Categories
Articol medical

Zona zoster - simptome, complicatii, tratament

Zona zoster – simptome, complicatii, tratament

Herpesul zoster, cunoscut si sub numele de zona zoster, este o infectie virala, cauzata de contaminarea, in antecedente, cu virusul varicelo-zosterian si reactivarea acestuia din stadiul sau dormant. Infectia este identificabila prin eruptiile dureroase specifice, sub forma unor vezicule cu lichid, situate oriunde la nivelul corpului, si care corespund traiectului unui nerv. Afla, in cele ce urmeaza, de ce apare acest tip de afectiune, care este simptomatologia specifica, in ce mod se poate diagnostica si ce optiuni terapeutice sunt disponibile.

  • Cauzele aparitiei zonei zoster
  • Factori de risc
  • Cai de transmitere si contagiozitate
  • Semne si simptome
  • Complicatii
  • Etape de diagnostic
  • Tratament
  • Prognostic si metode de preventie

Cauzele aparitiei zonei zoster

Zona zoster se dezvolta in urma unei reactivari a virusului varicelo-zosterian. Acest tip de virus herpetic este, inainte de toate, responsabil pentru aparitia varicelei. In urma vindecarii formei clinice active a varicelei, virusul nu dispare din corp, ci trece intr-o stare inactiva (dormanta), migrand la nivelul sistemului nervos (mai precis, al radacinilor dorsale ale maduvei spinarii). De aici, in cazul reactivarii, virusul traverseaza tecile nervoase si ajunge la nivelul pielii (corespunzator fibrelor nervoase afectate), unde se pot observa veziculele specifice.

Motivul reactivarii virusului din stadiul sau dormant nu a fost complet elucidat, pana la momentul actual. Totusi, cauza cea mai probabila este reprezentata de imunitatea scazuta, mai ales in combinatie cu inaintarea in varsta. Astfel, zona zoster este o afectiune prezenta mai mult in randul varstnicilor, in timp ce varicela este intalnita predominant la copii.

Factori de risc

Primul factor de risc cert, in aparitia herpesului zoster, este reprezentat de istoricul de varicela in antecedentele personale patologice. Zona zoster nu poate aparea daca nu a existat varicela in trecut, insa exista persoane care au dezvoltat aceasta boala in trecut si virusul a ramas toata viata in stare dormanta. In plus, fata de istoricul personal de varicela, au fost identificati si alti factori de risc posibili:

  • Varsta – de obicei, zona zoster nu se intalneste la persoane mai tinere de 50 de ani, intrucat riscul aparitiei creste odata cu varsta;
  • Imunosupresia generata de anumite afectiuni – statusul de purtator HIV si cancerul sunt cunoscute ca boli ce cauzeaza imunosupresie, fapt care creste probabilitatea dezvoltarii herpesului zoster;
  • In urma tratamentului medicamentos – anumite terapii, printre care consumul indelungat de antiinflamatoare steroidiene (corticosteroizi) si administrarea citostaticelor, determina reducerea capacitatii de operare a sistemului imun, deci cresterea susceptibilitatii reintrarii virusului varicelo-zosterian in faza lui activa;
  • Stresul excesiv – reprezinta un factor de risc clasic, in aparitia Zonei Zoster, considerand multitudinea de factori stresanti la care o persoana se expune in fiecare zi.

Cai de transmitere si contagiozitate

Dat fiind ca virusul care cauzeaza zona zoster este acelasi cu cel care a cauzat varicela, respectiv virusul varicelo-zosterian, momentul contactului cu virusul se petrece inaintea aparitiei varicelei. Atunci, gradul de contagiozitate este extrem de mare, caile de transmitere fiind reprezentate de contactul direct intre persoane (mai ales atingerea veziculelor), prin aerosoli si prin secretii respiratorii.

In cazul aparitiei zonei zoster, contagiozitatea este mai scazuta decat in cel al varicelei. Cu toate ca zona zoster este contagioasa, transmiterea ei nu se poate face direct, astfel ca o persoana care nu are virusul in corp si care ia contact cu o alta persoana ce are un herpes zoster activ va dezvolta varicela si, abia mai tarziu in viata, aceasta va putea dezvolta si zona zoster. Pentru cineva care a trecut deja prin varicela, zona zoster nu este contagioasa, deci nu se poate spune ca o zona zoster activa poate cauza tot un herpes zoster, la contactul cu o persoana cu imunitate oferita de varicela.

