Prostata mărită (adenomul de prostată): ce este, cum se manifestă și cum poți ține sub control eficient simptomele

Ce trebuie să știi pe scurt

• Ce este? Prostata mărită, cunoscută medical ca adenom de prostată sau hiperplazie benignă de prostată (HBP), este o mărire necanceroasă a glandei prostate, foarte comună la bărbații de peste 50 de ani.
• Simptomele cheie: Principalele semne sunt urinare: dificultăți la începutul urinării, jet slab sau întrerupt, nevoia de a urina des (mai ales noaptea) și senzația de golire incompletă a vezicii.
• Este cancer? Nu! Este esențial de înțeles că adenomul de prostată este o afecțiune benignă și nu crește riscul de a dezvolta cancer de prostată. Cele două pot coexista, însă sunt probleme distincte.
• Există soluții eficiente: Simptomele pot fi gestionate eficient prin modificări ale stilului de viață, tratament medicamentos sau, în cazuri selectate, prin proceduri minim invazive sau chirurgicale, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții.

Citește ghidul nostru complet pentru a înțelege în detaliu de ce apare această afecțiune, cum se diagnostichează corect și care sunt cele mai moderne opțiuni pentru a ține sub control simptomele.

Ce este adenomul de prostată (prostata mărită)?

Adenomul de prostată, denumit frecvent prostată mărită sau, medical, hiperplazie benignă de prostată (HBP), este o afecțiune caracterizată prin creșterea necanceroasă în dimensiuni a glandei prostate. Prostata este o glandă mică, de mărimea unei castane, situată sub vezica urinară la bărbați, care înconjoară uretra (tubul prin care urina este eliminată din corp).

Care sunt caracteristicile principale ale adenomului de prostată?

Este esențial să înțelegi câteva aspecte cheie despre această afecțiune:

• Este benignă: creșterea prostatei este necanceroasă și nu se transformă în cancer.
• Este extrem de comună: afectează aproximativ 50% dintre bărbații de peste 50 de ani și până la 90% dintre cei de peste 80 de ani.
• Mecanismul simptomelor: pe măsură ce prostata crește, ea presează uretra, îngustând-o și îngreunând fluxul normal al urinei din vezică.

Care sunt cauzele și factorii de risc pentru prostata mărită?

Cauza exactă a creșterii prostatei odată cu vârsta nu este pe deplin elucidată, dar se consideră că principalii factori implicați sunt îmbătrânirea și modificările hormonale care apar natural în organismul masculin, în special cele legate de testosteron și dihidrotestosteron (DHT).

🔍 Dihidrotestosteronul (DHT) joacă un rol central în creșterea prostatei. Dacă medicul consideră necesar să evalueze în detaliu profilul tău hormonal, poate solicita și măsurarea nivelului de dihidrotestosteron.

Care sunt factorii de risc majori pentru adenomul de prostată?

Pe lângă procesul natural de îmbătrânire, anumiți factori pot crește predispoziția pentru a dezvolta HBP:

• Vârsta: riscul crește semnificativ după vârsta de 40-50 de ani.
• Istoricul familial: dacă tatăl sau fratele tău au avut adenom de prostată, riscul tău este mai mare.
• Stilul de viață: obezitatea, sedentarismul și sindromul metabolic (care include diabetul, hipertensiunea și colesterolul crescut) par să crească riscul.
• Alte afecțiuni: bolile cardiovasculare și diabetul zaharat de tip 2 sunt asociate cu un risc mai mare.

🔍 Metabolismul testosteronului este direct implicat în dezvoltarea adenomului de prostată. În anumite situații, medicul poate considera utilă și evaluarea nivelului seric de testosteron pentru o imagine hormonală completă.

Cum se manifestă și unde doare prostata mărită?

Simptomele adenomului de prostată sunt cauzate, în principal, de obstrucția fluxului urinar și de iritarea vezicii urinare. Este important de menționat că dimensiunea prostatei nu se corelează întotdeauna cu severitatea simptomelor – unii bărbați cu prostata foarte mărită pot avea simptome minime, în timp ce alții cu o creștere ușoară pot fi foarte deranjați.

Care sunt simptomele urinare frecvente?

Acestea sunt grupate în două categorii: simptome obstructive (legate de dificultatea golirii) și simptome iritative (legate de stocarea urinei).

