Dictionar de analize

Toate A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

D Dimeri

Pret: 70 lei

Scopul testului

D-dimer-ul este unul dintre fragmentele de proteină produs când un cheg de sânge se dizolvă în organism. Este în mod normal nedetectat sau detectat la un nivel foarte mic doar dacă oraganismul formează și dizolvă cheagurile de sânge. Apoi, nivelul său în sânge poate crește semnificativ. Acest test detectează D-dimer-ul în sânge.

Când un vas de sânge sau un țesut este lezat ori începe să sângereze, organismul inițiază un proces, numit hemostază, ce presupune formarea unui cheag de sânge pentru a limita sau, eventual, a stopa sângerarea. Acest proces produce fire de proteină, numite fibrină, care se leagă una de alta pentru a forma o rețea de fibrină. Această rețea, împreună cu plachetele (trombocitele), ajută la menținerea cheagului de sânge format la locul leziunii până când se vindecă zona.

Odată ce zona a avut timp să se vindece și cheagul nu mai este necesar, organismul folosește o enzimă, numită plasmină, pentru a rupe cheagul (trombul) în bucăți mici, astfel încât să poată fi îndepărtat. Fragmentele de fibrină care se dezintegrează din cheag sunt numite produse de degradare a fibrinei (FDP), care constau în bucăți de diferite dimensiuni de fibrină reticulată. Unul dintre produșii finali de degradare ai fibrinei este D-dimer-ul, care poate fi măsurat într-o probă de sânge atunci când este prezent. Nivelul din sânge al D-dimer-ului poate crește semnificativ când în organism se formează și se distrug o cantitate semnificativă de cheaguri.

Pentru o persoană care prezintă un risc scăzut sau intermediar de coagulare a sângelui (tromboză) sau de tromboembolie, partea bună este că testarea D-dimer-ului se poate realiza în camera de urgență a unui spital, pentru a determina prezența unui cheag de sânge. Un rezultat negativ pentru testarea D-dimer-ului (nivelul D-dimer-ului este sub un prag de limită predeterminat) indică faptul că este foarte puțin probabil ca un tromb să fie format. Cu toate acestea, un rezultat pozitiv nu poate prezice dacă este prezent sau nu un cheg, ci este un indiciu pentru faptul că sunt necesare proceduri suplimentare de diagnostic (ultrasunete, angiografie CT etc.).

Există mai mulți factori și condiții asociate cu formarea inadecvată a cheagurilor de sânge. Una dintre cele mai frecvente cauze este tromboza venoasă profundă (TVP), care implică formarea de cheaguri în venele profunde din corp, cel mai frecvent în partea inferioară a picioarelor. Aceste cheaguri pot crește foarte mult și pot bloca fluxul sângelui din picioare, provocând umflături, dureri și leziuni tisulare. Este posibil și ca o parte din cheag să se desprindă și să treacă în alte părți ale corpului. Un astfel de embol se poate depune în plămâni, cauzând embolie pulmonară sau embolism. De exemplu, în SUA, embolismul pulmonar afectează mai mult de 300.000 de oameni în fiecare an.
În mod uzual, cheagurile se formează în venele picioarelor, însă acestea se pot forma și în alte părți ale corpului.

Măsurarea D-dimer-ului poate ajuta la detectarea cheagurilor în oricare din aceste cazuri. De exemplu, cheagurile din arterele coronare sunt cauzele infarctului miocardic (atacul de cord). Cheagurile se pot forma pe căptușeala inimii sau pe valvele acesteia, în mod particular când bătăille inimii sunt neregulate (fibrilație atrială) sau când valvele sunt deteriorate. Cheagurile se pot forma, de asemenea, în arterele mari, ca urmare a îngustării sau a distrugerii acestora din cauza aterosclerozei. Bucăți din aceste cheaguri se pot desprinde și pot cauza emboli care blochează o arteră dintr-un alt organ, cum ar fi un rinichi sau creierul (provocând un accident vascular cerebral).

Măsurarea D-dimer poate fi, de asemenea, recomandată împreună cu alte teste, pentru a ajuta la diagnosticarea coagulării intravasculare diseminate (DIC). DIC este o afecțiune în care factorii coagulării sunt activați și apoi folosiți în întregul corp. Aceasta creează numeroase cheaguri fine de sânge și, în același timp, lasă persoana afectată vulnerabilă la sângerări excesive. Este o afecțiune complexă, care uneori pune viața în pericol. Poate apărea dintr-o varietate de situații, inclusiv unele proceduri chirurgicale, sepsis, mușcături otrăvitoare de șarpe, boli hepatice și după naștere.
Sunt luate măsuri pentru a sprijini persoana afectată în timp ce se rezolvă condițiile de bază. Nivelul D-dimer-ului este, de obicei, foarte ridicat în DIC.

Ce masoara

Testele D-dimer sunt utilizate pentru a ajuta la excluderea prezenței unui cheag de sânge necorespunzător (trombus). Unele dintre situațiile în care testele D-dimer sunt folosite pentru a ajuta la excludere sunt :

  • tromboza venoasă profundă;
  • embolismul pulmonar;
  • accidentul vascular cerebral.

Acest test poate fi utilizat pentru a determina dacă sunt necesare teste suplimentare pentru a diagnostica boli sau afecțiuni ce cauzează hipercoagulabilitatea, o condiție de coagulare inadecvată.

Nivelul D-dimer-ului poate fi utilizat pentru a orienta în diagnosticarea coagulării diseminate intravasculare (DIC) si pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului DIC.