Transmiterea infectiei apare atunci cand incep sa se formeze veziculele cu lichid, care este extrem de contagios. Riscul poate fi semnificativ scazut, in cazul acoperirii acestor vezicule si evitarii contactului dintre ele si obiectele de uz comun.

Semne si simptome

Manifestarile clinice ale zonei zoster sunt evidentiabile, in general, doar intr-o parte a corpului sau fetei (pe partea stanga sau pe cea dreapta). Printre acestea, se afla:

  • Veziculele cu lichid – acestea se pot sparge, caz in care, din cauza gradului de virulenta al lichidului, creste semnificativ nivelul de contagiozitate;
  • Eritemul (roseata), care precede aparitia veziculelor;
  • Durerea intensa la nivelul zonei afectate;
  • Senzatia de arsura, amorteala si sensibilitate crescuta;
  • Mancarimile;
Zona zoster transmitere
  • Alte manifestari mai putin intalnite – oboseala marcata, febra, dureri de cap, fotofobie (sensibilitate exagerata la lumina).

Ordinea in care survin aceste manifestari este destul de sugestiva. In prima faza, apar sensibilitatea si senzatia de mancarime si durere. Apoi, apare eritemul, urmat, la cateva zile, de eruptia propriu zisa, cu dezvoltarea veziculelor. 

Complicatii

Cea mai intalnita complicatie, in cazul zonei zoster, este reprezentata de nevralgia postherpetica, o durere cronica, aparuta ca urmare a degenerarii fibrelor nervoase ale zonei afectate si transmiterea unor semnale exagerate, drept consecinta.

In functie de localizarea pe corp a zonei afectate, mai precis, in functie de fibrele nervoase implicate, corespunzatoare acelei zone, pot exista anumite manifestari de tip neurologic: encefalita, parestezii sau chiar paralizii, precum si pierderea echilibrului sau tulburari de auz. In cazul unei zone zoster aflate in apropierea ochilor, pot interveni infectii oculare si, in cazurile grave, pierderea vederii.

Zona zoster simptome

O alta complicatie posibila este reprezentata de suprainfectarea bacteriana a veziculelor, cu aparitia infectiilor cutanate.

Etape de diagnostic

Tratament pentru zona zoster

Diagnosticul zonei zoster nu este unul extrem de complex, intrucat investigatiile imagistice si de laborator nu aduc informatii suplimentare. Astfel, etapele de diagnostic de baza sunt reprezentate de istoricul medical al pacientului si de examenul fizic local.

In cadrul istoricului medical, se pune accentul pe antecedentele personale patologice, cu scopul identificarii unei infectii cu virusul varicelo-zosterian. De asemenea, se va urmari cursul manifestarilor clinice si se va stabili ordinea aparitiei semnelor si simptomelor.

Examenul fizic local este bazat, in mare parte, pe inspectia zonei afectate. Astfel, se va stabili daca aceasta respecta caracteristicile zonei zoster: daca este situata doar pe o parte a corpului, la nivelul bandei cutanate corespunzatoare ariei de inervare a unui nerv spinal sau cranian (denumita dermatom), care este aspectul veziculelor, precum si daca este prezenta durerea (de obicei lancinanta) sau eritemul.

Daca, totusi, aspectul vizual nu este unul sugestiv si istoricul medical nu poate completa examenul fizic, pentru a pune un diagnostic de certitudine, se poate opta pentru prelevarea unor probe de sange si/sau din lichidul vezicular si trimiterea lor catre un laborator specializat, care poate identifica prezenta virusului varicelo-zosterian.

Despre zona zoster

Tratament

Dat fiind faptul ca aceasta afectiune reprezinta o reactivare a virusului varicelo-zosterian dormant, deja existent in organism, nu exista un tratament care poate vindeca zona zoster. In general, herpesul zoster trece de la sine, intr-un interval cuprins intre doua si sase saptamani.

