Infecția cu parvovirus B19: totul despre simptome, mod de transmitere și tratament

Infecția cu parvovirus B19 este o afecțiune comună, de natură virală, întâlnită atât la copii, cât și adulți. Se manifestă printr-o varietate de simptome de intensitate ușor-moderată, dar și, în unele cazuri, prin complicații importante, mai ales în cazul persoanelor vulnerabile. Majoritatea cazurilor au o evoluție către vindecare spontană, însă este întotdeauna important de înțeles când apare această infecție, când poate deveni periculoasă și ce măsuri se pot lua pentru a o preveni.

În cele ce urmează, află tot ce trebuie să știi despre infecția cu parvovirus B19, de la modalitățile de transmitere și simptomele sugestive și până la categoriile de persoanele cu un risc crescut și opțiunile terapeutice disponibile la momentul actual.

Caracteristici infecția cu parvovirus B19

Parvovirusul B19 este un virus comun, întâlnit la toate categoriile de vârste, însă care ce se manifestă diferit în funcție de etapa vieții în care este contractat. În cazul copiilor, semnul clasic este o erupție cutanată caracteristică, în timp ce la adulți se manifestă mai frecvent prin dureri articulare.

Infecția cu parvovirus are un vârf de apariție pe timpul primăverii, cu mici focare fiind observate la fiecare 3-4 ani. Se consideră că în jur de 25% din persoanele cu infecție cu parvovirus sunt asimptomatice, fapt ce poate facilita transmiterea virusului în comunitate.

👉 Te interesează diferitele subiecte medicale de actualitate și vrei să fii mereu la curent? Accesează secțiunea noastră de noutăți!

Cum se transmite parvovirusul B19

Principala cale de transmitere a parvovirusului este prin picături respiratorii, eliminate atunci când o persoană infectată tușește, strănută sau vorbește. Virusul se poate răspândi și prin alte modalități, precum:

• Contact direct cu o persoană infectată;
• Contact cu sângele unei persoane infectate;
• Atingerea suprafeÈ›elor contaminate;
• Transfuzii de sânge;
• Transmitere verticală – femeile gravide infectate pot transmite virusul prin intermediul placentei.

Probabilitatea ca o persoană susceptibilă să se infecteze în urma expunerii este de aproximativ 20-30%. Nivelul maxim de contagiozitate este atins în faza timpurie a bolii, înainte de apariția erupției. Odată cu apariția erupției (a doua fază a bolii), virusul nu mai poate fi transmis.

Este cunoscut faptul că există un tip de infecție cu parvovirus și în rândul animalelor. Cu toate acestea, parvovirusul B19 nu se poate transmite între om și animale de companie (sau viceversa), deoarece animalele sunt infectate de tipuri diferite de parvovirus.

Simptome ale infecției cu parvovirus B19

Manifestări ale infecției cu parvovirus la copii

La copii, parvovirusul B19 provoacă o afecțiune cunoscută sub numele de a cincea boală sau eritemul infecțios. Simptomele inițiale includ:

• Febră;
• Dureri de cap;
• Rinoree;
• Tuse;
• Durere în gât.

Toate aceste semne È™i simptome pot fi confundate uÈ™or cu o răceală comună. Deosebirea apare la câteva zile după aceste simptome iniÈ›iale, sub forma unei erupÈ›ii eritematoase (roÈ™ii) la nivelul obrajilor, ce lasă un aspect de „obraz pălmuit”.

Ulterior, erupția apare și pe brațe, picioare, piept, spate și fese și poate provoca mâncărime. De obicei, aceasta dispare în aproximativ 7-10 zile, însă în unele cazuri, poate reapărea intermitent timp de câteva săptămâni, fiind accentuată de factori precum temperatura, expunerea la soare, stresul sau efortul fizic.

Manifestări ale infecției cu parvovirus la adulți

La adulți, tabloul clinic este diferit față de cel al copiilor. Infecția cu parvovirus la adulți se manifestă mai ales prin umflarea și durerea la nivelul articulațiilor (sindrom poliartropatic), fenomen mai frecvent în cazul femeilor.

