Streptococcus pneumoniae la copii și adulți: simptomele infecției și tratament

Streptococcus pneumoniae, cunoscut și sub denumirea de pneumococ, este una dintre cele mai frecvente bacterii care pot provoca infecții la copii și adulți. Deși poate fi prezentă la nivelul nasului și gâtului fără să determine simptome, în anumite situații poate cauza afecțiuni precum otita, sinuzita, pneumonia sau chiar meningita.

Copiii mici, vârstnicii și persoanele cu sistem imunitar slăbit sunt mai expuse riscului de a dezvolta forme severe de boală. Citește articolul și află cum se transmite infecția cu pneumococ, ce simptome poate provoca, când este necesar consultul medical și ce metode de tratament și prevenție există.

Ce este Streptococcus pneumoniae?

Streptococcus pneumoniae este o bacterie din familia streptococilor. Pneumococul este înconjurat de un strat protector numit capsulă, care îl ajută să se apere de sistemul imunitar. Acest mecanism explică de ce unele infecții pot avea o evoluție severă, în special la persoanele vulnerabile.

Până în prezent au fost identificate peste 100 de tipuri de pneumococ, numite serotipuri. Unele sunt asociate mai frecvent cu infecții ușoare, în timp ce alte serotipuri pot provoca boli invazive severe.

Care este diferența dintre colonizare și infecție?

Colonizarea reprezintă prezența bacteriei la nivelul nasului sau gâtului fără apariția simptomelor și fără afectarea organismului. Multe persoane, în special copiii, pot fi purtătoare de pneumococ fără să știe. În lipsa simptomelor, nu este necesar un tratament specific.

Trecerea de la colonizare la infecție apare când imunitatea scade și mecanismele de apărare ale organismului nu mai reușesc să controleze dezvoltarea bacteriei. În acest moment apar simptomele și semnele specifice bolii.

Cum se transmite Streptococcus pneumoniae?

Streptococcus pneumoniae se transmite prin picăturile respiratorii eliminate în timpul tusei, strănutului sau vorbitului.

Transmiterea este favorizată de:

• petrecerea timpului în colectivități;
• contactul apropiat cu o persoană infectată;
• spaÈ›iile închise È™i slab ventilate.

Atât persoanele bolnave, cât și cele fără simptome pot transmite bacteria. După începerea tratamentului antibiotic, riscul de transmitere scade semnificativ. Este util de știut că infecția cu pneumococ poate apărea la orice vârstă.

Totuși, anumite persoane au un risc mai mare de a dezvolta forme severe de boală:

• copiii sub 5 ani;
• persoanele peste 65 de ani;
• persoanele cu boli pulmonare cronice;
• persoanele cu boli cardiovasculare;
• persoanele cu diabet zaharat;
• persoanele cu afecÈ›iuni oncologice;
• persoanele cu sistem imunitar slăbit;
• fumătorii;
• persoanele care consumă alcool în exces.

Ce boli poate provoca Streptococcus pneumoniae?

Streptococcus pneumoniae poate provoca atât infecții ușoare, cât și afecțiuni severe. Dacă tratamentul nu este prescris la timp sau este administrat necorespunzător, infecțiile cu pneumococ pot duce la sepsis, o reacție severă a organismului la infecție care poate afecta funcționarea mai multor organe, până la deces.

Otita medie acută

Otita medie acută este una dintre cele mai frecvente infecții pneumococice la copii.

Aceasta poate provoca:

• durere de ureche;
• febră;
• iritabilitate;
• scăderea temporară a auzului.

Sinuzita bacteriană

Pneumococul poate determina infecția sinusurilor.

Simptomele includ:

• congestie nazală (nas înfundat);
• rinoree (secreÈ›ii nazale persistente);
• durere facială;
• febră.

Pneumonia pneumococică

Pneumonia este una dintre cele mai importante boli provocate de Streptococcus pneumoniae.

Persoanele afectate pot prezenta:

• febră;
• tuse;
• frisoane;
• dificultăți de respiraÈ›ie;
• durere în piept.

Meningita pneumococică

Meningita reprezintă infecția membranelor care învelesc creierul și măduva spinării.

Printre simptome se pot regăsi:

• febră;
• cefalee puternică (durerea de cap);
• rigiditatea gâtului;
• vărsături;
• tulburări de conÈ™tiență.

Bacteriemia / sepsis

Bacteriemia reprezintă prezența bacteriei în sânge. Aceasta poate evolua către sepsis și șoc septic și necesită evaluare medicală promptă.

Alte infecții pneumococice

Mai rar, Streptococcus pneumoniae poate provoca infecții ale articulațiilor, oaselor, inimii sau cavității abdominale. Aceste forme apar mai frecvent la persoanele cu sistem imunitar slăbit sau cu boli cronice.

