Colecist (vezica biliară): afecțiuni comune, semne clinice și opțiuni de tratament

Colecistul, un organ vital in procesul digestiv, joacă un rol important în metabolizarea grăsimilor. Problemele colecistului pot varia de la disconfort ușor până la afecțiuni grave, care necesită intervenție medicală promptă. În continuare, vom explora ce rol are colecistul, simptomele asociate cu afecțiunile sale, metodele de diagnostic disponibile, opțiunile de tratament și măsurile preventive esențiale pentru menținerea sănătății vezicii biliare.

Ce este colecistul

Colecistul (numit și vezica biliară) este un organ mic, în formă de pară, situat sub ficat, în partea dreaptă a abdomenului. Rolul principal al colecistului este de a stoca și a concentra bila, un lichid produs de ficat, care ajută la digestia grăsimilor.

Atunci când alimentele care conțin grăsimi ajung în intestinul subțire, colecistul se contractă și eliberează bila prin canalul biliar comun în intestin, facilitând digestia.

Rolurile colecistului

Colecistul (vezica biliară) are câteva roluri esențiale în procesul digestiv, în special în digestia grăsimilor. Deși este un organ mic, funcțiile sale contribuie la o digestie eficientă și echilibrată. Iată care sunt principalele roluri ale colecistului:

• Stocarea bilei – colecistul acționează ca un rezervor, păstrând bila până când este necesară. Bila este produsă continuu de ficat, însă nu este mereu necesară în timpul digestiei;
• Concentrarea bilei – în timpul stocării în colecist, bila este concentrată prin eliminarea apei. Această formă concentrată este mai eficientă în emulsionarea grăsimilor;
• Eliberarea bilei în timpul digestiei – atunci când alimentele grase ajung în intestinul subțire, un hormon numit colecistokinină (CCK sau pancreozimină) este eliberat. Acesta stimulează contracția colecistului, care trimite bila prin căile biliare în intestin;
• Contribuția la digestia grăsimilor – bila conține săruri biliare care „sparg” grăsimile mari în picături mai mici (emulsificare), facilitând acțiunea enzimelor digestive. Astfel, grăsimile pot fi absorbite mai ușor în intestinul subțire;
• Sprijinirea absorbției vitaminelor liposolubile – prin digestia eficientă a grăsimilor, colecistul contribuie indirect la absorbția vitaminelor A, D, E și K, ce au nevoie de grăsimi pentru a fi absorbite în organism.

Simptomele colecistului mărit

Colecistul mărit (sau distensia vezicii biliare) apare atunci când vezica biliară se umple excesiv cu bilă ori cu alte substanțe (ca mucus sau puroi) și nu se poate goli corespunzător. Această afecțiune poate fi asociată cu diverse probleme medicale, cum ar fi blocajele biliare, inflamația sau infecția.

• Durere în partea superioară dreaptă a abdomenului – este cel mai frecvent simptom. Poate fi constantă sau colicativă (în valuri) și se intensifică după mese bogate în grăsimi. Uneori, iradiază spre spate sau spre umărul drept;
• Balonare și senzație de disconfort abdominal – mai ales după consumul de alimente grase sau prăjite;
• Grețuri și vărsături – pot fi frecvente, mai ales în caz de inflamație acută (colecistită);
• Febră și frisoane – apar în cazul unei infecții (colecistită acută sau abces biliar);
• Icter (îngălbenirea pielii și a ochilor) – semn că bila nu se poate drena corespunzător, din cauza unui blocaj biliar (de exemplu, calcul sau tumoră);
• Urină închisă la culoare și scaune decolorate – indică afectarea fluxului biliar și acumularea de bilirubină în sânge.