Afectarea este, de obicei, la nivelul articulațiilor mici (mâini, încheieturi, glezne) și prezintă o distribuție simetrică, bilaterală. Durerea articulară poate apărea fără a fi precedată sau asociată de erupție cutanată și durează, de obicei, între 1 și 3 săptămâni (în unele cazuri ajungând chiar și la o durată de luni de zile).

Evoluția infecției cu parvovirus

Infecția cu parvovirus are, în mod caracteristic, o evoluție bifazică:

• Prima fază (viremie) – apare la aproximativ 4-14 zile după contact È™i se caracterizează prin simptome asemănătoare gripei;
• A doua fază (dezvoltarea anticorpilor) – începe odată ce organismul produce anticorpi împotriva virusului È™i se caracterizează prin erupÈ›ia cutanată (la copii) È™i durerile articulare (la adulÈ›i).

Categorii de persoane susceptibile la infecția cu parvovirus

Infecția cu parvovirus la persoane cu afecțiuni hematologice

Pentru persoanele cu afecțiuni hematologice precum anemia falciformă, talasemia sau sferocitoza ereditară, infecția cu parvovirus B19 poate provoca complicații grave. Parvovirusul este capabil să atace celulele precursoare ale globulelor roșii, fapt ce determină o anemie severă și o afecțiune numită criză aplastică tranzitorie.

O astfel de anemie severă poate ajunge să necesite transfuzii de sânge urgente și masive, astfel că în cazul unei infecții cu parvovirus la persoane cu afecțiuni hematologice precum cele amintite anterior, medicul trebuie contactat cât de curând posibil.

👉 Suferi de o afecțiune hematologică și nu știi cum te poate afecta o infecție cu parvovirus? Nu ezita să ne ceri ajutorul!

Infecția cu parvovirus la persoane imunocompromise

Pacienții imunocompromiși (leucemii, alte neoplazii, HIV pozitivi, persoane care au trecut printr-un transplant de organe) sunt, de asemenea, aflați într-o categorie de risc crescut față de infecția cu parvovirus. În aceste cazuri, infecția se poate croniciza, cauzând o anemie persistentă.

Infecția cu parvovirus la femei însărcinate

Cu toate că la majoritatea femeilor însărcinate infecția cu parvovirus B19 are o evoluție favorabilă, există și riscuri importante ce trebuie cunoscute. De exemplu, dacă virusul este transmis fătului, în cazuri rare, poate determina anemie fetală, hidrops fetal (acumulare de lichid în țesuturile fătului), avort spontan sau chiar naștere de făt mort.

Riscul este mai ridicat în prima jumătate a sarcinii, iar ulterior scade până la finalizarea acesteia. Chiar dacă astfel de complicații sunt rare, iar majoritatea sarcinilor nu suferă de complicații, este important să existe întotdeauna o grijă suplimentară față de femeile însărcinate în cazul infecției cu parvovirus .

Diagnosticul infecției cu parvovirus B19

Diagnosticul infecției cu parvovirus la copii

La copii, diagnosticul este predominant clinic și se obține prin simpla observare a erupției caracteristice la nivelul obrajilor. Datorită acestei prezentări atât de sugestive, testele de laborator sunt rar folosite în cazurile necomplicate.

Diagnosticul infecției cu parvovirus la adulți

Spre deosebire de copii, în cazul adulților, diagnosticul poate fi mai dificil, dat fiind faptul că nu este prezentă erupția caracteristică (sau este mai puțin frecventă). Astfel, sunt necesare teste de laborator, în special când există simptome articulare persistente.

Testare serologică:

• Anticorpi IgM – apar la 10-12 zile după contact È™i confirmă infecÈ›ia recentă;
• Anticorpi IgG – se dezvoltă la aproximativ 2 săptămâni È™i indică infecÈ›ie trecută sau dezvoltarea imunității.

Testarea PCR poate fi, de asemenea, utilă, întrucât detectează direct materialul genetic al virusului din sânge sau în măduva osoasă. Această testare este recomandată mai ales pentru persoanele imunocompromise, cele cu afecțiuni hematologice sau când diagnosticul serologic este neconcludent.

