Infecția cu pneumococ (boala pneumococică) este cauzată de bacteriile Streptococcus pneumoniae. Această afecțiune de natură infecțioasă prezintă mai multe tablouri clinice în funcție de zona afectată, ce pot varia de la sinuzită și pneumonie și până la situații grave, precum meningită sau septicemie. Indiferent de loc, diagnosticul precoce și tratamentul prompt sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe.

În cele ce urmează, află tot ce trebuie să știi despre infecția cu pneumococ, de la cauzele de apariție și simptomele sugestive și până la opțiunile terapeutice și metodele eficiente de prevenție.

Ce este infecția cu pneumococ?

Infecția cu pneumococ, denumită și boala pneumococică, reprezintă o infecție bacteriană contagioasă provocată de Streptococcus pneumoniae (pneumococ).

Pneumococul este o bacterie Gram-pozitivă, organizată în perechi sau lanțuri scurte. Structura sa include o capsulă polizaharidică, care o protejează împotriva sistemului imunitar al organismului și o face mai periculoasă.

Au fost identificate aproximativ 100 de tulpini (serotipuri) diferite ale acestei bacterii, fiecare cu caracteristicile sale specifice.

Cum se transmite infecția cu pneumococ

Infecția cu pneumococ este extrem de contagioasă și se transmite ușor în comunitate. Majoritatea celor care iau contact cu pneumococul (aproximativ 40-50% dintre copii și 20-30% dintre adulți) vor fi purtători asimptomatici. Astfel, deși aceștia nu vor dezvolta simptomele unei infecții cu pneumococ, o vor putea transmite altor persoane.

Moduri de transmitere

Bacteria se răspândește prin picături de salivă sau mucus, eliminate în timpul unor gesturi comune, precum:

Tuse sau strănut;
Atingerea/folosirea obiectelor comune;
Contact direct interuman.

Odată ce o persoană purtătoare începe tratamentul cu antibiotice, contagiozitatea dispare după aproximativ 1-2 zile. Infecțiile cu pneumococ, la fel ca și virozele, sunt mai frecvente în lunile reci și uscate ale anului, precum în timpul iernii și la începutul primăverii.

Persoane cu risc crescut pentru infecția cu pneumococ

Cu toate că oricine contractează o infecție cu pneumococ poate dezvolta boala pneumococică, există anumite categorii de persoane prezintă un risc mai mare decât media, precum:

Copiii de sub doi ani și adulții de peste 65 de ani;
Copiii în comunități (ex: grădinițe) și adulții în aziluri;
Persoane cu boli cronice precum diabetul zaharat, boli cardiovasculare, hepatice sau renale, afecțiuni hematologice (în special cei fără splină);
Persoanele cu afecțiuni pulmonare preexistente (BPOC, astm);
Persoanele imuno-compromise (cancer, HIV/SIDA, post transplant de organe);
Persoanele cu implanturi cohleare sau scurgeri de lichid cefalorahidian;
Fumătorii;
Persoanele care consumă alcool în mod excesiv;
Persoanele cu expunere profesională.

Tipuri de infecție cu pneumococ

Infecții neinvazive – sunt mai frecvente și, din fericire, mai puțin grave, afectând zone precum sinusurile (sinuzită) sau urechile (otită), fără însă a pătrunde la nivel sangvin;
Infecții invazive – reprezintă formele severe ale infecției pneumococice și se datorează pătrunderii pneumococului în torentul sangvin, ajungând la organe organe vitale.

Cu toate că numele sunt similare, nu orice pneumonie este cauzată de pneumococ și nici orice infecție cu pneumococ determină, în mod obligatoriu, o pneumonie. Totuși, pneumonia pneumococică este cea mai comună formă de boală pneumococică.

Bolile asociate infecției pneumococice

Pneumococul este responsabil pentru o varietate de infecții (și bolile lor asociate) la nivelul organismului, de la afecțiuni ușoare și până la boli care pot pune viața în pericol. Cele mai importante boli asociate cu infecția cu pneumococ includ:

Afecțiuni ușoare/moderate:

Otita medie (infecția urechii medii) – întâlnită mai ales la copii;
Sinuzita (inflamația și infecția sinusurilor) – se asociază cu congestie nazală importantă și dureri de cap;
Bronșita (inflamația bronhiilor);
Conjunctivita (infecția ochiului).

