Totul despre tetanos: de ce apare și cum se caracterizează

Tetanosul este o infecție bacteriană gravă, cauzată de Clostridium tetani, bacterie care produce o toxină puternică ce afectează sistemul nervos. Manifestările caracteristice tetanosului sunt spasmele și contracturile musculare dureroase, care pot pune viața în pericol. În Europa, incidența este una scăzută, dar constantă, însă mortalitatea poate ajunge la 70% în formele severe, chiar și în prezența de îngrijiri intensive.

Această boală este complet prevenibilă prin vaccinare regulată și îngrijirea corectă a rănilor. Află, în cele ce urmează, mai multe informații importante pentru recunoașterea riscurilor, prevenirea eficientă și luarea deciziilor corecte pentru protecția ta împotriva tetanosului.

Caracteristici generale despre tetanos

Această afecțiune este rară în țările dezvoltate, însă extrem de periculoasă pentru persoanele nevaccinate sau cu schemad ce vaccinare neactualizată. Mortalitatea este ridicată în formele severe, iar riscul de boală severă crește în situații de sistem imunitar compromis și când plăgile nu sunt curățate corect.

Factori precum perioada scurtă de incubație, disfuncția autonomă timpurie, vârsta foarte tânără sau înaintată sunt asociați cu forme mai severe și mortalitatea mai mare. Prevenția se bazează pe vaccinare regulată și pe îngrijirea adecvată a rănilor, iar vaccinarea și rapelurile de vaccin sunt măsurile cheie de a proteja persoanele de toate vârstele, reducând semnificativ cazurile grave și mortalitatea.

Simptomele debutează după o perioadă de incubație și se recunosc prin trismus, rigiditate și spasme musculare, care pot afecta respirația, dar păstra cunoștința. Tocmai de aceea, tratamentul este unul complex și pacienții necesită adesea suport respirator.

Informarea, accesul la vaccinare și consultul prompt după leziuni suspecte sunt măsuri esențiale pentru reducerea impactului acestei boli, întrucât prevenția este întotdeauna mai simplă și eficientă decât gestionarea complicațiilor.

Cum acționează tetanosul și de ce este atât de periculos

Tetanosul este cauzat de Clostridium tetani, o bacterie anaerobă Gram-pozitivă, capabilă să formeze spori rezistenți, ce persistă în sol, praf sau în materiile fecale animale și umane și pot pătrunde prin orice leziune la nivelul pielii, mai ales dacă este profundă sau murdară.

Clostridium tetani și sporii

Clostridium tetani produce spori care pot supraviețui ani de zile în mediul extern, fiind rezistenți la fierbere și înghețare. Atunci când pătrund în organism printr-o plagă, în condiții anaerobe sau hipoaerobe, sporii germinează și permit creșterea bacteriei la acest nivel.

Tetanospasmina și sistemul nervos

Toxina produsă de Clostridium tetani, tetanospasmina, este una dintre cele mai puternice și interferează cu transmiterea neuronală prin blocarea neurotransmițătorilor inhibitori glicină și acid gama-aminobutiric la nivelul sistemului nervos central. Efectul se reflectă în manifestările clasice de contracturi și spasme.

Toxina este transportată de către sânge și limfă și este preluată de celulele nervoase la nivelul joncțiunilor neuromusculare. Odată ajunsă la nivel neuronal, toxina nu mai poate fi neutralizată de antitoxină.

Transmiterea Clostridium tetani în organism

Plăgile contaminate reprezintă calea clasică prin care sporii de Clostridium pătrund în organism și declanșează infecţia.

Tipuri de leziuni cu risc crescut

Cu toate că aproape toate plăgile pot fi susceptibile la infecție, există anumite leziuni cu risc crescut de transmitere, precum tăieturile profunde, înţepăturile şi escoriaţiile. De asemenea, arsurile, plăgile cu ţesut devitalizat, fracturile compuse, degerăturile, ulcerele și gangrena cresc probabilitatea prin crearea unui mediu anaerob.

Nu în ultimul rând, rănile care conțin corpuri străine, murdărie, sol, urme fecale sau salivă (mușcăturile de animale) prezintă risc crescut.

Contaminare prin tehnici medicale sau utilizare de droguri intravenoase

Plăgile chirurgicale contaminate şi înțepăturile de la utilizatorii de droguri intravenoase sunt practici nesigure cu risc crescut de transmitere a Clostridium tetani. Este necesară o evaluare cât mai rapidă şi o curaţare adecvată pentru a reduce semnificativ riscul.

Tetanosul neonatal ÅŸi alte moduri de transmitere

Tetanosul neonatal poate apărea ca urmare a utilizării instrumentelor nesterile sau a practicilor necorespunzătoare de secționare a cordonului ombilical. Prezentarea cât mai promptă la medic după naştere şi igiena locală riguroasă pot preveni tetanosul neonatal.

