Categories
Articol medical

Ce este screeningul

Screeningul poate fi definit drept o investigatie de rutina pe care o persoana aparent sanatoasa, asimptomatica o poate efectua pentru a depista diferite afectiuni, cu scopul de a aplica din timp modificari in stilul de viata (de pilda, exista persoane care doresc sa afle daca prezinta risc pentru anumite boli ereditare si, prin urmare, pot lua decizii sau masuri din timp), pentru a reduce riscul unor boli sau pentru a beneficia de un tratament precoce daca, in urma testarii, se descopera o afectiune. Testele de screening nu sunt considerate teste de diagnostic, dar sunt utilizate pentru a determina prezenta sau absenta unei boli. Prin urmare, testele de screening efectuate periodic sunt esentiale pentru monitorizarea sanatatii si mentinerea acesteia in parametri optimi.

Numeroase persoane considera ca “mai bine sa previi decat sa tratezi”, insa testele de screening nu previn aparitia bolilor. Un test de screening poate fi considerat o masura de preventie doar in cazul in care scopul efectuarii acestuia este de a stabili si influenta factorii de risc ori de a depista si trata anumite modificari atipice care ar putea favoriza aparitia unei afectiuni – de exemplu, colonoscopia permite indepartarea polipilor intestinali potential maligni.

Avantajele screeningului

Testele de screening vin cu trei beneficii importante: in primul rand – identificarea unei potentiale probleme de sanatate sau a unei afectiuni care poate fi tratata (reducandu-se rezultatele incerte sau ambigue), in al doilea rand – pentru ca persoana sa afle ca este contagioasa si, astfel, sa previna transmiterea bolii, iar in al treilea rand – ca masura de prevaccinare. Pentru o stare de sanatate optima, testele de screening trebuie sa devina o prioritate. Iata cateva dintre avantajele acestora:

  • Depistarea precoce a unei boli poate insemna un tratament mai eficient sau o gestionare mai buna a bolii, ceea ce poate reduce riscul complicatiilor si creste sansele unui prognostic bun.
  • Descoperirea riscurilor de a dezvolta anumite boli
  • Testele de screening pot sa ajute persoanele cu istoric familial de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral (AVC) sau diabet in procesul preventiei si obtinerii unui tratament la momentul potrivit.

Cele mai frecvente teste de screening

Unul dintre factorii majori de risc pentru o serie de afectiuni este varsta, insa, alaturi de aceasta si alti factori de risc pot fi implicati in dezvoltarea unei boli, astfel incat prin depistarea timpurie si tratament precoce, organismul poate lupta cu eventualele probleme de sanatate. Desi in majoritatea situatiilor exista consensul specialistilor cu privire la testele recomandate la o anumita varsta, sau in prezenta unui factor de risc, mai exista si situatii cand parerile sunt impartite. De exemplu, majoritatea expertilor recomanda efectuarea unui profil lipidic ca test de screening pentru depistarea nivelelor crescute de colesterol deoarece acestea duc la ateroscleroza si consecutiv la aparitia bolilor de inima si vaselor de sange, totusi parerile difera in ceea ce priveste varsta la care ar trebui initiata aceasta testare: Academia Americana de Pediatrie recomanda realizarea unei analize de colesterol pentru toti adultii de 20 de ani sau peste la fiecare 4- 6 ani, in timp ce Ghidul European de Preventie a Bolilor Cardiovasculare 2016 recomanda screeningul daca apare oportunitatea testarii si testarea celor care au risc inalt de a dezvolta o boala cardiaca Iata care sunt cele mai frecvente teste de screening recomandate.

Testarea colesterolului

Acesta reprezinta o analiza de sange prin care sunt masurate valorile colesterolului LDL (colesterolul “rau”, care contine lipoproteine de densitate scazuta) si ale colesterolului HDL (colesterolul “bun”, care contine lipoproteine de densitate ridicata). Colesterolul sustine dezvoltarea membranelor celulare, reglarea anumitor hormoni, precum si sintetizarea vitaminei D.

Colesterolul din sange provine din doua surse: este produs de ficat sau furnizat de alimente. Ficatul este organul vital care produce toata cantitatea de colesterol de care organismul are nevoie. Valorile anormale cresc riscul de boli cardiovasculare – un nivel crescut poate determina infarct miocardic acut (IMA) sau accident vascular cerebral (AVC). In mod special, screeningul se recomanda in caz de obezitate, fumat sau consum excesiv de alcool. Testarea este recomandata la interval de 4-6 ani, insa mai des atunci cand persoana prezinta risc de boala cardiaca (de obicei, nivelul crescut este mostenit). 