Totusi, sunt disponibile anumite optiuni terapeutice, care pot ajuta la gestionarea simptomatologiei neplacute si pot scadea gradul de disconfort creat, mai ales daca sunt administrate in primele 72 ore de la debutul eruptiei veziculare. De prima intentie sunt antiviralele:

  • Aciclovir;
  • Famciclovir;
  • Valaciclovir.

In cazul in care durerea nu cedeaza sau nu se reduce suficient la administrarea de antivirale, se poate opta pentru administrarea unor preparate care ajuta la calmarea durerilor din zona zoster. Acestea pot include:

  • Paracetamol;
  • Antiinflamatoare nesteroidiene (ex: ibuprofen);
  • Antiinflamatoare steroidiene – sub forma injectabila;
  • Anestezice – sub forma injectabila sau topica (creme, geluri, spray-uri, plasturi);
  • Opioide (ex: codeina);
  • Antidepresive triciclice (ex: amitriptilina);
  • Anticonvulsivante (ex: gabapentina);
  • Plasturi ce contin capsaicina.

In cazul nevralgiei post-herpetice, tratamentul este unul mult mai intens decat cel al zonei zoster clasice, din cauza severitatii durerii si duratei prelungite a acesteia.

Ca metode de tratament mai putin medicale (non-farmacologice), s-au dovedit a fi utile compresele umede si baile calde, in care se adauga ovaz. Acestea se considera ca ajuta la calmarea senzatiei de iritatie, precum si la reducerea mancarimilor (ovazul).

Prognostic si metode de preventie

In afara cazului in care survin diferite complicatii, fapt ce poate prelungi perioada activa a zonei zoster, boala se remite in decursul catorva saptamani si nu cauzeaza sechele pe termen lung. Chiar si in cazul in care zona zoster survine in sarcina, copilul nu are de suferit de pe urma reactivarii infectiei la mama.

In incercarea de a nu dezvolta zona zoster in cursul vietii, vaccinarea ramane metoda de preventie cea mai eficienta. Pentru persoanele care nu au fost infectate cu virusul varicelo-zosterian, indiferent de categoria de varsta (copii, adolescenti sau adulti), se recomanda administrarea in doua doze a vaccinului varicelic. Cu ajutorul datelor obtinute, se crede ca acest vaccin previne atat dezvoltarea varicelei propriu zise, cat si a zonei zoster.

In cazul persoanelor care au trecut deja prin varicela si la care virusul varicelo-zosterian se afla intr-un stadiu dormant, exista doua tipuri de vaccin (Shingrix si Zostavax), aprobate in SUA de catre CDC (Centers for Disease Control and Prevention) si FDA (Food and Drug Administration) si in Europa de catre EMA (European Medicine Agency). Acestea au fost dovedite ca fiind eficiente impotriva aparitiei zonei zoster. Se recomanda persoanelor peste 50 ani (Shingrix) si peste 60 de ani (Zostavax) si au efecte adverse minime.

In plus fata de vaccinare, este important de retinut modul de transmisie al infectiei cu virusul varicelo-zosterian. Astfel, trebuie evitat contactul apropiat cu persoane care prezinta deja vezicule specifice zonei zoster. In plus, in cazul lipsei varicelei din istoricul personal patologic, este important de evitat contactul si cu persoanele care au varicela (in forma activa a bolii).

Astfel, zona zoster reprezinta o afectiune care nu este la fel de comuna precum varicela, dar care poate aparea in cazul in care virusul varicelo-zosterian este prezent in corp in starea lui dormanta. Cu toate ca zona zoster nu se poate vindeca, in cazul aparitiei manifestarilor clinice specifice, exista tratamente care pot reduce severitatea durerii si pot ameliora disconfortul astfel creat, in timp ce afectiunea isi urmeaza cursul firesc si evolueaza catre disparitia manifestarilor clinice.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

  1. Generalitati https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/shingles/symptoms-causes/syc-20353054
  2. Diagnostic si tratament https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/shingles/diagnosis-treatment/drc-20353060
  3. Herpes Zoster https://www.cdc.gov/shingles/index.html
  4. Herpes Zoster https://emedicine.medscape.com/article/1132465-overview
  5. Zona Zoster https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11036-shingles
  6. Zona Zoster https://www.nhs.uk/conditions/shingles/