Infectiile urinare: cauze, manifestari, diagnostic

Infectiile urinare se manifesta la nivelul tractului urinar: vezica urinara, uretra, rinichi. Sunt cauzate de diferiti agenti patogeni, dintre care cel mai frecvent este Escherichia coli. Acestea prezinta simptome caracteristice care, pentru ameliorare, necesita tratament antibiotic.

• Tipuri de infectii urinare
• Cauzele infectiilor urinare
• Infectia urinara – simptome
• Infectia urinara – diagnostic
• Infectia urinara – tratament
• Infectii urinare recurente
• Prevenirea infectiilor urinare

Tipuri de infectii urinare

Infectiile urinare pot afecta mai multe componente ale tractului urinar. Astfel, in functie de nivelul la care se dezvolta infectia, pot exista:

• uretrita (infectia este la nivelul uretrei);
• cistita (este afectata vezica urinara);
• pielonefrita (infectia este localizata la nivel renal).

Cauzele infectiilor urinare

Infectiile urinare sunt mai frecvente la femei, comparativ cu barbatii. Acestea au uretra mai scurta, ceea ce inseamna ca pasajul multiplicarii bacteriene este mai scurt.

Frecvent, infectiile urinare se dezvolta ca urmare a tranzitiei bacteriilor de la nivelul anusului la uretra. Distanta dintre anus si uretra este mica la femeie, ceea ce favorizeaza infectia. Adesea, agentul patogen care determina acest tip de infectii este Escherichia coli, un bacil gram negativ.

Pot exista si alte bacterii care determina infectii urinare. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt:

• Klebsiella sp.;
• Proteus sp.;
• Enterococcus faecalis;
• Enterobacteriaceae sp.;
• Staphylococcus saprophyticus.

Factori de risc

Infectile urinare sunt favorizate de unii factori, mai ales in situatiile in care nu se respecta regulile de igiena. Printre cei mai frecventi factori se afla:

• actul sexual;
• sarcina;
• consumul redus de lichide;
• amanarea mersului la toaleta;
• igiena deficitara;
• varsta (tinerii si persoanele in varsta sunt mai predispusi la a dezvolta infectii urinare);
• menopauza (scaderea nivelului de estrogen produce modificari ale pH-ului vaginal, ceea ce favorizeaza aparitia infectiilor);
• diabetul zaharat;
• litiaza urinara;
• adenomul de prostata;
• procesele maligne;
• anomaliile structurale ale tractului urinar;
• prezenta sondei urinare;
• sistemul imunitar slabit (in cazul bolilor autoimune, infectiilor HIV, cancerului).

Infectia urinara – simptome

Simptomele pot fi diferite de la persoana la persoana. Unii pacienti pot fi asimptomatici, dar frecvent apar urmatoarele semne si simptome:

• disurie (durere sau disconfort la urinare; adesea, pacientul acuza usturime la urinare);
• polakiurie (urinare frecventa);
• hematurie (prezenta sangelui in urina);
• nicturie (urinarea in timpul noptii);
• durere la nivelul pelvisului;
• febra;
• senzatia de greata;

Infectia urinara – diagnostic

Diagnosticul de infectie urinara este stabilit de catre medic. Acesta efectueaza o anamneza detaliata si un examen clinic. Confirmarea diagnosticului necesita realizarea unui sumar de urina si a uroculturii. Pentru a determina care este tratamentul antibiotic cel mai potrivit pentru vindecarea infectiei urinare, se efectueaza antibiograma, care evidentiaza antibioticele la care agentul patogen prezinta sensibilitate sau rezistenta. Pe baza acesteia, se contureaza schema de tratament.

In cazul in care infectiile urinare sunt recurente, medicul poate recomanda si unele investigatii imagistice. Printre acestea se afla:

• ecografia – este o metoda neinvaziva si neiradianta, care poate evidentia morfologia organelor tractului urinar. Sunt evidentiati calculii urinari, dar si semnele de inflamatie.
• cistoscopia – permite evaluarea interiorului vezicii urinare. Pentru a fi realizata, este necesar a introduce prin uretra un instrument (cunoscut sub denumirea de cistoscop) cu o camera la unul dintre capete. Astfel, se pot vizualiza mucoasa vezicii, posibili calculi sau alte leziuni la acest nivel.
• tomografia computerizata – presupune utilizarea razelor X, dar ofera mai multe detalii referitoare la morfologia organelor. Rezultatele sunt emise sub forma unor sectiuni care evidentiaza cu acuratete ridicata modificarile morfologice (de structura).

Infectia urinara – tratament

Cel mai eficient tratament pentru infectia urinara este cel antibiotic. Acesta este ales in functie de rezultatele obtinute in cadrul antibiogramei. Este important a construi schema de tratament pe baza antibiogramei, pentru a preveni recidivele si rezistenta agentilor patogeni la substantele medicamentoase.

Pe langa antibiotic, medicul mai poate recomanda si alte tratamente auxiliare, care sa amelioreze simptomele infectiei urinare, precum:

• antiseptice locale (capsule cu albastru de metilen);
• suplimente cu merisor;
• analgezice;

Acestea nu vindeca infectia urinara, dar cresc gradul de confort al pacientului, prin reducerea simptomatologiei.