Diagnosticul infecției cu parvovirus la femei însărcinate

Screening-ul universal pentru parvovirus B19 nu este recomandat la femeile gravide. Totuși, dacă apare suspiciunea de infecție sau expunere confirmată, monitorizarea este esențială și se realizează prin:

• Testare serologică – IgM È™i IgG;
• PCR din lichidul amniotic – pentru detectarea infecÈ›iei fetale.

Monitorizare fetală se realizează prin:

• Ecografie – detectează semnele de hidrops fetal;
• Doppler al arterei cerebrale medii – evaluează prezenÈ›a anemiei fetale.

Tratamentul și gestionarea infecției cu parvovirus B19

Tratamentul persoanelor imunocompetente

Pentru majoritatea persoanelor sănătoase, infecția cu parvovirus B19 este are o evoluție către vindecare spontană și necesită doar măsuri de îngrijire și suport. Astfel, tratamentul se axează pe ameliorarea simptomelor printr-o odihnă suficientă, hidratare optimă și administrarea de analgezice, antipiretice și antiinflamatoare pentru durerile articulare și febră.

De asemenea, este important de știut faptul că aspirina nu trebuie administrată niciodată copiilor sau adolescenților care se recuperează după infecții virale (precum și cea cu parvovirus), dat fiind riscul de a dezvolta sindromul Reye, o afecțiune rară, dar potențial fatală.

Tratamentul persoanelor imunocompromise

Persoanele imunocompromise pot necesita intervenții medicale specifice. De exemplu, pot fi necesare transfuzii de sânge în cazul celor ce dezvoltă anemie severă, precum și tratament cu imunoglobuline intravenoase pentru a ajuta organismul să combată eficient infecția.

În cazul femeilor însărcinate cu un făt cu hidrops, pot fi necesare mai multe transfuzii intrauterine, iar anemia și/sau hidropsul se vindecă, de obicei, între 3 și 6 săptămâni după prima transfuzie.

👉 Ai o problemă de sănătate și nu știi cum să o abordezi? Nu încerca de unul singur! Contactează-ne și te vom îndruma!

Prevenția infecției cu parvovirus B19

Cu toate că până la acest moment nu s-a elaborat un vaccin împotriva parvovirusului, se poate reduce semnificativ riscul de contractare a infecției prin respectarea unor măsuri simple de igienă, precum:

• Spălarea frecventă È™i corectă pe mâini, cu apă È™i săpun;
• Acoperirea nasului È™i gurii în timpul tusei sau strănutului (la persoanele purtătoare);
• Evitarea atingerii ochilor, nasului È™i gurii cu mâinile murdare;
• MenÈ›inerea unei distanÈ›e suficiente față de persoanele bolnave (atunci când este posibil);
• Izolarea în cazul unei infecÈ›ii cu parvovirus pentru a evita infectarea altor persoane.

Prin urmare, infecția cu parvovirus B19 este o afecțiune virală frecventă care, în majoritatea cazurilor, are o evoluție favorabilă și se vindecă spontan. Cu toate acestea, anumite categorii de persoane vulnerabile pot dezvolta complicații grave și, de aceea, necesită o monitorizare atentă.

RecunoaÈ™terea promptă a simptomelor caracteristice (erupÈ›ia „obrazului pălmuit” la copii È™i durerile articulare la adulÈ›i) este esenÈ›ială pentru o gestionare cât mai eficientă a bolii. PrevenÈ›ia prin măsuri simple de igienă, educarea pacienÈ›ilor, conÈ™tientizarea medicală È™i identificarea precoce a persoanelor vulnerabile este esenÈ›ială pentru a evita complicaÈ›iile severe.

Surse foto: Shutterstock

Bibliografie:

• https://www.cdc.gov/parvovirus-b19/about/index.html
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16633-parvovirus-infection
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/parvovirus-infection/symptoms-causes/syc-20376085
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/parvovirus-infection/diagnosis-treatment/drc-20376090
• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11273075/
• https://www.mdpi.com/2075-4426/14/2/139
• https://link.springer.com/article/10.1186/s13052-024-01831-6