Ce este alergia la pisici și cum se manifestă?

Alergia la pisici este una dintre cele mai frecvente forme de alergie la animale și poate afecta atât copiii, cât și adulții. Deși mulți cred că blana este principalul vinovat, în realitate alergenii se găsesc în salivă, piele și urină. Simptomele pot varia de la strănut și ochi iritați, până la crize severe de astm. În continuare, vei afla ce cauzează această alergie, cum se manifestă și ce soluții există pentru a o ține sub control.

Ce este alergia la pisici și cât de răspândită este?

Alergia la pisici reprezintă o reacție exagerată a sistemului imunitar la proteine specifice, denumite alergeni, produse de aceste animale. Atunci când o persoană sensibilă intră în contact cu acești alergeni, organismul său reacționează, interpretându-i ca pe o amenințare. Această afecțiune este una dintre cele mai comune alergii la animalele de companie, afectând un segment considerabil al populației.

Alergiile afectează în mod semnificativ calitatea vieții. Află mai multe despre ce sunt alergiile, ce le provoaca si cum sa le tii sub control.

Principalul vinovat în declanșarea reacțiilor alergice este proteina Fel d 1, prezentă în saliva, pielea descuamată (mătreața) și secrețiile glandelor sebacee ale pisicii. Atunci când pisica se îngrijește, depune saliva pe blană, iar alergenii se răspândesc în aer și pe diverse suprafețe. Este important de reținut că blana nu reprezintă problema principală, ci doar un vector pentru acești alergeni. Chiar și pisicile fără păr pot provoca reacții alergice, deoarece produc în continuare proteina Fel d 1.

Alergia la pisici este foarte răspândită: OMS estimează că afectează între 10% și 20% din populație. E important să știi că poți fi alergic chiar dacă nu ai pisică, deoarece alergenii se pot răspândi ușor prin aer și pot ajunge în casa ta de pe haine sau alte obiecte.

Reacțiile alergice pot fi ușoare sau severe și pot afecta viața de zi cu zi. Sensibilitatea ta la alergeni poate crește în timp, dacă ești expus în mod repetat.

Care sunt simptomele frecvente ale alergiei la pisici?

Simptomele alergiei la pisici pot varia de la o persoană la alta, atât ca intensitate, cât și ca formă de manifestare. Aceste simptome apar atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la anumite proteine prezente în saliva, pielea sau urina pisicii, care ajung în aer și pe suprafețe din casă. Iată câteva dintre cele mai comune simptome:

Simptome respiratorii:

• Strănut frecvent: Este una dintre cele mai timpurii reacții, cauzată de iritarea mucoasei nazale de către alergenii inhalați.
• Nas înfundat (congestie nazală): Mucoasa nazală se inflamează ca răspuns la alergeni, ceea ce duce la blocarea căilor nazale și dificultăți de respirație pe nas.
• Tuse sau dificultăți de respirație: Alergenii pot ajunge în căile respiratorii inferioare, provocând iritație, tuse seacă și, uneori, senzația de sufocare.

Dacă te confrunți cu simptome respiratorii ale alergiilor, citește despre analiza panel alergeni respiratori. Aceasta te poate ajuta să identifici care sunt triggerii și să îi gestionezi eficient.

• Mâncărime în nas: Senzația de mâncărime este frecventă și poate duce la frecarea nasului sau la strănut repetat.
• Tuse seacă: Tusea apare ca urmare a iritației gâtului de către particulele alergene inhalate.
• Respirație șuierătoare (wheezing): Este un sunet ascuțit produs în timpul respirației, semn că bronhiile sunt îngustate sau inflamate.
• Dificultăți de respirație (dispnee): Uneori, reacțiile alergice pot fi atât de puternice încât să afecteze respirația normală, necesitând atenție medicală.
• Senzație de apăsare în piept (poate agrava astmul): Persoanele cu astm pot observa agravarea simptomelor după expunerea la pisici, inclusiv senzația de strângere sau presiune în piept.

