Herpes simplex: ghid complet despre infecția cu virusul herpetic

Virusul herpes simplex (HSV) este o infecție virală ce afectează milioane de oameni la nivel global. Cu toate că simptomele episoadelor acute și recurente pot fi tratate, infecția nu poate fi vindecată complet, virusul rămânând în organism pe toată durata vieții. Există două tipuri principale de virus herpes simplex (HSV-1 și HSV-2), fiecare având un tablou clinic diferit și moduri de transmitere specifice.

În acest articol, află toate informațiile necesare pentru a înțelege simptomele, modul de transmitere, tratamentul și gestionarea infecției cu herpes simplex.

Tipurile de virus herpes simplex

HSV-1: virusul herpetic oral

HSV-1 se transmite în principal prin contact direct (oral) și cauzează infecții la nivelul și în jurul buzelor, precum și în interiorul cavității bucale. Majoritatea adulților care prezintă infecția cu HSV-1 au dobândit-o încă din copilărie sau adolescență.

Cu toate că virusul herpes simplex 1 este asociat mai ales cu manifestările orale, poate cauza și herpes genital prin practici care presupun contact oro-genital.

HSV-2: virusul herpetic genital

HSV-2 se transmite mai ales prin contact sexual și este principala cauză a herpesului genital. Prevalența la femei este aproape dublă față de bărbați, deoarece transmiterea sexuală este mai importantă de la bărbați la femei.

Prevalența crește odată cu vârsta, deși există un vârf de transmitere în perioada adolescenței și la adulții tineri. În comparație cu virusul herpes simplex 1, virusul herpes simplex 2 are o probabilitate mult mai mare de a cauza episoade recurente.

👉 Familia virusurilor herpetice este una vastă, iar virusul Epstein-Barr face parte din aceasta. Citește și află mai multe informații utile!

Moduri de transmitere a infecției cu herpes simplex

Transmiterea virusului herpes simplex depinde, înainte de toate, de tip, în felul următor:

• HSV-1 – se transmite în principal prin contactul cu virusul din răni, salivă sau suprafeÈ›ele pielii în sau în jurul gurii; rar, poate fi transmis prin contact oro-genital È™i cauzează herpes genital;
• HSV-2 – se transmite în principal prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată, mai ales dacă aceasta prezintă leziuni active.

Transmiterea infecției cu herpes simplex la asimptomatici

Este extrem de important de înțeles faptul că ambele serotipuri de virus herpes simplex sunt mult mai contagioase când sunt prezente leziuni (atât orale, cât și genitale), însă pot fi transmise și în absența acestora (asimptomatici).

Transmiterea neonatală a virusului herpes simplex

În circumstanțe rare, ambele tulpini herpetice pot fi transmise de la mamă la copil în timpul nașterii, cauzând herpes neonatal.

Incidența este una scăzută, situându-se la aproximativ 10 din 100.000 de nașteri la nivel global. Cu toate acestea, este o afecțiune gravă care poate duce la tulburări neurologice importante sau chair deces.

Riscul de herpes neonatal este cel mai mare în caz de primoinfecție (primul episod) în ultimul trimestru (30-50%) și mult mai scăzut la femeile cu herpes recurent (<1%).

Ciclul de viață al virusului herpetic

Odată contractat, virusul rămâne în organism pe toată durata vieții, trecând prin trei stadii:

1. InfecÈ›ia primară (primoinfecÈ›ie) – virusul pătrunde în organism pe cale orală sau genitală, ajunge la celulele nervoase din apropiere È™i începe să se reproducă;
2. LatenÈ›a – virusul rămâne în celulele nervoase, de obicei inactiv;
3. Reactivarea – celulele infectate se activează È™i declanÈ™ează un răspuns imunitar, care poate duce sau nu la simptome vizibile.

Semne și simptome în infecția cu herpes simplex

Majoritatea persoanelor cu herpes simplex sunt fie asimptomatice, fie prezintă simptome ușoare. Multe dintre acestea nu sunt conștiente că au infecția și că pot transmite virusul mai departe, mod prin care se produc majoritatea infecțiilor herpetice.

Perioada de incubație

Perioada de incubație pentru infecțiile cu herpes simplex variază de la 1 la 26 de zile, dar este, de obicei, mult mai scurtă (în jur de 6-8 zile). Unele persoane se infectează, dar nu dezvoltă simptome imediat, astfel că pot rămâne asimptomatice luni sau chiar ani până când virusul se reactivează.

