Ce este blefarita, cum se manifestă și cum se tratează

Blefarita este o patologie oftalmologică de natură inflamatorie, cronică, ce afectează marginile pleoapelor atât la copii, cât și la adulți. Se caracterizează prin umflarea, mâncărimea și iritația pleoapelor, fiind capabilă să afecteze calitatea vieții prin natura neplăcută a simptomelor. Nu poate fi transmisă prin contact direct și, deși nu există un tratament curativ, simptomele pot fi gestionate eficient prin îngrijire zilnică adecvată.

În cele ce urmează, află mai multe despre tipurile de blefarită, cauzele și factorii de risc, simptomele caracteristice, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament disponibile.

Tipuri de blefarită. Clasificare

Variante anatomice de blefarită

Blefarita este clasificată, din punct de vedere al localizării sale anatomice, în două tipuri principale:

• Blefarita anterioară – afectează marginea exterioară a pleoapei (unde se află genele) È™i este frecvent asociată cu infecÈ›ii stafilococice;
• Blefarita posterioară – afectează marginea interioară a pleoapei È™i este în principal legată de disfuncÈ›ia glandelor meibomiene (situate în apropierea bazei genelor).

Natura multifactorială a blefaritei se datorează unei serii complexe de factori precum colonizarea bacteriană, infestarea cu acarieni Demodex, precum și prezența de condiții dermatologice subiacente. Infecția cronică de grad scăzut și inflamația marginii pleoapei sunt centrale în patogeneza bolii, creând un cerc vicios de iritație și disconfort persistent.

Cauze și factori de risc în apariția blefaritei

Cauzele principale de blefarită

Cauzele blefaritei sunt multiple și conectate între ele, fapt care o face dificil de tratat în lipsa unei evaluări corespunzătoare. Cele mai importante cauze sunt:

• Colonizarea bacteriană – se produce în special cu specii de Staphylococcus È™i reprezintă una dintre principalele cauze de blefarită; este important de înÈ›eles faptul că există o colonizare normală a pielii cu diferite tipuri de bacterii (inclusiv Staphylococcus), însă unele persoane prezintă o concentraÈ›ie mai mare a acestora în special la baza genelor, fapt ce promovează apariÈ›ia blefaritei;
• Infestarea cu acarieni Demodex (blefarita Demodex) – acarienii Demodex sunt niÈ™te microorganisme ce populează foliculii genelor, astfel că reprezintă o altă cauză frecventă de blefarită; cu toate că, în mod fiziologic, aceÈ™ti acarieni sunt în general inofensivi, o suprapopulare a acestora poate declanÈ™a inflamaÈ›ie È™i simptome severe ale blefaritei;
• DisfuncÈ›ia glandelor meibomiene – acest dezechilibru funcÈ›ional reprezintă o altă cauză extrem de importantă ce încurajează apariÈ›ia blefaritei posterioare; acest fenomen se produce atunci când porii situaÈ›i în apropierea bazei genelor se obstruează, iar secreÈ›ia sebacee nu poate fi eliminată corespunzător, afectând filmul lacrimal È™i provocând iritaÈ›ie cronică; această secreÈ›ie sebacee alterată din glandele meibomiene, dacă este lăsată netratată, contribuie în mod cronic la perpetuarea inflamaÈ›iei;
• AfecÈ›iuni dermatologice preexistente – astfel de situaÈ›ii deÈ›in, de asemenea, un rol semnificativ în apariÈ›ia blefaritei; exemple precum dermatita seboreică, rozaceea, atopia È™i psoriazisul sunt frecvent asociate cu dezvoltarea blefaritei, dat fiind faptul că oferă un teren favorabil inflamaÈ›iei cronice a pleoapelor.

Factori de risc

• Vârsta – odată cu înaintarea în vârstă, blefarita devine tot mai prevalentă;
• AfecÈ›iuni sistemice (diabetul zaharat, sindromul Sjögren) – sunt asociate cu un risc crescut de blefarită;
• Expunerea la factorii de mediu (polenuri, praf) – poate agrava simptomele blefaritei sau, cel puÈ›in, poate contribui la dezvoltarea afecÈ›iunii;
• Tratamente precum chimioterapia È™i unele terapii biologice – au fost identificate ca factori de risc pentru blefarită.