Programeaza-te online pentru recoltare!  5 analize medicale la pret special in pachetul Profil Lipidic.

Testarea pentru cancerul de col uterin si cervical

Screeningul inseamna testarea inainte sa prezinti vreun semn sau simptom. Investigatiile sunt: testul Babes-Papanicolau (PAP) si testul HPV (papilomavirusul uman). Testul PAP evidentiaza celulele anormale atipice de la nivelul colului uterin, metaplazii sau displazii care sunt faze preliminare ale cancerului. Testul de genotipare HPV evidentiaza tipul de virus cu care este infectata pacienta. La fel ca testul Papanicolau, testul pentru HPV se face prin analiza unei probe de secretii prelevate de la nivelul cervixului. Recoltarea este facuta de medicul ginecolog pentru ambele teste. Acestea se recomanda sa fie efectuate o data la 3 ani incepand cu varsta de 21 de ani.

Testarea diabetului si a pre-diabetului

Masurarea nivelului glicemiei trebuie verificat daca prezinti istoric familial de diabet, ai valori ridicate ale colesterolului si te confrunti cu hipertensiune arteriala cronica. De asemenea, persoanele care nu au simptome de diabet ar trebui sa efectueze screeningul daca sunt supraponderale sau obeze. Recomandarile internationale arata ca glicemia trebuie testata la fiecare trei ani, incepand cu varsta de 45 de ani, indiferent de greutatea persoanei. 

Programeaza-te online pentru efectuarea analizelor din Pachetul de analize pentru diabet pe care Poliana ti-l pune la dispozitie!

Testarea pentru cancerul de prostata

Barbatii trebuie sa efectueze screeningul de prostata daca sunt supraponderali, au niveluri ridicate ale testosteronului si/sau au peste 50 de ani. Testarea poate fi recomandata de medicul urolog si mai devreme, in jurul varstei de 40 de ani, daca exista cazuri de cancer de prostata in familie. Discuta cu medicul, pentru a afla exact care sunt factorii de risc pentru cancerul de prostata si cand ar trebui sa incepi screeningul. Prostata este o glanda de dimensiunea unei nuci, aflata sub vezica urinara, ce ajuta la producerea fluidului care creeaza materialul seminal. Celulele prostatei, atat cele normale, cat si cele maligne produc o proteina denumita antigenul specific prostatic (PSA), care poate fi analizat printr-o mostra de sange. Cu cat este mai crescut nivelul PSA, cu atat exista o probabilitate mai mare de cancer de prostata, a doua cauza de deces prin cancer in randul barbatilor la nivel mondial, dupa cancerul de plamani. Cat de des vei fi testat ulterior depinde de nivelul PSA.

Testarea pentru hepatite

Panelul pentru testarea hepatitei (care determina inflamatia ficatului) reprezinta o analiza de sange. Unele teste analizeaza proteinele (anticorpii) pe care organismul ii produce pentru a combate infectiile, in timp ce alte teste analizeaza antigenii sau materialul genetic (AND sau ARN) ai virusurilor care determina hepatitele.

Tipurile de hepatita

Hepatita A este cel mai frecvent raspandita prin contactul cu materii fecale contaminate sau prin consumul unor alimente alterate. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu hepatita A se vindeca si nu sufera leziuni hepatice.

Hepatita B se raspandeste prin contact cu sange, material seminal sau alte fluide corporale. Medicii recomanda screeningul pentru hepatita B in timpul copilariei, insa si adultilor nevacccinati sau barbatilor homosexuali, dar si personalului medical sau ca parte a analizelor prenatale. Screeningul pentru hepatita B poate fi efectuat si de catre persoanele care urmeaza tratament imunosupresiv. Exista cazuri de recuperare rapida in urma infectiei cu hepatita B, insa unele persoane sufera afectare hepatica severa pe termen lung.

