicemie (glucoza serica)

Ce trebuie sa stii despre glicemie (glucoza serica)

Glicemia este un test care masoara nivelul glucozei (un tip de zahar) din sange. Glucoza este principala sursa de energie a corpului. Carbohidratii din alimente sunt descompusi, rezultand mai multe tipuri de zaharuri, printre care si glucoza, care este absobita la nivelul intestinului subtire si transportata catre celule, unde este nevoie de ea pentru a se produce energie. Insulina, un hormon produs de pancreas, ajuta la fixarea glucozei din sange la nivelul celulelor. Nivelul prea mare al glucozei (hiperglicemia) poate fi semn de diabet, boala care are numeroase complicatii la nivelul inimii, rinichilor si vederii. Un nivel prea mic al glicemiei (hipoglicemia) poate duce, de asemenea, la aparitia unor probleme de sanatate (afectare cerebrala) in lipsa tratamentului.  

Poliana va propune Pachetul Analize Diabet care contine cinci analize medicale pentru monitorizarea nivelului de glucoza si pentru depistarea diabetului zaharat in stadiul incipient.
Programeaza-te aici.

Cand este indicata analiza

Glicemia este indicata pentru a afla daca nivelul glucozei este normal.  Testul este indicat si pentru diagnosticarea si monitorizarea diabetului.

Medicul poate recomanda efectuarea analizei si daca apar simptome ale hiperglicemiei (sete crescuta, urinare frecventa, vedere neclara, oboseala, rani care se vindeca mai greu) sau ale hipoglicemiei (anxietate, transpiratii, tremur, pofta de mancare crescuta, confuzie).

Testarea glicemiei este recomandata si celor care au factori de risc pentru diabet – exces de kilograme, sedentarism, istoric de diabet in familie, hipertensiune, boli cardiace.

Cum se face

Glicemia serica este un test de sange. Se recolteaza de obicei sange de la o vena a mainii, cu un ac mic.

Daca ai diabet, ti se va recomanda sa iti monitorizezi acasa nivelul glicemiei.

Cum te pregatesti

Glicemia se face pe nemancate, dupa un repaus alimentar de 8 ore.

Care sunt valorile normale

Valorile glicemiei bazale

  • Normal: 60 – 99 mg/dl
  • Glicemie bazala modificata: 100 – 125 mg/dl
  • Diabet zaharat: peste 126 mg/dl

Interpretare analiza: cand creste nivelul

Daca glicemia serica arata valori mai mari inseamna ca ai un risc crescut de a face diabet. De asemenea, glicemia crescuta poate fi semnul:

  • Bolii renale
  • Hiperitiroidismului
  • Pancreatitei
  • Cancerului pancreatic
  • Unui stres acut: raspuns la o trauma, atac de cors sau accident vascular cerebral.

Interpretare analiza: cand scade nivelul

Daca nivelul glicemiei este mai mic decat valorile normale, poate fi un semn al:

  • Hipotiroidismului
  • Administrarii unei cantitati mai mari de insulina
  • Bolii hepatice.

Daca ai un nivel anormal al glicemiei, nu inseamna ca ai o afectiune care necesita tratament. Stresul si unele medicamente pot afecta nivelul glicemiei. Vorbeste cu medicul despre valorile anormale ale glicemiei.

In cat timp se da rezultatul

In functie de laborator, rezultatul glicemiei este disponibil in cateva zile lucratoare.

Surse de documentare:

https://labtestsonline.org.uk/tests/glucose-tests

https://medlineplus.gov/lab-tests/blood-glucose-test/