0319108 
Tusea convulsivă, o afecțiune respiratorie extrem de contagioasă, reprezintă o amenințare serioasă, în special pentru sugari și copii mici. Din cauza riscului crescut de complicații severe, este crucial să înțelegem cum se manifestă, cum se transmite și, mai ales, cum poate fi prevenită.
Ce este tusea convulsivă?
Tusea convulsivă, numită și pertussis sau tuse măgărească, este o infecție respiratorie foarte contagioasă. Ea este provocată de bacteria Bordetella pertussis. Această bacterie afectează căile respiratorii și provoacă episoade intense de tuse care pot persista timp de mai multe săptămâni.
Tusea convulsivă se recunoaște prin accesele violente de tuse care se repetă, un sunet ca un „horcăit” când tragi aer în piept după ce tușești, secreții abundente și groase, și chiar vărsături după ce ai tușit.
Cum se transmite tusea convulsivă?
Tusea convulsivă se transmite foarte ușor. Când o persoană bolnavă tușește sau strănută, aruncă în aer picături mici de salivă care conțin bacteria. Te poți îmbolnăvi dacă respiri aceste picături sau dacă atingi suprafețe pe care au ajuns aceste secreții și apoi duci mâna la gură sau la nas.
O persoană care are tuse convulsivă poate transmite boala de când apar primele simptome și până la trei săptămâni după ce a început să tușească, asta dacă nu ia antibiotic. De obicei, simptomele apar după 7-10 zile de la infectare, dar pot apărea și după 21 de zile.
Sugarii și copiii mici care nu au fost vaccinați sau nu au toate vaccinurile făcute sunt cei mai expuși la tuse convulsivă. Adolescenții și adulții pot face și ei boală, mai ales dacă au trecut mulți ani de la vaccinare și protecția oferită de vaccin a scăzut. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit sunt, de asemenea, mai vulnerabile.
Acum că am înțeles cum se transmite, este esențial să cunoaștem manifestările clinice ale acestei afecțiuni.
Simptomele tusei convulsive la copii și adulți
Simptomele tusei convulsive pot fi diferite la copii și la adulți, dar există câteva semne comune. La copii, boala se manifestă prin accese severe de tușe, urmate de un sunet specific când inspiră, tuse violentă care poate duce la vărsături, fața sau buzele care se pot învineți din cauza lipsei de aer, oboseală mare după ce tușește, și chiar pauze în respirație (apnee) la sugari.
La adulți, simptomele sunt de obicei mai blânde. Adulții pot avea o tuse care durează mult timp, mai ales noaptea, accese de tuse puternice, oboseală după ce tușesc și, uneori, vărsături.
În cazul copiilor, tusea convulsivă evoluează în trei etape:
- Faza catarală (1-2 săptămâni) – copilului îi curge nasul, strănută, are febră ușoară și o tuse ușoară.
Faza paroxistică (2-6 săptămâni) – apar accesele severe de tuse, copilul scoate un sunet specific când inspiră și poate vărsa. - Faza de recuperare – simptomele se ameliorează treptat, dar tusea poate continuă să deranjeze câteva săptămâni.
- La sugari și la copiii mici, tusea măgărească poate fi foarte periculoasă. Ea poate duce la pneumonie, convulsii sau chiar deces. De aceea, este important să recunoști repede simptomele și să mergi la doctor urgent.
👉 Tusea poate avea cauze dintre cele mai diverse și necesită o abordare personalizată. Descoperă care sunt cauzele tusei și când este indicat să mergi la medic.
Complicații și factori de risc
Tusea convulsivă poate provoca complicații grave, în special la sugari și la copiii mici sub 1 an. Cele mai importante complicații sunt pneumonia, apneea (pauze în respirație), convulsiile și, în cazuri rare, dar severe, encefalopatie (o afecțiune a creierului). La copiii mai mari, adolescenți și adulți, complicațiile sunt de obicei mai puțin grave, dar pot include pierderi involuntare de urină, fracturi de coaste sau hernie abdominală.
Riscul de a face o formă gravă de tuse convulsivă este mai mare pentru bebelușii sub 6 luni sau pentru persoanele nevaccinate sau care nu au toate vaccinurile făcute, au un sistem imunitar slăbit, boli pulmonare cronice sau în cazul gravidelor.
Este deosebit de important să recunoști simptomele tusei convulsive și să începi tratamentul cât mai repede pentru a reduce riscul de complicații grave. Părinții trebuie să fie atenți la simptomele copiilor și să meargă urgent la medic dacă acesta are dificultăți de respirație sau are episoade de apnee.