Hepatita C este cel mai frecvent raspandita prin sange infectat, de obicei prin intermediul acelor folosite la comun. Majoritatea persoanelor cu hepatita C dezvolta boala hepatica cronica si ciroza hepatica. Te afli in categoria de risc pentru a te infecta cu un virus hepatic daca: ai o boala cu transmitere sexuala (ITS), ai avut contact apropiat cu o persoana infectata, ai parteneri sexuali multipli, analizele enzimelor hepatice au rezultate in afara referintelor, urmezi tratament de dializa pe termen lung. Hepatologii recomanda screening in special pentru persoanele care prezinta risc crescut de infectare, cu atat mai mult cu cat hepatitele B si C nu determina simptome multi ani, chiar decenii de la infectare, insa virusurile continua sa afecteze ficatul in tot acest timp.

Testarea pentru cancerul mamar

Mamografia reprezinta radiografia in doua planuri a sanului, fiind utilizata ca test de screening pentru cancerul de san la femeile care nu prezinta semne sau simptome. Mamografia este un test rapid si in general nedureros, care dureaza in general 20 de minute. Investigatia ajuta medicul sa depisteze precoce un cancer prin evidentierea prezentei unor modificari la nivelul sanului, chiar inainte ca acestea sa dea semne care sa fie ingrijoratoare . Prin urmare, mamografia este valoroasa deoarece contribuie la depistarea in faza incipienta a cancerului, inainte ca acesta sa se raspandeasca in alte zone ale corpului. Majoritatea femeilor au sanse crescute de supravietuire in urma cancerului mamar, daca acesta este descoperit precoce si tratat din timp.

Mamografia este recomandata dupa varsta de 50 de ani o data la 2 ani, insa medicul decide daca este nevoie de o monitorizare mai frecventa. Femeile de peste 40 de ani ar trebui sa discute cu medicul despre recomandarea de a incepe screeningul mai devreme, mai ales in situatia in care exista cazuri de cancer mamar in familie.

Surse:

https://www.who.int/activities/promoting-cancer-early-diagnosis

https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/screening-tests-for-common-diseases

https://www.news-medical.net/whitepaper/20190701/Why-is-Health-Screening-Important.aspx

https://gut.bmj.com/content/gutjnl/34/2_Suppl/S45.full.pdf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279418/

https://health.gov/myhealthfinder/topics/health-conditions/hiv-and-other-stds/protect-yourself-hepatitis-b

https://www.who.int/hepatitis/publications/hepatitis-testing-recommendation-policy/en/

https://nyulangone.org/conditions/hepatitis-a-b-c/screening

https://www.uofmhealth.org/health-library/tr6161

https://medlineplus.gov/lab-tests/hepatitis-panel/

Categories
Articol medical

Hepatita este o boala infectioasa virala. Virusul hepatic ataca si distruge, mai mult sau mai putin, celulele hepatice, ceea ce poate duce la o functionare deficitara a ficatului. La nivel global, exista peste 500 de milioane de cazuri de hepatita B si C, 20 de milioane de cazuri de hepatita E, 12 milioane de cazuri de hepatita D si 1,4 milioane de cazuri de hepatita A. Citind in continuare, poti afla mai multe despre simptomele, factorii de risc, modul de tratare si de prevenire a hepatitei.

  • Tipuri de hepatita
  • Forme ale hepatitei
  • Hepatita A
  • Hepatita B
  • Hepatita C
  • Hepatita D
  • Hepatita E

Tipuri de hepatita

Cele mai raspandite forme de hepatita sunt hepatita A, B si C, insa mai exista si hepatita D, hepatita E si hepatita G. Poti afla cateva informatii despre fiecare mai jos.

  • Hepatita A – este cauzata de consumul de apa sau alimente contaminate cu virusul hepatic A (numit si HAC). De asemenea, poate fi produsa de contactul sexual anal sau oral. Poate duce la inflamatia sau umflarea ficatului, insa rareori se ajunge la forme cronice;
  • Hepatita B – este cauzata de virusul hepatic B sau HBV. Se transmite prin contactul cu sangele, sperma sau alte fluide corporale ale unei persoane bolnave. Mai mult, se transmite si prin contact sexual;
  • Hepatita C – este cauzata de virusul hepatic C sau HCV. Se transmite prin contactul cu persoana bolnava, mai ales prin sange, sperma sau alte fluide corporale;
  • Hepatita D – este cauzata de virusul hepatic D sau HDV. Poti lua virusul doar daca esti deja infectat cu hepatita B. Se transmite prin contactul cu sangele persoanei bolnave, cu acele folosite de o persoana infectata sau prin sex neprotejat cu un bolnav;
  • Hepatita E – este cauzata de virusul HEV. In general, se transmite prin consumul de apa contaminata cu virusul hepatic E. Apare mai ales in zone din Africa, Asia sau America de Sud, unde nu exista acces la apa potabila;
  • Hepatita G – este cauzata de virusul hepatic G, numit si GBV-C. Majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice. Poate cauza infectii cronice si complicatii ale unor afectiuni ale ficatului. Prezenta virusului hepatic G, alaturi de hepatita B, nu pare a agrava severitatea bolii. Se transmite prin sange, contact sexual neprotejat si, foarte rar, prin placenta. Au risc de imbolnavire persoanele care primesc transfuzii sau organe, cele care isi administreaza droguri injectabile, pacientii de hemodializa, barbatii homosexuali. Poate aparea concomitent cu hepatita B sau C, in 10-20% dintre cazuri.

