Ulciorul la ochi, cunoscut și sub denumirea medicală de orjelet, este o inflamație frecventă a glandelor de la baza genelor, provocată de obicei de o infecție bacteriană. Apare sub forma unei umflături dureroase, roșii, care poate cauza disconfort la clipit, lăcrimare și un aspect inestetic al pleoapei.
Deși majoritatea cazurilor se vindecă spontan sau cu tratament simplu, uneori afecțiunea poate recidiva sau evolua mai lent. În astfel de situații, pentru a identifica cu precizie bacteria implicată și a adapta tratamentul, medicul poate recomanda examenul de secreție conjunctivală oculară, o analiză simplă, dar esențială în cazurile persistente sau recurente.
În continuare, vom vedea ce cauzează orjeletul, cum se manifestă, când este necesară intervenția medicală și ce metode de tratament și prevenție sunt eficiente.
Ce este ulciorul la ochi (orjeletul)?
Orjeletul, cunoscut popular sub denumirea de ulcior la ochi, este o infecție bacteriană localizată la nivelul glandelor sebacee de la marginea pleoapei sau în interiorul pleoapei.
Această inflamație duce la apariția unei umflături dureroase, roșii, care poate conține puroi și poate deveni vizibilă ca un mic nodul sau coș la baza genelor.
Care sunt cauzele apariției orjeletului (ulciorul la ochi)?
Orjeletul este cauzat de o infecție bacteriană, localizată la nivelul glandelor sebacee din pleoapă. În majoritatea cazurilor, agentul responsabil este Staphylococcus aureus, o bacterie prezentă în mod normal pe piele, care poate pătrunde în glandele de la marginea pleoapei (glandele Zeis sau Moll) sau în cele din interiorul pleoapei (glandele Meibomius).
Infecția determină blocarea și inflamarea acestor glande, ducând la acumularea de puroi și formarea unei umflături dureroase și roșii, caracteristice orjeletului. În funcție de glanda afectată, ulciorul poate fi extern (vizibil pe marginea pleoapei) sau intern (mai profund și adesea mai dureros).
Ce factori de risc există în ulciorul ochiului
Deși orjeletul (ulciorul la ochi) este cauzat de o infecție bacteriană, anumite condiții favorizează apariția și recurența acestei afecțiuni. Iată care sunt cei mai frecvenți factori de risc pentru ulciorul la ochi:
- Igiena precară a mâinilor È™i a ochilor – atingerea frecventă a ochilor cu mâinile murdare poate introduce bacterii în zona pleoapelor;
- Utilizarea produselor de machiaj vechi sau contaminate, în special a rimelului și creionului dermatograf aplicat pe linia genelor;
- Netratarea blefaritei, o inflamație cronică a marginilor pleoapelor, care poate bloca glandele sebacee;
- Stresul, lipsa odihnei și imunitatea scăzută, care reduc capacitatea organismului de a lupta cu infecțiile;
- Afecțiuni dermatologice precum rozaceea, care pot afecta și pielea din jurul ochilor.
Acești factori nu cauzează direct ulciorul, dar creează condiții favorabile pentru apariția infecției. În cazul episoadelor recurente de orjelet, identificarea și corectarea acestor factori poate reduce semnificativ riscul de reapariție.
Ce tipuri de orjelet (ulcior la ochi) există?
Orjeletul, cunoscut și ca ulcior la ochi, poate fi clasificat în funcție de localizarea infecției la nivelul pleoapei. Există două tipuri principale:
Orjelet extern | Orjelet intern |
Apare la baza genelor, pe marginea exterioară a pleoapei, atunci când sunt infectate glandele sebacee Zeis sau glandele sudoripare Moll. Se manifestă sub forma unui mic nodul roșu, dureros, adesea cu un punct galben vizibil (puroi). Este forma cea mai frecvent întâlnită și, de regulă, se sparge spontan în câteva zile. | Se dezvoltă în interiorul pleoapei, ca urmare a infectării glandelor Meibomius, situate mai profund. Acest tip de ulcior este adesea mai dureros, mai puțin vizibil la început și se vindecă mai lent. Uneori poate necesita drenaj medical dacă inflamația nu se reduce de la sine. |
Identificarea tipului de orjelet este importantă pentru a decide tratamentul adecvat și a preveni complicațiile sau recidivele.
