Categories
Articol medical

Creatinina serica face parte din lista analizelor de baza recomandate de catre medic anual, pentru evaluarea periodica a starii de sanatate a pacientilor sau in momentul in care exista unele suspiciuni de boala renala. In acest articol, poti descoperi ce este creatinina, ce simptome recomanda efectuarea analizei, care sunt valorile normale si in ce situatii concentratia creatininei serice poate creste sau scadea.

  • Ce este creatinina serica
  • La ce foloseste testul de determinare a creatininei serice?
  • Ce alte determinari contribuie la evaluarea functiei renale?
  • Cand este recomandata determinarea valorii creatininei serice?
  • Pregatire necesara pentru determinarea creatininei serice
  • Mod de recoltare
  • Interpretarea rezultatelor

Ce este creatinina serica

Creatinina este produsul de metabolizare a creatinei. Creatina este un compus produs de ficat si preluat de musculatura, unde are rol in stocarea energiei musculare. Tot la nivelul musculaturii scheletice are loc si metabolizarea sa, procesele de scindare avand ca rezultat sinteza de creatinina.

La adultul sanatos, cantitatea de creatina convertita in creatinina este relativ constanta si direct proportionala cu masa de tesut muscular. Dar valoarea creatininei este influentata si de aportul alimentar proteic – cu alte cuvinte, de cantitatea de carne pe care o consumam. In cazul unui aport redus, si nivelul creatininei scade, ca urmare a absentei aminoacizilor precursori.

La ce foloseste testul de determinare a creatininei serice?

Concentratia de creatinina serica ii ofera medicului informatii despre modul de functionare al rinichilor.

Fiecare rinichi are milioane de unitati de filtrare, denumite nefroni. Nefronii filtreaza in permanenta sangele, prin intermediul unui „ghem” vascular, care poartă denumirea de glomerul. Aceste structuri filtreaza deseurile metabolice si excesul de apa din organism. Ulterior, apa si toxinele eliminate sunt stocate in vezica urinara si eliminate sub forma de urina.

Creatinina este una dintre substantele pe care rinichii le elimina din organism. Atunci cand masoara concentratia de creatinina din sange, medicul obtine un indicator care, alaturi de altii, ii poate spune cat de bine functioneaza rinichii unui pacient. In cazul unei concentratii crescute de creatinina serica, se poate suspecta faptul ca rinichii nu functioneaza adecvat.

Ce alte determinari contribuie la evaluarea functiei renale?

Pentru evaluarea functiei renale, medicul va recomanda si alte analize, care sa completeze tabloul sugerat de valoarea creatininei serice. Printre acestea, se numara:

  • Ureea serica;
  • Albumina serica;
  • BUN/creatinina;
  • Clearance creatinina;
  • Calciul seric;
  • Parathormon (PTH);
  • Bicarbonat;
  • Sodiu seric;
  • Fosfor seric;
  • Potasiu seric;
  • Magneziu seric;
  • Urina: biochimie;
  • Urina: sediment;
  • Urina: proba Stansfeld-Webb.

Cand este recomandata determinarea valorii creatininei serice?

Exista anumite simptome care pot reprezenta semnale de alarma legate de eficienta functiei renale. Acestea includ:

  • Oboseala si dificultati legate de somn;
  • Pierderea poftei de mancare;
  • Edeme (umflarea) la nivelul fetei, mainilor, gleznelor sau abdomenului;
  • Durere de spate in zona de proiectie a rinichilor;
  • Modificari in ceea ce priveste frecventa urinarilor, volumul de urina sau aspectul acesteia;
  • Hipertensiune arteriala;
  • Greata si varsaturi.

Afectarea functiei renale poate surveni intr-o serie de afectiuni care includ:

  • Glomerulonefrita, o inflamatie a glomerulilor renali;
  • Pielonefrita, o infectie bacteriana la nivelul rinichilor;
  • Afectiuni ale prostatei, care determina cresterea acesteia in volum;
  • Blocaje la nivelul tractului urinar, determinate, in general, de litiaza renala;
  • Reducerea fluxului de sange la nivel renal, determinata de insuficienta cardiaca congestiva, diabet sau deshidratare;
  • Infectia streptococica de tipul glomerulonefritei streptococice.