Forme ale hepatitei

Cele mai intalnite forme de hepatita sunt hepatita acuta si hepatita cronica. Hepatita acuta se manifesta clinic dupa 21 de zile de la infectare si poate dura pana la sase luni. Hepatita cronica dureaza mai mult de sase luni.

Hepatita virala acuta vs hepatita cronica

Hepatita virala este un grup de afectiuni caracterizate prin modificarea functiei hepatice, ca urmare a multiplicarii virusurilor in celulele sale.

Afectarea hepatica este initial acuta, in primele sase luni de la infectare, majoritatea virusurilor hepatice persistand in organism si modificand progresiv arhitectura si functionalitatea ficatului, pana la stadii ireversibile.

Afectiunile hepatice ce evolueaza peste sase luni din momentul infectarii poarta numele de hepatita cronica, iar virusurile ce determina aceasta forma a bolii sunt virusul hepatic B, in asociere sau nu cu virusul hepatic delta (D), si virusul hepatic C.

Hepatita A

Hepatita A mai este cunoscuta si sub numele de „boala mainilor murdare” si se transmite mai ales prin contact personal si consum de apa sau alimente contaminate.

Este o infectie contagioasa a ficatului si poate varia de la o imbolnavire usoara, ce dureaza cateva saptamani, la cazuri severe, ce pot dura cateva luni.

Categorii de risc

In general, oricine se poate infecta cu virusul hepatic A, insa unele persoane au un risc crescut:

  • Persoanele care au contact direct cu o persoana bolnava;
  • Persoanele care calatoresc in tari (majoritatea tarilor din America de Sud, Africa, exceptie facand Africa de Sud, Asia si Mexic) unde hepatita A este epidemica;
  • Barbatii care au raporturi sexuale cu alti barbati;
  • Persoanele care consuma droguri injectabile sau neinjectabile;
  • Membrii familiei sau cei care au grija de copiii adoptati din tari unde hepatita A este des intalnita;
  • Persoanele care au tulburari de coagulare, asa cum este cazul celor cu hemofilie;
  • Persoanele care lucreaza cu primate.

Simptome

Simptomele dureaza, in general, mai putin de doua luni, insa, in 10-15% dintre cazuri, pot persista pana la sase luni. Acestea includ:

  • Febra;
  • Oboseala;
  • Scaderea apetitului alimentar;
  • Greata si/sau varsaturi;
  • Dureri abdominale;
  • Urina inchisa la culoare;
  • Diaree si scaune deschise la culoare;
  • Dureri articulare;
  • Icter (ingalbenirea mucoaselor pielii si ochilor).

Majoritatea copiilor sub sase ani nu au simptome, iar atunci cand apar, copiii mici nu prezinta icter. Virusul se poate transmite chiar si de catre persoanele asimptomatice, cu pana la doua saptamani inainte de aparitia simptomelor.

Diagnostic si tratament

Diagnosticul este stabilit pe baza simptomelor si a analizelor de sange. De regula, se recomanda odihna, alimentatie usoara si lichide.

Cazurile severe pot necesita spitalizarea. Pentru a preveni aparitia complicatiilor, se poate realiza o injectie cu imunoglobulina.

Preventie

Cea mai simpla modalitate de prevenire a hepatitei A este vaccinarea. Pentru a beneficia de eficienta completa a vaccinului, va fi nevoie de mai mult de o doza, in general, doua, administrate la distanta de sase luni. Cu toate acestea, numarul si intervalul dozelor se stabilesc in functie de vaccinul administrat.