Simptome oculare:

• Ochi roșii: Vasele de sânge de la nivelul ochilor se dilată, ceea ce provoacă roșeață și senzație de arsură.
• Mâncărime la ochi: Ochii pot deveni iritați și pot apărea senzații intense de mâncărime, în special după atingerea feței cu mâinile contaminate cu alergeni.
• Lăcrimare excesivă (conjunctivită alergică): Alergenii pot provoca inflamația conjunctivei, ceea ce duce la lăcrimare abundentă și disconfort ocular.

Simptome cutanate (după contact direct sau indirect):

• Iritații pe piele, cu mâncărimi (urticarie): Pot apărea pete roșii, umflate și cu mâncărimi intense, mai ales pe zonele care au venit în contact cu pisica.
• Eczeme sau dermatită atopică: Persoanele cu piele sensibilă pot dezvolta eczeme, caracterizate prin uscăciune, roșeață și descuamare.
• Umflături ale pielii: Uneori, pielea poate reacționa cu umflături locale, mai ales dacă a fost zgâriată de pisică.

Simptome generale (mai rar întâlnite):

• Oboseală: Expunerea prelungită la alergeni poate duce la senzație de epuizare, din cauza stresului asupra sistemului imunitar.
• Dureri de cap: Congestia nazală și inflamația pot cauza cefalee, mai ales la persoanele sensibile.

Simptomele pot varia de la ușoare la severe, în funcție de sensibilitatea fiecărei persoane și de durata expunerii la alergeni. Dacă ai oricare dintre aceste simptome după ce ai intrat în contact cu o pisică, este posibil să ai alergie. În cazurile severe, este recomandat să consulți un medic alergolog pentru diagnostic și tratament adecvat.

Fă o programare la alergologie și evită complicațiile pe care le pot genera alergiile.

Cum se stabilește diagnosticul corect pentru alergia la pisici?

Dacă suspectezi că ai alergie la pisici, cel mai bine este să mergi la un medic alergolog. El te poate ajuta să afli sigur dacă ești alergic și îți va spune ce poți face pentru a te simți mai bine. Poți merge la alergolog cu trimitere de la medicul de familie, când apar simptomele sau pentru monitorizarea unei alergii deja diagnosticate.

Istoric medical și examen fizic

Medicul te va întreba despre simptomele tale, când au apărut și ce le agravează sau ameliorează. Acest proces implică detalii precum:

• Descrierea simptomelor: Ce fel de simptome ai (durere, disconfort, oboseală etc.)?
• Momentul apariției: Când au început să apară simptomele? Au apărut brusc sau treptat?
• Factori agravanți: Există ceva ce face simptomele mai intense (efort fizic, anumite alimente, stres etc.)?
• Factori amelioranți: Ce te ajută să te simți mai bine (odihnă, medicamente, anumite poziții etc.)?

De asemenea, medicul va verifica istoricul tău medical (boli anterioare, tratamente urmate, alergii, intervenții chirurgicale) și istoricul medical al familiei tale (afecțiuni ereditare, boli cronice prezente la rude apropiate), pentru a identifica eventuali factori de risc sau predispoziții genetice.

Teste cutanate alergologice (prick test)

Acest test este rapid și simplu. Medicul va aplica pe piele o picătură cu alergen de pisică și va înțepa ușor pielea. Dacă ești alergic, în zona respectivă va apărea o umflătură și o roșeață, ca o mușcătură de țânțar.

Testul se numește test cutanat prick și se efectuează de obicei pe partea interioară a antebrațului sau pe spate. Înainte de test, pielea va fi curățată cu alcool. Medicul va plasa o picătură de extract de alergen pe piele, apoi va folosi un mic instrument steril, asemănător unei lancete, pentru a zgâria sau înțepa ușor suprafața pielii prin picătura respectivă. Acest lucru permite alergenului să pătrundă sub stratul superficial al pielii.

După aproximativ 15-20 de minute, medicul va examina pielea, pentru a vedea dacă apare o reacție locală – de obicei o umflătură (papulă) însoțită de roșeață (eritem). Dimensiunea reacției va fi măsurată și comparată cu o reacție de control negativ (ser fiziologic) și una de control pozitiv (histamină). Dacă umflătura și roșeața sunt semnificative, testul indică o sensibilitate la alergenul respectiv.