Forma și dimensiunile colecistului

Forma și dimensiunea vezicii biliare pot varia, din diverse motive. Aceste variații pot include anomalii congenitale sau malformații legate de formă și poziționare. Printre problemele care pot determina, la examinarea imagistică, un colecist cu aspect sau dimensiuni neobișnuite se numără:

• Colecistul cudat – vezica biliară este pliată, formând o cută, ceea ce reprezintă o malformație congenitală;
• Colecistul septat – vezica este împărțită în două compartimente, printr-un mic perete intern;
• Colecistul hipoton – o afecțiune ușoară, dar incomodă, caracterizată printr-o contractilitate redusă a vezicii biliare;
• Spasm al mușchiului care controlează deschiderea vezicii biliare;
• Tumori la nivelul orificiului de evacuare a bilei în duoden.

Manifestările crizei de colecist

Criza de colecist (cunoscută și sub denumirea de colică biliară) este un episod acut, cauzat cel mai frecvent de prezența pietrelor la fiere (litiază biliară), care obstrucționează temporar fluxul bilei. Această criză apare adesea după mese bogate în grăsimi și se manifestă prin simptome intense și caracteristice.

• Durere abdominală intensă – localizată în partea superioară dreaptă a abdomenului sau în zona epigastrică (capul pieptului). Poate iradia spre umărul drept sau spre spate. Debutează brusc, adesea noaptea sau după o masă copioasă;
• Senzație de greață și vărsături – apar frecvent în timpul crizei și pot aduce o ușoară calmare a durerii, după eliminarea conținutului gastric;
• Balonare și senzație de plin – abdomenul poate fi tensionat, cu disconfort accentuat la palpare;
• Transpirații, agitație și paloare.

Durata simptomelor poate varia de la câteva minute până la câteva ore, însă, dacă durerea persistă mai mult de 6 ore, există posibilitatea unei complicații, precum colecistita acută, caz în care se impune consultul medical de urgență.

Afecțiunile colecistului

Afecțiunile colecistului variază de la formarea pietrelor biliare și inflamații acute până la tulburări funcționale sau, mai rar, afecțiuni maligne. Iată care sunt principalele boli ale colecistului.

Colecistită

Colecistita este inflamația colecistului și poate apărea brusc (colecistită acută) sau se poate instala treptat (colecistită cronică). Cea mai frecventă cauză este blocarea canalului biliar de către un calcul biliar, ceea ce determină stagnarea bilei și inflamarea pereților vezicii biliare.

Litiaza biliară (pietre la colecist sau pietre la fiere)

Litiaza biliară (pietre la fiere) este cea mai frecventă afecțiune a colecistului și constă în formarea de calculi (pietre) din colesterol, pigmenți biliari sau săruri de calciu. Aceste pietre pot rămâne asimptomatice sau pot cauza colici biliare – episoade dureroase, care apar mai ales după consumul de alimente grase. Durerea este localizată în partea superioară dreaptă a abdomenului și poate iradia spre umărul drept.

Dischinezie biliară („bila leneșă”)

Dischinezia biliară este o tulburare funcțională în care colecistul nu se contractă eficient, ceea ce duce la o eliminare insuficientă a bilei. Nu este cauzată de pietre sau de inflamații, ci de o problemă de motilitate. Simptomele includ balonare, greață, disconfort după mese și dureri difuze în abdomenul superior. Diagnosticul se stabilește prin investigații funcționale, cum ar fi scintigrafia biliară.

👉 Vrei să înțelegi mai bine ce înseamnă „bila leneșă” și cum poate afecta buna funcționare a colecistului? Află cum se manifesta dischinezia biliara și ce opțiuni de tratament există.

Polipi veziculari

Polipii veziculari sunt excrescențe care apar pe mucoasa colecistului. În majoritatea cazurilor sunt benigni și nu provoacă simptome, fiind descoperiți întâmplător, la ecografie. Totuși, dacă dimensiunea lor depășește 10 mm sau cresc în timp, pot necesita supraveghere atentă sau chiar îndepărtare chirurgicală, din cauza riscului de transformare malignă.