Diagnosticarea tusei convulsive
Pentru a diagnostica tusea convulsivă, medicul se va uită la simptomele tale și va face anumite investigații. Doctorul va vrea să știe istoricul tău medical, va face un examen clinic complet, mai ales pentru a vedea cum respiri, și va evalua cum tușești și ce alte simptome ai.
Analize indicate în tusea convulsivă
Pentru a confirma dacă ai tuse convulsivă, se pot face următoarele analize:
- Cultură din secreții nazofaringiene – se ia o proba din nas și gât pentru a vedea dacă există bacteria Bordetella pertussis;
- Test PCR (reacția în lanț a polimerazei) – acest test depistează rapid ADN-ul bacteriei.
- Teste serologice – se măsoară nivelul de anticorpi specifici din sânge;
- Hemoleucogramă – se poate observa o creștere a numărului de leucocite (globule albe).
În funcție de cât de gravă este situația, medicul poate recomanda și alte investigații, cum ar fi o radiografie toracică, pulsoximetrie (pentru a măsura nivelul de oxigen din sânge) sau monitorizarea funcțiilor vitale, în special la sugari și la copiii mici.
Este important să te asiguri că nu ai altă boală care provoacă tuse prelungită, cum ar fi bronșită acută, pneumonie, o infecție virală respiratorie sau astm bronșic.
👉 Tuse convulsivă sau bronșită acută? Află ce simptome are bronșita, ce cauze are și cum poate fi tratată.
Odată stabilit diagnosticul, este imperativ să se inițieze tratamentul adecvat. În continuare, vom detalia opțiunile terapeutice disponibile pentru tusea convulsivă.
Tratamentul tusei convulsive (tuse măgărească)
Tratamentul pentru tusea convulsivă are două părți importante: administrarea de antibiotice și măsuri de susținere pentru a ameliora simptomele.
Antibiotice pentru tuse convulsivă
Antibioticele sunt vitale în tratamentul tusei convulsive. Ele sunt mai eficiente dacă le iei în primele două săptămâni de la apariția simptomelor. Cele mai folosite antibiotice sunt macrolidele (eritromicin, claritromicina, azitromicina). Amoxicilina este folosită în special pentru copii. Pentru persoanele alergice la macrolide, se poate folosi trimetoprim-sulfametoxazol.
Tratamentul cu antibiotice durează între 5 și 14 zile, în funcție de antibioticul ales. Dacă iei corect antibioticele, reduci severitatea bolii și împiedici răspândirea infecției.
Pe lângă antibiotice, este important să te hidratezi bine, să mănânci puțin și des, să folosești un umidificator în camera, să eviți factorii care îți irită căile respiratorii și să te odihnești.
În cazurile grave de tuse convulsivă, mai ales la sugari și la copiii mici, poate fi nevoie de spitalizare. În spital, se poate administra oxigen, se pot aspira secrețiile, se poate administra lichide intravenos și se pot monitoriza funcțiile vitale. De asemenea, medicul poate recomanda fluidifiante bronşice şi mucolitice, sedative ale tusei.
Îngrijire la domiciliu în caz de tuse „măgărească”
Chiar dacă tusea convulsivă are nevoie de tratament de la medic, există câteva remedii naturale și lucruri pe care le poți face acasă pentru a te simți mai bine și a te recupera mai repede:
- Hidratează-te bine – bea multă apă, ceaiuri de plante și supe pentru a evita deshidratarea;
- Umidifică aerul – folosește un umidificator în cameră și fă băi de aburi pentru a fluidifică secrețiile și a calmă căile respiratorii;
- Odihnește-te și relaxează-te – dormi suficient și evită să faci efort fizic mare;
- Spală-te des pe mâini și acoperă-ți gura și nasul când tușești sau strănuți.
Dacă ai un copil cu tuse convulsivă, oferă-i mese mici și dese pentru a preveni vărsăturile, ridică-i capul pentru a-l ajuta să respire mai ușor și aplică-i comprese calde pe piept pentru a fluidiza secrețiile.
Dincolo de tratament și ameliorarea simptomelor, prevenirea joacă un rol esențial în controlul tusei convulsive. Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de protecție, iar în secțiunea următoare vom explora în detaliu importanța și schema de vaccinare.
👉 Investigațiile medicale pot deveni costisitoare, mai ales când este vorba de afecțiuni care necesită monitorizare și analize repetate, cum e tusea convulsivă. Folosește cu încredere cardul de fidelitate Poliana și beneficiezi de 10% reducere la analizele medicale.