Testul este nedureros sau provoacă doar un disconfort minor. Reacțiile locale dispar, de regulă, în câteva ore. Înainte de test, este important să nu se administreze antihistaminice sau alte medicamente care ar putea influența rezultatul.

Una dintre cauzele frecvente ale alergiilor este reacția organismului față de excesul de histamină. Află mai multe despre intoleranta la histamina si efectele sale.

Analize de sânge pentru IgE specifice

Dacă testele cutanate nu sunt concludente sau nu pot fi efectuate, medicul poate recomanda o analiză de sânge. Această analiză măsoară cantitatea de anticorpi IgE specifici pentru alergenii de pisică. Un nivel ridicat de IgE indică o alergie.

Analiza de sânge pentru IgE specific implică recoltarea unei mostre de sânge, care este apoi testată în laborator, pentru a detecta prezența și concentrația anticorpilor IgE orientați împotriva proteinelor din epiteliul de pisică. Rezultatele sunt exprimate de obicei în kU/L (unități kilouniversale pe litru) și pot varia în funcție de laborator.

• Valori normale: Un rezultat sub pragul de referință (de obicei <0,35 kU/L) este considerat negativ, ceea ce înseamnă că nu există sensibilizare semnificativă la alergenul testat.
• Valori crescute: Un rezultat peste acest prag poate indica o sensibilizare la alergenul de pisică, dar interpretarea exactă depinde și de simptomele clinice ale pacientului.
• Interpretare: Un nivel crescut de IgE specific nu confirmă întotdeauna o alergie manifestă, dar sugerează că sistemul imunitar reacționează la alergen. Diagnosticul final trebuie pus de medic, pe baza corelării cu simptomele și istoricul pacientului.

În urma acestor investigații, medicul alergolog va putea stabili cu certitudine dacă ai alergie la pisici și îți va recomanda un plan de tratament personalizat.

Dacă simți că simptomele pe care le ai ar putea fi cauzate de o alergie la pisici sau la alți factori din mediul înconjurător, îți recomandăm să faci testul alergologic Alex – Madx – IgE specifice pentru 282 alergeni, o analiză avansată care te poate ajuta să afli rapid și precis la ce ești cu adevărat alergic.

Tratamente pentru alergia la pisici

Odată ce diagnosticul de alergie la pisici a fost confirmat, este esențial să cunoști opțiunile de tratament alergie pisici disponibile. Acestea variază de la medicamente pentru alergie la pisici care ameliorează simptomele, până la imunoterapie, o soluție pe termen lung. Iată o prezentare detaliată a principalelor opțiuni:

Medicamente

Antihistaminice

Aceste medicamente blochează acțiunea histaminei, o substanță eliberată în organism în timpul reacțiilor alergice. Astfel, se reduc simptome precum strănutul, mâncărimile nazale, ochii apoși și secrețiile nazale. Sunt disponibile sub formă de comprimate, siropuri sau picături nazale/oculare. Exemple frecvent întâlnite includ cetirizina, loratadina, desloratadina și fexofenadina. Pot provoca uneori somnolență, de aceea este important să citești prospectul înainte de administrare.

Corticosteroizi nazali

Spray-urile nazale cu corticosteroizi, precum fluticazona, mometazona sau budesonida, sunt foarte eficiente în reducerea inflamației mucoasei nazale. Acestea ameliorează congestia, strănutul, mâncărimea și secrețiile nazale. Efectul maxim apare după câteva zile de utilizare constantă. Sunt considerate sigure pentru utilizare pe termen lung, dar este indicat să fie administrate la recomandarea medicului.

Decongestionante

Aceste medicamente, disponibile sub formă de spray-uri sau comprimate (de exemplu, pseudoefedrină sau oximetazolină), reduc rapid congestia nazală prin constricția vaselor de sânge din mucoasa nazală. Nu trebuie folosite mai mult de 5-7 zile consecutiv, deoarece pot provoca efectul de „rebound” (agravarea congestiei) și alte efecte adverse, precum creșterea tensiunii arteriale sau insomnie.