Unde este localizată durerea asociată?

Adenomul de prostată în sine nu provoacă, de obicei, durere acută. Disconfortul resimțit este, mai degrabă, o senzație de presiune sau jenă în partea de jos a abdomenului (suprapubian) sau în zona perineală (între scrot și anus), cauzată de presiunea exercitată de prostata mărită sau de efortul depus pentru a urina. Durerea propriu-zisă poate apărea în cazul unor complicații, precum infecțiile urinare sau retenția acută de urină.

Cum se diagnostichează adenomul de prostată?

Diagnosticul corect al prostatei mărite este esențial pentru a exclude alte afecțiuni cu simptome similare (precum infecții urinare, probleme ale vezicii sau chiar cancer de prostată) și pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament. Procesul implică o combinație între discuția cu medicul urolog, examinarea clinică și câteva investigații specifice.

Ce analize și investigații cheie sunt folosite pentru diagnosticarea prostatei mărite?

Discuția medicală (Anamneza): medicul te va întreba în detaliu despre simptomele tale, frecvența lor, impactul asupra calității vieții și istoricul tău medical. Poți fi rugat să completezi un chestionar standardizat (Scorul Internațional al Simptomelor Prostatice – IPSS).

Tușeul rectal (TR): o examinare esențială, în care medicul introduce un deget lubrifiat în rect pentru a palpa prostata prin peretele rectal. Aceasta permite evaluarea dimensiunii, formei și consistenței glandei.

Analiza de urină (Sumar de urină și urocultură): pentru a exclude o infecție urinară sau prezența sângelui în urină.

Testul PSA (Antigenul specific prostatic): o analiză de sânge care măsoară nivelul unei proteine produse de prostată. PSA-ul poate fi crescut în adenomul de prostată, dar și în prostatită sau cancer de prostată, fiind un indicator important, dar nespecific. O analiză de sânge care măsoară nivelul unei proteine produse de prostată.

🔍 Este important de știut că simptomele urinare similare celor din adenomul de prostată și un nivel crescut al PSA pot fi cauzate și de o inflamație a prostatei. Află mai multe despre cauzele, simptomele specifice și tratamentul pentru prostatită din ghidul nostru dedicat.

PSA-ul poate fi crescut în adenomul de prostată, dar și în prostatită sau cancer de prostată. Valorile considerate orientativ normale variază în funcție de vârstă:

• Sub 50 de ani: < 2,5 ng/ml
• 50-59 ani: < 3,5 ng/ml
• 60-69 ani: < 4,5 ng/ml
• Peste 70 de ani: < 6,5 ng/ml

Atenție: Acestea sunt doar valori orientative. Interpretarea corectă se face doar de către medic, în context clinic.

🔍 Nivelul PSA este un indicator important, dar interpretarea sa necesită o înțelegere corectă. Pentru a afla mai multe despre tot ce trebuie să știi despre PSA, ce reprezintă valorile normale în funcție de vârstă și cum poate fi influențat de diverși factori, consultă articolul nostru dedicat.

Ecografia aparatului urinar: permite vizualizarea prostatei (măsurarea volumului), a vezicii urinare (evaluarea reziduului postmicțional – câtă urină rămâne după golire) și a rinichilor. Ecografia transrectală este metoda cea mai precisă pentru măsurarea volumului prostatic. Volumul normal al prostatei crește odată cu vârsta, valorile medii orientative fiind:

• Sub 40 ani: 20-30 cmc
• 40-50 ani: 30-40 cmc
• 60 ani: 40-60 cmc
• Peste 70 ani: > 60 cmc

Uroflowmetria: un test simplu care măsoară debitul (puterea) jetului urinar și volumul total de urină eliminat.

🔍 Pentru o evaluare completă și rapidă a sănătății prostatei tale, care include atât testul PSA, cât și alte analize relevante, poți opta pentru un pachet de analize pentru prostată. Discută cu medicul tău despre această opțiune.

Cu o rețea extinsă de laboratoare, puncte de recoltare și policlinici la nivel național, Poliana aduce serviciile medicale de calitate mai aproape de oameni. Portofoliul său acoperă o gamă completă de analize de laborator, inclusiv testul PSA și analizele de urină necesare evaluării. Echipa Poliana se ghidează după valori precum integritatea și competența, iar procedurile utilizate respectă standardele de calitate atestate prin certificări specifice domeniului medical.