Perioada de incubație și primele semne ale bolii

Debutul clinic se instalează la câteva zile sau săptămâni după expunerea plăgii la Clostridium tetani, în funcţie de mai mulți factori locali şi de imunitatea persoanei în cauză.

Perioada de incubație diferă între adulți și copii și influnțează semnificativ prognosticul bolii. La adulți, intervalul este de obicei de 3–21 zile, cu o medie de aproximativ 8 zile, iar majoritatea cazurilor apar în primele 14 zile de la infecție. La nou-născuți, perioada tipică de incubație este 3–14 zile.

Manifestări inițiale și evoluția timpurie

Primele semne de tetanos sunt trismusul (încleÈ™tarea mandibulei sau fenomenul de „locked jaw”) È™i rigiditatea la nivel cervical. Tot în această etapă apar È™i dificultățile la deglutiÈ›ie.

Pe măsură ce boala progresează, apar și simptome autonome, precum febră, transpirații și tahicardie. Spasmele dureroase pot apărea mai întâi în proximitatea locului contaminat, iar ulterior, se generalizează. Spasmele reflexe sunt declanșate de stimuli externi minori, precum zgomotul, lumina sau atingerea. Un debut rapid sugerează, din păcate, o formă mai severă a bolii.

Tipurile de tetanos și manifestările asociate

Tetanosul se prezintă în mai multe tipuri clinice, fiecare cu semnele specifice şi riscurile proprii.

Tetanosul generalizat

Debutul tipic al tetanosului generalizat este caracterizat de trismus şi risus sardonicus (grimasa facială), iar apoi, poate apărea opistotonusul (contracția și arcuirea spatelui). Odată apărute, contracturile musculare se extind rapid, cu rigiditate a mușchilor spatelui și gâtului, disfagie și agitație. Spasmele sunt intense şi pot afecta respiraţia, iar tulburările autonome cresc riscul de aritmii și deces.

Tetanosul localizat

Tetanosul localizat se manifestă prin spasme lângă poarta de intrare și presupune slăbiciune a membrului afectat și spasme intense și dureroase în cazurile severe. În lipsa tratamentului, există risc de progresie către forma generalizată.

Tetanosul cefalic

Tetanosul cefalic apare ca urmare a unor leziuni la nivelul capului, față sau infecții ale urechii medii. Afectarea nervilor cranieni poate mima un accident vascular, motiv pentru care evaluarea neurologică este esenţială. Afectează frecvent nervul facial și se prezintă ca paralize ale nervilor cranieni motorii.

Complicaţii majore şi măsuri

Complicaţiile frecvente asociate tetanosului sunt:

• Compromiterea funcÈ›iei respiratorii;
• ObstrucÅ£ia căilor aeriene (din cauza spasmului laringian);
• Pneumonie de aspiraÈ›ie;
• Instabilitate a sistemului cardiovascular (aritmii);
• Fracturi asociate cu spasmul muscular sever.

Tratamentul se axează pe controlul spasmelor şi protejarea funcţiilor vitale, alături de terapia etiologică. Monitorizarea continuă este necesară pentru a ajusta intervenţiile terapeutice şi a îmbunătăţi prognosticul.

Diagnosticul în tetanos (analize)

Tetanosul reprezintă o urgență medicală cu un diagnostic clinic, astfel că nu se apelează la teste de laborator care să confirme boala, iar evaluarea se bazează pe anamneză (leziune recentă, istoricul vaccinărilor etc.) și semnele neurologice caracteristice (trismus, contracturi musculare).

Analizele sunt unele uzuale (hemoleucogramă, biochimie) și evaluează starea generală și complicațiile bolii, însă nu confirmă etiologia. Cultura din plagă are randament scăzut și iese adesea un rezultat negativ, astfel că tratamentul se inițiează imediat pe baza suspiciunii clinice, fără așteptarea unei confirmări bacteriologice.

👉 Vrei să afli starea sănătății tale actuale și nu știi cum să procedezi? Sună și programează-te pentru analize și află răspunsul!

Tratamentul tetanosului

Planul terapeutic urmărește neutralizarea toxinei, eliminarea bacteriei și protejarea funcţiilor vitale. Intervenţiile se desfășoară adesea în secţii de terapie Intensivă, unde se asigură monitorizare continuă și suport respirator.

Tratamentul etiologic

Tratamentul începe cu debridarea plăgii pentru a reduce încărcătura de Clostridium tetani și a întrerupe sinteza toxinei. Ulterior, se începe antibioterapia cu metronidazol sau penicilină, administrate intravenos.