Cand se face

Testarea D-dimer-ului este uneori recomandată când cineva ajunge în camera de urgență cu simptome ale unei afecțiuni care amenință viața (dureri în piept și dificultăți în respirație, de exemplu).

Un test D-dimer poate fi recomandat când cineva are simptome de tromboză venoasă profundă, cum ar fi :

  • durere sau sensibilitate la picior;
  • umflarea picioarelor (edem);
  • decolorarea picioarelor.

Poate fi recomandat și când cineva prezintă simptome de embolism pulmonar, precum:

  • dificultăți respiratorii;
  • tuse, hemoptizie (prezența sângelui în spută);
  • dureri toracice;
  • bătăi rapide ale inimii.

Testul D-dimer este utilizat în mod special când specialistul consideră că altceva în afara trombozei venoase profunde sau embolismului pulmonar cauzează aceste simptome. Este o metodă rapidă,
non-invazivă de a ajuta la excluderea coagulării anormale sau în exces ca principală cauză. Cu toate acestea, nu mai este necesar dacă se constată că probabilitatea de embolism pulmonar este mare în urma evaluării clinice.

Când o persoană are simptome de coagulare diseminată intravasculară, cum ar fi sângerări ale gingiilor, greață, vărsături, dureri abdominale și musculare severe, convulsii și scăderea debitului de urină, testul D-dimer poate fi recomandat împreună cu testele PT, PTT, de măsurare a nivelului de fibrinogen și a numărului de trombocite. Testul D-dimer poate fi, de asemenea, recomandat la intervale de timp, când cineva urmează un tratament DIC, pentru a monitoriza progresul.

Indicatii recoltare

Se recoltează o probă de sânge din venă.

Interpretare rezultate

Un rezultat normal sau negativ (nivelul D-dimer este sub o limită bine determinat) înseamnă, de cele mai multe ori, că persoana testată nu prezintă afecțiuni acute sau boli cauzate de formarea și descompunerea cheagurilor în mod anormal.

Majoritatea medicilor sunt de acord că un rezultat negativ este valid și de folos când testul este făcut pentru o persoană care prezintă un risc moderat sau scăzut de tromboză. Testul este folosit pentru a ajuta la excluderea cheagurilor drept cauză a simptomelor.
Un rezultat pozitiv pentru D-dimer indică prezența unui nivel crescut anormal de produși de degradare a fibrinei. Asta indică formarea unui cheag de sânge (tromb) semnificativ și descompunerea acestuia în organism, dar nu menționează localizarea sau cauza. De exemplu, se poate datora unui tromboembolism venos sau unei coagulări diseminate intravasculare. În mod normal, nivelul D-dimer-ului este semnificativ în DIC.

Cu toate acestea, un nivel crescut al D-dimer-ului nu indică întotdeauna prezența unui cheag, deoarece o varietate mare de alți factori pot cauza un nivel crescut.

Niveluri crescute pot fi observate în afecțiuni în care se formează fibrine și apoi se descompun, cum ar fi operații recente, traumatisme, infecții, atac de cord, precum și în unele tipuri de cancer sau afecțiuni în care fibrina nu este eliminată în mod normal, așa cum este boala hepatică. Prin urmare, D-dimer-ul nu este utilizat, de obicei, pentru a exclude un tromboembolism la pacienții spitalizați.

Fibrina este, de asemenea, formată și diseminată în timpul sarcinii, aceasta putând fi explicația unui nivel crescut al D-dimer-ului. Cu toate acestea, dacă se suspectează DIC la femeile însărcinate sau în perioada postpartum, atunci testul D-dimer poate fi utilizat împreună cu testele PT, PTT, de măsurare a nivelului de fibrinogen și de numărare a trombocitelor, pentru a ajuta la diagnosticarea afecțiunii. Dacă femeia are DIC, nivelul D-dimer-ului va fi foarte crescut.D-dimer-ul este recomandat ca test secundar. Odată ce D-dimer-ul este un test sensibil dar cu specificitate scăzută, poate fi folosit doar pentru diseminarea trombozei venoase profunde, nu pentru a confirma diagnosticul. Nu ar trebui folosit pentru embolism pulmonar când probabilitatea clinică a afecțiunii este crescută.

Atât nivelurile crescute, cât și cele normale pot determina recomandarea unor teste de diagnosticare suplimentară. Persoanelor cu un rezultat pozitiv al testului și celor cu un risc moderat până la crescut de tromboză venoasă profundă li se recomandă efectuarea unor teste de diagnosticare imagistică (angiografie CT).
Când monitorizăm tratamentul pentru DIC, nivelurile scăzute indică faptul că tratamentul este eficient. În schimb, nivelurile crescute indică faptul că tratamentul nu funcționează.

Ce sa intrebi medicul
  • Cât de precis este un test D-dimer?
  • Care sunt următorii pași dacă obțin un rezultat pozitiv de D-dimer?
  • Un D-dimer crescut înseamnă întotdeauna că aș putea avea un cheag sau un tip de tulburare?

    Pentru programare completează formularul:

    Solicita programare

    Selecteaza locatia

    Email

    Nume complet

    Telefon

    Prin completarea formularului de mai sus si apasarea butonului "Trimite mesajul" sunteti de acord sa fiti contactat/a de catre reprezentantii Elite Medical / IDS Laboratories in legatura cu serviciile medicale solicitate.


    Suna acum Cere programare