In plus, determinarea creatininei serice este considerata necesara si in urmatoarele situatii:

  • Politraumatisme sau traumatisme severe, care pot determina insuficienta multipla de organe;
  • Postoperator;
  • Pentru monitorizarea transplantului renal;
  • In cazurile de abuz de medicamente: pana la 26% din cazurile de insuficienta renala acuta pot fi determinate de medicamentele administrate;
  • In cazul tratamentelor cu aminoglicozide sau cu alte medicamente cu toxicitate renala cunoscuta;
  • Inainte de efectuarea interventiilor sau examinarilor radiologice cu substanta de contrast, se solicita determinarile pentru uree si creatinina;
  • In cazul unui istoric familial de patologie renala si insuficienta renala;
  • In cazul persoanelor care lucreaza intr-un mediu toxic si care sunt expuse la solventi, erbicide, pesticide, alcooli, ciuperci, plante toxice, cadmiu etc.

creatinina1Pregatire necesara pentru determinarea creatininei serice

Determinarea creatininei serice nu necesita pregatiri speciale. Se recomanda efectuarea a jeun – inainte de masa – dar nu e obligatoriu.

Este necesar sa comunici medicului sau laboratorului daca iei medicamente, deoarece unele substante pot determina cresterea tranzitorie a creatininei fara afectarea functiei renale. In unele cazuri, medicul poate recomanda intreruperea temporara a unora dintre aceste tratamente.

Mod de recoltare

Se recolteaza minim 0.5 ml sange in vacutainer, prin punctie venoasa. Disconfortul produs de intepatura este minim.

Proba este etichetata corespunzator si trimisa la laborator. Timpul de prelucrare este, in general, de 1-2 zile.

Interpretarea rezultatelor

Creatinina se masoara in miligrame pe decilitru. Barbatii au valori mai mari ale creatininei serice, datorita masei musculare mai mari. Rezultatele pot varia, de asemenea, in functie de varsta si de starea fiziologica.

Creatinina serica – valori normale

Se considera ca valorile normale ale creatininei in randul adultilor sunt:

  • 9 – 1.3 mg/dl la barbati;
  • 6 – 1.1 mg/dl la femei.

Creatinina serica mica reprezinta rareori un motiv de ingrijorare si este aproape intotdeauna simptomatica.

Creatinina serica mare poate fi intalnita in multe situatii, pe care le detaliem in continuare.

Desi creatinina serica este un indicator sensibil al functiei renale – mai sensibil decat ureea – nu se poate formula un diagnostic decat in cazul determinarii a minimum 3 parametri:

  • Creatinina;
  • Uree;
  • Raport BUN/creatinina.

Interpretarea rezultatelor trebuie sa tina cont, intotdeauna, de toate cele trei valori.

Cresterea concentratiei de creatinina serica

Cresterea valorii creatininei serice se poate intalni in:

  • Afectiuni renale acute sau cronice, localizate la nivel glomerular sau tubulo-interstitial;
  • Obstructii ale tractului urinar;
  • Scaderea perfuziei renale;
  • Insuficienta cardiaca congestiva;
  • Soc;
  • Deshidratare;
  • Afectiuni musculare de tipul miastenia gravis sau distrofii musculare;
  • Rabdomioliza;
  • Hipertiroidism;
  • Gigantism sau acromegalie.

Scaderea concentratiei de creatinina serica

Scaderea concentratiei de creatinina serica se poate intalni in:

  • Sarcina: intervalul de referinta este considerat 0.4 – 0.6 mg/dl, iar valorile mai mari impun efectuarea unor investigatii suplimentare;
  • Scaderea masei musculare;
  • Carente proteice ca urmare a unei diete dezechilibrate;
  • Afectiuni hepatice severe.

Cresterea raportului BUN/creatinina, valori normale ale creatininei

Cresterea raportului BUN/creatinina, cu pastrarea valorilor normale ale creatininei serice, este denumita si azotemie prerenala si este caracteristica urmatoarelor afectiuni:

  • Insuficienta cardiaca;
  • Depletie de sare;
  • Deshidratare;
  • Hemoragii digestive;
  • Stari de hipercatabolism;
  • Afectare renala cu aport excesiv de proteine, sinteza excesiva de proteine sau distructii tisulare.

Cresterea raportului BUN/creatinina, creatinina mare

Aceasta crestere concomitenta a raportului BUN/creatinina si a creatininei serice este denumita si azotemie postrenala si este caracteristica obstructiilor de tract urinar.