Antileucotriene

Aceste medicamente, cum ar fi montelukast, împiedică acțiunea leucotrienelor, substanțe implicate în reacțiile alergice și în inflamația cronică a căilor respiratorii. Sunt utile în special la pacienții care suferă atât de rinită alergică, cât și de astm bronșic. Se administrează sub formă de comprimate și sunt prescrise de medic, în special atunci când alte tratamente nu sunt suficiente sau există și simptome de astm.

Imunoterapie

Imunoterapia, cunoscută și sub numele de desensibilizare sau vaccinare alergică, este o metodă medicală utilizată pentru a reduce sensibilitatea organismului la anumite alergene, precum cele provenite de la pisici. Acest tratament presupune administrarea controlată a unor doze foarte mici de alergen (de exemplu, extracte de proteine din blana sau saliva pisicii) direct în organism, de obicei prin injecții subcutanate sau, uneori, sublingual (picături sau tablete sub limbă).

Procesul începe cu o fază de inițiere, în care pacientul primește doze foarte mici de alergen, care sunt crescute treptat, de obicei săptămânal sau la câteva zile, până se ajunge la o doză de întreținere. Această etapă durează câteva luni. După atingerea dozei optime, urmează faza de menținere, în care pacientul continuă să primească doza stabilită la intervale regulate (de obicei la 2-4 săptămâni), timp de 3-5 ani.

Scopul imunoterapiei este de a „antrena” sistemul imunitar să tolereze alergenul, astfel încât reacțiile alergice să fie mai puțin severe sau chiar să dispară în timp. Tratamentul trebuie efectuat sub strictă supraveghere medicală, deoarece există riscul unor reacții alergice severe imediat după administrare. Pe parcursul tratamentului, medicul alergolog va monitoriza atent pacientul și va ajusta dozele în funcție de reacțiile individuale.

Imunoterapia nu oferă rezultate imediate, dar, pe termen lung, poate reduce semnificativ simptomele alergiei la pisici și poate diminua necesitatea medicamentelor antialergice. În plus, poate preveni dezvoltarea altor alergii sau agravarea astmului alergic.

Tratamente adjuvante

Unele persoane folosesc remedii naturiste pentru a ameliora simptomele alergiei, cum ar fi:

Suplimente cu quercetină

Quercetina este un flavonoid natural, care se găsește în ceapă, mere, fructe de pădure și diverse legume. Aceasta are proprietăți antioxidante și antiinflamatoare, iar unele studii sugerează că poate inhiba eliberarea de histamină, reducând astfel simptomele alergice, precum strănutul, secrețiile nazale sau mâncărimea. Suplimentele cu quercetină se găsesc sub formă de capsule sau tablete, dar este recomandat să discuți cu medicul înainte de utilizare, deoarece pot exista interacțiuni cu alte medicamente.

Extracte de urzică

Urzica (Urtica dioica) este folosită tradițional pentru a reduce inflamația și simptomele alergice, în special în rinită alergică. Extractele de urzică pot acționa ca un antihistaminic natural, ajutând la reducerea congestiei nazale și a altor simptome respiratorii. Se poate consuma sub formă de ceai, capsule sau tincturi, însă este indicat să consulți un specialist înainte de administrare, mai ales dacă ai alte afecțiuni sau urmezi tratamente medicamentoase.

Acizi grași Omega-3

Acizii grași Omega-3, prezenți în pește gras (somon, macrou, sardine), semințe de in și nuci, au efecte antiinflamatoare care pot ajuta la reducerea simptomelor alergice. Consumul regulat de Omega-3 poate contribui la scăderea inflamației din organism și la ameliorarea reacțiilor alergice. Suplimentele cu ulei de pește sau ulei de semințe de in sunt opțiuni disponibile, dar este important să fie administrate conform recomandărilor medicale.

Discută cu medicul tău înainte de a încerca orice tratament naturist, pentru a te asigura că este sigur și potrivit pentru tine.