Semne și simptome în blefarită

Blefarita se manifestă printr-o gamă variată de simptome, care pot varia ca intensitate. Acestea se pot compune din:

• Mâncărimea È™i senzaÈ›iea de arsură la nivelul ochilor;
• Ochi uscaÈ›i, în pofida lăcrimării excesive;
• SenzaÈ›ie de corp străin sau nisip în ochi;
• Pleoape uleioase, cu aspect de cruste la baza genelor (asemănătoare mătreÈ›ii);
• Fotofobie;
• Vedere înceÈ›oÈ™ată tranzitori;
• Lacrimi cu aspect spumos.

Simptomele tind să fie mai intense în cursul dimineții, ca urmare a acumulării de secreții și a uscăciunii nocturne. Evoluția este, de obicei, una cronică sau cu perioade de exacerbări și ameliorări.

Caracteristici ale blefaritei cauzate de acarieni Demodex

În blefarita cauzată de acarienii Demodex, mâncărimea și uscăciunea sunt mult mai pronunțate decât în restul tipurilor de blefarită. De asemenea, pot apărea și modificări ale genelor.

Simptomele pot afecta semnificativ activitățile zilnice, precu, munca, condusul, dar și interacțiunile sociale. Pe lângă disconfortul fizic persistent, aspectul pleoapelor inflamate poate cauza stres, anxietate și scăderea stimei de sine.

👉 Nu ești sigur de simptomele pe care le prezinți? Apelează la specialistii nostri pentru a obține cea mai bună îngrijire!

Complicații ale blefaritei

Blefarita cronică poate duce la o serie de complicații:

• Pierderea, depigmentarea È™i creÈ™terea vicioasă (înspre ochi) a genelor – astfel de modificări ale genelor provoacă iritaÈ›ie cronică a corneei;
• InflamaÈ›ie cronică la nivelul pleoapelor – poate determina cicatrizare È™i modificări ale poziÈ›iei marginii pleoapei;
• Șalazionul – umflătură nedureroasă provocată de blocarea unei glande sebacee, care uneori devine sensibilă pe măsură ce creÈ™te în volum;
• Afectarea corneei prin perturbarea filmului lacrimal – conduce la uscăciune sau, paradoxal, la lăcrimare excesivă;
• Conjunctivită cronică È™i keratopatie superficială;
• UlceraÈ›ii corneene;
• Tulburări de vedere.

Diagnosticul blefaritei

Diagnosticul blefaritei se bazează, înainte de toate, pe examinarea atentă a marginilor pleoapelor și a ochilor de către medicul oftalmolog. Medicul poate identifica inflamația marginii pleoapei și poate observa prezența crustelor, precum și semnele de disfuncție a glandelor meibomiene.

Examenul oftalmologic

Examinarea oftalmologică implică utilizarea unor instrumente speciale de mărire a imaginii pentru a putea evalua în detaliu marginile pleoapelor și suprafața oculară. Această examinare permite identificarea modificărilor specifice și poate evalua gradul de severitate a afecțiunii.

Testele de laborator

În anumite cazuri, pot fi necesare analize suplimentare de laborator pentru a confirma diagnosticul de blefarită sau pentru a putea depista cauza de apariție. Se utilizează tampoane oculare pentru a colecta mostre de secreții direct de pe pleoape, cu scopul de a evalua colonizarea bacteriană.

Nu în ultimul rând, examinarea genelor la microscop poate fi extrem de utilă, întrucât poate evidenția prezența blefaritei Demodex.

👉 Poliana dispune de o gamă largă de analize, care te vor ajuta cu obținerea diagnosticului corect. Sună-ne și te vom ajuta cu mai multe informații!

Semnale de alarmă

Se recomandă o evaluarea extrem de atentă a caracteristicilor atipice de blefarită, precum și a lipsei de răspuns la terapiile convenționale. Astfel de situații pot fi punctul de pornire pentru suspiciunea unei tumori ale pleoapei, fapt ce necesită investigații suplimentare.

Astfel, dacă nu există îmbunătățire cu tratamentul de bază, medicul poate decide să ceară teste suplimentare, pentru a exclude un cancer de piele al pleoapei sau o tulburare a sistemului imunitar.