Care sunt simptomele ulciorului (orjeletului)?
- Umflătură localizată la nivelul pleoapei, adesea dureroasă la atingere;
- Roșeață în zona afectată;
- Senzație de corp străin sau disconfort ocular;
- Lăcrimare excesivă;
- Sensibilitate la lumină (fotofobie);
- Punct galben sau alb în centrul umflăturii (indică acumularea de puroi);
- Cruste la baza genelor, mai ales dimineața;
- ÃŽn cazurile severe – dificultate la clipit sau vedere uÈ™or înceÈ›oÈ™ată (prin presiunea pleoapei inflamate).
Aceste simptome pot varia în intensitate în funcție de tipul de orjelet și de stadiul infecției. Dacă inflamația persistă sau revine frecvent, este recomandat un consult oftalmologic și, în unele cazuri, un examen de secreție conjunctivală oculară pentru identificarea exactă a agentului infecțios.
👉 Te întrebi dacă vederea încețoșată are legătură cu ulciorul? În unele cazuri, acest simptom poate semnala complicații sau afecțiuni oculare mai serioase. Află care sunt cauzele posibile ale vederii incetosate și când e cazul să mergi la medic.
Când este necesar consultul medical pentru un orjelet (ulcior la ochi)?
Deși majoritatea ulcioarelor se vindecă de la sine în câteva zile, există situații în care consultația medicală este esențială pentru a preveni complicațiile sau recidivele:
- Dacă simptomele persistă mai mult de 7 zile fără semne de ameliorare;
- Dacă umflătura se mărește rapid sau devine extrem de dureroasă;
- Dacă apar dificultăți la deschiderea ochiului sau tulburări de vedere;
- În cazul recurenței frecvente a orjeletului (mai multe episoade într-un interval scurt);
- Dacă se observă extinderea inflamației către alte zone ale pleoapei sau obrazului;
- Când ulciorul este însoțit de febră sau stare generală alterată;
- La copii, persoane cu imunitate scăzută sau afecțiuni oftalmologice preexistente.
În astfel de cazuri, medicul oftalmolog poate recomanda tratamente locale specifice. Intervenția timpurie previne agravarea și asigură o vindecare completă.
Diagnosticul orjeletului și rolul analizelor de laborator
În majoritatea cazurilor, diagnosticul orjeletului (ulciorului la ochi) se stabilește pe baza examinării clinice. Medicul oftalmolog identifică semnele specifice, precum inflamația localizată, roșeața, durerea și prezența puroiului, fără a fi nevoie, inițial, de teste suplimentare.
Totuși, atunci când infecția este recurentă, severă sau nu răspunde la tratamentele obișnuite, pot fi necesare analize de laborator pentru a identifica exact agentul patogen implicat.
Examenul secreției conjunctivale oculare
Un test esențial în astfel de situații este examenul secreției conjunctivale oculare. Acesta presupune recoltarea unei probe de secreție de la nivelul ochiului afectat, urmată de examinare microscopică, cultură bacteriologică și identificarea microorganismului responsabil.
Rezultatul poate ghida tratamentul antibiotic potrivit și este deosebit de util în cazurile în care infecția reapare sau evoluează atipic. Analiza este rapidă, nedureroasă și disponibilă în centrele de diagnostic Poliana.
👉 Ai avut deja un ulcior care a recidivat? Poate fi semnul unei infecții persistente sau a unui tratament inadecvat. Testul de secretie conjunctivala poate identifica exact agentul patogen și stabili tratamentul corect pentru a preveni reapariția problemei.
Beneficiile analizei
- Identifică exact bacteria sau microorganismul responsabil de infecție;
- Permite alegerea unui tratament antibiotic țintit și eficient;
- Ajută la diferențierea între infecțiile bacteriene, virale sau fungice;
- Este esențială în cazurile de orjelet recurent sau persistent;
- Reduce riscul de complicații prin intervenție terapeutică precisă;
- Contribuie la monitorizarea răspunsului la tratament în infecțiile oftalmologice;
- Procedură rapidă, nedureroasă și minim invazivă;
- Recomandată în special pentru copii, persoane cu imunitate scăzută sau cu alte afecțiuni oculare cronice.