Factori de risc

Anumiți factori pot crește riscul de a dezvolta o infecție cu Streptococcus pneumoniae sau de a face forme mai severe de boală.

Cei mai importanți sunt:

• vârsta sub 2 ani;
• vârsta peste 65 de ani;
• bolile pulmonare cronice;
• bolile cardiovasculare;
• diabetul zaharat;
• bolile hepatice;
• afecÈ›iunile renale cronice;
• afecÈ›iunile oncologice;
• infecÈ›ia cu HIV;
• tratamentele imunosupresoare;
• lipsa splinei sau afectarea funcÈ›iei acesteia;
• fumatul;
• consumul excesiv de alcool;
• implantul cohlear;
• persoanele care au urmat un transplant;
• anemia;
• infecÈ›iile virale respiratorii recente;
• frecventarea colectivităților (creÈ™e, grădiniÈ›e, centre rezidenÈ›iale).

Prezența unuia sau mai multor factori de risc nu înseamnă că o persoană va dezvolta obligatoriu o infecție pneumococică. Totuși, riscul de boală și de complicații poate fi mai mare comparativ cu populația generală, mai ales dacă starea generală de sănătate a organismului este precară.

Simptomele infecției cu Streptococcus pneumoniae

Simptomele diferă în funcție de zonele unde este localizată infecția. Însă, ce este esențial de cunoscut este modul în care se manifestă.

Spre exemplu, la copii, simptomele pot fi mai puțin specifice decât la adulți. Aceștia pot manifesta, pe lângă simptomele clasice și:

• iritabilitate;
• plâns persistent;
• refuzul alimentaÈ›iei;
• somnolență;
• dificultăți de respiraÈ›ie;
• scăderea nivelului de activitate.

La sugari, semnele de boală pot fi subtile. Acestea pot include doar modificarea comportamentului sau dificultăți de alimentație. La adulți, simptomele sunt de obicei mai evidente.

În schimb, la persoanele vârstnice, infecția poate evolua cu manifestări mai puțin specifice, cum sunt:

• confuzie;
• somnolență;
• slăbiciune accentuată;
• stare de ameÈ›eală;
• pierderea apetitului;
• agravarea unor boli cronice preexistente.

La vârstnici, modificarea stării generale poate fi uneori primul semn al unei infecții severe. De aceea, este important consultul medical dacă starea nu se ameliorează în 1-2 zile.

Când este necesar consultul medical?

Consultul medical este recomandat atunci când simptomele persistă, se agravează sau apar la persoane cu risc crescut de complicații. Evaluarea precoce poate contribui la stabilirea rapidă a diagnosticului și la inițierea tratamentului adecvat.

Este important să te adresezi medicului dacă:

• simptomele nu se ameliorează după 2 zile;
• starea generală se deteriorează progresiv;
• apar dificultăți de respiraÈ›ie;
• sunt prezente dificultăți de alimentaÈ›ie;
• febra persistă sau reapare după o perioadă de ameliorare;
• există boli cronice asociate.

Diagnosticul infecției cu Streptococcus pneumoniae

Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor, examenului clinic și a investigațiilor recomandate de medic. Tipul analizelor diferă în funcție de localizarea infecției și de severitatea acesteia.

Consultația medicală

Consultația începe cu o discuție despre simptome, momentul apariției acestora și istoricul medical al pacientului. De asemenea, medicul evaluează existența factorilor de risc și a eventualelor boli asociate.

Examenul clinic

În timpul examenului clinic, medicul evaluează starea generală și caută semne care pot orienta diagnosticul. Acesta poate examina urechile, gâtul, plămânii și alte zone afectate de infecție.

Analizele de sânge

Analizele de sânge pot evidenția modificări sugestive pentru o infecție bacteriană, precum creșterea numărului de leucocite (globule albe implicate în apărarea organismului) și a markerilor inflamatori. Aceste investigații îl ajută pe medic să evalueze evoluția infecției și răspunsul la tratament.

Examinarea secrețiilor respiratorii

În anumite situații, medicul poate recomanda analiza secrețiilor respiratorii sau a sputei (mucus eliminat prin tuse). Aceste teste pot identifica bacteria responsabilă de infecție.

Hemoculturile

Hemoculturile sunt analize utilizate pentru depistarea bacteriilor în sânge. Acestea sunt recomandate în special când există suspiciunea unei infecții severe sau invazive. Se recoltează înainte de administrarea antibioticelor, când este posibil.

Radiografia pulmonară

Radiografia pulmonară este frecvent utilizată când sunt prezente semne ale unei infecții respiratorii sugestive pentru pneumonie. Aceasta permite identificarea modificărilor de la nivelul plămânilor și evaluarea extinderii infecției.