Empiem vezicular

Empiemul vezicular este o complicație severă a colecistitei, în care vezica biliară se umple cu puroi. Este o urgență medicală, însoțită de durere intensă, febră ridicată, frisoane și stare generală alterată. Netratat la timp, poate duce la perforarea colecistului și la infecții grave în cavitatea abdominală.

Hidrops vezicular

Hidropsul vezicular, cunoscut și sub numele de „colecist mărit”, apare atunci când colecistul se umple excesiv cu lichid (bila stagnantă sau mucus), din cauza unei obstrucții a canalului cistic. Poate fi însoțit de balonare, disconfort și durere abdominală. La examinarea fizică sau ecografie, colecistul apare mărit și tensionat.

Cancer de colecist

Cancerul de colecist este o afecțiune rară, dar agresivă, care poate evolua pe fondul unei inflamații cronice, al litiazei biliare sau al unor polipi veziculari de mari dimensiuni. Simptomele sunt adesea nespecifice și apar tardiv, incluzând durere abdominală, icter, pierdere în greutate și stare generală alterată. Tratamentul implică intervenție chirurgicală și, uneori, terapie oncologică adjuvantă.

Tipuri de colecistită

Colecistita este inflamația vezicii biliare și poate apărea sub două forme principale: colecistita acută și colecistita cronică. Fiecare tip are caracteristici specifice, simptome și modalități diferite de tratament.

Colecistită acută

Colecistita acută reprezintă inflamația bruscă a vezicii biliare, de obicei, cauzată de obstrucția canalului cistic de către un calcul biliar (pietre la fiere). Această obstrucție duce la stagnarea bilei, iritație, infecție și inflamație severă. Simptomele caracteristice includ durere intensă în partea dreaptă a abdomenului superior, febră, greață și vărsături. Colecistita acută necesită adesea tratament medical de urgență și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea vezicii biliare (colecistectomie).

Colecistită cronică

Forma cronică a bolii este o inflamație repetată sau de lungă durată a vezicii biliare, care apare frecvent după episoade recurente de colecistită acută sau ca urmare a iritației cronice, cauzate de prezența calculilor biliari. În acest caz, peretele vezicii biliare devine gros și fibrozat, iar simptomele sunt mai puțin intense, dar pot include disconfort abdominal intermitent, balonare și indigestie. Tratamentul poate include modificări ale dietei și, în unele situații, intervenție chirurgicală.

Alte tipuri de colecistită

Pe lângă formele principale de colecistită, acută și cronică, există și alte tipuri de inflamații ale vezicii biliare, ce pot apărea și în alte contexte clinice, fiecare cu particularități specifice de cauză, evoluție și tratament. Aceste forme includ atât variante legate de prezența calculilor biliari, cât și manifestări fără litiază, întâlnite adesea la pacienți care au și alte afecțiuni cronice sau acute.

Colecistita calculoasă (litiazică)

Inflamația vezicii biliare, cauzate de prezența calculilor biliari care blochează evacuarea bilei. De fapt, reprezintă forma cea mai comună și este adesea inclusă în colecistita acută sau cronică, dar subliniază cauza principală. Este de două tipuri:

Colecistita acută litiazică

Este cea mai frecventă formă de colecistită și apare brusc, în urma blocării canalului cistic de către un calcul biliar. Această obstrucție împiedică evacuarea bilei, ceea ce duce la inflamația și iritația peretelui vezicii biliare. Se manifestă prin dureri intense în partea dreaptă a abdomenului, care pot iradia spre umărul drept, greață, vărsături și, uneori, febră. Este o urgență medicală și necesită tratament prompt, adesea chirurgical.

Colecistita cronică litiazică

Este rezultatul episoadelor de inflamație repetate, cauzate de prezența pietrelor în vezica biliară. În timp, aceste inflamații duc la îngroșarea peretelui colecistului și la scăderea funcției sale. Simptomele sunt mai puțin intense decât în forma acută, dar pot include disconfort abdominal, balonare, greață și intoleranță la alimente grase. Tratamentul constă, de regulă, în colecistectomie (îndepărtarea vezicii biliare), mai ales dacă simptomele sunt frecvente sau afectează calitatea vieții.

