Creator: Poliana
Published: 2025-11-05

Spondilita este o boală inflamatorie, de natură cronică, ce vizează în principal coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace. Simptomele afecțiunii variază ca intensitate și includ atât manifestări articulare, cât și sistemice. Diagnosticul timpuriu și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și menținerea calității vieții.

Citește, în cele ce urmează și află mai multe despre spondilită, de la aspectele ce o caracterizează, precum manifestările clasice și cele sistemice, precum și care sunt metodele de diagnostic și opțiunile terapeutice care pot ameliora simptomatologia și îmbunătăți sănătatea.

Ce este spondilita și prin ce se caracterizează

Spondilita reprezintă o inflamație cronică a articulațiilor vertebrale și apare cel mai des în cadrul spondilartritei axiale, un termen folosit pentru a descrie bolile inflamatorii ce afectează în principal articulațiile sacroiliace și coloana vertebrală.

Cea mai comună formă a acestui grup este spondilita anchilozantă, afecțiune ce se evidențiază printr-o inflamație persistentă și rigidizare progresivă a coloanei. În unele cazuri, pot fi implicate și articulațiile periferice, zonele de inserție ale tendoanelor, precum și structurile extra-articulare (ochii, pielea, intestinul).

Cauzele și factorii de risc ai spondilitei

Etiologia spondilitei este una multifactorială, fiind influențată de procese precum dezechilibrul microbiomului intestinal, stresul mecanic la nivelul inserției tendoanelor și diferite procese imuno-mediate (activarea răspunsului inflamator prin citokine proinflamatorii, precum TNF-α și IL-17).

Predispoziția genetică în spondilita

Cu toate că nu se cunoaște încă o cauză exactă a apariției spondilitei, mai multe studii au indicat că factorii genetici pot deține un rol important.

De exemplu, gena HLA-B27 a fost asociată cu un risc crescut de a dezvolta spondilită anchilozantă, însă acest lucru nu înseamnă că în mod obligatoriu toate persoanele HLA-B27 pozitive vor dezvolta boala. Se consideră că mai puțin de 5% dintre purtătorii acestei gene ajung să manifeste afecțiunea. Chiar și așa, în cazul prezenței genei și a unor antecedente familiale de spondilită, riscul individual poate fi mai mare față de populația generală.

Factorii de risc

Anumite categorii de persoane pot prezenta un risc crescut de a dezvolta spondilită, precum:

Persoanele cu vârste cuprinse între 17 și 35 de ani – boala poate apărea și la copii sau vârstinici, însă se consideră că acest interval de vârstă deține riscul cel mai mare;
Bărbații – s-a observat că afecțiunea este mai frecventă la bărbații tineri;
Persoanele cu antecedente familiale de spondilită – trebuie verificată prezența genei HLA-B27.

Simptomele și semnele din spondilită

Simptomele clasice

În caz de spondilită, cel mai frecvent simptom care va fi experimentat este durerea (de natură inflamatorie), cronică, de spate, care se caracterizează prin următoarele:

Debut gradual, de obicei înainte de vârsta de 45 de ani;
Rigiditate matinală, cu o durată mai mare de 30 de minute;
Ameliorarea durerii cu exercițiile fizice și nu cu repausul;
Agravarea durerii pe timpul nopții și în perioadele de repaus.

Această durere este suficient de intensă pentru a trezi persoana afectată din somn și se întâlnește la un procent mare (peste 80%) din persoanele cu spondilartrită axială.

👉 Ai observat simptome care pot părea sugestive pentru spondilită, dar nu ești sigur de unde să începi? Sună-ne și te vom pune în legătură cu medicul potrivit pentru tine!

Manifestările articulare

Pe măsură ce boala progresează, se pot observa și alte manifestări, precum:

Reducerea mobilității și flexibilității coloanei vertebrale chiar și pe timp de zi;
Dezvoltarea unei posturi defectuoase (aplecată înainte),
Dezvoltarea artritei periferice (cel mai frecvent la genunchi) – oligoarticular și asimetric;
Tendinita (inflamația la locul inserțiilor tendoanelor);
Dactilita (inflamarea și umflarea degetelor);
Restricția expansiunii toracice.