Prevenirea tusei convulsive prin vaccinare
Vaccinarea este cea mai bună metodă de a preveni tusea convulsivă. Vaccinul împotriva pertussis este inclus în schemă națională de vaccinare și se face împreună cu vaccinurile împotriva difteriei și tetanosului.
Schemă de vaccinare împotriva tusei convulsive prevede prima doză la 2 luni, a doua doză la 4 luni, a treia doză la 11 luni, un rapel (o doză de întărire) la 6 ani și un alt rapel la 14 ani. Este foarte important să faci toate dozele de vaccin conform recomandărilor, pentru a fi protejat cât mai bine.
În ciuda eforturilor de prevenire, tusea convulsivă poate duce la complicații serioase, în special la anumite categorii de persoane, precum copiii și persoanele cu boli cronice.
Întrebări frecvente despre tusea convulsivă
Tusea convulsivă este o afecțiune infecțioasă care provoacă episoade severe de tuse. Aici veți găsi răspunsuri la întrebările frecvente despre simptome, tratament, vaccin, pentru a lua decizii informate despre această afecțiune.
Ce este o epidemie de tuse convulsivă?
O epidemie de tuse convulsivă (numită și pertussis) reprezintă o creștere semnificativă a numărului de cazuri de îmbolnăvire cu bacteria Bordetella pertussis într-o comunitate sau regiune, într-o perioadă de timp scurtă, peste nivelul normal așteptat.
De ce apar epidemiile de tuse convulsivă?
- Scăderea acoperirii vaccinale – când un procent semnificativ din populație nu este vaccinat sau nu a primit dozele de rapel;
- Scăderea eficienței vaccinului în timp – imunitatea oferită de vaccin scade după câțiva ani, mai ales în lipsa rapelurilor;
- Circulația bacteriei în comunități aglomerate – cum ar fi școli sau creșe;
- Diagnosticul întârziat sau incomplet – ceea ce favorizează transmiterea mai departe.
Cum se administrează vaccinul pentru tuse convulsivă (vaccinul pertussis)?
Vaccinul pentru tuse convulsivă se administrează sub formă de injecție intramusculară, de obicei în braț (deltoid) sau în coapsă, în funcție de vârstă. Acesta este inclus într-un vaccin combinat care protejează și împotriva difteriei și tetanosului.
Ce particularități are tusea măgărească la copii?
La copii, această afecțiune are manifestări specifice și poate deveni gravă, mai ales în cazul bebelușilor sau al copiilor nevaccinați.
Tusea măgărească (pertussis) are un debut înșelător la copii, fiind adesea confundată în primele zile cu o răceală obișnuită. În această fază inițială, copilul poate prezenta secreții nazale, febră ușoară, strănut și o tuse discretă. Această etapă durează aproximativ una-două săptămâni, timp în care boala este extrem de contagioasă, dar greu de recunoscut.
Pe măsură ce boala avansează, încep să apară accesele caracteristice de tuse, foarte intense și greu de oprit. În timpul acestor episoade, copilul tușește repetitiv și violent, până când rămâne fără aer, moment în care inspirația este însoțită de un sunet prelungit, specific, asemănător unui „răget”, de unde și numele de „tuse măgărească”. Tusea este adesea urmată de vărsături sau oboseală extremă, iar crizele se accentuează în timpul nopții. Această fază poate dura între două și șase săptămâni sau chiar mai mult.
Poate apărea tusea convulsivă chiar dacă s-a administrat vaccinul?
Da, tusea convulsivă poate apărea chiar și la persoanele vaccinate, însă cazurile sunt, de obicei, mai ușoare și cu risc redus de complicații comparativ cu cele nevaccinate.
De ce mai apare, totuși, tusea convulsivă? Vaccinul împotriva tusei convulsive (parte din vaccinul DTPa – difterie, tetanos, pertussis acelular) nu oferă imunitate pe viață. Protecția scade în timp, în special la adolescenți și adulți, ceea ce poate permite îmbolnăvirea chiar dacă vaccinul a fost administrat corect în copilărie.
Când poate apărea boala la persoanele vaccinate:
- După câțiva ani de la ultima doză (în general, imunitatea scade după 5–10 ani);
- La adolescenți și adulți care nu au făcut rapelul;
- La sugarii prea mici pentru a fi complet vaccinați și care iau boala de la adulți sau frați mai mari;
- În contextul unor variante bacteriene ușor modificate, față de cele din vaccin.