Colecistita alitiazică (acalculoasă)

Inflamație a vezicii biliare, fără prezența pietrelor. Se poate dezvolta în urma unor afecțiuni severe, traumatisme, infecții sau în cazul pacienților critici și are un risc mai mare de complicații.

Colecistita gangrenoasă

Este o formă severă de colecistită acută, în care țesutul vezicii biliare devine necrozat din cauza unei circulații sanguine insuficiente, reprezentând o urgență medicală.

Colecistita emfizematoasă

Reprezintă o formă rară și gravă, în care vezica biliară este infectată cu bacterii producătoare de gaze, ducând la prezența aerului în peretele vezicii biliare.

Colecistita micotică

Inflamație cauzată de infecții fungice, mai frecventă la pacienții imunosupresați.

Complicații ale bolilor colecistului

Bolile colecistului, în special colecistita și calculii biliari, pot duce la diverse complicații serioase, dacă nu sunt tratate corespunzător. Aceste complicații pot afecta funcția vezicii biliare și pot pune în pericol sănătatea generală. Vezi care sunt complicațiile bolilor colecistului:

• Perforația vezicii biliare – inflamația severă poate determina formarea unei găuri în peretele vezicii biliare, ceea ce duce la scurgerea bilei în cavitatea abdominală. Aceasta poate provoca peritonită, o inflamație gravă a mucoasei abdominale, ce necesită intervenție chirurgicală urgentă;
• Abcesul perivezic – formarea unui abces, adică o acumulare localizată de puroi în jurul vezicii biliare, apare ca o consecință a unei infecții netratate corespunzător. Acest abces poate necesita drenaj chirurgical și tratament cu antibiotice;
• Icter mecanic – calculii biliari pot migra și bloca ductele biliare, împiedicând fluxul normal al bilei către intestine. Aceasta provoacă icter mecanic, manifestat prin îngălbenirea pielii și a mucoaselor, precum și prurit intens;
• Pancreatita acută – blocarea comună a ductului biliar și a ductului pancreatic de către un calcul poate provoca inflamarea pancreasului (pancreatită acută), o afecțiune gravă, care necesită tratament imediat;
• Gangrena vezicii biliare – inflamația severă și întreruperea fluxului sanguin pot duce la moartea țesutului vezicii biliare (gangrenă), ceea ce crește riscul de perforație și infecții severe;
• Fistula biliară – formarea unei conexiuni anormale între vezica biliară și alte organe (de exemplu, intestinul) poate apărea în urma inflamației cronice sau a perforației. Aceasta poate duce la complicații digestive și infecțioase.

Cauze și factori de risc în afecțiunile colecistului

Bolile colecistului apar frecvent din cauza formării calculilor biliari, care sunt depozite solide compuse din colesterol, săruri biliare sau pigmenți biliari.
Acești calculi pot bloca fluxul bilei în vezica biliară, provocând inflamație și dureri intense. Inflamația vezicii biliare, cunoscută sub numele de colecistită, este, de obicei, cauzată de prezența acestor calculi, dar poate apărea și din cauza unor infecții bacteriene sau, în cazuri rare, fără prezența calculilor (colecistită acalculoasă). Alte posibile cauze includ:

