Acid uric urinar

Scopul testului

Dozarea acidului uric urinar este utilizata pentru a masura cantitatea de acid uric eliminata din organism prin urina, de obicei intr-un interval de 24 de ore. Acidul uric este un produs de descompunere al purinelor, substante care se gasesc in mod natural in corp, dar si in anumite alimente.

Aceasta investigatie este recomandata pentru a:

• evalua cauza valorilor crescute de acid uric in sange (hiperuricemie);
• depista riscul de formare a pietrelor la rinichi (calculi renali cu acid uric);
• monitoriza pacientii cu guta sau alte boli metabolice;
• evalua eficienta tratamentului;
• monitoriza tratamentul chimioterapic;
• investiga afectiuni care implica metabolismul purinelor.

Ce masoara
Analiza acidului uric urinar masoara cantitatea de acid uric eliminata din organism prin urina, de obicei intr-un interval de 24 de ore. Acidul uric este o substanta chimica rezultata in urma descompunerii purinelor, compusi care provin atat din alimentatie, cat si din procesele normale de degradare celulara. Dupa formare, acidul uric circula in sange si este eliminat in principal prin rinichi, iar intr-o proportie mai mica, prin tractul digestiv.

In mod normal, acidul uric nu are un rol esential in organism, dar un echilibru intre productia si eliminarea lui este important pentru sanatatea metabolica si renala. Cand nivelul sau devine prea mare, poate duce la acumulare in tesuturi si la aparitia afectiunilor precum guta sau litiaza renala (pietrele la rinichi).

Alimentele care pot creste nivelul acidului uric includ:

• carne rosie;
• carne de vanat (caprioara);
• organe (ficat, rinichi);
• peste bogat in purine (hering, sardine, hamsii);
• fructe de mare (creveti, caracatita, calamar);
• bauturi alcoolice (berea).

Cand organismul produce mai mult acid uric decat poate elimina sau cand functia renala este afectata, nivelul acestuia creste in sange. Excesul este eliminat prin urina. Prin masurarea cantitatii eliminate, medicul poate intelege daca exista dezechilibre metabolice si poate stabili cauza unor simptome precum: durerea articulara sau colica renala.

Cand se face

Analiza pentru determinarea nivelului de acid uric din urina este recomandata cand exista suspiciunea unor tulburari ale metabolismului purinelor sau pentru a evalua functia renala in contextul unor afectiuni deja diagnosticate. In cazul litiazei renale, simptomele sugestive pot include:

• durere lombara;
• durere care iradiaza spre zona inghinala;
• hematurie (sange in urina);
• disurie (disconfort la urinare);
• febra;
• frison.

Dozarea acidului uric este indicata si cand este suspectata prezenta gutei, o boala care afecteaza preponderent articulatiile. Aceasta se manifesta prin:

• durere articulara;
• tumefactie articulara (umflarea articulatiilor);
• eritem (inrosirea pielii din zona afectata);
• prezenta nodulilor gutosi;
• redoare articulara (rigiditatea articulatiilor);
• sensibilate crescuta a articulatiilor la atingere;
• articulatii calde la palpare.

In cadrul tratamentului oncologic, dozarea acidului uric din urina poate fi indicata pentru a monitoriza efectele chimioterapiei. Anumite scheme de tratament, in special cele utilizate in cancerele hematologice pot duce la distrugerea rapida a celulelor canceroase. Acest proces elibereaza purine in cantitati mari, care sunt metabolizate in acid uric. Cresterea brusca a nivelului acestuia in organism poate declansa sindromul de liza tumorala, o complicatie grava care afecteaza rinichii si necesita interventie medicala prompta. De aceea, monitorizarea acidului uric in urina este importanta pentru prevenirea si gestionarea acestor situatii.

Pregatirea pentru analiza

Inainte de efectuarea analizei acidului uric din urina, este important sa discuti cu medicul, mai ales daca urmezi un tratament medicamentos. Unele medicamente pot influenta rezultatul si pot duce la valori false, fie crescute, fie scazute. In functie de situatie, medicul iti poate recomanda sa opresti temporar administrarea anumitor substante, cum ar fi:

• acidul acetilsalicilic (aspirina);
• antiinflamatoarele nesteroidiene;
• diureticele;
• ciclosporina;
• medicamentele pentru tratarea gutei;
• suplimentele cu vitamina C sau vitamina B3.