Manifestările extra-articulare

Cu toate că spondilita afectează predominant la nivel articular, în unele cazuri, poate implica și alte părți ale corpului, precum:

Ochii – uveită, irită;
Pielea – psoriazis, erupții cutanate;
Tubul digestiv – boala inflamatorie intestinală, colita ulcerativă, boala Crohn;
Alte simptome sistemice – oboseală, febră ușoară, scăderea apetitului, scăderea în greutate, anemie.

👉 Ai simțit dureri în partea stângă sau dreaptă sub coaste și nu ești sigur ce poate însemna sau dacă poate fi un semn de spondilită? Citește și află mai multe!

Complicații ale spondilitei

În cazurile severe și în special în lipsa unui diagnostic prompt și a unui tratament adecvat, pot apărea complicații precum:

Anchiloza vertebrală (fuziunea vertebrelor);
Osteoporoza – generază un risc crescut de fracturi spinale;
Leziuni ale cordonului spinal în urma căzăturilor – ca urmare a fragilității vertebrelor;
Afectare severă extra-articulară – cardiacă, pulmonară, oculară.

Diagnosticul spondilitei

Pentru o gestionare cât mai bună a simptomatologiei și pentru îmbunătățirea calității vieții, este extrem de important ca diagnosticul să fie obținut corect și cât mai timpuriu.

Medicul va începe cu o evaluare amănunțită a istoricului tău medical (incluzând și istoricul familial) și, ulterior, va efectua un examen fizic complet. Acesta va observa manifestările caracteristice ale durerii inflamatorii de spate, însă va cere și analize suplimentare de laborator și imagistice, pentru a obține o certitudine diagnostică.

Analize de laborator

Testele efectuate în scopul obținerii diagnosticului de spondilită pot varia de la caz la caz (ex: istoric familial, caracteristici personale etc.) și pot cuprinde:

Testarea genei HLA-B27 – testul deține o sensibilitate de 50% și o specificitate de 90%; se recomandă mai ales în caz de istoric familial de spondilită;
Markeri inflamatori – proteina C-reactivă (sensibilitate 35%, specificitate 91%), viteza de sedimentare a eritrocitelor (aproximativ 70% din persoanele cu spondilită au prezentat o valoare a VSH crescută);
Teste de excludere a altor afecțuni – factorul reumatoid, anticorpii anti-CCP.

👉 Ai o trimitere de analize de la medicul tău și nu știi unde ai putea să le faci? Vino la Poliana și beneficiază de gama largă de analize medicale care te vor ajuta să obții diagnosticul.

Probe de imagistică

Investigațiile imagistice ce sprijină diagnosticul de spondilită pot include:

Radiografie de coloană și bazin – folosită pentru detectarea sacroilitei (sensibilitate 66%, specificitate 68%);
Rezonanța magnetică nucleară – folosită pentru identificarea edemului măduvei osoase (sensibilitate 78%, specificitate 88%).

Uneori, date fiind simptomele aparent nespecifice sau insuficient de supărătoare, diagnosticul poate fi întârziat chiar și cu până la 6-8 ani după debutul simptomelor ca urmare a lipsei de adresare a medicului.

Opțiuni terapeutice în spondilită

Prima linie de tratament

Ca urmare a obținerii diagnosticului de spondilită, prima linie de tratament se va baza pe o abordare mai puțin agresivă, precum:

Fizioterapie și kinetoterapie – esențiale pentru menținerea mobilității articulațiilor și ameliorarea durerii la nivelul acestora;
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – se poate începe cu antiinflamatoare fără prescripție medicală, precum aspirina, ibuprofenul sau naproxenul și se rezervă AINS cu prescripție pentru cazurile mai sever; din păcate, doar undeva la 25% dintre pacienți obțin controlul complet al simptomelor cu AINS, restul necesitând măsuri suplimentare.

