Tot ce trebuie să știi despre virusul Epstein-Barr

Virusul Epstein-Barr (EBV), cunoscut și sub denumirea de herpesvirus uman 4, este unul dintre cele mai răspândite virusuri la nivel global, afectând aproape toată populația de-a lungul vieții. Acesta este cauza principală a mononucleozei infecțioase, o afecțiune comună în rândul adolescenților și adulților tineri. Odată contractat, virusul stabilește o latență pe viață în limfocitele B.

În cele ce urmează, află tot ce trebuie să știi despre virusul Epstein-Barr, de la modul de transmitere și simptomele caracteristice și până la metodele de diagnostic, opțiuni de tratament și măsurile de prevenție.

Caracteristicile virusului Epstein-Barr

Virusul Epstein-Barr face parte din familia gammaherpesvirusurilor umane şi cea mai importantă trăsătura a sa este capacitatea de a stabili o infecţie latentă, persistentă pe toată durata vieţii, în special în limfocitele B.

Această latență se datorează mecanismelor complexe prin care virusul se adaptează la răspunsul imunitar al organismului. Relaţia dintre virus şi gazdă este una importantă, ambele dezvoltând strategii pentru a se influența reciproc:

• EBV – controlează expresia genelor;
• Organismul gazdei – mobilizează un răspuns imunitar puternic împotriva virusului, în special prin limfocite T CD8+.

La debut, infecția cu virusul Ebstein-Barr poate fi gravă, întrucât acesta se înmulțește activ și determină proliferarea unor limfocite B. În cele mai multe cazuri, însă, se ajunge la un echilibru între virus și sistemul imunitar, iar infecția intră într-o stare latentă, fără semne clinice majore.

Virusul se replică în mod constant, dar slab, în amigdale și alte tipuri de țesut limfoid, sub controlul unor celule T specifice, iar câteva celule B cu infecție latentă circulă permanent în organism.

Transmitere și contagiozitate virus Epstein Barr

Virusul Epstein–Barr se transmite, în principal, prin contact cu saliva unei persoane infectate. De aceea, mononucleoza infecțioasă, principala afecțiune dată de virus, este adesea numită „boala sărutului”. Alte modalități de transmitere includ:

• Folosirea de obiecte personale – folosirea acelorași pahare, cești, tacâmuri sau periuțe de dinți, precum și contactul cu jucării (în cazul copiilor); virusul poate supraviețui pe un obiect atât timp cât acesta este umed;
• Transmitere prin alte secreții – EBV poate fi transmis și prin sânge sau prin secreții sexuale (ex: spermă) în timpul contactului sexual, prin transfuzii de sânge sau în cadrul transplanturilor de organe.

Persoanele infectate pentru prima dată cu virusul Ebstein-Barr pot transmite virusul timp de mai multe săptămâni, chiar și înainte de apariția simptomelor. După infectare, EBV intră într-o stare latentă în organism, iar la reactivare, se poate ajunge la reinfectarea altor persoane, indiferent de timpul scurs de la infecția inițială.

Nu în ultimul rând, persoanele imunocompromise prezintă un risc crescut de reactivare simptomatică, de boală severă și de mortalitate.

Virusul Epstein Barr și mononucleoza infecțioasă

Caracteristici generale ale mononucleozei infecțioase

Mononucleoza infecțioasă este o afecțiune cauzată, cel mai frecvent, de virusul Epstein-Barr. Boala afectează mai ales adolescenții și adulții tineri (cu un vârf al cazurilor la 15–24 ani), deși poate apărea şi la alte vârste.

Manifestarea clinică a bolii depinde, în mare parte, de vârsta la care are loc contactul inițial cu virusul. De exemplu, dacă apare la copii, infecția este adesea asimptomatică sau cu simptome nespecifice, pe când infecția primară la adolescenți şi adulţi are o probabilitate mult mai mare de a se transforma într-un tablou destul de complex de simptome.

Semne și simptome sugestive

Mononucleoza trebuie suspectată mai ales la adolescenți și adulți tineri ce se prezintă cu durere în gât intensă și stare generală alterată. Triada clasică este:

• Febră;
• Faringită – durere în gât, amigdale inflamate, peteșii palatine;
• Limfadenopatie – umflarea ganglionilor în special în zona cervicală posterioară.

Alte manifestări frecvente de mononucleoză infecțioasă includ:

• Oboseală marcată, persistentă;
• Splenomegalie (splină mărită) și hepatomegalie (ficat mărit) – mai rar, dar sugestiv;
• Erupții cutanate.

👉 Nu ești sigur de simptomele pe care le prezinți? Nu suferi în tăcere! Contactează-ne și te vom pune în legătură cu medicul potrivit cazului tău!

Evoluția bolii

Perioada acută a bolii durează, de obicei, 2–4 săptămâni, iar recuperarea completă variază (unii se recuperează rapid, alții pot resimți oboseală persistentă săptămâni sau luni după dispariția simptomelor acute).

Prognostic și complicații

În general prognosticul este favorabil la persoanele cu sistem imunitar sănătos, iar complicațiile severe sunt rare.

Totuși, deși majoritatea cazurilor evoluează în mod favorabil, pot apărea complicații care necesită atenție medicală imediată, în special la persoanele imunocompromise. Printre cele mai importante se numără:

• Ruptura splenică – complicație rară dar gravă;
• Obstrucția căilor respiratorii – cea mai frecventă cauză de spitalizare în mononucleoză; apare mai ales la copii;
• Forme fulminante la pacienți imunocompromiși – persoanele cu sistem imunitar slăbit pot dezvolta infecții severe;
• Alte complicații posibile (rare) – afectare hepatică, anemie hemolitică, trombocitopenie, miocardită, probleme neurologice și suprainfecții bacteriene.