Imunoglobulina antitetanică

Administrarea de imunoglobulină umană antitetanică (TIG) neutralizează toxina liberă circulantă, dar nu trece bariera hematoencefalică și nu are efect asupra toxinei deja legată la nivel neuronal. Eficienţa imunoglobulinei este maximă dacă se administează precoce.

Controlul simptomatic

Controlul spasmelor se realizează cu benzodiazepine, iar în formele severe de boală, se adaugă barbiturice sau blocante neuromusculare pentru a reduce riscul de leziuni şi a facilita respirația. În cazurile extrem de grave, pacienții pot avea nevoie de suport respirator.

👉 Nu știi de unde să începi cu o problemă medicală și ai nevoie de ajutor? Contacteaza-ne și te vom îndruma!

Prevenirea tetanosului

Îngrijirea corectă a rănilor și igiena mâinilor

Prevenirea eficientă a tetanosului are la bază obiceiuri simple, imediat după realizarea unei plăgi cu risc. Curăţarea corectă a plăgii cu apă şi săpun, îndepărtarea corpului străin și aplicarea unui pansament curat sunt măsuri cheie. Chiar și rănile minore ar trebui tratate și monitorizate pentru semnele de inflamaţie.

De asemenea, se încurajează spălarea frecventă pe mâini cu apă și săpun sau folosirea de soluţii pe bază de alcool când există acces la apă. Nu în ultimul rând, se recomandă solicitarea unei evaluări medicale prompte pentru răni profunde, murdare, înţepături cu obiecte ruginite, arsuri sau răni care de la mușcături de animale.

Profilaxia post-expunere

Evaluarea postexpunere se face rapid, în funcţie de tipul plăgii şi de istoricul de vaccinare. Intervalul de zile de la accident până la cererea ajutorului medical este esențial, întricât intervenţia precoce creşte eficienţa prevenției.

Imunoglobulina antitetanică (TIG) trebuie administrată persoanelor cu condiții de risc ridicat, precum cei cu arsuri și leziuni cu țesut devitalizat semnificativ, mai ales dacă au fost în contact cu solul sau gunoiul, persoanele cu răni care conțin corpuri străine, cei cu fracturi compuse, răni sau pacienți septici și utilizatori de droguri injectabile cu abcese cutanate multiple.

Vaccinarea de rutină şi rapelurile menţin nivelul de anticorpi protectori în timp. Astfel se reduce drastic şansa de îmbolnăvire la expuneri viitoare.

👉 Clinica Poliana este aici pentru tot ce ține de starea ta de sănătate! Contactează-ne și te vom îndruma către ajutorul de care ai nevoie!

Vaccinul antitetanos

Programul naţional explică clar dozele şi intervalele necesare pentru a menţine protecţia în faţa bolii. OMS recomandă ca o persoană să primească 6 doze (3 primare plus 3 rapeluri) de vaccin conținând anatoxină tetanică pentru a fi protejată pe tot parcursul vieții.

• Schema DTPa la sugar È™i copil – aaccinul se administrează în schema primară la 2, 4 È™i 6 luni, cu cel puÈ›in 4 săptămâni între doze; urmează un rapel la 15–18 luni È™i un al doilea rapel la 4–6 ani;
• Rapeluri la adulÈ›i – la adulÈ›i, se recomandă un rapel la fiecare 10 ani pentru a păstra nivelul protector de anticorpi; respectarea acestor intervale reduce riscul de boală severă;
• Vaccinarea în sarcină È™i protecÈ›ia nou-născutului – vaccinurile cu anatoxină tetanică sunt sigure în sarcină, iar vaccinarea în trimestrul III oferă protecÅ£ie pasivă copilului prin anticorpii maternali È™i previne tetanosul neonatal;
• ContraindicaÈ›ii È™i precauÈ›ii – se amână administrarea în infecÈ›ii acute febrile, air contraindicaÅ£iile presupun alergii la componente ale vaccinului sau istoric de convulsii postvaccinare.

Prin urmare, tetanosul este în continuare o problemă medicală gravă, dar complet prevenibilă prin măsuri simple și accesibile. Înțelegerea riscurilor, recunoașterea semnelor caracteristice și acțiunea rapidă pot influența enorm prognosticul bolii. Vaccinarea regulată constituie principala măsură de prevenție, cu un rapel la 10 ani și îngrijirea corectă a rănilor oferind protecție aproape completă. Pentru persoanele cu răni suspecte sau statut vaccinal necunoscut, evaluarea medicală urgentă este extrem de importantă.

Surse foto: Shutterstock

Bibliografie:

• https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/tetanus
• https://www.ecdc.europa.eu/en/tetanus/facts
• https://www.cdc.gov/tetanus/about/index.html
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23582-tetanus-lockjaw