Scaderea raportului BUN/creatinina, scaderea valorii BUN

Scaderea raportului BUN/creatinina, insotita de scaderea valorii BUN, se intalneste in urmatoarele patologii:

  • Necroza tubulara acuta;
  • Afectiuni hepatice severe si infometare, insotite de scaderea sintezei de uree;
  • Dialize repetate;
  • Secretie inadecvata de ADH;

Scaderea raportului uree/creatinina, cresterea concentratiei de creatinina

Scaderea raportului uree/creatinina, pe fondul unei cresteri a valorii creatininei serice, se intalneste in:

  • Rabdomioliza, care elibereaza brusc o cantitate mare de creatinina musculara;
  • Afectiuni musculare, pe fondul unei insuficiente renale.

Cresterea creatininei serice, independent de functia renala

Exista situatii in care se pot inregistra valori crescute ale creatininei serice, fara ca acestea sa aiba legatura cu functia renala. Dintre acestea, amintim:

  • Ingestia unor cantitati mari de carne, o sursa importanta de creatinina rezultata din degradarea creatinei musculare sub efectul temperaturii crescute;
  • Ingestia unor cantitati mari de creatina sau de suplimente proteice, caracteristice atletilor;
  • Efort fizic intens, asociat cu degradarea fibrelor musculare;
  • Deshidratarea, in contextul febrei;
  • Administrarea unor medicamente folosite in insuficienta cardiaca, hipertensiunea arteriala, afectiuni renale cronice. Unele medicamente utilizate in gestionarea ulcerului gastro-duodenal pot avea acelasi efect (cimetidina, ranitidina, famotidina).

creatinina2Elemente suplimentare de diagnostic

Pentru o interpretare corecta a rezultatelor, este necesar sa se tina cont de urmatoarele informatii:

  • Barbatii au, in mod normal, valori mai mari ale creatininei, decat femeile;
  • Persoanele cu masa musculara mare au niveluri mai mari ale creatininei;
  • Aceeasi valoare a creatininei are interpretari diferite privind rata de filtrare glomerulara la tineri, respectiv la persoanele in varsta. Odata cu varsta, scade productia de creatinina, dar scade si rata de eliminare a acesteia;
  • Creatinina serica nu este un indicator sensibil al leziunilor renale usoare sau moderate, cand se prefera folosirea ureei, ca indicator de referinta;
  • Dieta cu un aport excesiv de carne poate determina cresterea creatininei serice, avand in vedere ca pana la 30% din creatinina excretata zilnic provine din alimentatie. Un regim alimentar pentru scaderea creatininei presupune un aport proteic redus.

Determinarea valorilor creatininei serice furnizeaza date importante despre starea de sanatate a aparatului urinar. Interpretarea rezultatelor necesita coroborarea acestora cu cele obtinute la alte investigatii specifice unui panel metabolic complet, in vederea formularii unui diagnostic.

Categories
Articol medical

Afectiunile renale pot influenta capacitatea organismului de a curata sangele, de a filtra lichidele, a elimina substantele reziduale si de a controla tensiunea arteriala.

În cazul in care rinichii nu functioneaza optim, substantele reziduale si lichidele raman in organism si pot provoca umflaturi la nivelul gleznelor, varsaturi, slabiciune, somn agitat sau dificultati de respiratie. Daca afectiunea renala nu este tratata la timp se poate instala blocajul renal sau insuficienta renala, situatie care poate duce chiar la decesul pacientului.

Rolul rinichilor

Rinichii sanatosi:

  • Mentin echilibrul apei in organism, dar si a mineralelor cum ar fi sodiu, potasiu si fosfor din sange,
  • Îndeparteaza substantele reziduale din sange dupa digestie, activitate musculara sau dupa expunerea la substante chimice sau medicamente,
  • Produc renina, enzima care contribuie la reglarea tensiunii arteriale,
  • Produc o substanta chimica numita eritropoietina care stimuleaza producerea de celule rosii din sange,
  • Produc o forma activa de vitamina D, necesara pentru sanatatea oaselor .

Afectiunile renale acute

Întreruperea brusca a activitatii renale se numeste insuficienta renala acuta. Dintre cele mai frecvente cauze amintim:

  • scaderea fluxului de sange la nivelul rinichilor,
  • leziuni ale rinichilor,
  • deshidratare a tesutul muscular care implica eliberarea de prea multa proteina in sange,
  • infectie severa (sepsis),
  • afectiuni ale prostatei (prostata marita care blocheaza fluxul de urina),
  • complicatii aparute in timpul sarcinii, cum ar fi eclampsia si preeclampsia,
  • afectiunile autoimune.