Tusea convulsivă poate fi confundată cu alte tipuri de tuse?
În stadiile incipiente, tusea convulsivă poate fi confundată cu alte infecții respiratorii, deoarece simptomele inițiale sunt adesea similare cu cele ale unei răceli sau bronșite, cum ar fi tusea ușoară, nasul înfundat și febra moderată.
Doar după ce tusea devine mai severă și începe să apară în accese devine mai clar că ar putea fi vorba despre tuse convulsivă. De aceea, este importantă o diagnoză precoce, mai ales la copii.
Care este perioada în care tusea convulsivă este cea mai contagioasă?
Tusea convulsivă este cea mai contagioasă în perioada în care simptomele sunt ușor vizibile, adică în primele două săptămâni de la apariția simptomelor.
În această perioadă, persoana infectată poate răspândi bacteria Bordetella pertussis prin tuse sau strănut, chiar și înainte ca accesele de tuse violente să devină evidente. După 5 zile de tratament cu antibiotice, contagiozitatea scade semnificativ. De aceea, este esențial să urmezi recomandările medicului și să limitezi contactul cu alții în această perioadă.
Cât durează în medie tusea convulsivă netratată?
Tusea convulsivă netratată poate dura între 6 și 10 săptămâni, iar în unele cazuri simptomele pot persista chiar și mai mult. Accesele de tuse violente și repetate pot cauza oboseală severă, vărsături și dificultăți de respirație. Este important de menționat că tusea convulsivă netratată poate duce la complicații grave, în special la sugari și copii mici, inclusiv pneumonie, convulsii sau chiar deces.
Pentru a reduce severitatea simptomelor și riscurile de complicații, este recomandat să urmezi tratamentul prescris de medic, care de obicei include antibiotice și măsuri de sprijin. Tratamentul precoce nu doar că ajută la ameliorarea simptomelor, dar reduce și riscul de a transmite infecția altor persoane.
Este necesară izolarea copilului cu tuse convulsivă?
Da, este necesară izolarea copilului cu tuse convulsivă, mai ales în primele 5 zile de tratament cu antibiotice. Aceasta este o măsură importantă pentru a preveni răspândirea infecției, deoarece tusea convulsivă este extrem de contagioasă.
Cum pot fi protejați nou-născuții care nu au primit încă vaccinul?
Nou-născuții care nu au primit încă vaccinul împotriva tusei convulsive sunt protejați în principal prin vaccinarea celor din jurul lor, în special a părinților, bunicilor și a altor persoane care intră în contact frecvent cu copilul. Femeile însărcinate ar trebui să primească vaccinul Tdap (care protejează împotriva tusei convulsive, difteriei și tetanosului) în trimestrul al treilea de sarcină. Acesta ajută la transferul anticorpilor la făt, oferindu-i protecție în primele luni de viață.
Tusea convulsivă este o boală respiratorie extrem de contagioasă, care poate afecta grav atât copiii, cât și adulții, având potențialul de a duce la complicații severe, în special în rândul celor mici sau al persoanelor vulnerabile. Deși simptomele pot începe cu o tuse ușoară, boala evoluează rapid spre episoade de tuse severă, însoțite de dificultăți respiratorii. Prevenirea rămâne cea mai eficientă metodă de protecție, iar vaccinarea este esențială atât pentru copii, cât și pentru adulți, în special pentru cei care intră în contact cu nou-născuții. În ciuda riscurilor, cu un diagnostic corect și un tratament adecvat, tusea convulsivă poate fi gestionată eficient, reducând semnificativ riscurile de complicații.
Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Programează o vizită la un medic specialist pentru diagnostic și tratament.
Bibliografie
Whooping cough, https://www.nhs.uk/conditions/whooping-cough/
Whooping Cough (Pertussis), https://www.cdc.gov/pertussis/index.html
Whooping cough, https://www.healthdirect.gov.au/whooping-cough
Decker, M. D., & Edwards, K. M. (2021). Pertussis (Whooping Cough). The Journal of infectious diseases, 224(12 Suppl 2), S310–S320. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8482022/
Wang, K., Fry, N. K., et al. (2014). Whooping cough in school age children presenting with persistent cough in UK primary care after introduction of the preschool pertussis booster vaccination: prospective cohort study. BMJ, 348, g3668. https://www.bmj.com/content/348/bmj.g3668
Wang, K., Bettiol, S., et al. (2014). Symptomatic treatment of the cough in whooping cough. The Cochrane database of systematic reviews, 2014(9), CD003257. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7154224/, accesat pe 14 mai 2025.