Este important a asocia tratamentului medicamentos urmatoarele:

• consumul crescut de lichide;
• igiena riguroasa;
• igienizarea dupa actul sexual;
• purtarea lenjeriei de bumbac,
• evitarea mentinerii unei lenjerii ude timp indelungat (schimbarea slipului dupa iesirea din mare).

Complicatiile infectiei urinare

Tratarea infectiilor urinare este foarte importanta. O infectie netratata se poate agrava atat in ceea ce priveste simptomatologia, cat si localizarea. Astfel, o infectie inferioara se poate extinde si la componentele superioare ale tractului urinar, chiar pana la nivel renal, determinand aparitia pielonefritei. In acest fel, functia renala este afectata, tratamentul este mult mai costisitor, iar vindecarea este mai indelungata.

Alte complicatii ce pot aparea in cazul infectiilor urinare sunt:

• avort sau nastere prematura (in cazul femeilor insarcinate);
• stricturi uretrale (ingustari ale uretrei, care apar mai frecvent la barbati);
• sepsis (infectie generalizata)
• cronicizarea pielonefritei si evolutia acesteia spre insuficienta renala cronica.

Infectii urinare recurente

La unii pacienti, infectiile urinare se pot repeta. Acestea pot fi cauzate de acelasi patogen ca in prima infectie sau de patogeni diferiti. Aparitia repetata a infectiilor poate fi determinata de:

• nerespectarea indicatiilor de tratament;
• administrarea antibioticului pe o perioada mai scurta de timp;
• utilizarea antibioticului necorespunzator;
• nerespectarea regulilor de igiena.

In cazul pacientilor cu infectii recurente, medicul poate recomanda urmatoarele:

• administrarea unor doze mai mici de antibiotic, pentru durate mai lungi de timp;
• administrarea unor suplimente alimentare care contribuie la mentinerea sanatatii tractului urinar;
• un vaccin impotriva agentului patogen care cauzeaza infectia urinara.

Prevenirea infectiilor urinare

Infectiile urinare pot fi prevenite prin adoptarea unor noi obiceiuri, precum:

• consumul frecvent de lichide – are rolul de a stimula functia renala. In acest fel, agentii patogeni sunt eliminati prin urina, iar multiplicarea lor este impiedicata.
• igiena riguroasa – adoptarea unor obiceiuri riguroase de igiena este esentiala mai ales in cazul femeilor, unde distanta dintre uretra si vagin, respectiv anus este scazuta. Astfel, dupa efectuarea nevoilor fiziologice, este indicat a igieniza zona dinspre anterior spre posterior. De asemenea, este important a nu utiliza un fragment al servetelului de doua ori la nivelul aceleiasi suprafate.
• evitarea amanarii urinarii (temporizarea mictiunilor) – a amana mersul la toaleta constituie un factor favorizant al aparitiei infectiilor urinare, deoarece permite multiplicarea bacteriana.
• alegerea unei metode contraceptive optime – folosirea diafragmei, a spermicidelor sau a prezervativelor cu spermicide poate favoriza dezvoltarea infectiilor urinare.
• urinarea dupa actul sexual – contribuie la indepartarea bacteriilor si, astfel, riscul de a dezvolta infectii urinare scade.
• utilizarea lenjeriei de bumbac – bumbacul contribuie la reducerea umiditatii in zona inghinala, ceea ce ingreuneaza multiplicarea bacteriana.
• folosirea diferitelor substante care altereaza pH-ul vaginal – un pH modificat favorizeaza multiplicarea bacteriana. Consulta medicul cu privire la cremele vaginale si gelurile de spalare utilizate. De asemenea, este important a nu spala interiorul vaginului, pentru a nu modifica pH-ul si flora vaginala.
• evitarea produselor de igiena cu parfum sau a substantelor iritante;
• reducerea consumului de alimente sau bauturi cu un continut crescut de zahar.

Infectiile urinare reprezinta afectiuni ale tractului urinar si sunt cauze de agenti microbieni, cel mai frecvent fiind implicat bacilul Escherichia coli. Acestea prezinta simptome specifice, dar diagnosticul necesita confirmarea prin efectuarea uroculturii, pentru a pune in evidenta agentul patogen ce determina infectia. Pentru a beneficia de tratamentul optim, consulta medicul inca de la aparitia primelor simptome.

Bibliografie:

Flores-Mireles A. L. et al., 2016, Urinary tract infections: epidemiology, mechanisms of infection and treatment options, Nat. Rev. Microbiol., 13(5):269-284;

www.medscape.com, https://www.medscape.com/answers/233101-3209/which-organisms-are-responsible-for-urinary-tract-infection-uti, accesat la data 19.07.2022;

www.nhs.uk, https://www.nhs.uk/conditions/urinary-tract-infections-utis/, accesat la data 19.07.2022;

www.cdc.gov, https://www.cdc.gov/antibiotic-use/uti.html, accesat la data 19.07.2022;

www.mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/urinary-tract-infection/symptoms-causes/syc-20353447, accesat la data 19.07.2022;

my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9135-urinary-tract-infections, accesat la data 19.07.2022.