Esofagita – simptome, cauze È™i tratament pentru esofag inflamat

Te-ai confruntat vreodată cu arsuri la stomac, dificultăți la înghițire sau o senzație de durere în piept care pare să nu aibă legătură cu inima? Aceste simptome ar putea indica o afecțiune numită esofagită. Aceasta se caracterizează prin inflamația esofagului, adică a segmentului care permite trecerea alimentelor în stomac.

Citește mai departe și află de ce apare esofagita și care sunt opțiunile de tratament.

Ce este esofagita

Esofagita reprezintă inflamația mucoasei esofagiene, tubul muscular care face legătura între faringe și stomac. Acesta are rolul de a transporta alimentele înghițite. Inflamația poate fi cauzată de multiple mecanisme, cel mai frecvent fiind refluxul gastroesofagian. În cadrul refluxului esofagian, conținutul acid al stomacului ajunge în esofag, afectând structura mucoasei.

Bărbații sunt ușor mai predispuși la forme mai severe ale refluxului gastroesofagian și, implicit, la esofagita erozivă. Totuși, femeile raportează mai frecvent simptome, precum arsurile gastrice sau retrosternale, chiar dacă leziunile esofagiene sunt mai puțin severe.

Dacă ai arsuri gastrice, cel mai probabil te confrunți cu refluxul gastroesofagian. Citește mai multe despre această afecțiune din articolul Refluxul gastroesofagian.

Cauzele esofagitei

Cauzele esofagitei sunt variate și adesea sunt asociate cu un stil de viață dezorganizat. Cea mai frecventă cauză este refluxul gastroesofagian cauzat de relaxarea excesivă a sfincterului dintre esofag si stomac (SEI) sau de hernia hiatală, care face ca acidul din stomac să reflueze în esofag și să irite mucoasa acestuia. Dacă acest reflux apare des și nu este tratat, poate duce la inflamații constante ale esofagului si chiar la stricturi.

Alte cauze frecvente pentru care apare esofagita sunt reprezentate de:

• unele medicamente (mai ales dacă sunt înghiÈ›ite fără apă suficientă);
• anumite infecÈ›ii (infecÈ›ia cu Candida, Citomegalovirus, Herpes simplex);
• alimente alergene;
• ingestia accidentală de substanÈ›e iritante (detergenÈ›i, substanÈ›e caustice);
• consumul excesiv de alcool;
• fumatul;
• radioterapia (în zona toracică).

Ai limba albă? Află mai multe despre cauze și care este legătura cu candidoza, infecția cu Candidoza: tipuri, simptome si tratament. Cauze, boli asociate, tratament pentru limba albicioasă (pete albe pe limbă).

Tipuri de esofagită

Există mai multe tipuri de esofagită, fiecare cu cauze și semne specifice.

Esofagita de reflux

Acest tip de esofagită este cel mai des întâlnită. Apare când acidul din stomac ajunge în esofag și irită mucoasa acestuia. În timp, contactul frecvent cu sucul gastric poate provoca roșeață, iritații, ulcerații și, în cazuri mai severe, poate afecta capacitatea de înghițire.

Esofagita eozinofilică

Esofagita eozinofilică este o formă mai puțin cunoscută, dar tot mai des diagnosticată de esofagită, care apare ca urmare a unei reacții alergice, de obicei la alimente. Este o boală cronică, în care un tip special de globule albe, numite eozinofile, se acumulează în mucoasa esofagului și provoacă inflamație.

Această formă de esofagită afectează în special copiii, adolescenții și tinerii adulți, fiind mai frecventă la bărbați. Cele mai comune alimente declanșatoare includ:

• laptele de vacă;
• grâul;
• ouăle;
• soia;
• arahidele;
• peÈ™tele.

Esofagita peptică

Esofagita peptică este o formă de esofagită cauzată de expunerea prelungită a mucoasei esofagului la acidul gastric și, uneori, la bilă. Practic, este o complicație a refluxului gastroesofagian cronic, în care acidul din stomac se află în contact constant esofagul și determină inflamații și chiar ulcerații (leziuni deschise). În timp, esofagita peptică poate duce chiar și la esofag Barrett. În cazul esofagului Barrett, celulele aplatizate care alcătuiesc în mod normal mucoasa esofagului sunt înlocuite treptat cu celule cilindrice, similare celor din intestinul subțire. Acest fenomen, cunoscut sub numele de metaplazie, reprezintă o modificare adaptativă a țesutului esofagian si poate creste riscul transformarilor maligne.