Afectiunile renale cronice

Întreruperea functiei rinichilor pentru o perioada mai lunga de 3 luni se numeste boala renala cronica. Este posibil sa nu aveti simptome in stadiile incipiente. Diabetul (tipurile 1 si 2) si tensiunea arteriala ridicata sunt cei mai comuni factori responsabili de afectiunile renale. De asemenea, pot conduce la deteriorarea a functiei renale afectiuni ca:

  • Afectiuni ale sistemului imunitar precum lupus
  • Bolile virale cronice (HIV/SIDA, hepatita B si C)
  • Din cauza infectiilor severe precum Pielonefrita, rinichii prezinta cicatrici dupa procesul de vindecare. Repetarea acestor episoade conduce la deteriorarea grava a functiei renale.
  • Inflamatia glomerulilor are drept rezultat glomerulonefrita. Acest fenomen se poate intampla brusc dupa o infectie streptococica.
  • Boala de rinichi polichistic este cea mai frecventa boala renala ereditara, care se manifesta prin aparitia de chisturi la nivelul rinichiului.
  • Malformatiile congenitale sunt deseori cauzele ocluziei de tract urinar sau a altor malformatii care afecteaza rinichii. Una dintre cele mai comune malformatii este un fel de supapa intre vezica si uretra. Unele defecte congenitale se pot trata prin interventie chirurgicala.

Drogurile, substantele toxice, utilizarea pe termen lung a unor medicamente (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul) pot afecta permanent rinichii.

Ce sunt infectiile renale?

Rinichii au un rol vital in mentinerea unui organism sanatos. Principala lor functie este aceea de filtrare a sangelui de toxinele acumulate din degradarea proteinelor din alimente sau din diferite procese interne. Toxinele impreuna cu excesul de apa din organism sunt eliminate de rinichi prin urina.

Tractul urinar este alcatuit din:

  • Rinichi
  • Uretere – sunt doua organe tubulare subtiri, cate unul pentru fiecare rinichi, care au rolul de a transporta urina de la rinichi catre vezica vezica urinara
  • Vezica urinara – este un organ care acumuleaza urina
  • Uretra – este deschiderea care permite urinei sa paraseasca vezica urinara

Infectiile urinare sunt declansate de actiunea unei bacterii asupra tractului urinar. Cele mai multe infectii ale tractului urinar implica doar vezica urinara. Atunci cand infectiile se agraveaza si este implicat si tractul urinar superior, apare pielonefrita. Orice infectie a rinichilor trebuie tratata imediat deoarece riscurile sunt foarte mari.

Cele mai frecvente cauze ale infectiilor urinare sunt reprezentete de bacterii aerobe-negative, dintre cele mai frecvente Escherichia coli. Femeile fac mai des infectii urinare decat barbatii. Explicatia este data de anatomia aparatului urinar, identic la ambele sexe cu exceptia uretei. Acest organ care inchide aparatul renal are dimensiuni mai mici in cazul femeilor si se afla mai aproape de vagin si anus si astfel devine permisiv in fata germenilor.

Femeile insarcintate sunt mai predispuse la infectii ale vezicii urinare, deoarece copilul poate exercita presiune asupra ureterei femeii si poate incetini fluxul de urina.

Simptomele infectiei urinare

Semnele acestei afectiuni pot fi reprezentate de:

  • Urina urat mirositoare, tulbure, inchisa la culoare sau cu urme de sange;
  • Urina in cantitati reduse la fiecare mictiune;
  • Senzatia continua de nevoie de urinare sau tendinta de urinare la intervale scurte de timp;
  • Durere in abdomenul inferior, durere lombara sau laterala;
  • Senzatia de vezica urinara plina, chiar si dupa mictiune;
  • Lipsa poftei de mancare
  • Stare de rau, cu ameteli si febra.

Diagnosticul de infectie urinara este stabilit de medicul urolog, de ginecolog sau medicul de familie, in functie de situatie. Dupa efectuarea unor investigatii specifice si a evaluarii istoricului medical al pacientului, medicul va stabili tratamentul adecvat si va face recomandari de igiena si alimentatie. Este bine sa reveniti la control, pentru a va asigura ca v-ati vindecat. Daca in timpul tratamentului simptomele se inrautatesc, mergeti de urgenta la medic.