• Acalculoza biliară – o formă de inflamație a colecistului care se dezvoltă și în absența calculilor biliari. Deși mecanismele exacte nu sunt pe deplin înțelese, se crede că mai mulți factori pot contribui la apariția acestei afecțiuni. Infecțiile bacteriene pot fi o cauză directă, la fel ca reducerea fluxului sanguin către colecist (ischemie), care poate surveni în contextul unor boli grave, traume majore sau intervenții chirurgicale extinse;
• Tumorile – fie ele benigne sau maligne, pot afecta funcționarea normală a colecistului și a căilor biliare. Creșterea unei tumori în interiorul colecistului sau în canalele biliare poate obstrucționa fluxul bilei către intestin. Această blocare poate duce la acumularea bilei în colecist, cauzând inflamație și durere;
• Problemele canalelor biliare – pot perturba fluxul normal al bilei și pot afecta indirect colecistul. Stricturile sau îngustările canalelor biliare, adesea rezultate din cicatrici sau inflamație cronică, pot împiedica trecerea bilei. Disfuncția sfincterului Oddi, un mușchi ce reglează eliberarea bilei și a sucului pancreatic în duoden, poate cauza, de asemenea, probleme de flux. Malformațiile congenitale ale canalelor biliare, prezente de la naștere, pot să predispună la afecțiuni ale colecistului.

Factori de risc în bolile colecistului

• Sexul feminin – femeile sunt mai predispuse la calculi biliari decât bărbații, potrivit unei cercetări de la Medical University of Vienna;
• Vârsta – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă (peste 40 de ani);
• Obezitatea și supraponderalitatea – excesul de greutate crește nivelul de colesterol în bilă;
• Pierderea rapidă în greutate – poate crește riscul formării calculilor biliari;
• Dieta bogată în grăsimi și colesterol și săracă în fibre;
• Antecedente familiale de calculi biliari;
• Anumite afecțiuni medicale – diabetul, ciroza hepatică, anemia falciformă, boala Crohn;
• Sarcina – nivelurile crescute de estrogen pot crește colesterolul în bilă și pot încetini golirea colecistului;
• Administrarea de medicamente care conțin estrogeni (contraceptive orale, terapie hormonală de substituție).

Diagnosticarea afecțiunilor colecistului

Stabilirea unui diagnostic precis este un pas esențial în gestionarea eficientă a problemelor colecistului. Medicii utilizează o varietate de metode de investigare, pentru a stabili cauza și severitatea afecțiunii.

Pentru a vedea ce probleme ai la colecist, medicul îți va face mai multe investigații. Cele mai importante sunt:

Ecografia abdominală

Ecografia este cea mai bună metodă de a vedea ce se întâmplă cu colecistul. Prin ecografie, se pot observa:

• Colecist mărit – vezica biliară mai mare decât în mod normal;
• Colecist cudat – o malformație din naștere, în care colecistul are o formă curbată;
• Colecist septat – colecistul este împărțit în interior de niște membrane;
• Colecist dismorfic – forma colecistului este modificată;
• Pietre la colecist;
• Peretele vezicii biliare îngroșat;
• Lichid în jurul vezicii biliare.

Analize de sânge

Analizele de sânge pot arăta:

• Niveluri crescute ale enzimelor hepatice și ale bilirubinei, în cazul în care căile biliare sunt blocate;
• Semne de inflamație în colecistita acută;
• Modificări ale grăsimilor din sânge, care pot fi legate de pietrele la colecist.

👉 Te-ai întrebat dacă simptomele tale pot fi legate de o problemă hepatică? Ficatul și vezica biliară lucrează împreună, așa că un set de analize de sange poate oferi indicii valoroase despre starea ta de sănătate.

Alte metode de diagnostic

În funcție de situație, medicul poate recomanda și alte investigații:

• Colecistografia orală – verifică modul în care funcționează colecistul;
• Colangiopancreatografia prin rezonanță magnetică (MRCP) – oferă imagini detaliate ale căilor biliare;
• Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP) – combină endoscopia cu radiografiile;
• Scintigrafia biliară – folosește o substanță radioactivă pentru a vedea cum funcționează colecistul.

Pentru a afla exact ce ai, medicul va folosi mai multe dintre aceste metode, pe care le va analiza împreună cu simptomele tale și cu un examen fizic. Un diagnostic corect este foarte important, pentru a putea începe tratamentul potrivit.