Primul episod de herpes. Herpesul recurent

În timpul primei infecții herpetice, poți experimenta simptome precum febră și dureri musculare, dureri în gât, dureri de cap și ganglioni limfatici măriți. Aceste simptome diferă în funcție de serotipul și localizarea infecției herpetice:

• HSV-1: simptomele comune ale herpesului oral sunt veziculele È™i ulcerele periorale sau la nivelul cavității bucale; se pot experimenta senzaÈ›ii de furnicături, mâncărime sau arsură cu până la 48 de ore înainte de apariÈ›ia veziculelor;
• HSV-2: simptomele comune ale herpesului genital sunt umflăturile, veziculele sau ulcerele genitale È™i anale; aceste răni sunt, de obicei, dureroase; veziculele se pot sparge, eliminând lichidul È™i formând cruste.

Persoanele pot avea episoade repetate de-a lungul timpului (recurențe), care sunt, de obicei, mai scurte și mai puțin severe decât primul episod. Simptomele pot începe adesea cu furnicături, mâncărime sau arsură în zona leziunilor.

👉 Herpesul se manifestă prin afecțiuni cutanate, atât orale, cât și genitale. Programează-te la o consultație cu medicul dermatolog și află tot ce trebuie să știi despre cazul tău!

Factori declanșatori pentru recurențele herpes simplex

Odată pătruns în organism, virusul herpes simplex trăiește în interiorul celulelor nervoase și alternează între stările active și inactive. Anumiți factori pot determina reactivarea virusului, precum:

• InfecÈ›ii;
• Leziuni, traume sau intervenÈ›ii chirurgicale;
• Expunerea la soare (herpes oral);
• Perioada menstruală;
• Stres emoÈ›ional.

Practic, diferitele forme de stres fizic și emoțional pot determina reactivarea infecției herpetice și declanșarea unei recurențe simptomatice.

Diagnosticul infecției cu herpes simplex

Diagnosticul clinic al herpesului poate fi dificil, deoarece multe persoane sunt asimptomatice, dar contagioase. Pentru a putea obține o confirmare, sunt necesare teste din leziuni sau serologice.

Testarea PCR (din leziunile active)

Testarea virologică prin metoda PCR se folosește atunci când sunt prezente leziuni active orale și/sau genitale. Testele PCR sunt cele mai sensibile și, astfel, reprezintă prima alegere pentru diagnostic.

Testarea serologică (analize de sânge)

Testarea serologică se folosește în absența leziunilor active (prin urmare, în absența posibilității de realizare a testului PCR).

Teste specifice tipului de herpes simplex (1 sau 2) se realizează mai ales pentru HSV-2, cu o sensibilitate de până la 98%, dar și cu destul de multe rezultate fals-pozitive. Se recomandă adăugarea unui test de confirmare tip Biokit sau Western blot.

Testele pentru HSV-1, în schimb, nu se recomandă de rutină, întrucât au o sensibilitate scăzută (~58%).

Interpretarea rezultatelor

În cazul unui rezultat pozitiv de HSV-2, implică aproape întotdeauna infecție genitală (dobândită prin contact sexual), astfel că necesită educație și consiliere cu privire la metodele de protecție.

În cazul unui rezultat pozitiv de HSV-1, poate fi infecție orală (adesea dobândită în trecut) sau genitală, iar în cazurile asimptomatice, nu se poate clarifica localizarea.

Nu se recomandă metode de screening pentru populația generală. În schimb, pot fi recomandate persoanelor care au avut mai mult de 10 parteneri sexuali, persoanelor care se prezintă pentru evaluare a unei infecții cu transmitere sexuală, precum și celor HIV pozitive.

👉 Medicul tău ți-a cerut analize de laborator pentru o posibilă infecție cu herpes simplex? Sună și programează-te chiar acum!

Opțiuni terapeutice în infecția cu herpes simplex

Tratamente antivirale

Tratamentul principal al infecțiilor cu herpes simplex este cel antiviral. Cele trei opțiuni aprobate la acest moment sunt aciclovirul, valaciclovirul și famciclovirul. Acestea adresează simptomatologia, dar nu pot eradica virusul latent și nu afectează riscul, frecvența sau severitatea recurențelor.