Afecțiuni severe:

Pneumonia – cea mai frecventă formă de pneumonie este cea cauzată de pneumococ;
Meningita bacteriană (inflamația și infecția membranelor care căptușesc creierul și măduva spinării) – poate duce la leziuni cerebrale, pierderea auzului sau chiar deces (în cazurile severe, netratate);
Osteomielita (infecția oaselor) – este o complicație rară, dar severă;
Artrita septică (infecția articulațiilor) – poate cauza durere importantă și deteriorarea structurilor articulare;
Septicemia (pătrunderea pneumococului în torentul sangvin) – reprezintă o reacție inflamatorie sistemică a organismului, cu posibilitatea de insuficiență multiplă de organ.

Semne și simptome în infecția cu pneumococ

Tabloul clinic al infecției cu pneumococ variază în funcție de localizarea și severitatea acesteia. Cel mai important este să fie recunoscute semnele de alarmă ale formelor grave de infecție pentru a solicita ajutor medical cât mai curând.

Infecții ușoare

În cazul infecțiilor mai puțin severe (sinuzite, otite), simptomele predominante sunt durerea, febra și umflarea zonei afectate.

Astfel, otita medie se recunoaște prin durerea la nivelul urechii medii, cu infecție vizibilă în spatele timpanului, asociată de senzație de ureche plină și semne sistemice, precum oboseala. În schimb, sinuzita se evidențiază prin congestie nazală, dureri de cap, pierderea mirosului, febră și stare generală alterată.

Infecții severe

Bolile pneumococice invazive sunt cele care pot pune viața în pericol și necesită asistență medicală de urgență. Printre acestea se regăsesc:

Pneumonia pneumococică – se prezintă sub formă de dureri în piept, tuse persistentă, respirație dificilă (dispnee), febră și frisoane;
Meningita pneumococică – se recunoaște prin febra înaltă, durerile de cap severe, fotofobie (sensibilitate la lumină), vărsături;
Septicemia – se asociază cu febră și frisoane, urmate de confuzie sau dezorientare, respirație rapidă (tahipnee) sau dificilă, tahicardie, transpirații abundente și disconfort generalizat.

👉 Prezinți simptome respiratorii care te îngrijorează? Nu mai aștepta! Apelează la specialiștii noștri în pneumologie și află tot ce trebuie să știi despre starea ta de sănătate!

Diagnosticul infecției cu pneumococ

Pentru a putea diagnostica infecția cu pneumococ, medicul va analiza istoricul medical personal și familial și va efectua un examen fizic complet, cu focus asupra simptomelor predominante (sinuzită, otită, pneumonie).

În unele situații necomplicate, diagnosticul se poate opri la acest stadiu. În cazul unor tablouri clinice mai severe, pot fi necesare teste suplimentare, atât de laborator, cât și imagistice.

Analize de laborator

👉 Știai că există markeri care pot indica gradul de inflamație din organismul tău? Află ce sunt markerii inflamatori și când pot fi utili!

Hemoleucograma completă, cu formulă leucocitară – indică prezența unei infecții;
Hemoculturi – pot fi utile pentru izolarea pneumococului, dar sunt pozitive în doar 1 din 4 cazuri de pneumonie pneumococică;
Analiza sputei – poate ajuta la izolarea pneumococului, însă sensibilitatea și specificitatea sunt variabile;
Test urinar pentru antigen pneumococic – sensibil, specific și ușor de realizat;
Puncție lombară – necesară în cazul suspiciunii de meningită.

👉 În majoritatea cazurilor, bolile infecțioase beneficiază de analize specifice care te pot aduce mai aproape de diagnosticul corect. Programează-te pentru analize de microbiologie!

Investigații imagistice:

Radiografia toracică – baza în diagnosticul pneumoniei pneumococice; se recunoaște prin afectare lobară;
Tomografia computerizată (CT) – oferă o sensibilitate mai mare decât radiografia simplă, dar este folosită mai rar din cauza costului ridicat.