Mergi la doctor cu trimitere de la medicul de familie, pentru a monitoriza o afecțiune existentă sau când apar simptome. Nu ignora semnalele corpului tău!

Tratamentul bolilor de colecist

Odată stabilit diagnosticul, medicul va recomanda un plan de tratament adecvat, care poate varia de la medicamente și modificări ale stilului de viață până la intervenții chirurgicale. Alegerea tratamentului depinde de severitatea afecțiunii și de starea generală de sănătate a pacientului.
Tratamentul pentru problemele colecistului depinde de tipul și gravitatea bolii. Cele mai importante opțiuni de tratament sunt:

Tratamentul medicamentos

Dacă ai o formă ușoară de colecistită sau doar vrei să scapi de simptome, medicul îți poate da:

• Antibiotice – pentru a lupta cu infecțiile;
• Antiinflamatoare – pentru a reduce inflamația și durerea;
• Antispastice – pentru a calma spasmele și crizele de colecist;
• Medicamente – pentru a dizolva pietrele la colecist (în anumite cazuri).

👉 Vrei să înțelegi mai bine cum se formează pietrele la vezica biliară și ce opțiuni de tratament există? Află tot ce trebuie să știi despre litiaza biliara, una dintre cele mai frecvente cauze ale afecțiunilor colecistului.

Tratamentul chirurgical

Colecistectomia (scoaterea colecistului prin operație) este principala metodă de tratament pentru colecistită cronică sau cu complicații. Operația se poate face prin:

• Laparoscopie – o metodă minim invazivă care implică realizarea unor incizii mici în abdomen, prin care sunt introduse instrumentele chirurgicale și o cameră video. Aceasta permite medicului să vizualizeze și să îndepărteze colecistul fără a fi necesară o incizie mare, ceea ce duce la o recuperare mai rapidă și la un disconfort postoperator redus
• Chirurgie deschisă – în cazurile mai complicate.

Tratamentul de urgență

Dacă ai o criză de colecist foarte puternică sau apar complicații, s-ar putea să ai nevoie de:

• Drenaj percutanat al colecistului – este o procedura minim invaziva care implică introducerea unui cateter sub ghidaj imagistic (ecografie sau tomografie computerizată) direct în colecist, prin piele, pentru a permite drenarea bilei și reducerea inflamației.
• Colecistostomie – o procedura de urgență, pentru a drena colecistul;
• ERCP – pentru a scoate pietrele de pe căile biliare. ERCP sau colangiopancreatografia retrogradă endoscopică este o procedură medicală minim invazivă, utilizată pentru diagnosticarea și tratarea afecțiunilor căilor biliare și pancreatice. Aceasta combină endoscopia cu imagistica radiologică pentru a permite medicului gastroenterolog să vizualizeze și să intervină asupra canalelor biliare și pancreatice – pentru a scoate pietrele de pe căile biliare.

Tratamentul adjuvant

Pentru a te recupera mai repede și a preveni reapariția problemelor, este bine să:

• Ții o dietă potrivită, cu puține grăsimi;
• Iei suplimente cu acizi biliari;
• Consumi probiotice, pentru a ajuta flora intestinală.

Doctorul va alege cel mai bun tratament pentru ține, în funcție de ce diagnostic ai, cât de grave sunt simptomele și starea ta generală de sănătate. Este foarte important să mergi la un specialist pentru a stabili ce trebuie să faci.

Contraindicații ale operației de colecist

Operația de colecist este, în general, tratamentul de elecție pentru bolile vezicii biliare, în special în cazul calculilor biliari simptomatici sau al colecistitei cronice. Totuși, există situații în care intervenția chirurgicală poate fi contraindicată sau amânată din motive medicale.
În primul rând, contraindicațiile absolute includ starea generală foarte gravă a pacientului, cum ar fi insuficiența cardiacă severă, insuficiența respiratorie avansată sau alte afecțiuni medicale acute ce pun viața în pericol și care nu pot fi stabilizate înainte de intervenție. De asemenea, infecțiile sistemice severe sau sepsisul netratat reprezintă o contraindicație temporară, până la controlul complet al infecției.