Care sunt opțiunile de tratament pentru prostata mărită?

Abordarea terapeutică depinde de severitatea simptomelor, de impactul lor asupra calității vieții tale, de dimensiunea prostatei și de starea ta generală de sănătate. Obiectivul principal este ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Monitorizarea activă („Watchful waiting”)

Dacă simptomele sunt ușoare și nu îți afectează semnificativ viața de zi cu zi, medicul poate recomanda doar monitorizarea periodică a evoluției, combinată cu adoptarea unor măsuri legate de stilul de viață.

Ce presupune tratamentul medicamentos?

Pentru simptome moderate până la severe, tratamentul medicamentos este adesea prima linie de intervenție. Există două clase principale de medicamente, care acționează diferit:

• Alfa-blocantele: Aceste medicamente relaxează mușchii netezi de la nivelul gâtului vezicii urinare și al prostatei, facilitând astfel fluxul urinar. Efectul lor este relativ rapid (zile-săptămâni).
• Inhibitorii de 5-alfa-reductază: Aceste medicamente acționează prin reducerea lentă în dimensiuni a prostatei, blocând conversia testosteronului în DHT. Efectul lor devine vizibil după câteva luni de tratament.

Important: Aceste medicamente se eliberează doar pe bază de rețetă și trebuie administrate exclusiv la recomandarea și sub supravegherea medicului urolog, care va stabili tipul de medicament, doza și durata tratamentului potrivite pentru tine.

Când sunt necesare proceduri minim invazive sau chirurgicale?

Intervenția devine o opțiune atunci când simptomele sunt severe și afectează semnificativ calitatea vieții, când tratamentul medicamentos nu mai este eficient sau nu este tolerat, ori când apar complicații precum retenția urinară, infecții urinare repetate, calculi vezicali sau afectarea funcției renale. Există o gamă variată de proceduri, de la cele minim invazive la intervenții chirurgicale clasice, iar medicul urolog o va alege pe cea mai potrivită pentru cazul tău.

Rezecția transuretrală a prostatei (TURP)

Considerată mult timp intervenția chirurgicală standard („gold standard”), TURP presupune îndepărtarea țesutului prostatic în exces folosind un instrument endoscopic (rezectoscop) introdus prin uretră.

Chirurgul vizualizează și îndepărtează cu precizie țesutul care blochează fluxul urinar, restabilind un tranzit normal și ameliorând simptomele obstructive și iritative. Procedura se efectuează sub anestezie, iar recuperarea este, de regulă, mai rapidă decât în cazul chirurgiei deschise.

Tehnici de ablație (distrugere a țesutului)

Aceste metode moderne folosesc diferite forme de energie pentru a îndepărta sau distruge țesutul prostatic excesiv, adesea cu un profil de siguranță îmbunătățit și o recuperare mai rapidă.

Ablația cu laser: utilizează energia laser pentru a vaporiza (îndepărta prin evaporare) țesutul prostatic care blochează uretra. Oferă o precizie ridicată și un risc minim de sângerare, fiind adesea efectuată în regim ambulatoriu și potrivită pentru pacienții cu anumite comorbidități.

Ablația cu apă (AquaBeam sau Rezum): o tehnică inovatoare care folosește fie un jet de apă sub presiune înaltă, fie abur (în funcție de tehnologie) pentru a distruge țesutul prostatic în exces. Prezintă avantajul unui risc redus de efecte secundare asupra funcției sexuale, dar necesită echipament specializat și experiență din partea chirurgului.

Termoterapia cu microunde (TUMT): direcționează energia microundelor către prostată printr-un cateter special, încălzind și distrugând țesutul excesiv. Este o procedură ambulatorie care ameliorează simptomele prin reducerea presiunii asupra uretrei.

Alte proceduri și tehnici

În funcție de particularitățile cazului și de simptomele predominante, medicul poate lua în considerare și alte opțiuni:

Implanturi de lifting uretral prostatic (UroLift): o procedură minim invazivă în care medicul introduce mici implanturi care comprimă lobii prostatici, menținând uretra deschisă, fără a îndepărta țesut. Ameliorează simptomele obstructive cu un impact minim asupra funcției sexuale.