Tratamentul episodului simptomatic

Terapia episoadelor simptomatice implică administrarea antiviralelor încă de la primele simptome. Regimurile recomandate pentru primul episod sunt:

• Aciclovir 400 mg oral de 3 ori pe zi timp de 7-10 zile;
• Famciclovir 250 mg oral de 3 ori pe zi timp de 7-10 zile;
• Valaciclovir 1 g oral de 2 ori pe zi timp de 7-10 zile.

Cu cât tratamentul este administrat mai devreme, cu atât este mai eficient, reducând încărcătura virală, contribuind la dispariția rapidă a simptomelor și îmbunătățind vindecarea leziunilor.

Terapia supresivă cronică

În cazul persoanelor care suferă de multiple recurențe, sunt imunocompromise sau au parteneri sexuali sănătoși, se recomantă un tratament supresiv cronic (de termen lung). Regimuri recomandate pentru terapia supresivă includ:

• Aciclovir 400 mg oral de 2 ori pe zi;
• Valaciclovir 500 mg oral o dată pe zi sau 1 g o dată pe zi;
• Famciclovir 250 mg oral de 2 ori pe zi.

Terapia supresivă cronică poate reduc numărul recurențelor cu până la 70-80%, reduce încărcătura virală și, implicit, severitatea simptomelor.

Măsuri de suport

Pe lângă tratamentul antiviral, se pot aplica și măsuri de suport pentru a reduce simptomele herpesului (atât oral, cât și genital).

În cazul herpesului oral, se pot consuma băuturi și alimente reci, care pot calma durerea locală. De asemenea, la nevoie, se pot administra analgezice (conform indicațiilor medicului). Pentru herpesul genital, se pot face băi calde și se recomandă haine largi, confortabile și, la nevoie, analgezice (conform indicațiilor medicului).

Strategii de prevenție a infecției cu herpes simplex

Prevenția este cea mai importantă metodă de combatere a infecției cu herpes simplex. Pentru a reduce riscul de răspândire a herpesului, se recomandă:

• DiscuÈ›ia deschisă cu partenerul despre infecÈ›iile cu transmitere sexuală (inclusiv herpes);
• Reducerea numărului de parteneri sexuali;
• Practicarea contactului sexual în mod protejat (cu prezervativ);
• Evitarea împărÈ›irii obiectelor care au atins saliva unei persoane cu herpes oral.

Viața cu herpes simplex

Infecția cu herpes simplex, atât cu forma orală, dar mai ales genitală, poate avea un impact important asupra sănătății psihice și emoționale a unei persoane. Astfel, consilierea persoanelor cu herpes genital și a partenerilor lor este crucială pentru gestionarea eficientă a vieții acestora din toate punctele de vedere.

Deși consilierea inițială poate fi oferită la prima vizită, este bine ca pacienții să beneficieze de o îndrumare mai îndelungată cu privire la aspectele cronice ale bolii și despre viața cu herpes simplex. Pentru a veni în ajutor, există multiple resurse online și materiale disponibile pentru a ajuta pacienții, partenerii lor și medicii are oferă această consiliere.

Efectul psihologic al unui diagnostic serologic de infecție cu HSV-2 la o persoană asimptomatică poate părea unul minim și tranzitoriu, însă anumite persoane cu infecție cu herpes simplex pot exprima anxietate cu privire la diagnostic, chiar dacă acesta nu reflectă severitatea clinică reală a bolii lor.

Astfel, este important ca orice diagnostic de infecție cu herpes simplex să fie gestionat dintr-o perspectivă holistică, atât fizică, cât și psihică și emoțională.

În concluzie, herpes simplex este o infecție virală comună care afectează un procent semnificativ al populației globale. Cu toate că se poate obține o vindecare, virusul poate fi gestionat eficient prin medicamente antivirale, terapie cronică, metode de suport și suport psihologic. Prevenția rămâne arma esențială împotriva contractării infecției, prin utilizarea prezervativelor, comunicarea deschisă cu partenerii și adoptarea unor practici sigure și sănătoase per total.

Surse foto: Shutterstock

Bibliografie:

• https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/herpes-simplex-virus
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22855-herpes-simplex
• https://www.cdc.gov/std/treatment-guidelines/herpes.htm