Ce este boala pilonidală, de ce apare și cum se tratează

Boala pilonidală, denumită și chist pilonidal sau sinus pilonidal, reprezintă o afecțiune de natură inflamatorie a pielii și țesutului subcutanat, care afectează mai ales zona intergluteală (interfesieră). Această patologie se caracterizează prin prezența unor trasee sinusale sau chisturi care se pot infecta, conducând la formarea de abcese. Afectează un procent nu atât de mare, dar totuși important al populației și, din păcate, multe dintre aceste persoane evită adresarea medicului.

Citește mai multe informații în cele ce urmează și află de ce apare, cum se depistează și cum se tratează o astfel de afecțiune neplăcută.

Cauzele de apariție ale bolii pilonidale

Se consideră că boala pilonidală rezultă din acumularea de păr și piele moartă ce penetrează pielea, declanșând o reacție imunitară (inflamație și infecție) a organismului față de un corp străin. În timp, aceasta se poate croniciza.

Mecanismul de apariție este similar cu pătrunderea unui alt obiect străin (ex: o așchie), doar că, în acest caz, corpul străin este un fir de păr propriu organismului, ajuns sub piele.

Fricțiunea și presiunea constante, hainele strâmte, mersul pe bicicletă sau perioadele lungi petrecute în șezut pot forța părul să pătrundă și mai mult în piele. Ca răspuns la această agresiune, corpul creează un chist în jurul părului ca încercare de a-l elimina, fapt ce duce la formarea bolii pilonidale.

Factorii de risc pentru boala pilonidală

Anumite persoane prezintă un risc crescut de a dezvolta boala pilonidală, cu factori de risc important de menționat precum:

• Sexul masculin – bărbaÈ›ii sunt de până la 4 ori mai predispuÈ™i decât femeile să dezvolte boala;
• Vârsta – incidenÈ›a este maximă între 20 È™i 35 de ani;
• Zona interfesieră – dată fiind anatomia zonei, favorizează acumularea de păr È™i piele moartă, crescând riscul de inflamaÈ›ie È™i infecÈ›ie;
• Hirsutismul (prezenÈ›a unui păr gros È™i aspru pe corp) – contribuie la penetrarea mai agresivă a firelor de păr în piele;
• PredispoziÈ›ia genetică – există factori anatomici È™i histologici ce pot fi moÈ™teniÈ›i;
• Stilul de viață sedentar – perioadele îndelungate în poziÈ›ie È™ezândă cresc presiunea în zona sacro-coccigiană;
• Indicele de masă corporal – supraponderalitatea È™i obezitatea promovează fricÈ›iunea È™i transpiraÈ›ia în zona gluteală;
• OcupaÈ›iile cu È™ezut prelungit (È™oferi, persoane care lucrează la birou);
• ÃŽmbrăcămintea strâmtă – agravează iritaÈ›ia locală;
• Traumatismele repetate sau iritaÈ›ia cronică a zonei gluteale.

👉 Nu ești sigur de simptomele pe care le ai? Nu aștepta și solicita o programare cât mai curând! Astfel, vei primi sfat de la specialiști în domeniu.

Semnele și simptomele specifice în boala pilonidală

Boala pilonidală este o patologie ce se manifestă printr-un spectru clinic variat, de la cazuri asimptomatice și până la complicații severe, care pot necesita tratament chirurgical urgent.

Spectrul clinic

În formele ușoare de boală, pot exista doar chisturi asimptomatice în partea superioară a șanțului intergluteal, fără semne de infecție, adesea rămânând neobservate mult timp.

Abcesul acut, în schimb, reprezintă forma moderată de boală, caracterizată printr-o durere intensă, eritem și umflătură în zona afectată. Forma cronică implică formarea de sinusuri cu drenaj persistent și trasee subcutanate, alternând perioade de remisiune a bolii (ca urmare a evacuării) cu episoade de inflamație acută.

Simptome specifice

Durerea este principalul simptom care anunță prezența chistului pilonidal, accentuată în timpul poziției șezut și ajungând să fie uneori severă, influențând activitățile de zi cu zi.