Tratament și gestionare eficientă a blefaritei

Măsuri de igienă și susținere

Igiena pleoapelor este metoda de primă intenție în tratamentul blefaritei și este, totodată, esențială pentru controlul pe termen lung al simptomelor.

Se poate începe cu aplicarea unei comprese sau a unui prosop curat, umed și cald pe ochii închiși, timp de cel puțin un minut, reîncălzind în funcție de nevoie. Astfel de comprese ajută atât la înmuierea crustelor, cât și la prevenirea blocării glandelor sebacee de la marginea pleoapelor.

Există și anumite dispozitive termice profesionale, ce se utilizează în cabinet, care combină căldura cu masajul, fiind extrem de eficiente pentru deblocarea glandelor meibomiene. La fel de importantă este și igiena ochilor cu șampon de copii diluat sau cu soluții special concepute pentru igiena pleoapelor, conform indicațiilor medicului oftalmolog. Spălarea ușoară a bazei genelor, folosind materiale separate pentru fiecare ochi, reduce încărcătura bacteriană și a acarienilor, menținând, în același timp, pleoapele curate.

Alte variante utile sunt șervețelele antiseptice și spray-urile dedicate pentru menținerea controlului bacterian. În funcție de severitate, această rutină ar trebui repetată de 2–4 ori pe zi, întotdeauna conform indicațiilor medicului oftalmolog.

Lacrimile artificiale pot reduce uscăciunea și iritația, iar picăturile antibiotice pot susține funcția normală a glandelor lacrimale și sebacee. Acizii grași omega-3 (din pește gras sau din suplimente) pot ajuta funcția glandelor meibomiene. Nu în ultimul rând, controlul eficient al afecțiunilor preexistente este important pentru gestionarea pe termen lung al blefaritei.

Tratamente medicamentoase/unguente

În blefarita anterioară, se pot folosi unguente antibiotice topice cu bacitracină sau eritromicină. Se recomandă aplicarea lor la baza genelor, o dată sau de mai multe ori pe zi, ideal seara.

În cazul disfuncției glandelor meibomiene, se pot recomanda terapii precum cea termică, cu pulsație sau tratament antibiotic cu tetracicline orale. Antibioticele topice pot fi utilizate, de asemenea, ca adjuvant, pentru îmbunătățirea secreției sebacee.

În caz de inflamație semnificativă, se pot utiliza corticosteroizi topici în cure scurte, începând cu cea mai mică doză eficientă, administrare realizată întotdeauna sub monitorizare medicală. În cazurile refractare, se poate apela la picături cu ciclosporină pentru a ameliora inflamația și simptomele neplăcute.

Recomandări suplimentare

În cazul episoadelor acute de blefarită (exacerbări), se recomandă evitarea machiajului la nivelul ochilor. De asemenea, se poate folosi un șampon antibacterian potrivit pentru păr, sprâncene și gene, întrucât poate ajuta la reducerea încărcăturii bacteriene.

În blefarita cu Demodex, șampoanele sau soluțiile pe bază de ulei de arbore de ceai pot fi utile, însă doar atunci când sunt tolerate. Dacă nu apare o îmbunătățire în aproximativ șase săptămâni, este indicată reevaluarea medicală.

Ca regulă generală, se recomandă menținerea unei igiene corespunzătoare, zilnice a pleoapelor, bazată pe o spălare atentă a genelor și pe îngrijire constantă, rămânând esențială reevaluarea medicală ori de câte ori este nevoie.

👉 Vrei să afli mai multe despre afecțiuni comune? Citește mai multe informații medicale interesante în secțiunea noastră de noutati!

În concluzie, blefarita este o afecțiune oftalmologică destul de comună, gestionabilă prin îngrijire adecvată și consecventă. Igiena pleoapelor reprezintă fundamentul menținerii sănătății pleoapelor, iar multiple opțiuni de tratament sunt disponibile pentru a ajuta la controlul simptomelor. Cu o îngrijire corespunzătoare, majoritatea persoanelor pot controla eficient simptomele și pot preveni complicațiile. Este esențial să fie consultat medicul oftalmolog în caz de simptome persistente sau exacerbări.

Surse foto: Shutterstock

Bibliografie:

• https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-is-blepharitis
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/blepharitis/symptoms-causes/syc-20370141
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/blepharitis/diagnosis-treatment/drc-20370148
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38350160/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22592706/