Pentru a stabili un diagnostic corect si un tratament optim este obligatoriu efectuarea urmatoarelor investigatii:

  • examen de urina – care determina prezenta leucocitelor, hematiilor, proteinelor
  • urocultura – precizeaza tipul microbului
  • teste de sange – pentru a controla functia rinichiului (uree, creatinina, acid uric) si sindromul infectios (VSH -fibrinogen)
  • ecografie de tract urinar (care poate evidentia precoce prezenta unor factori favorizanti, anomalii ale rinichiului, cailor urinare, prezenta refluxului vezico-ureteral).

La aceste investigatii se pot adauga si altele recomandate de medicul specialist in functie de simptomatologia pacientului si eventuale boli asociate.

Tratamentul infectiilor urinare

Tratamentul specific infectiilor urinare este cu antibiotic, de obicei timp de o saptamana sau doua. Chiar daca simptomele vor trece in scurt timp, tratamentul trebuie urmat pe intreaga perioada recomandata de medic sau farmacist, deoarece exista riscul ca nu toate bacteriile sa fie eliminate si ca boala sa recidiveze.

În cazul femeilor insarcinate urina trebuie monitorizata in vederea depistarii din timp a infectiilor urinare, inainte ca aceasta sa ajung la rinichi si sa apara riscul de avort.

Infectiile urinare severe pot necesita spitalizare si tratament antibiotic injectabil.

Cum putem preveni aparitia unei infectii urinare?

  • Consumati o cantitate mare de lichide, mai ales apa plata.
  • Urinati imediat ce apare senzatia (nu amanati) sau dupa contact sexual.
  • Ştergeti-va dinspre anterior spre posterior dupa evacuarea vezicii urinare, evitand astfel contaminarea regiunii uretrale cu bacterii din regiunea anala.
  • Mentineti o igiena intima exemplara.
  • Goliti vezica urinara cat mai repede posibil dupa un contact sexual.
  • Evitati produsele igienice si cosmetice potential iritante. Uzul deodorantelor, a pudrei de talc si a gelurilor de dus in regiunea genitala pot irita uretra. De asemenea, alimentele picante si cafeaua sunt iritante uretrale.
  • Daca aveti dureri, luati calmantele recomandate de medic. Pentru ameliorarea durerilor, puteti pune in zona abdominala sau lombara o sursa de caldura sau o sticla cu apa calda (nu fierbinte!) infasurata intr-un prosop.

Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com

Categories
Articol medical
Creatinina și Clearance-ul creatininei

Creatinina este o substanță reziduală generată de metabolismul muscular. Creatinina este transportată la rinichi prin sânge de unde este filtrată și eliminată din organism prin urină. Este important să verificăm nivelul de creatinină din sânge pentru că s-a dovedit că aceasta este un indicator fiabil pentru a stabili dacă rinichii functionează bine. Capacitatea rinichilor de a gestiona creatinina este numită clearance-ul creatininei. Testul pentru clearance-ul creatininei reflectă rata la care rinichii filtrează sângele, numită de medici rata de filtrare glomerulară (RFG). Acest test este folosit pentru a ajuta la detectarea şi diagnosticarea disfuncţiei renale şi/sau la detectarea scăderii fluxului de sânge la rinichi.

Funcția renală normală si rata de filtrare glomerulară (RFG)

Sângele din corp se filtează prin rinichi de sute de ori în fiecare zi prin niște filtre mici numite nefroni. Substanțele reziduale rezultate din acest proces nu se reabsorb în sânge ci se excretă prin urină. Rata fluxului sanguin care trece prin rinichi este cunoscută sub numele de rată de filtrare glomerulară, sau RFG. Glomerul reprezintă o structură anatomică microscopică a vaselor de sânge din interiorul nefronilor și este o parte esențială a sistemului de filtrare. Rata de filtrare glomerulară nu poate fi măsurată direct de aceea se recurge la măsurarea creatininei și clearance-ul creatininei.

Ce este creatinina si clearance-ul creatininei?