În timpul examenului clinic, se poate observa o umflătură între fese, cu piele inflamată, eritematoasă și sensibilă la atingere.

Dacă chistul pilonidal se infectează, se pot observa secreții tip scurgeri de puroi sau sânge, cu un miros neplăcut. În formele severe, cu infecție marcată, pot apărea semne sistemice, precum febră, greață și stare de oboseală, fapt ce evidențiază extensia bolii și necesitatea urgentă de tratament.

Complicații posibile

Ajunsă în stare gravă și în lipsa unui tratament corespunzător, boala poate duce la formarea de fistule cronice, care favorizează reinfectarea repetată.

În cazuri rare, cronice, mai ales la pacienți imunocompromiși, poate apărea o transformare malignă a chistului pilonidal în carcinom scuamos, motiv pentru care este recomandată monitorizarea atentă a formelor cronice de boală.

Diagnosticul bolii pilonidale

Diagnosticul bolii pilonidale este unul, în principal, clinic, medicul bazându-se pe istoricul medical complet (personal și familial) al pacientului și examinarea atentă a zonei afectate.

Medicul inspectează șanțul gluteal, urmărind prezența semnelor tipice ale afecțiunii (umflătură, eritem, supurație, secreții purulente). Aspectul zonei poate varia în funcție de stadiul bolii și de prezența infecției.

Este esențială diferențierea bolii pilonidale de alte afecțiuni care pot avea o prezentare similară, dar care necesită tratamente distincte, precum:

• Hidradenita supurativă;
• Fistula perianală;
• Boala Crohn.

În situațiile complexe sau în care se suspectează alte manifestări imposibil de observat la inspecție (ex: cavități sinusale subcutanate), pot fi utilizate investigații imagistice precum tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN). Astfel, se poate realiza o evaluare mai detaliată a extensiei leziunilor.

Ca măsură de precauție, poate fi recoltată o probă din secrețiile purulente, pentru a fi analizată în cadrul unui laborator. Aceasta permite excluderea unei posibile transformări maligne (rară, dar gravă) și identificarea bacteriilor implicate, facilitând alegerea tratamentului antibiotic.

👉 Un diagnostic corect poate presupune niște investigații suplimentare. Dacă ai nevoie de analize de sange, nu ezita să ne ceri ajutorul!

Opțiuni terapeutice

Tratamentul bolii pilonidale variază în funcție de severitatea cazului, de istoricul medical și de prezența complicațiilor.

Tratamente de suport

Pentru cazurile ușoare și moderate, există mai multe opțiuni terapeutice care nu implică o intervenție chirurgicală majoră, precum:

• Drenarea chistului – este o procedură simplă, care poate fi efectuată în cabinet, cu anestezie locală;
• InjecÈ›iile cu fenol – pot trata È™i preveni chisturile pilonidale uÈ™oare È™i moderate; se foloseÈ™te pentru pacienÈ›ii care doresc să evite intervenÈ›ia chirurgicală;
• Tratamentul antibiotic – poate trata infecÈ›ia, însă nu pot vindeca chisturile pilonidale, astfel că trebuie combinate cu alte forme de tratament;
• Terapia laser – reprezintă o opÈ›iune eficientă de a îndepărta părul din zona cu risc È™i a preveni recurenÈ›ele pe termen lung;
• Comprese calde – aplicate pe zona afectată, pot calma pielea.

Intervenții chirurgicale

În cazul unui chist pilonidal cronic agravat, ce a format o cavitate sinusală sub piele, este, de obicei, o indicație de intervenție chirurgicală pentru a exciza (îndepărta) complet chistul.
După îndepărtarea chirurgicală a chistului, chirurgul are două opțiuni principale pentru gestionarea leziunii:

• Leziune deschisă – în această opÈ›iune, chirurgul lasă zona operată deschisă È™i o împachetează cu un pansament; această abordare permite vindecarea zonei din interior spre exterior, cu un timp de recuperare mai lung;
• ÃŽnchidere cu suturi – în această variantă, incizia formată se suturează, fapt ce presupune un timp de vindecare mai scurt È™i permite pacientului să revină mai rapid la activitățile normale.