Esofagita infecțioasă

Esofagita infecțioasă este o formă mai rară de esofagită, cauzată de infecții virale, fungice (esofagită candidozică) sau bacteriene, care afectează mucoasa esofagului. Apare mai frecvent la persoanele cu sistem imunitar slăbit, cum sunt pacienții cu HIV/SIDA, cei care urmează tratamente cu chimioterapie, medicamente imunosupresoare (după transplant) sau corticosteroizi în doze mari.

Esofagita medicamentoasă

Apare ca efect secundar de la anumite medicamente care irită esofagul. Antibioticele, antiinflamatoarele sau medicamentele pentru osteoporoză pot face asta, mai ales dacă nu le iei cu suficientă apă.

Simptomele esofagitei

Simptomele esofagitei pot varia în funcție de cauză și de severitatea inflamației. Printre principalele manifestări ale acestei afecțiuni se află:

• odinofagie (durere sau disconfort la înghiÈ›ire);
• disfagie (dificultăți la înghiÈ›ire);
• pirozis (arsuri la stomac);
• durere toracică;
• regurgitaÈ›ie acidă (revenirea acidului sau a alimentelor în gură);
• globus faringian (senzaÈ›ia de nod în gât);
• tuse seacă (persistentă, mai ales noaptea);
• gust amar sau acru (mai ales dimineaÈ›a);
• stare de greață;
• vărsături;
• scădere în greutate.

Diagnosticarea esofagitei

Diagnosticarea esofagitei este un pas esențial pentru a înțelege cauza exactă a simptomelor și pentru a stabili tratamentul potrivit. Deoarece manifestările pot semăna cu cele ale altor afecțiuni digestive, este important ca evaluarea să fie făcută corect, de către un medic specialist.

Evaluarea clinică

Evaluarea clinică este primul pas în diagnosticarea esofagitei și presupune o discuție detaliată între pacient și medic, urmată de un examen fizic. Medicul pune întrebări legate de simptomele prezente:

• intensitatea;
• debutul;
• frecvenÈ›a;
• factorii care le agravează sau le ameliorează.

Endoscopia digestivă superioară

Endoscopia digestivă superioară este cea mai importantă și precisă investigație pentru diagnosticarea esofagitei. Procedura constă în utilizarea unui tub subțire, flexibil, cu o cameră video la capăt (numit endoscop). Acesta este introdus prin cavitatea bucală până în esofag, stomac și, uneori, în duoden.

Investigația îi permite medicului să vizualizeze direct mucoasa esofagului și să observe semnele de inflamație, iritație, ulcerații sau alte leziuni. În timpul endoscopiei, medicul poate preleva și fragmente de țesut (biopsii) pentru a analiza la microscop cauzele inflamației.
Endoscopia este o procedură relativ rapidă, durează aproximativ 10–15 minute și se face, de obicei, cu sedare ușoară, pentru ca pacientul să nu simtă disconfort.

Clasificarea Los Angeles a esofagitei de reflux

Clasificarea Los Angeles este un sistem medical utilizat pentru a descrie severitatea esofagitei erozive, cauzate de refluxul gastroesofagian. Clasificarea are patru grade, de la A la D, după cum urmează:

• Grad A: una sau mai multe eroziuni esofagiene, fiecare având sub 5 mm, È™i care nu se întind între vârfurile pliurilor mucoasei.
• Grad B: cel puÈ›in o eroziune mai mare de 5 mm, dar care nu se întinde între două pliuri ale mucoasei esofagului.
• Grad C: eroziunile se extind între vârfurile a două sau mai multe pliuri, dar acoperă mai puÈ›in de 75% din circumferinÈ›a esofagului.
• Grad D: eroziunile afectează peste 75% din circumferinÈ›a mucoasei esofagiene.

Investigații suplimentare

Uneori, doctorul poate recomanda și alte teste pentru a diagnostica esofagita:

• pH-metria esofagiană: măsoară pH-ul de la nivel esofagian;
• manometria esofagiană: verifică dacă sfincterul esofagian inferior funcÈ›ionează corect;
• radiografia cu bariu (tranzit baritat): poate arăta dacă ai stenoză esofagiană (îngustare a esofagului);
• analize de sânge: pot ajuta la identificarea infecÈ›iilor sau alergiilor.