De asemenea, este recomandat sa eviti consumul de alcool in perioada dinaintea analizei, deoarece poate afecta concentratia acidului uric in organism. Daca ai fost supus recent unei investigatii imagistice cu substanta de contrast, este bine sa informezi medicul, intrucat si aceasta poate influenta rezultatul.

Inainte de recoltare, este important sa respecti regulile de igiena personala. Spala-te bine pe maini si curata zona intima cu apa calda si sapun. Astfel, previi contaminarea probei si cresti sansele obtinerii unui rezultat cat mai corect.

Indicatii recoltare

Pentru determinarea acidului uric din urina, proba se colecteaza de obicei din urina adunata pe parcursul a 24 de ore. Acest tip de recoltare ofera informatii mai precise despre cantitatea totala de acid uric eliminata de organism intr-o zi.

Colectarea urinei incepe dimineata, la ora 7:00. Prima urina (cea de la ora 7:00) se arunca. Toate celelalte eliminari de urina din urmatoarele 24 de ore se colecteaza intr-un recipient curat. A doua zi dimineata, la aceeasi ora (7:00), se colecteaza si ultima urina si se adauga in acelasi recipient.

Pe parcursul recoltarii, recipientul trebuie pastrat la frigider, la aproximativ 4°C, pentru a preveni alterarea probei. La final, urina adunata se omogenizeaza bine, iar din cantitatea totala se transfera aproximativ 50 ml intr-un recipient special, care este dus la laborator pentru efectuarea analizei.

Interpretare rezultate

Rezultatele analizei acidului uric din urina sunt furnizate, de obicei, in 2–3 zile lucratoare. Acestea sunt exprimate in miligrame per 24 de ore (mg/24h).

Valoarea normala variaza usor in functie de laborator. Insa, majoritatea laboratoarelor au ca interval de referinta 250 – 750 mg/24h.

Valori crescute

Un nivel crescut de acid uric in urina poate semnala faptul ca organismul produce o cantitate excesiva de acid uric sau ca este eliminat in cantitate mare prin rinichi. Aceasta situatie poate fi asociata cu:

• dieta bogata in purine;
• guta;
• chimioterapia;
• afectiuni metabolice (sindromul Lesch-Nyhan);
• rabdomioliza (afectiune in care fibrele musculare se distrug).
• sindromul Fanconi (tulburare renala care duce la excretia anormala a mai multor substante, inclusiv acid uric).

Este important ca aceste valori crescute sa fie interpretate de medic. In functie de cauza, poate fi necesara modificarea dietei, ajustarea tratamentului sau initierea unei terapii specifice pentru a reduce nivelul acidului uric si a preveni complicatiile.

Valori scazute

Un nivel scazut de acid uric in urina poate indica o productie redusa de acid uric in organism sau o eliminare insuficienta prin rinichi. Aceasta situatie poate fi asociata cu:
afectiuni renale (insuficienta renala cronica);
unele medicamente (care actioneaza asupra metabolismului acidului uric);
diete restrictive.

In general, valorile scazute nu reprezinta o urgenta medicala, dar pot semnala o problema de fond care trebuie investigata, mai ales daca apar in contextul unor simptome care produc disconfort. Medicul decide daca este necesara completarea investigatiilor sau modificarea tratamentului in functie de cauza identificata.

Ce sa intrebi medicul

Discutia cu medicul este esentiala dupa primirea rezultatului analizei acidului uric din urina. Acesta te poate ajuta sa intelegi semnificatia valorii obtinute si importanta schimbarilor stilului de viata. II poti adresa intrebari, cum sunt:

• Ce indica nivelul de acid uric din urina?
• Ce afectiuni pot fi legate de acest rezultat?
• Pot sa am guta?
• Este nevoie de tratament sau doar de monitorizare?
• Trebuie sa modific alimentatia?
• Anumite medicamente pe care le iau influenteaza rezultatul?
• Cand ar trebui sa repet analiza?

Analiza acidului uric din urina este o investigatie simpla si non-invaziva si valoroasa. Aceasta ofera informatii importante despre modul in care organismul elimina acidul uric. Este utila atat in diagnosticarea afectiunilor precum guta sau litiaza renala, cat si in monitorizarea tratamentului sau in evaluarea functiei renale. Un plan de monitorizare bine stabilit, impreuna cu o alimentatie adecvata si tratamentele prescrise, pot mentine echilibrul metabolic si imbunatati calitatea vietii.