Prognostic și evoluție

Evoluția bolii pilonidale diferă de la un pacient la altul. Uneori, chisturile se pot drena spontan, fără necesitatea unui tratament. În formele cronice, însă, simptomele pot reveni periodic și pot avea implicații mai importante.

Cu toate că intervenția chirurgicală poate duce la vindecare completă, în prezența factorilor de risc, boala rămâne predispusă la recurență.

Boala pilonidală nu este, din fericire, o afecțiune fatală, însă se poate asocia cu simptome importante precum durere intensă, drenaj persistent, miros neplăcut și impact psihosocial semnificativ, în special la tineri. Formele cronice pot duce la fistule, leziuni persistente și, mult mai rar, la transformare malignă.

În situațiile grave, infecția locală se poate extinde sistemic, necesitând îngrijire medicală de urgență, ca urmare a riscului crescut de sepsis. Prognosticul general este unul favorabil în special dacă tratamentul și îngrijirea postoperatorie sunt urmate în mod corespunzător, iar recurențele sunt gestionate cât mai prompt.

Prevenție și gestionare pe termen lung

Există mai mulți pași care se pot lua și care pot ajuta la prevenirea apariției sau recurenței chisturilor pilonidale. Măsurile preventive sunt esențiale în special pentru persoanele care au avut deja episoade de boală pilonidală și prezintă anumite riscuri de recurență.

Aceste măsuri includ:

• Respectarea unei igiene riguroase – se recomandă spălarea È™i uscarea regulată a zonei fesiere, pentru a preveni acumularea de transpiraÈ›ie, bacterii È™i celule moarte È™i a scădea È™ansa de formare a chistului; un săpun blând este ideal È™i pielea trebuie să fie complet uscată după baie.
• Asigurarea unui indice de masă corporal adecvat – pierderea în greutate, în caz de supraponderalitate sau obezitate, reduce presiunea È™i fricÈ›iunea în È™anÈ›ul interfesier, scăzând semnificativ riscul apariÈ›iei chisturilor;
• Evitarea sedentarismului È™i promovarea miÈ™cării – dacă munca implică perioade lungi de stat jos, se recomandă pauze frecvente, ideal active; o pernă ergonomică poate fi, de asemenea, de ajutor în a reduce presiunea asupra zonei sacro-coccigiene;
• ÃŽndepărtarea regulată a părului – bărbierirea sau epilarea zonei cu problema previne pătrunderea firelor de păr în piele; este o măsură esenÈ›ială mai ales pentru persoanele cu păr gros sau aspru (hirsutism);
• ÃŽngrijire corespunzătoare după episodul acut È™i continuarea respectării măsurilor de prevenÈ›ie – după vindecarea unui episod acut de chist pilonidal, menÈ›inerea unei rutine regulate de igienă È™i îndepărtarea părului sunt esenÈ›iale, întrucât ajută la prevenirea recidivelor; astfel, ar trebui să devină parte din îngrijirea personală pe termen lung.

În concluzie, boala pilonidală este o afecțiune ce se poate gestiona și preveni, dar care necesită o recunoaștere și intervenție medicală promptă pentru a evita complicațiile nedorite. Diagnosticul precoce permite inițierea unor tratamente simple și eficiente. Simptome precum durerea, umflăturile sau disconfortul la șezut ar trebui evaluate prompt de un medic. De asemenea, colaborarea strânsă cu medicul în cazul recurențelor și respectarea recomandărilor acestuia reprezintă cheia pentru un control eficient al simptomelor.

👉 Pentru orice dubiu legat de sănătatea ta, cel mai bine este să apelezi la medic și să primești toate informațiile și sfaturile necesare, adaptate cazului tău.

Surse foto: Shutterstock

Bibliografie:

• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pilonidal-cyst/symptoms-causes/syc-20376329
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pilonidal-cyst/diagnosis-treatment/drc-20376332
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15400-pilonidal-disease
• https://journals.lww.com/dcrjournal/fulltext/2019/02000/the_american_society_of_colon_and_rectal_surgeons_.5.aspx
• https://jamanetwork.com/journals/jamasurgery/article-abstract/2805402