Creatinina este o moleculă generată de metabolismul muscular prezentă în serul din sânge. Creatinina este un produs rezidual, care este produs în mod continuu în timpul defalcării musculare normale. Rinichii filtrează creatinina din sânge în urină. Clearance-ul creatininei se efectuează pentru a evalua funcția renală și excreția creatininei. De asemenea, clearance-ul creatininei este folosit pentru a monitoriza evoluția bolilor renale. Clearance-ul creatininei exprimă cantitatea de plasma epurată de rinichi într-un minut. La o persoană tânără și sănătoasă, acesta este de aproximativ 125 mililitri pe minut – ceea ce înseamnă că în fiecare minut, rinichii epurează 125 ml de sânge. Rata de filtrare glomerulară (RFG) poate varia în funcție de vârstă, sex și greutate.

Măsurarea clearance-ul creatininei si a funcției renale

Clearance-ul creatininei este, după cum am mai precizat, efectuat pentru a putea compara nivelul de creatinină din urină cu cel din sânge, iar ca metodă se folosește recoltarea unei probe de 24 de ore de urină sau prelevarea unei mostre de sânge.

Probă de urină: urina este colectată într-un interval de 24 de ore. Colectarea începe la ora 8 dimineața. Prima urină, de la ora 8, se aruncă. Întreaga cantitate de urină evacuată în decursul următoarelor 24 ore (inclusiv urina evacuată la ora 8 dimineața în ziua următoare) va fi recoltată într-un recipient, care va fi ținut la rece. Proba trebuie transportată apoi cât mai repede la laborator.

Proba de sânge: Procedura pentru stabilirea nivelului clearance-ului creatininei în organism urmează pașii unei analize simple a sângelui și prin urmare nu necesită pregătiri speciale. Este foarte important însă să vă informați medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care îl urmați. Clearance-ul creatininei se calculează pe baza concentrației creatininei serice și a unor coordonate ale pacientului precum sex, vârstă și greutate. Cu cât este mai mare nivelul creatininei din sânge, cu atât mai mică este rata de filtrare glomerulară și clearance-ul creatininei.

În general, din motive practice, metoda de recoltare a unei probe de sânge este folosită mult mai des decât testul de colectare a urinei.

Interpretare rezultate

O rată de filtrare glomerulară sau un clearance al creatininei scăzut indică afecțiuni ale rinichilor. Tinerii cu o musculatură dezvoltată sau persoanele de vârstă medie pot avea un nivel de creatinină mai mare decât persoanele în vârstă. Persoanele în vârstă au adeseori nivelul de creatinină din sânge mai mic decât cel normal indicat. Medicii stabilesc severitatea bolii renale cronice, cu un sistem care utilizează rata de filtrare glomerulară (RFG):

  • Stadiul 1: RFG 90 sau mai mare (funcție renală normală)
  • Stadiul 2: RFG 60-90 (scădere ușoară a funcției renale)
  • Stadiul 3: RFG 30-59 (scădere moderată a funcției renale)
  • Stadiul 4: RFG 15-29 (scădere severă a funcției renale)
  • Stadiul 5: RFG mai mică de 15 (insuficiență renală care necesită, de obicei, dializă)

Ce se poate face dacă aveți clearance-ul creatininei scăzut

Dacă aveți RFG sau clearance-ul creatininei scăzut, medicul va concepe un plan de tratament. Principalele cauze ale bolilor renale cronice sunt hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. Dacă suferiți de aceste afecțiuni, primul pas este de a le ține sub control cu o dietă adecvată, exerciții fizice și medicamente. În cazul în care aceste afecțiuni nu sunt prezente, pot fi necesare teste suplimentare pentru a identifica cauza bolii renale.

Verificarea periodică a RFG sau a clearance-ul creatininei permit depistarea, diagnosticarea și eventual administrarea unei medicații adecvate afecțiunii renale de care suferiți. Aceste teste pot fi, de asemenea, utilizate pentru a determina dacă şi când este necesară introducerea dializei renale. Totuși, cei mai mulți oameni nu au nevoie de dializă, până când RFG și clearance-ul creatininei nu sunt foarte scăzute.

Așadar, atunci când ne facem analize medicale este recomandabil să fim atenți și la rezultatele privind creatinina. Putem fi aparent sănătoși dar e posibil totuși să avem probleme cu funcția renală iar boala cronică de rinichi să fie într-un stadiu inițial. Dacă boala cronică de rinchi este tratată din timp, rata de deteriorare a funcției renale rămâne foarte mică și evoluează foarte lent. Tratamentul afecțiunii va fi stabilit de medicul specialist în funcție de circumstanțe și de particularitățile individuale.

Sursa text:          WebMD
Foto:     Freepik.com