O alta forma a vaccinului vine in combinatie cu vaccinul anti-hepatita B si poate fi administrat doar persoanelor peste 18 ani. Acest tip de vaccin este administrat in trei doze, pe parcursul a sase luni.

Persoanele care au prezentat reactii alergice la vaccinuri nu ar trebui sa primeasca vaccinul anti-hepatita A, la fel si in cazul celor alergice la orice componenta a vaccinului. De asemenea, vaccinul nu este recomandat copiilor sub un an.

Pe langa vaccin, este recomandata igiena mainilor dupa toaleta, dupa schimbarea scutecelor si inainte de pregatirea si luarea mesei.

Hepatita B

Se transmite prin schimbul de fluide corporale, prin contactul mucoaselor sau al tegumentelor lezate ale persoanei infectate sau de la mama la fat.

Daca mama se infecteaza in primul trimestru de sarcina, exista un risc de transmitere la fat apropiat de 100%.

Categorii de risc

Desi, in teorie, orice persoana poate fi infectata cu virusul hepatic B, unele persoane au un risc mai mare de imbolnavire:

  • Nou-nascutii din mame infectate;
  • Persoanele care folosesc la comun droguri injectabile, ace, seringi sau alte echipamente;
  • Persoanele care au contact sexual cu persoane infectate cu hepatita B;
  • Barbatii care au contact sexual cu alti barbati;
  • Persoanele care locuiesc cu cineva care are hepatita B;
  • Persoanele care calatoresc in zone unde rata de infectare este ridicata, asa cum este cazul tarilor din Asia, Africa, estul Europei, insulele din Oceanul Pacific;
  • Personalul medical expus la sange, la locul de munca;
  • Pacientii care necesita hemodializa.

Simptome

Hepatita B se manifesta prin urmatoarele simptome:

  • Febra;
  • Dureri articulare;
  • Oboseala;
  • Greata si varsaturi;
  • Dureri abdominale;
  • Scaun deschis la culoare;
  • Urina inchisa la culoare;
  • Pierderea apetitului alimentar;
  • Icter (ingalbenirea mucoasei pielii sau a ochilor).

Tratament

Nu exista medicamente pentru tratarea hepatitei B. In cazul infectiilor usoare, se recomanda odihna, alimentatie adecvata si lichide.

Cazurile severe pot necesita medicamente antivirale, injectii cu interferon sau transplant de ficat, pentru cazurile grave.

Simptome hepatita

Preventie

Principala modalitate de prevenire a infectiei cu virusul hepatic este vaccinarea. Administrarea vaccinului stimuleaza sistemul imunitar sa te protejeze impotriva hepatitei B. Alte modalitati de a preveni infectia cu virusul hepatic B sunt:

  • Folosirea corecta a prezervativului;
  • Administrarea de imunoglobulina antihepatica B nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea la 12 ore de la nastere;
  • Folosirea seringilor de unica folosinta;
  • Evitarea folosirii in comun a unor obiecte ce ar putea avea sange pe ele, asa cum sunt aparatele de ras, periuta de dinti, forfecuta pentru manichiura etc.;
  • Evitarea locurilor neigienice si care nu prezinta incredere pentru realizarea de tatuaje sau piercing.

Hepatita C

Hepatita C variaza de la imbolnavire usoara (hepatita C acuta) la cazuri severe, ce pot dura intreaga viata (hepatita cronica). In cazurile grave, poate evolua in ciroza hepatica si cancer hepatic. In aproximativ 80% dintre cazuri, persoanele sunt asimptomatice, dar pot transmite virusul hepatic C.

Categorii de risc

Anumite categorii de persoane au un risc ridicat de hepatita C:

  • Fostii si actualii utilizatori de droguri injectabile, inclusiv cei care le-au folosit doar o data, in trecut;
  • Persoanele nascute intre 1945 si 1965, in anumite parti ale lumii, in care exista un risc mai mare de droguri injectabile in anii ’70 si ’80;
  • Persoanele care folosesc droguri inhalante;
  • Pacientii cu hemodializa;
  • Angajatii medicali care sufera intepaturi accidentale de ac, ce implica intrarea in contact cu sangele unui bolnav de hepatita C;
  • Primitorii de sange sau organe de la un donator testat pozitiv pentru virusul hepatitei C;
  • Persoanele infectate cu HIV;
  • Nou-nascutii din mame infectate cu virusul hepatitei C;
  • Persoanele care au piercing sau tatuaje efectuate cu instrumente nesterile.

