Diverticulita – cauze, simptome È™i tratament eficient pentru o digestie sănătoasă

Diverticulita este o afecțiune digestivă care apare atunci când diverticulii – mici săculeți formați în peretele colonului – se inflamează sau se infectează, provocând dureri abdominale, febră și probleme digestive. Deși poate părea o afecțiune minoră la început, netratată corespunzător, poate duce la complicații serioase.

Află care sunt cauzele diverticulitei, cum se manifestă și ce opțiuni de tratament există pentru a preveni recurențele și a menține sănătatea digestivă.

Ce este diverticulita și cum apare

Poate te-ai întrebat vreodată ce este diverticulita și cum apare această afecțiune digestivă. Ei bine, diverticulita se dezvoltă atunci când mici pungi sau săculeți, numiți diverticuli, formați în peretele colonului, se inflamează sau se infectează. Aceasta reprezintă o complicație a diverticulozei sau a bolii diverticulare, care înseamnă prezența acestor diverticuli dar neinflamați la nivelul colonului.

Mecanismul prin care apare diverticulita

Acest lucru se poate întâmpla când materiile fecale sau bacteriile rămân blocate în diverticuli, provocând iritație și infecție locală. Presiunea crescută în interiorul colonului, cauzată de constipație sau de o dietă săracă în fibre, poate intensifica acest proces.

Factori care pot contribui la apariția diverticulitei

Apariția diverticulitei este strâns legată de formarea inițială a diverticulilor, adică formațiuni care apar atunci când stratul intern al peretelui intestinal împinge printr-un punct slab al stratului muscular, creând o umflătură asemănătoare unui săculeț. În special după 40 de ani, riscul ca aceși diverticuli să se inflameze sau să se infecteze crește. Dincolo de înaintarea în vârstă, alți factori care pot contribui la dezvoltarea diverticulitei sunt:

• o dietă săracă în fibre È™i bogată în grăsimi animale;
• constipaÈ›ie cronică;
• obezitate;
• sedentarism;
• fumat.

Este de reținut că nu toți pacienții cu diverticuloză dezvoltă diverticulită. De fapt, potrivit National Center for Biotechnology Information (NCBI) între 4 și 15% din persoanele cu diverticuloză vor experimenta un episod de diverticulită acută pe parcursul vieții. Așadar, chiar dacă există un diagnostic de diverticuloză, cu îngrijire adecvată și un stil de viață sănătos, se poate reduce semnificativ riscul de complicații.

Pentru a înțelege mai bine cauzele și mecanismele de apariție ale diverticulitei, află mai multe despre bolile sistemului digestiv.

Simptomele diverticulitei

Manifestările diverticulitei pot varia de la forme ușoare la severe, iar recunoașterea lor promptă poate ajuta la diagnosticarea corectă și la construirea unei scheme de tratament în cel mai scurt timp.

Principalele simptome ale diverticulitei

• durerea abdominală – localizată, de obicei, în partea stângă inferioară a abdomenului, poate fi constantă È™i persistentă timp de câteva zile;
• febră moderată până la ridicată, adesea însoÈ›ită de frisoane;
• greață, vărsături;
• modificări ale tranzitului intestinal – fie constipaÈ›ie, fie, mai rar, diaree.

Ce se întâmplă în caz de criză de diverticulită acută

În caz de criză de diverticulită acută, simptomele pot deveni mai intense, astfel:

• pot să apară dureri abdominale violente care afectează starea generală;
• febră mare (peste 39°C);
• sensibilitate abdominală accentuată la atingere;
• în unele situaÈ›ii, pot apărea chiar È™i sângerări rectale.

Intensitatea simptomelor poate varia în funcție de severitatea inflamației și prezența eventualelor complicații. Uneori, simptomele pot debuta brusc, în timp ce alteori se pot dezvolta treptat în câteva zile.

Dacă se observă aceste simptome, în special durerea abdominală persistentă asociată cu febră, este nevoie de ajutor medical imediat. O evaluare promptă este esențială pentru a obține un diagnostic corect și pentru a începe tratamentul adecvat cât mai curând posibil.

Pentru a înțelege mai bine legătura dintre diverticulită și alte probleme digestive, te încurajăm să citești articolul nostru despre constipație: cauze, manifestări, remedii și prevenție. Vei descoperi informații utile despre cum să-ți menții un tranzit intestinal sănătos și să previi complicații precum diverticulita.