Embolizarea adenomului de prostată: o tehnică de radiologie intervențională. Un cateter este ghidat prin vasele de sânge până la arterele care irigă prostata, unde se injectează particule minuscule pentru a bloca fluxul sanguin. Reducerea irigației duce la micșorarea glandei în timp. Este o opțiune mai puțin invazivă, realizată sub anestezie locală.

Injectarea de toxină botulinică: se poate folosi în cazuri selectate, în special la pacienții cu simptome iritative severe (vezică hiperactivă), cauzate de contracții involuntare ale mușchiului vezicii. Toxina se injectează direct în peretele vezicii pentru a relaxa mușchiul.

Stimularea nervului sacru: implică implantarea unui mic dispozitiv (similar unui stimulator cardiac) care trimite impulsuri electrice către nervii ce controlează vezica urinară, ajutând la reglarea funcției acesteia, în special în cazurile cu imperiozitate micțională severă.

Cistoplastia: o intervenție chirurgicală complexă, rezervată cazurilor cu vezică urinară de capacitate mică, în care se mărește vezica folosind o porțiune de intestin. Este rar utilizată strict pentru HBP.

Alegerea celei mai bune proceduri se face individualizat, după o discuție detaliată cu medicul urolog, luând în considerare severitatea simptomelor, mărimea prostatei, starea generală de sănătate și preferințele tale.

Cum previi complicațiile prostatei mărite și cum gestionezi simptomele?

Chiar dacă adenomul de prostată este benign, netratat sau negestionat corect, poate duce la o serie de complicații care afectează tractul urinar și calitatea vieții. Adoptarea unor măsuri simple legate de stilul de viață poate contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor și la prevenirea acestor complicații.

Care sunt complicațiile potențiale ale adenomului de prostată netratat?

• Retenția acută de urină (blocaj complet, imposibilitatea de a urina) – o urgență medicală.
• Infecții urinare recurente.
• Formarea de calculi (pietre) în vezica urinară.
• Afectarea funcției renale (insuficiență renală), în cazuri severe și de lungă durată.

Ce modificări ale stilului de viață pot ajuta?

• Managementul aportului de lichide: bea suficiente lichide pe parcursul zilei, dar redu consumul cu 2-3 ore înainte de culcare pentru a diminua nevoia de a urina noaptea.
• Limitează iritanții vezicali: redu consumul de cofeină (cafea, ceai negru, cola) și alcool, care pot crește frecvența și urgența urinară.
• Urinarea „la program”: încearcă să mergi la toaletă la intervale regulate (ex: la 2-3 ore), chiar dacă nu simți nevoia imediată.
• Golirea dublă: după ce ai urinat, așteaptă câteva secunde și încearcă să urinezi din nou, pentru a te asigura că vezica s-a golit cât mai complet.
• Exerciții Kegel (pentru planșeul pelvin): pot ajuta la îmbunătățirea controlului vezicii urinare. Discută cu medicul tău despre tehnica corectă.
• Menține o greutate sănătoasă și fii activ fizic.

Adoptarea acestor măsuri, alături de controale medicale regulate, te poate ajuta să menții simptomele sub control. La Poliana, rețeaua de laboratoare și policlinici dedicată sănătății tale, beneficiezi de expertiza necesară pentru monitorizarea și managementul afecțiunilor urologice.

⚠️ Disclaimer: Acest articol este cu titlu informativ și nu constituie o recomandare medicală. Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Surse:

• Mayo Clinic, Benign prostatic hyperplasia (BPH), 2024, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/benign-prostatic-hyperplasia/symptoms-causes/syc-20370087
• National Health Service, UK, Enlarged prostate, 2024, https://www.nhs.uk/conditions/enlarged-prostate/
• My Cleveland Clinic, Benign Prostatic Hyperplasia, 2024, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9100-benign-prostatic-hyperplasia
• National Center of Biotechnology Information (NCBI), Benign Prostatic Hyperplasia, 2024, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558920/
• MSD Manuals, Benign Prostatic Hyperplasia, 2025, https://www.msdmanuals.com/professional/genitourinary-disorders/benign-prostate-disease/benign-prostatic-hyperplasia

Sursa foto: Shutterstock