Dictionar de analize

Examenul secretiei de col consta in analiza bacteriologica a secretie de la nivelul colului uterin. Aceasta investigatie permite detectarea microorganismelor din aceasta zona. Unele dintre acestea se afla in mod normal si fac parte din flora vaginala. Insa, in cadrul infectiilor, bacteriile prezente in mod normal sunt depasite numeric de bacteriile patogene, astfel compozitia florei vaginale sufera modificari.

Examenul secretiei de col poate fi realizat:

• in cadrul unui examen ginecologic periodic;
• cand sunt prezente simptome specifice unei infectii din sfera ginecologica;
• pentru monitorizarea evolutiei infectiei;
• pentru evaluarea eficacitatii tratamentului.

Prin intermediul examenului secretiei de col este evaluata flora bacteriana de la nivelul colului uterin. Microorganismele pot fi identificate prin prelevarea unei secretii de col si realizarea unei culturii bacteriene in laborator. Proba este inoculata pe un mediu de cultura, care este ulterior analizat pentru determinarea speciilor de bacterii existente. In cazul in care sunt identificate microorganisme patogene se realizeaza antibiograma. Aceasta are rolul de a identifica care sunt antibioticele la care bacteria este sensibila, pentru a fi utilizate in cadrul tratamentului.

Unele infectii pot fi date si de alte tipuri de microorganisme, precum virusurile sau fungii. Insa, examenul secretiei de col bacteriologic nu permite identificarea acestora. In astfel de situatii, medicul va recomanda alte investigatiile.

Examenul secretiei de col poate fi realizat pentru evaluarea starii de sanatate a femeii, dar si pentru stabilirea diagnosticului corect cand sunt prezente simptome specifice unei infectii. Printre manifestarile specifice ale unei infectii genitale care pot indruma medicul sa recomande aceasta investigatie se afla:

• secretie vaginala cu aspect galbui, verzui, maroniu;
• sangerari anormale in absenta menstruatiei;
• miros neplacut al secretiei vaginale;
• prurit;
• tumefactia vulvei;
• disurie (disconfort la urinare);
• dispareunie (disconfort in timpul actului sexual);
• disconfort sau durere in regiunea pelvina;
• febra;
• stare generala alterata.

De asemenea, examenul secretiei vaginale este indicat de catre medic si daca in cadrul examenului clinic ginecologic sunt observate urmatoarele semne:

• eritem al cervixului;
• inflamatia peretilor vaginali;
• existenta unei secretii anormale la nivelul cervixului sau al vaginului.

Prelevarea probei de secretie de col este o procedura care nu este dureroasa si care dureaza cateva minute. Insa, pentru obtinerea unor rezultate concludente, este important ca pacienta sa urmeze o pregatire speciala, care consta in evitarea:

• dusurilor vaginale;
• aplicarii ovulelor sau cremelor topice;
• administrarii antibioticelor;
• contactului sexual.

Este important ca restrictiile mentionate sa fie respectate pentru cel putin 24-48 ore. Administrarea antibioticelor este contraindicata cu cel putin o saptamana inainte de recoltarea probei de secretie.

Procesul de recoltare a probei consta in inserarea in vagin a unui tampon steril. Acesta este aplicat la nivelul colului uterin, unde prin tamponare se obtine proba de secretie. Ulterior, tamponul este transferat in laborator, unde se realizeaza cultura bacteriana pentru identificarea microorganismelor de la nivel uterin.

Interpretarea rezultatelor se face de catre medic in cadrul consultului. Acestea sunt emise de laborator in aproximativ 4 zile lucratoare. Rezultatele pot evidentia atat existenta unei flore normale, prin identificarea lactobacililor, cat si a altor tipuri de bacterii ce pot declansa infectii. Este important de mentionat ca si bacteriile din flora vaginala pot determina infectii, daca echilibrul acestora este perturbat. O astfel de situatie este intalnita in cadrul unei flore vaginale alterate.

Rezultatele examinarii secretiei de col constau si in identificarea bacterilir patogene, daca este prezenta o infectie. Printre cele mai frecvente bacterii responsabile de aparitia infectiilor tractului genital feminin se afla:

• Bacteroides sp.;
• Trichomonas vaginalis;
• Neisseria gonorrhoeae;
• Chlamydia trachomatis.

Rezultatele obtinute in urma examenului de secretie vaginala necesita a fi interpretate de catre medic. In cazul unei infectii, acesta va stabili tratamentul corespunzator si dozele optime pentru fiecare pacienta. Insa, chiar si daca rezultatele sunt negative si pacienta nu are o infectie, medicul poate oferi sfaturi utile pentru prevenirea afectiunilor genitale. Pentru a intelege mai usor care sunt metodele de preventie si in ce constau principiile terapeutice ale afectiunilor din sfera genitala, pacienta poate adresa urmatoarele intrebari:

• Ce semnificatie au rezultatele obtinute?
• In ce consta tratamentul potrivit?
• Ce modificari ale stilului de viata pot fi realizate pentru a preveni bolile genitale?
• Infectia poate fi transmisa si partenerului?
• Exista un risc mai mare de infectie in cazul femeilor cu sterilet?