Ce opțiuni de tratament pentru ulciorul la ochi (orjelet) există?
În majoritatea cazurilor, orjeletul (ulciorul) se vindecă fără intervenție medicală, însă tratamentul corect poate accelera vindecarea și reduce disconfortul. Iată cele mai frecvente opțiuni de tratament:
Măsuri la domiciliu (pentru cazuri ușoare, la debut)
- Comprese calde È™i umede aplicate de 3-4 ori pe zi, timp de 10-15 minute – ajută la înmuierea conÈ›inutului È™i favorizează drenajul natural;
- Masaj ușor al zonei afectate, imediat după aplicarea compreselor, pentru a sprijini eliminarea secrețiilor;
- Igienă riguroasă – spălarea frecventă a mâinilor È™i evitarea atingerii ochilor;
- Evitarea stoarcerii ulciorului – poate duce la agravarea infecÈ›iei È™i extinderea acesteia.
Tratament medicamentos (prescris de medic)
- Unguente sau picături cu antibiotic, în cazul infecțiilor bacteriene confirmate;
- Antiinflamatoare – sub formă de picături sau administrate oral, în funcÈ›ie de severitatea inflamaÈ›iei;
- Proceduri medicale – în cazuri rare, când orjeletul este mare, dureros È™i nu se drenează spontan, medicul poate recomanda incizia È™i drenajul controlat.
Cum poate fi prevenită apariția ulciorului (orjeletului)?
- Menținerea unei igiene riguroase a mâinilor prin spălare frecventă și evitarea atingerii ochilor cu mâinile murdare;
- Curățarea regulată a pleoapelor, mai ales la persoanele predispuse la blefarită;
- Evitarea folosirii produselor de machiaj vechi sau contaminate și înlocuirea periodică a acestora;
- Nu împărți produsele de machiaj sau prosoapele cu alte persoane;
- Evitarea stoarcerii sau manipulării ulciorului pentru a preveni răspândirea infecției;
- Gestionarea corespunzătoare a stresului și menținerea unui stil de viață care să susțină un sistem imunitar puternic;
- Consultarea unui medic în cazul inflamațiilor oculare repetate sau persistente pentru diagnostic și tratament adecvat;
- Respectarea tratamentelor recomandate pentru afecțiuni dermatologice sau oftalmologice asociate (ex: blefarită, rozacee).
Aceste măsuri simple pot reduce semnificativ riscul de apariție a ulciorului și pot contribui la sănătatea ochilor pe termen lung.
Care sunt posibilele complicații ale ulciorului?
- Extinderea infecției către țesuturile din jurul ochiului, ducând la celulită periorbitală;
- Formarea unui salazion – o umflătură mai mare È™i cronică, ce poate necesita tratament chirurgical;
- Abces palpebral – acumulare de puroi care poate necesita drenaj chirurgical;
- Risc crescut de infecții recurente și inflamații cronice ale pleoapelor (blefarită);
- Compromiterea vederii, în cazuri rare, dacă inflamația se extinde către structurile oculare interne;
- Disconfort persistent, durere și impact negativ asupra calității vieții.
Pentru a evita aceste complicații, este important să se urmeze tratamentul recomandat de medic și să se consulte specialistul în cazul oricărui semn de agravare.
Disclaimer: Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.
Surse foto: Shutterstock
Bibliografie:
Hordeolum (stye), https://www.aoa.org/healthy-eyes/eye-and-vision-conditions/hordeolum
Stye, https://www.healthdirect.gov.au/stye
Eyelid bump, https://medlineplus.gov/ency/article/001009.htm
Stye, https://www.nidirect.gov.uk/conditions/stye
Willmann D, Guier CP, Patel BC, et al. Hordeolum (Stye) [Updated 2024 Dec 11]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459349/
What Is the Difference Between a Stye and a Chalazion? Causes, Symptoms, Treatment, https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-are-chalazia-styes
Lindsley, K., Nichols, J. J., & Dickersin, K. (2017). Non-surgical interventions for acute internal hordeolum. The Cochrane database of systematic reviews, 1(1), CD007742. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5370090/
Deibel, J. P., & Cowling, K. (2013). Ocular inflammation and infection. Emergency medicine clinics of North America, 31(2), 387-397. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23601478/