Descoperă cum se efectuează radiografia cu bariu, dar și alte investigații utile pentru evaluarea sistemului digestiv din articolul Gastroenterologie.

Un diagnostic corect și o evaluare precisă a gravității esofagitei sunt foarte importante pentru a alege cel mai bun tratament și a preveni complicațiile.

Tratamentul esofagitei

Tratamentul pentru esofagită depinde de cauza care o generează și de cât de gravă e afecțiunea. De obicei, include mai multe opțiuni.

Modificări ale stilului de viață

Modificările stilului de viață joacă un rol important în ameliorarea simptomelor esofagitei, mai ales când cauza este refluxul acid. Adoptarea unor obiceiuri sănătoase poate reduce frecvența episoadelor de reflux și poate susține eficiența tratamentului medicamentos. Iată câteva recomandări utile:

• Evită mesele copioase, mai ales seara; este mai bine să mănânci porÈ›ii mai mici È™i mai dese pe parcursul zilei.
• Nu te întinde imediat după masă; aÈ™teaptă cel puÈ›in 2–3 ore înainte de a te culca.
• FoloseÈ™te o pernă suplimentară pentru a avea capul mai ridicat decât restului corpului. Dormitul cu trunchiul uÈ™or ridicat ajută la prevenirea urcării acidului gastric.
• Evită alimentele È™i băuturile care pot declanÈ™a refluxul: prăjeli, grăsimi, ciocolată, citrice, roÈ™ii, cafea, alcool, băuturi carbogazoase.
• Renunță la fumat – fumatul slăbeÈ™te sfincterul esofagian inferior È™i favorizează refluxul.
• MenÈ›ine o greutate corporală sănătoasă – excesul de greutate creÈ™te presiunea abdominală È™i riscul de reflux.
• Poartă haine lejere, care nu strâng zona abdomenului.
• Redu stresul, deoarece poate agrava simptomele digestive prin creÈ™terea acidității È™i afectarea motilității esofagului.

Dacă ești fumator și vrei să afli ce impact are asupra organismului tău, citește articolul Fumatul: dauneaza la barbati – ce analize ar trebui sa faci?.

Tratament medicamentos

Medicamentele folosite des pentru tratamentul esofagitei sunt:

• Inhibitori de pompă de protoni (IPP): reduc producÈ›ia de acid din stomac;
• AntagoniÈ™ti ai receptorilor H2: scad producÈ›ia de acid;
• Antiacide: neutralizează acidul din stomac;
• Prokinetice: ajută esofagul să se miÈ™te mai bine;
• Corticosteroizi topici: folosiÈ›i în esofagita eozinofilică.

Tratament endoscopic

Tratamentul endoscopic pentru esofagită este recomandat în cazurile în care metodele conservatoare (medicamente și modificări ale stilului de viață) nu dau rezultate sau când apar complicații, cum ar fi stenozele esofagiene (îngustări) sau sângerările. Acest tip de tratament este realizat în timpul unei endoscopii digestive superioare, o procedură minim invazivă.

Iată câteva intervenții endoscopice folosite:

• Dilatarea esofagiană – este utilizată atunci când esofagita a dus la îngustarea esofagului. Medicul introduce un balon special sau un instrument de dilatare pentru a lărgi zona afectată È™i a facilita înghiÈ›irea.
• Hemostaza endoscopică – se foloseÈ™te în caz de sângerare activă, de exemplu dintr-o ulcerare esofagiană. Se pot aplica clipuri, injecÈ›ii sau tehnici termice, pentru oprirea sângerării.
• AblaÈ›ia cu radiofrecvență – în cazurile severe de esofag Barrett (o complicaÈ›ie a esofagitei de reflux), această procedură poate distruge È›esutul modificat, pentru a preveni progresia spre cancer.
• Injectarea de corticosteroizi – în unele cazuri de esofagită eozinofilică severă sau cu stenoză recurentă, medicul poate injecta corticosteroizi local în peretele esofagian, pentru a reduce inflamaÈ›ia.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical pentru esofagită este rareori necesar, dar poate deveni o opțiune în cazurile severe, rezistente la tratament medicamentos sau când apar complicații care nu pot fi gestionate altfel. De obicei, este luat în calcul în esofagita de reflux cronică cu simptome persistente sau complicații precum esofag Barrett, stenoze severe sau hernie hiatală mare.