Terapii biologice avansate

Dat fiind faptul că se poate obține controlul simptomatologiei cu antiinflamatoare doar la 25% dintre pacienți, restul de aproximativ 75% dintre aceștia necesită tratamente biologice pentru controlul optim al bolii, precum:

Inhibitorii TNF (etanercept, adalimumab, infliximab, certolizumab, golimumab) – oferă o îmbunătățire la 58-64% dintre pacienți comparativ cu 19-38% la placebo;
Inhibitorii IL-17 (secukinumab) – oferă o îmbunătățire la 48-61% dintre pacienți comparativ cu 18-29% la placebo
Inhibitorii JAK – oferă o îmbunătățire la 52-56% dintre pacienți comparativ cu 26-29% la placebo.

Alte opțiuni terapeutice

În cazul în care nici antiinflamatoarele nesteroidiene și nici terapiile biologice nu au avut un succes terapeutic sau în cazul unor alți factori evaluați de medic, se poate apela la următoarele metode terapeutice:

Sulfasalazina – în special pentru artrita periferică;
Corticosteroizii – se pot utiliza doar pe termen scurt;
Chirurgia – implantarea unei proteze de șold, efectuarea unor proceduri la nivelul coloanei vertebrale în cazurile severe.

Gestionarea spondilitei prin stilul de viață

Fizioterapia și kinetoterapia

Pentru a menține o calitate cât mai bună a vieții cu spondilită, se recomandă să faci exerciții regulate pentru întărirea mușchilor spatelui (ideal, cu ajutorul și îndrumarea unui kinetoterapeut). De asemenea, ajută să menții o postură corectă și să practici exerciții de respirație. Nu în ultimul rând, nu evita să dormi pe spate, pentru a păstra, astfel, postura normală a coloanei vertebrale.

Modificări de stil de viață

Ca măsuri generale, se încurajează renunțarea la fumat (se consideră esențială pentru un prognostic favorabil al gestionării bolii), menținerea unui indice de masă corporal optim, gestionarea stresului și adaptarea activităților zilnice la posibilitățile date de afecțiune.

Importanța intervenției timpurii asupra calității vieții

Din păcate, prevenția primară a spondilitei nu este posibilă în prezent, dată fiind natura sa fie genetică, fie idiopatică (fără o cauză clară, ce poate fi adresată). Totuși, este extrem de importantă și benefică recunoașterea cât mai timpurie a simptomelor caracteristice și intervenția asupra acestora, întrucât pot preveni deteriorarea structurală ireversibilă și afectarea funcțională.

Nu ezita, astfel, să cauți îngrijire medicală dacă observi manifestări precum dureri de spate persistente (de natură articulară), în special dacăp prezinți factori de risc familiali.

Prognosticul și perspectivele pe termen lung

Evoluția bolii este dificil de prezis, întrucât se desfășoare cu perioade de exacerbare și de remisiune. Majoritatea persoanelor reușesc să își desfășoare activitățile de zi cu zi în mod obișnuit, cu excepția cazurilor în care există deteriorări importante la nivelul articulațiilor șoldurilor și/sau coloanei vertebrale.

Tratamentele curente inițiate timpuriu pot să încetinească progresia artritei spinale și să crească semnificativ calitatea vieții, astfel că un diagnostic timpuriu și un tratament adecvat rămân măsurile principale de îmbunătățire a prognosticului bolii.

Prin urmare, spondilita este o afecțiune complexă, ce implică nu doar articulațiile sacroiliace și coloana vertebrală, ci și alte zone extra-articulare importante. Fizioterapia, kinetoterapia și AINS-urile sunt, în continuare, tratamentele de prima linie, însă majoritatea pacienților necesită terapie cu biologice sau inhibitori JAK pentru controlul optim al simptomelor și prevenirea unei deteriorări structurale mai importante. Dacă suspectezi că ai simptome sugestive pentru această afecțiune, nu ezita să ceri ajutorul medicului reumatolog, deoarece cu tratamentul adecvat inițiat timpuriu, poți avea o viață activă și calitativă chiar și în prezența acestui diagnostic.

Surse foto: Shutterstock

Bibliografie:

https://medlineplus.gov/ency/article/000420.htm
https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/2827540
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39798984/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37414646/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12381506/
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/ankylosing-spondylitis

Ce este spondilita și prin ce se caracterizează