Alte contraindicații pot fi legate de tulburările de coagulare necontrolate, care cresc semnificativ riscul de sângerare în timpul operației și după aceea. În cazul unor afecțiuni hepatice severe, cum ar fi ciroza avansată, riscurile operatorii pot fi crescute, iar decizia trebuie evaluată foarte atent.

Totodată, intervenția poate fi contraindicată temporar în sarcină, mai ales în primul și al treilea trimestru, deși, în unele cazuri urgente, pot impune operația. În funcție de tipul și stadiul bolii, unele situații pot impune amânarea intervenției, pentru stabilizarea pacientului.

Prevenirea afecțiunilor colecistului

Prevenirea este întotdeauna mai eficientă decât tratamentul. Adoptarea unui stil de viață sănătos și urmarea unor măsuri preventive simple pot reduce semnificativ riscul de a dezvolta afecțiuni ale colecistului.

Este important să ai grijă de sănătatea colecistului, pentru că acesta să funcționeze bine și să ajute la digestie. Poți preveni problemele la acest organ prin mai multe metode:

Adoptă o dietă echilibrată

• Mănâncă alimente bogate în fibre: fructe, legume și cereale integrale;
• Evită grăsimile săturate și alimentele procesate;
• Include în dietă grăsimi sănătoase: pește gras, nuci și ulei de măsline;
• Limitează excesul alimentar.

Menține o greutate sănătoasă

Dacă suferi de obezitate, ai un risc mai mare să ai probleme legate de colecist. Dacă trebuie să slăbești, fă-o treptat, pentru că pierderea foarte rapidă în greutate poate provoca formarea pietrelor la colecist.

Fă exerciții fizice regulat

Dacă faci mișcare moderată, cum ar fi plimbări de 30 de minute în fiecare zi, poți reduce riscul de a avea probleme cu colecistul.

Alte măsuri preventive

• Nu ține diete restrictive;
• Bea suficientă apă;
• Nu consuma mult alcool;
• Ține sub control bolile asociate (diabet, probleme cu tiroida);
• Nu fuma;
• Mergi la control medical periodic.

Afecțiunile colecistului reprezintă o cauză frecventă de disconfort abdominal și pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Litiaza biliară și colecistita sunt printre cele mai întâlnite diagnostice, iar abordarea lor necesită o evaluare atentă a simptomelor și a riscurilor individuale. Printr-o informare corectă și o colaborare eficientă între pacient și medic, majoritatea afecțiunilor vezicii biliare pot fi tratate cu succes, iar riscul recurenței poate fi redus considerabil.

Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Programează o vizită la un medic specialist, pentru diagnostic și tratament.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie

Gallbladder removal, https://www.nhs.uk/conditions/gallbladder-removal/
Jones MW, Small K, Kashyap S, et al. Physiology, Gallbladder. [Updated 2023 May 1]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482488/
Gallbladder – gallstones and surgery, https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/gallbladder-gallstones-and-surgery
Gallbladder Diseases, https://medlineplus.gov/gallbladderdiseases.html
InformedHealth.org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. In brief: How does the gallbladder work? [Updated 2021 Apr 27]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279386/
Housset, C., Chrétien, Y., Debray, D., & Chignard, N. (2016). Functions of the Gallbladder. Comprehensive Physiology, 6(3), 1549–1577. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27347902/
Turumin, J. L., Shanturov, V. A., & Turumina, H. E. (2013). The role of the gallbladder in humans. Revista de Gastroenterología de México, 78(3), 177–187. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0375090613000323
Novacek G. (2006). Gender and gallstone disease. Wiener medizinische Wochenschrift (1946), 156(19-20), 527–533. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17103289/,