Tratamentul infecției cu pneumococ

Dat fiind faptul că pneumococul este o bacterie, tratamentul infecțiilor pneumococice se bazează pe componenta etiologică (antibiotice) și cea de îngrijire de susținere (tratament simptomatic).

Tratament etiologic (antibiotic)

Antibioticele pot diferi atât în funcție de locația și severitatea infecției, cât și de caracteristicile particulare (ex: sensibilități/rezistențe la antibiotice).

La nivel comunitar, există o rezistență crescută a pneumococului la antibiotice, astfel că unele cure terapeutice pot fi mai îndelungate sau ineficiente la început. Protocolul actual de tratament antibiotic poate fi clasificat în felul următor:

Pacienți în ambulator cu risc scăzut – macrolide;
Pacienți în ambulator cu risc crescut – Fluorochinolone respiratorii;
Pacienți spitalizați – terapie dublă cu β-lactamină și macrolid sau fluorochinolonă respiratorie;
Pacienți aflați la terapie intensivă – terapie dublă cu β-lactamină și macrolid sau β-lactamină și fluorochinolonă respiratorie.

Tratament de suport

Tratamentul simptomatic se folosește mai ales în sinuzite și otite ușoare și se bazează pe hidratare adecvată, odihnă suficientă și analgezice/antiinflamatoare/antipiretice pentru ameliorarea durerii, inflamației și febrei.

Tratamentul complicațiilor

În cazurile severe (pneumonie, meningită), este necesară spitalizarea, ca urmare a riscului de complicații. Uneori, pot fi necesare intervenții suplimentare, precum drenaj prin toracostomie cu tub, decorticare prin chirurgie toracoscopică sau ventilație mecanică în unitatea de terapie intensivă.

Măsuri de prevenție în infecția cu pneumococ

Vaccinarea împotriva pneumococului este cea mai eficientă măsură de prevenție împotriva bolii pneumococice și complicațiilor asociate acesteia.

Se recomandă vaccinarea pneumococică pentru:

Toți copiii sub 2 ani;
Copii și adulți cu risc crescut;
Adulți peste 65 de ani;
Adulți aflați în centre de îngrijire pe termen lung (aziluri).

Prognostic și recuperare

Recuperarea în urma unei infecții cu pneumococ depinde de tipul și severitatea infecției, de absența sau prezența complicațiilor, precum și de starea generală de sănătate a persoanei afectate la momentul contractării infecției.

În cazurile ușoare de otite și sinuzite, recuperarea se obține la scurt timp după începerea tratamentului antibiotic și de suport. În plus, majoritatea persoanelor se recuperează complet, fără a prezenta complicații pe termen lung.

Totuși, infecțiile severe sub formă de pneumonie și meningită pneumococică pot avea consecințe pe termen lung, în special dacă diagnosticul a fost unul tardiv și au apărut complicații. Meningita și sepsisul se pot asocia cu sechele severe, precum:

Leziuni cerebrale permanente;
Pierderea auzului;
Boală cronică sau invaliditate.

În unele cazuri în care tratamentul nu se realizează prompt, infecțiile severe cu pneumococ pot fi fatale. De aceea, este extrem de important să se urmeze întotdeauna recomandările medicului și să se respecte întreaga cură de antibiotice, pentru a putea asigura eliminarea completă a bacteriei și a preveni dezvoltarea rezistenței la antibiotice.

Prin urmare, dată fiind prevalența crescută și posibilitatea cazurilor severe, infecția cu pneumococ este considerată o problemă de sănătate publică, dar care poate fi prevenită eficient prin vaccinare. Dacă faci parte dintr-o categorie cu risc crescut, discută cu medicul despre vaccinare și alte metode de prevenție și fii atent la simptomele sugestive. Diagnosticul și tratamentul precoce pot face diferența între o recuperare completă și progresia către complicații grave, astfel că nu ezita să soliciți ajutor profesional încă de la primele semne de boală.

Surse foto: Shutterstock

Bibliografie:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24231-pneumococcal-disease
https://www.cdc.gov/pneumococcal/about/index.html
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470537/

Ce este infecția cu pneumococ?