Cea mai frecventă intervenție chirurgicală este fundoplicatura Nissen. Aceasta presupune înfășurarea părții superioare a stomacului (fundus) în jurul esofagului inferior, pentru a întări sfincterul esofagian și a preveni refluxul acid. Se face, de regulă, laparoscopic, ceea ce înseamnă incizii mici și recuperare mai rapidă.

Regimul alimentar recomandat în esofagită

Ce mănânci este extrem de important atunci când ai esofagită. O alimentație adecvată poate reduce inflamația, poate calma simptomele neplăcute și poate preveni agravarea afecțiunii. Alegerea corectă a alimentelor contribuie semnificativ la procesul de vindecare și la menținerea confortului digestiv.

Alimente recomandate

Când ai esofagită, este important să alegi alimente care nu irită esofagul și care susțin vindecarea. Mesele ar trebui să fie ușoare, echilibrate și gătite simplu: fierte, la abur sau coapte. Iată ce alimente sunt bine tolerate, conform Hopkins Medicine:

• legume cu conÈ›inut scăzut de acid (broccoli, fasole verde, conopidă, dovlecel);
• fructe non-acide (banane, mere coapte, pere, pepene galben);
• carne slabă È™i peÈ™te (pui, curcan, peÈ™te alb, muÈ™chi de vită);
• lactate slabe (iaurt simplu, brânză de vaci, brânzeturi degresate);
• cereale integrale (ovăz, orez brun, quinoa, pâine din maia sau spelta);
• lichide blânde (apă plată, ceaiuri de plante, apă cu puÈ›ină miere).

Alimente de evitat

Anumite alimente pot agrava inflamația esofagului și pot intensifica simptomele, cum ar fi arsurile sau durerea la înghițire. Pentru a preveni disconfortul, este bine să le eviți pe cât posibil, mai ales în timpul puseelor acute de esofagită. Iată care sunt cele mai problematice, conform Hopkins Medicine:

• alimente acide (roÈ™ii, citrice, oÈ›et);
• alimente prăjite È™i grase (cartofi prăjiÈ›i, carne grasă, fast food);
• condimente puternice (piper, ardei iute, curry);
• băuturi carbogazoase È™i energizante (sucuri acidulate, băuturi cu cofeină);
• cafea;
• alcool;
• ciocolată;
• produse de patiserie (mai ales cele cu cremă sau unt);
• mentă È™i alimente mentolate (relaxează sfincterul esofagian È™i favorizează refluxul).

Complicații posibile și durata de vindecare a esofagitei

Dacă nu tratezi esofagita la timp, pot apărea probleme serioase, care afectează esofagul. Cele mai frecvente complicații sunt:

• ulcer esofagian (răni dureroase care pot sângera);
• stricturi esofagiene (îngustarea esofagului care îngreunează înghiÈ›irea);
• esofagul Barrett (modificări celulare care pot deveni canceroase);
• perforaÈ›ii esofagiene (găuri în esofag, prin care conÈ›inutul ajunge în piept).

Cât durează vindecarea depinde de cât de gravă este esofagita și cât de repede începi tratamentul:

• formele uÈ™oare se pot vindeca în 2–4 săptămâni;
• formele moderate durează 4–8 săptămâni;
• în cazurile grave sau cronice, poate dura câteva luni.

Perioada în care mucoasa esofagului se vindecă poate varia de la persoană, la persoană. Principalii factori care influențează durata vindecării sunt:

• severitatea afecÈ›iunii;
• cauza esofagitei;
• debutul tratamentului;
• complianÈ›a la tratament;
• prezenÈ›a complicaÈ›iilor.

Pentru a evita complicațiile și a te vindeca mai repede, e important să urmezi tratamentul corect și să faci mici schimbări în stilul de viață. Mergi regulat la control, pentru ca medicul să poată urmări evoluția și să ajusteze tratamentul dacă e nevoie.

Esofagita este o afecțiune care poate deveni deranjantă și, în unele cazuri, periculoasă dacă nu este tratată la timp. Vestea bună este că, în majoritatea situațiilor, cu un diagnostic corect, un tratament adecvat și câteva schimbări în stilul de viață, simptomele pot fi controlate, iar esofagul se poate vindeca complet. Nu ignora semnele de alarmă ale corpului tău și mergi la medic încă de la apariția primelor simptome neplăcute.

Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/esophagitis/symptoms-causes/syc-20361224
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/10138-esophagitis
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/esophagitis
https://www.webmd.com/digestive-disorders/esophagitis