Puncția lombară

Puncția lombară este recomandată când există suspiciunea de meningită. Procedura permite recoltarea unei cantități mici de lichid cefalorahidian pentru identificarea agentului infecțios și confirmarea diagnosticului.

Tratamentul infecției cu Streptococcus pneumoniae

Tratamentul este stabilit de medic în funcție de localizarea infecției, severitatea simptomelor, vârsta pacientului și prezența altor afecțiuni. În majoritatea cazurilor, antibioticele reprezintă principalul tratament al infecțiilor pneumococice. Alegerea antibioticului depinde de localizarea infecției, severitatea bolii și rezistența locală la antibiotice.

Pentru ameliorarea simptomelor, medicul poate recomanda și:

• medicamente pentru febră È™i durere;
• hidratare corespunzătoare;
• repaus.

Internarea poate fi necesară în cazul infecțiilor severe sau când apar complicații. Aceasta este recomandată mai frecvent la sugari, vârstnici și persoanele cu afecțiuni cronice importante. Tratamentul în spital poate include administrarea intravenoasă a antibioticelor, monitorizarea atentă a pacientului și măsuri de susținere a funcțiilor vitale atunci când este necesar.

Complicațiile infecției cu Streptococcus pneumoniae

În lipsa unui tratament adecvat sau la persoanele cu risc crescut, infecția cu pneumococ poate determina complicații severe.

Printre cele mai întâlnite se află:

• insuficienÈ›a respiratorie;
• sepsisul (afectarea mai multor organe ca urmare a infecÈ›iei);
• meningita;
• acumularea de lichid în jurul plămânilor (revărsat pleural);
• infecÈ›ii ale sângelui (bacteriemie);
• infecÈ›ii ale articulaÈ›iilor sau oaselor;
• afectarea auzului;
• tulburări neurologice după meningită;
• agravarea bolilor cronice preexistente.

La persoanele vulnerabile, complicațiile apar mai frecvent și pot necesita spitalizare sau tratament intensiv. De aceea, prezentarea la medic de la primele simptome este esențială.

Cum poate fi prevenită infecția?

Deși infecția cu Streptococcus pneumoniae nu poate fi prevenită în totalitate, anumite măsuri pot reduce riscul de îmbolnăvire și de apariție a complicațiilor:

• vaccinarea antipneumococică;
• spălarea regulată a mâinilor;
• evitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave;
• respectarea măsurilor de igienă respiratorie (acoperirea gurii È™i nasului în timpul tusei sau strănutului);
• renunÈ›area la fumat;
• limitarea consumului excesiv de alcool;
• tratarea È™i monitorizarea corectă a bolilor cronice;
• menÈ›inerea unui stil de viață sănătos;
• prezentarea la medic atunci când apar simptome sugestive pentru o infecÈ›ie respiratorie.

Vaccinul este recomandat copiilor, persoanelor peste 65 de ani și celor cu afecțiuni cronice sau sistem imunitar slăbit. Acesta se amână temporar în cazul unei boli acute cu febră. Există și situații când vaccinarea este contraindicată, precum în cazul persoanelor care au avut o reacție alergică severă la o doză anterioară sau la unul dintre componentele vaccinului.

Infecția cu Streptococcus pneumoniae poate avea manifestări foarte diferite, de la infecții ușoare ale urechii sau sinusurilor până la afecțiuni severe, precum pneumonia sau meningita. Din acest motiv, recunoașterea simptomelor și prezentarea la medic atunci când acestea persistă sau se agravează sunt importante pentru stabilirea rapidă a diagnosticului și a tratamentului adecvat. Dacă faci parte dintr-o categorie cu risc crescut sau ai întrebări legate de vaccinarea antipneumococică, discută cu medicul tău. Măsurile de prevenție și intervenția precoce pot reduce semnificativ riscul de complicații și pot contribui la protejarea sănătății pe termen lung.

Surse:

• my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24231-pneumococcal-disease;
• emedicine.medscape.com, https://emedicine.medscape.com/article/225811-overview?form=fpf;
• cdc.gov, https://www.cdc.gov/pneumococcal/signs-symptoms/index.html;
• sahealth.sa.gov.au, https://www.sahealth.sa.gov.au/wps/wcm/connect/public+content/sa+health+internet/conditions/infectious+diseases/pneumococcal+infection/pneumococcal+infection+-+including+symptoms+treatment+and+prevention;
• aeroclave.com, https://aeroclave.com/understanding-streptococcus-pneumoniae-treatment-a-simple-guide-to-penicillin-resistant-streptococcus-pneumoniae/;
• assaygenie.com, https://www.assaygenie.com/blog/streptococcus-pneumoniae-pathogenesis-diagnosis-and-treatment/.