Diagnosticarea diverticulitei

Diagnosticarea corectă implică o evaluare complexă realizată de un medic specialist gastroenterolog sau chirurg. Procesul de diagnostic include mai multe etape, toate menite să ofere o imagine clară a stării de sănătate.

Etapa 1 – Anamneza detaliată

Medicul întreabă despre simptomele experimentate, cât timp au persistat și cât de severe sunt. De asemenea, va fi interesat de istoricul medical și de factorii de risc pe care îi are pacientul. Împărtășirea tuturor informațiilor relevante este foarte importantă pentru un diagnostic corect.

Etapa a 2-a – Examenul fizic

Medicul va palpa cu atenție abdomenul pentru a identifica zonele dureroase sau sensibile, acordând o atenție specială cadranului inferior stâng, unde diverticulita apare cel mai frecvent.

Etapa 3-a. Extinderea investigațiilor

Pentru a obține o imagine mai clară, medicul poate recomanda și câteva analize de laborator. Acestea pot include:

• o hemoleucogramă – poate evidenÈ›ia prezenÈ›a unei infecÈ›ii prin creÈ™terea numărului de leucocite;
• markeri inflamatori – cum ar fi VSH È™i proteina C reactivă, care sunt de obicei crescuÈ›i în diverticulita acută;
• teste hepatice È™i renale – pentru a evalua starea generală de sănătate.

Investigațiile imagistice joacă un rol crucial în diagnosticarea diverticulitei. Astfel, medicul mai poate indica:

• o ecografie abdominală – se poate recurge, iniÈ›ial, la aceasta, în special la pacienÈ›ii mai tineri;
• radiografia abdominală simplă – poate fi utilă pentru a evidenÈ›ia eventuale complicaÈ›ii precum perforaÈ›ia sau ocluzia intestinală;
• tomografia computerizată (CT) abdominală – considerată metoda imagistică de elecÈ›ie, oferind imagini detaliate ale structurilor interne.

E important de știut că o colonoscopie, deși utilă în evaluarea altor afecțiuni digestive, este contraindicată în faza acută a diverticulitei din cauza riscului crescut de perforație. Aceasta poate fi efectuată la 4-6 săptămâni după rezolvarea episodului acut, pentru a evalua extinderea diverticulozei și a exclude alte patologii.

În cazurile de diverticulită acută severă sau când există suspiciunea unor complicații, medicul ar putea recomanda investigații suplimentare. Acestea pot include:

• angiografia, utilă pentru identificarea sursei sângerării în cazul hemoragiilor diverticulare severe;
• RMN-ul abdominal, o alternativă la CT, în special pentru pacienÈ›ii cu contraindicaÈ›ii pentru tomografie.

Diagnosticul diferențial al diverticulitei include și alte afecțiuni precum apendicita, sindromul de colon iritabil, boala inflamatorie intestinală sau neoplaziile colorectale. De aceea, o evaluare atentă și completă este esențială pentru stabilirea diagnosticului corect și inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Pentru a beneficia de o evaluare completă și profesionistă a sănătății tale digestive, te invităm să explorezi serviciile noastre de gastroenterologie. Echipa noastră de specialiști este pregătită să-ți ofere îngrijirea de care ai nevoie, utilizând cele mai avansate metode de diagnostic și tratament.

Tratamentul diverticulitei – abordare complexă

Când vine vorba de tratamentul diverticulitei, abordarea este complexă și adaptată în funcție de severitatea afecțiunii și de prezența eventualelor complicații. Rolul tratamentului este multiplu: ameliorarea simptomelor, prevenirea complicațiilor și reducerea riscului de recurență.

Tratamentul conservator al diverticulitei

În cazurile de diverticulită ușoară sau moderată, fără complicații, medicul poate recomanda un tratament conservator, care poate include:

• repaus alimentar È™i o dietă lichidiană pentru câteva zile, pentru a permite colonului tău să se odihnească;
• hidratare adecvată;
• analgezice, pentru controlul durerii.

Spitalizarea în cazuri severe

Dacă este vorba de o formă severă de diverticulită sau dacă apar complicații, s-ar putea să fie necesară spitalizarea. În acest caz, tratamentul va fi mai intensiv. Pacientul va fi pus în repaus digestiv complet și va primi lichide și electroliți intravenos.