Simptome

In multe cazuri, persoanele infectate sunt asimptomatice. Atunci cand simptomele apar, pot include:

  • Greata si varsaturi;
  • Febra;
  • Durere abdominala;
  • Scaun deschis la culoare;
  • Urina inchisa la culoare;
  • Dureri articulare;
  • Oboseala;
  • Scaderea poftei de mancare;
  • Icter (ingalbenirea mucoaselor pielii si/sau a ochilor).

In cazul persoanelor care au simptome, acestea debuteaza la 2-12 saptamani de la expunerea la virus.

Tratament

Nu exista un tratament pentru formele acute de hepatita C. Daca infectia persista si devine cronica, este posibil sa fie necesara interventia medicului. Tratamentele disponibile se administreaza timp de 8-12 saptamani si vindeca 90% dintre cazuri.

Preventie

In prezent, nu exista un vaccin impotriva hepatitei C, insa cercetarile sunt in derulare. Prevenirea hepatitei C consta in adoptarea unor masuri de igiena personala si de sanatate:

  • Folosirea corecta a prezervativului;
  • Folosirea seringilor de unica folosinta;
  • Evitarea folosirii in comun a unor instrumente ce pot avea sange pe ele, precum aparatul de ras, periuta de dinti etc.;
  • Evitarea tatuarii sau a piercingului in spatii neamenajate.
Analize hepatita

Hepatita D

Hepatita D sau hepatita Delta este cauzata de o infectie cu virusul hepatic D si apare doar in contextul contaminarii cu virusul hepatic B.

Reprezinta o forma mai grava de hepatita si afecteaza aproximativ 5% dintre persoanele cu hepatita B; de asemenea, dubla infectie explica si riscul mai mare de boli hepatice sau cancer de ficat, in cazul celor infectati – aproximativ 20% dintre bolnavi dezvolta alte afectiuni hepatice.

Hepatita D predomina in anumite zone ale globului, precum Mongolia, tari din vestul sau centrul Africii, America de Sud, Rusia, Republica Moldova, Asia Centrala, zona mediteraneana.

Categorii de risc

Unele persoane au un risc mai mare de imbolnavire decat altele. Mai jos sunt principalele categorii de persoane care au o probabilitate mai mare de infectare cu virusul hepatitei D:

  • Persoanele care au hepatita B;
  • Persoanele care au hepatita C;
  • Persoanele care sunt infectate cu virusul HIV;
  • Persoanele care folosesc droguri injectabile;
  • Pacientii care necesita hemodializa;
  • Barbatii care au contact sexual cu alti barbati;
  • Persoanele care fac sex neprotejat cu un bolnav de hepatita D;
  • Persoanele care necesita transfuzii de sange.

Simptome

Hepatita D se manifesta prin urmatoarele simptome:

  • Dureri articulare;
  • Dureri abdominale;
  • Varsaturi;
  • Lipsa apetitului;
  • Urina inchisa la culoare;
  • Oboseala.

Aparitia infectiei cu virusul hepatic D, alaturi de hepatita B, accelereaza progresul bolii, in 70-90% dintre cazuri. Ciroza poate surveni cu 10 ani mai devreme, in situatia celor care au ambele forme de hepatita.

Tratament

Nu exista o forma de tratament general folosita, pentru a trata hepatita D. Potrivit unor studii publicate in 2013, un medicament numit alfa-interferon poate fi utilizat pentru a trata hepatita D, insa administrarea acestuia s-a demonstrat eficienta in 25-30% dintre bolnavi.

Persoanele care au ciroza hepatica sau forme severe de hepatita D pot necesita transplant de ficat. In cazurile unde este necesara aceasta operatie, 70% dintre persoane ajung sa supravietuiasca cel putin cinci ani dupa interventie.

Preventie

Prevenirea hepatitei D se poate realiza prin vaccinarea impotriva virusului hepatitei B, deoarece, in absenta acestuia, nu se poate dezvolta hepatita D.

Pe de alta parte, vaccinarea impotriva hepatitei B nu te protejeaza impotriva hepatitei D, daca esti deja infectat cu virusul hepatitei B. Nou-nascutii din grupele de risc ar trebui sa fie vaccinati imediat dupa nastere.