Diagnosticul mononucleozei infecțioase (virus Epstein-Barr)

Diagnosticul poate fi dificil deoarece tabloul clinic se suprapune cu multe alte afecțiuni. Testele inițiale simple, accesibile și utile sunt hemoleucograma completă cu diferențial și testul rapid heterofilic (Monospot).

• Hemoleucograma – semne sugestive pentru mononucleoză sunt peste 40% limfocite și peste 10% limfocite atipice; dacă numărul total de limfocite depășește 4.000/mm³, diagnosticul de mononucleoză este puțin probabil;

👉 În majoritatea situațiilor, analizele ne spun mai multe decât am putea crede, iar infecția cu virusul Ebstein-Barr este una dintre aceste situații. Sună și programează-te la analize și fii la curent cu starea ta de sănătate!

• Testul heterofilic (Monospot) – este testul rapid de primă intenție cel mai utilizat pentru diagnosticul mononucleozei infecțioase; cu sensibilitate raportată și specificitate destul de înalte, poate fi de ajutor; totuși, poate da fals-negativ la copiii cu vârste mai mici de 5 ani și, totodată, rata de fals-negative este mult crescută în prima săptămână de boală.

👉 Accesul la sănătate nu trebuie să însemne un efort financiar major. Explorează pachetele noastre, deoarece vei beneficia de multe oferte convenabile!

Tratamentul infecției cu Epstein-Barr și al mononucleozei infecțioase

Din păcate, nu există un tratament specific sau curativ pentru infecția cu EBV, astfel că tratamentul mononucleozei infecțioase este unul de suport al organismului în timpul bolii, concentrându-se pe ameliorarea simptomatică și pe sprijinirea organismului în a combate infecția în mod natural. Astfel, ameliorarea simptomatică este ținta terapeutică în acest caz.

Măsurile de suport se bazează pe următoarele:

• Consumul de lichide – ideal pentru a rămâne hidratat și a facilita recuperarea;
• Odihnă suficientă (cât simte organismul nevoia);
• Administrarea de analgezice și antipiretice pentru ameliorarea durerii și febrei.

Aceste măsuri, deși pot părea mult prea simple, sunt eficiente și ajută pacienții să treacă prin perioada acută a bolii cu mai mult confort.

Nu se recomandă utilizarea de rutină a antiviralelor sau a corticosteroizilor, cu excepția complicațiilor severe. Antiviralele nu reduc durata sau severitatea bolii în cazurile necomplicate de mononucleoză infecțioasă, astfel că nu sunt indicate ca tratament standard.

Asocieri cu neoplazii și boli autoimune

Infecția cu virusul Epstein–Barr a fost asociată cu nouă tipuri de cancer, evidențiind importanța sa pe termen lung, mai presus de manifestările acute.

Printre neoplaziile care au fost legate de virusul Ebstein-Barr se numără:

• Limfomul Hodgkin;
• Limfoame non-Hodgkin;
• Carcinomul nazofaringian;
• Alte forme de neoplazii.

De asemenea, virusul a fost implicat și în prevalența anumitor boli autoimune, precum scleroza multiplă și lupusul eritematos sistemic. Mecanismele posibile prin care un astfel de virus poate contribui la oncogeneză sau la autoimunitate sunt complexe și încă sunt dezbătute în cercetarea medicală.

Prevenție și posibilități de vaccinare

În prezent, nu există un vaccin disponibil sau recomandat pentru a proteja împotriva infecției cu virusul Ebstein-barr, iar absența unui astfel de vaccin îngreunează controlul răspândirii acestui virus. Cu toate acestea, dezvoltarea unui vaccin este un subiect de interes și este inclus în cercetare activă, cu multiple abordări testate în studii preclinice și clinice.

În prezent, prevenția se bazează pe măsuri de igienă și evitarea expunerii, pe cât posibil, la picături de salivă ale persoanelor infectate. Acest lucru înseamnă evitarea sărutatului, a împărțirii băuturilor și tacâmurilor sau a utilizării acelorași articole personale pe care o persoană infectată le-a folosit recent.

Este important de menționat că, dat fiind faptul că majoritatea populației prezintă virusul în forma sa latentă, precauțiile speciale împotriva transmiterii nu sunt necesare în contextul vieții de zi cu zi, ci sunt rezervate pentru perioada acută a mononucleozei infecțioase.

Prin urmare, virusul Epstein-Barr este un agent infecțios extrem de comun, complex, care poate avea implicații semnificative pe termen scurt și lung. Cu toate că, în majoritatea cazurilor, infecția se desfășoară fără complicații și organismul reușește să o țină sub control, EBV rămâne prezent într-o formă latentă, fiind posibilă reactivarea. În lipsa unui tratament curativ sau a unui vaccin, cea mai bună strategie este prevenția și susținerea sistemului imunitar. Recunoașterea timpurie a simptomelor și abordarea corectă a fazei acute sunt esențiale pentru o recuperare completă.

Surse foto: Shutterstock

Bibliografie:

• https://www.cdc.gov/epstein-barr/about/index.html
• https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMcp1001116
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15541197/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33488588/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36689975/
• https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM200008173430707
  https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25822555/