Antibioticele cu spectru larg vor fi administrate intravenos pentru a combate infecția. Dacă s-au format abcese, acestea pot necesita drenaj, fie percutan ghidat ecografic sau CT, fie chirurgical.

Tratamentul chirurgical

În anumite situații, tratamentul chirurgical devine necesar. Acesta poate fi indicat în cazuri de perforație cu peritonită generalizată (o urgență chirurgicală), abcese care nu pot fi drenate percutan, fistule, obstrucție intestinală sau episoade recurente de diverticulită.

Procedura standard este rezecția segmentului de colon afectat (colectomie) cu anastomoză primară. În cazuri severe, poate fi necesară o colostomie temporară.

Tratamentul în caz de hemoragie diverticulară

În caz de hemoragie diverticulară, tratamentul va fi adaptat în funcție de severitatea sângerării. Opțiunile pot include tratament endoscopic (injectare de adrenalină, clipuri hemostatice), embolizare arterială selectivă prin angiografie CT sau, în cazurile refractare, intervenție chirurgicală.

După rezolvarea episodului acut, e importantă focusarea pe prevenirea recurențelor. Medicul poate recomanda:

• o dietă bogată în fibre (25-35 g/zi);
• hidratare adecvată;
• activitate fizică regulată;
• menÈ›inerea unei greutăți corporale normale;
• evitarea fumatului;
• consumul moderat de alcool, fără excese.

Fiecare caz de diverticulită este unic, iar tratamentul este personalizat în funcție de nevoile pacientului. E esențială aplicarea îndeaproape a recomandărilor medicului. Cu îngrijirea adecvată și un stil de viață sănătos, diverticulita poate fi gestionată eficient.

În anumite situații, o analiză pentru hemoragii oculte în fecale poate fi necesară pentru depistarea precoce a complicațiilor diverticulitei și în monitorizarea eficienței tratamentului.

Ce antibiotice se iau pentru diverticulita

Când vine vorba de tratamentul diverticulitei cu antibiotice, decizia de a le utiliza și alegerea tipului specific depind de severitatea afecțiunii și de evaluarea medicului specialist.

• Antibiotice cu spectru larg – Medicul poate prescrie antibiotice cu spectru larg pentru diverticulita în forme uÈ™oare sau moderate. Acestea acÈ›ionează împotriva unei game variate de bacterii È™i sunt adesea prima alegere în tratament.
• Antibiotice neabsorbabile – acestea acÈ›ionează local la nivelul intestinului, fără a fi absorbite în circulaÈ›ia sistemică, ceea ce poate reduce riscul de efecte secundare.
• Antibiotice intravenoase – pentru formele severe de diverticulită care necesită spitalizare, este posibilă administrarea de antibiotice intravenoase.

Medicul va lua decizia de a prescrie antibiotice în funcție de severitatea simptomelor și de prezența eventualelor complicații. Durata tratamentului antibiotic variază de obicei între 7 și 14 zile, în funcție de evoluția clinică și de severitatea inițială a afecțiunii. Respectarea schemei de tratament prescrisă este esențială.

În cazul unor episoade recurente de diverticulită, medicul ar putea recomanda utilizarea ciclică a antibioticelor neresorbabile, cu actiune locala, , pentru a preveni apariția unor noi episoade acute.

Antibioticele pentru diverticulită trebuie administrate doar sub stricta supraveghere medicală. Nu este indicată automedicația și utilizarea antibioticelor fără prescripție medicală, deoarece acest lucru poate duce la dezvoltarea rezistenței bacteriene și la alte efecte adverse nedorite.

Orice întrebări sau nelămuriri legate de tratamentul antibiotic ar trebui adresate medicului curant – el este cel mai în măsură să ofere îndrumările potrivite pentru situaÈ›ia specifică.

Antiinflamatoare în diverticulită

Utilizarea antiinflamatoarelor în diverticulită poate avea atât efecte pozitive, cât și riscuri asociate. Aceste medicamente pot ajuta la reducerea inflamației și a durerii, dar trebuie administrate cu precauție și doar sub îndrumarea medicului.

Efecte ce pot contribui semnificativ la confortul pacientului în timpul unui episod de diverticulită:

• reducerea inflamaÈ›iei la nivelul diverticulilor;
• ameliorarea durerii abdominale;
• scăderea febrei asociate episoadelor acute;
• îmbunătățirea stării generale.