Hepatita E

Hepatita E se aseamana cu hepatita A, insa este declansata de virusul hepatic E. Se poate transmite printr-o igiena deficitara si prin contact cu obiecte si alimente contaminate, dar si cu fecale.

Virusul se gaseste mai ales in regiuni cu acces limitat la apa potabila, igiena si servicii medicale, asa cum sunt zonele de razboi sau taberele pentru refugiati.

Categorii de risc

Anumite persoane au un risc mai mare de infectare cu virusul hepatic E. Acestea includ:

  • Gravidele din Asia si Africa – pe fondul factorilor de mediu sau al deficitului nutritiv, care slabeste sistemul imunitar, creste riscul de infectare;
  • Copiii din Egipt si nordul Africii, din cauza expunerii timpurii la virus;
  • Nou-nascutii din mame purtatoare ale virusului;
  • Persoanele care iau medicamente ce blocheaza functiile sistemului imunitar;
  • Barbatii cu varsta cuprinsa intre 40 si 60 de ani;
  • Persoanele cu sistemul imunitar slabit, in special cele infectate cu virusul HIV sau care au primit un organ;
  • Persoanele care necesita transfuzii de sange.

Simptome

Perioada de incubatie, dupa expunerea la virusul hepatic E, este cuprinsa intre 2 si 10 saptamani, iar persoanele infectate pot transmite virusul mai departe la 3-4 saptamani dupa instalarea bolii.

In zonele cu un numar mare de cazuri, simptomele infectiei afecteaza mai ales persoanele cu varsta cuprinsa intre 15 si 40 de ani. Desi infectia poate aparea si la copii, acestia sunt frecvent asimptomatici sau au simptome usoare.

Simptomele hepatitei E includ:

  • Febra usoara;
  • Absenta poftei de mancare;
  • Greata si varsaturi ce pot dura cateva zile;
  • Dureri abdominale;
  • Mancarimi fara leziuni cutanate;
  • Iritatii ale pielii;
  • Dureri articulare;
  • Icter (ingalbenirea pielii si a portiunii albe a ochilor);
  • Urina inchisa la culoare;
  • Fecale deschise la culoare;
  • Durere in zona ficatului.

Astfel de simptome pot dura intre una si sase saptamani. In cazuri rare, hepatita E poate evolua in insuficienta hepatica acuta si exista riscul de deces.

Gravidele care se infecteaza in al doilea sau al treilea trimestru au un risc mai mare de insuficienta hepatica, pierderea sarcinii si mortalitate. Aproximativ 20-25% dintre gravidele care se infecteaza cu virusul hepatic E in trimestrul al treilea decedeaza. 

Tratament

Momentan, nu exista un tratament general valabil pentru a trata hepatita E. In formele acute ale bolii, infectia trece de la sine, daca persoana se odihneste, consuma alimente usoare si bea multe lichide. Gravidele infectate necesita monitorizarea medicului. Persoanele cu sistemul imunitar slabit au fost tratate cu succes cu ribofavin, un medicament antiviral, iar in unele cazuri, s-a folosit interferon. Nu este indicata administrarea de medicamente fara consultul medicului.

Preventie

Preventia poate fi realizata prin consumul de apa din surse sigure si stabilirea unor sisteme sanitare de eliminare a fecalelor umane.

La nivel individual, sunt necesare mentinerea igienei mainilor dupa toaleta, inainte de pregatirea si luarea mesei, si evitarea consumului de apa din surse incerte. In vacanta, este indicat sa eviti consumul de lapte nepasteurizat, carne si fructe de mare crude, fructe cu coaja si legume negatite/nespalate.

In prezent, exista un vaccin cu o eficienta de aproximativ 95% in prevenirea hepatitei E, insa este disponibil, momentan, doar in China.

Hepatita este una dintre cele mai raspandite afectiuni. De multe ori, bolnavii nu stiu ca sunt infectati, iar in aproximativ 50% dintre cazuri, infectia trece de la sine. In formele sale cronice, evolutia hepatitei depinde de starea generala de sanatate, de cat de afectat este ficatul, de tratamentul administrat si de raspunsul organismului la acesta. Cele mai comune forme de hepatita sunt prevenite prin vaccin, iar in restul cazurilor, tratamentul medicamentos ajuta la reducerea simptomelor si la prevenirea aparitiei complicatiilor.

Sursa foto: Shutterstock