Măsuri de prevenție

Pe lângă medicamente, este important să reduci expunerea la alergenii de pisică:

• Folosește un purificator de aer cu filtru HEPA. Acest tip de filtru poate capta particulele microscopice de alergeni, inclusiv scuamele provenite de la pisici, reducând astfel concentrația lor în aerul din locuință.
• Curăță casa frecvent, aspirând și ștergând praful. Aspiră covoarele, canapelele și alte suprafețe textile cu un aspirator dotat cu filtru HEPA. Șterge praful de pe mobilier cu o cârpă umedă, pentru a preveni dispersarea particulelor alergene în aer.
• Nu lăsa pisica să intre în dormitor. Dormitorul ar trebui să fie un spațiu sigur, fără alergeni, pentru a te odihni mai bine noaptea.
• Închide ușa și nu permite accesul animalului de companie în această cameră.
• Spală-te pe mâini după ce ai atins pisica. Astfel, eviți transferul alergenilor pe față, ochi sau alte suprafețe și reduci riscul de apariție a simptomelor alergice.

Combinând medicamentele cu măsurile de prevenție, poți ține sub control simptomele alergiei și te poți simți mai bine. Adoptarea acestor obiceiuri poate face diferența între o viață confortabilă și una afectată constant de alergii.

Desensibilizarea – o soluție pe termen lung

Desensibilizarea alergie pisici reprezintă o abordare terapeutică, ce vizează reducerea sensibilității organismului la alergenii felini pe termen lung. Prin expunerea controlată și gradată la alergeni, sistemul imunitar se adaptează treptat, diminuând reacțiile alergice. Această metodă oferă o perspectivă promițătoare pentru persoanele care doresc să gestioneze alergia la pisici într-un mod durabil.

Tratamentul durează între 3 și 5 ani și se face sub supravegherea unui medic alergolog. De obicei, se administrează injecții sau picături sublinguale cu alergeni de pisică.

Desensibilizarea are multe avantaje:

• Reduce semnificativ simptomele alergiei.
• Scade nevoia de a lua medicamente.
• Îmbunătățește calitatea vieții.
• Efectele pot dura mulți ani după terminarea tratamentului.

Studiile arată că desensibilizarea poate reduce simptomele alergiei cu până la 70%. De asemenea, poate preveni apariția altor alergii și reduce riscul de astm.

Deși necesită timp și răbdare, desensibilizarea este singurul tratament care acționează asupra cauzei alergiei, nu doar asupra simptomelor. Dacă ai o alergie severă la pisici, aceasta poate fi soluția pentru a trăi în armonie cu animalele tale preferate.

Sfaturi pentru a trăi cu o pisică dacă ești alergic

Chiar dacă suferi de alergie la pisici, nu este obligatoriu să renunți la bucuria de a avea un astfel de animal de companie. Există o serie de măsuri pe care le poți implementa pentru a reduce simptomele și a te bucura de prezența felinei tale preferate. Iată câteva sfaturi utile:

• Creează o zonă fără pisici în casă, preferabil dormitorul.
• Curăță frecvent casa, folosind un aspirator cu filtru HEPA.
• Folosește un purificator de aer cu filtru HEPA.
• Spală și perie pisica regulat, pentru a reduce cantitatea de alergeni de pe blana ei. Dacă poți, roagă pe cineva care nu e alergic să facă asta.
• Ia în considerare o rasă de pisică hipoalergenică, cum ar fi Siberiană sau Balineză. Aceste rase produc mai puțini alergeni.

Cu răbdare și cu strategiile potrivite, poți trăi fericit alături de animalul tău de companie, chiar dacă ai alergie la pisici. Important este să găsești un echilibru între reducerea expunerii la alergeni și bucuria de a avea un animal de companie.

Disclaimer: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Surse:
https://www.webmd.com/allergies/cat-allergies
https://www.allergyuk.org/resources/cat-allergy-factsheet/
https://vet.osu.edu/sites/default/files/documents/allergic%20to%20your%20cat.pdf
https://acaai.org/allergies/allergic-conditions/pet-allergies/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pet-allergy/symptoms-causes/syc-20352192