Riscuri în utilizarea anumitor antiinflamatoare:

• creÈ™terea riscului de sângerare digestivă;
• posibila exacerbare a inflamaÈ›iei intestinale;
• un risc crescut de perforaÈ›ie.

Efectele antiinflamatoarelor în diverticulită pot varia de la o persoană la alta. Ceea ce este benefic pentru unii poate fi dăunător pentru alții. De aceea, o abordare personalizată, sub îndrumarea unui specialist, este esențială pentru gestionarea optimă a afecțiunii.

Orice decizie terapeutică trebuie luată în urma consultului medical și a evaluării complete a stării de sănătate. Dacă medicul recomandă utilizarea antiinflamatoarelor, dozele și durata de administrare prescrise trebuie respectate.

Regim alimentar în diverticulita

Regimul alimentar joacă un rol foarte important. Dieta trebuie adaptată în funcție de stadiul bolii și de recomandările medicului.

• ÃŽn faza acută a diverticulitei, medicul poate indica un repaus alimentar pentru 2-3 zile. ÃŽn această perioadă, se consumă exclusiv lichide clare, cum ar fi apă, ceai neîndulcit sau supă strecurată. Acest lucru permite colonului să se odihnească È™i reduce inflamaÈ›ia. După această perioadă, se reintroduc treptat alimentele moi È™i uÈ™or digerabile.
• Pe măsură ce simptomele acute se ameliorează, se poate creÈ™te gradual aportul de fibre alimentare. Obiectivul este să se ajungă la 25-35 grame de fibre pe zi. Fibrele sunt esenÈ›iale pentru sănătatea colonului, ajutând la prevenirea constipaÈ›iei È™i reducând presiunea în interiorul intestinului. Bune surse de fibre sunt fructele È™i legume proaspete, cereale integrale È™i leguminoasele.
• Hidratarea corespunzătoare înseamnă consumul a cel puÈ›in 2 litri de lichide pe zi. Apa este cea mai bună opÈ›iune, dar se pot folosi È™i ceaiuri de plante neîndulcite sau supe clare. Hidratarea adecvată ajută la prevenirea constipaÈ›iei È™i menÈ›ine un tranzit intestinal sănătos.
• ÃŽn ceea ce priveÈ™te proteinele, sunt indicate sursele slabe precum peÈ™tele, puiul sau ouăle. Și limitarea consumului de carne roÈ™ie È™i grăsimi animale. Acestea din urmă pot fi mai greu de digerat È™i pot irita colonul.
  Regimul alimentar în diverticulită trebuie personalizat în funcție de nevoile și toleranța individuală. Ce funcționează pentru o persoană s-ar putea să nu fie potrivit pentru alta. De aceea, e esențială abordarea multidisciplinară, medic gastroenterolog și nutriționist, pentru a dezvolta un plan alimentar care să răspundă nevoilor specifice și să prevină recurențele.

Diverticulita este o afecțiune complexă care necesită o abordare atentă și personalizată. Prin înțelegerea cauzelor, recunoașterea simptomelor și urmarea unui tratament adecvat, poate fi controlată. Un specialist gastroenterolog poate oferi recomandările în gestionarea optimă a bolii și în prevenirea complicațiilor. Fiecare caz este unic, așa că tratamentul și recomandările vor fi adaptate nevoilor pacientului.

Surse:

National Center of Biotechnology Information – NCBI (2020). Diverticulitis – An Update from the Age Old Paradigm https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7575828/
AGA Institute Strate LL, Morris AM. Epidemiology, Pathophysiology, and Treatment of Diverticulitis. Gastroenterology (2019) https://www.gastrojournal.org/article/S0016-5085(19)30046-0/fulltext
Sage Journals. Tursi A, Scarpignato C, Strate LL, et al. Colonic diverticular disease. (2020) https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/1756283X1562128
Mayo Clinic (2024) Diverticulitis.
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diverticulitis/symptoms-causes/syc-20371758
NHS (2023) Diverticular disease and diverticulitis
https://www.nhs.uk/conditions/diverticular-disease-and-diverticulitis/
NIDDK (2021) Diverticular Disease
https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/diverticulosis-diverticulitis